Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 771. Cererea de reducere a preţului

În locul rezoluţiunii contractului sau remedierii viciului de către vânzător, cumpărătorul poate pretinde reducerea preţului într-un volum echivalent cheltuielilor de remediere a viciului. Se are în vedere preţul stabilit la momentul încheierii contractului.
Rezoluţiunea este desfiinţarea cu efect retroactiv a unui contract, la iniţiativa uneia din părţi, ca urmare a neexecutării obligaţiei celeilalte părţi din cauze imputabile acesteia.

Remedierea constituie înlăturarea viciului bunului. Remedierea viciilor de către vânzător se efectuează în condiţiile stabilite de art.768 al Codului civil.

Din prevederile articolului 771 rezultă, că în cazul în care marfa livrată are vicii, cumpărătorul este în drept să ceară o reducere a preţului. Nu se prevede forma în care trebuie să fie făcută cererea, prin urmare aceasta poate fi făcută verbal sau în scris.

Articolul stipulează expres volumul reducerii preţului, şi anume acesta trebuie să fie echivalent al cheltuielilor de remediere a bunului. În cazul în care vânzătorul este de acord cu reducerea preţului, marfa va fi predată, respectiv preluată cu vicii, acestea urmând a fi înlăturate de către cumpărător.

Drept bază pentru reducerea preţului se va lua preţul stabilit în momentul încheierii contractului. Deoarece preţul nu constituie o condiţie esenţială a contractului de vânzare-cumpărare, acesta poate fi încheiat valabil şi fără stabilirea preţului. În situaţia în care în contract nu este stabilit preţul, se vor aplica prevederile art.756 al Codului civil.

Articolul 772. Garanţia caracteristicilor bunului.
(1) În cazul în care vânzătorul, producătorul sau un terţ garantează caracteristicile unui bun, cumpărătorul beneficiază, fără a aduce atingere drepturilor prevăzute de lege, de drepturile de garanţie în condiţiile indicate în declaraţia de garanţie şi în reclama respectivă faţă de cel care a acordat garanţia.

(2) În măsura în care a fost preluată o garanţie, se prezumă că din garanţie se nasc drepturi în cazul unui viciu apărut în perioada de garanţie.

(3) Termenul de garanţie începe să curgă din momentul predării bunului de către vânzător dacă contractul nu prevede altfel.

(4) Garanţia este aplicabilă, pe durata garanţiei stabilite pentru bunurile principale, şi asupra accesoriilor dacă în contract nu este prevăzut altfel.
(1) Pentru satisfacerea deplină a intereselor cumpărătorului nu este suficientă predarea lucrului, dar este necesar ca vânzătorul să asigure o netulburată şi utilă stăpânire a lucrului. Obligaţia de garanţie are un dublu aspect: garanţia folosinţei liniştite a bunului, adică obligaţia de garanţie contra evicţiunii şi garanţia folosinţei utile a lucrului, adică obligaţia de garanţie contra viciilor lucrului.

Legea nr. 105-XV din 13.03.2003 privind protecţia consumatorilor, în art.1 defineşte termenul de garanţie ca perioada de timp, prescrisă sau declarată, care curge de la data achiziţionării produsului, serviciului şi în cadrul căreia produsul, serviciul trebuie să-şi păstreze caracteristicile prescrise sau declarate, iar producătorul, vânzătorul, prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii pe cheltuiala sa a produsului, serviciului necorespunzător, dacă deficienţele nu sunt imputabile consumatorului. Pentru producţia alcoolică, termenul de garanţie constituie perioada de timp, stabilită de producător în documentele normative, care curge de la data îmbutelierii şi în cadrul căreia produsul achiziţionat trebuie să-şi păstreze caracteristicile prescrise sau declarate.

Art.12 (3) al Legii 105-XV prevede, că producătorul este obligat să stabilească pentru produsul oferit un termen de garanţie. Dacă termenul de garanţie este stabilit de producător, vânzătorul nu poate stabili un termen mai mic. Lista produselor pentru care este obligatorie stabilirea termenului de garanţie se aprobă de Guvern.

În cazul în care producătorul nu a stabilit un termen de garanţie pentru produsele de folosinţă îndelungată, el este obligat să remedieze gratuit deficienţele apărute la produs, să înlocuiască gratuit produsul sau să restituie contravaloarea produsului, dacă aceste deficienţe au apărut pe parcursul a 2 ani de la data procurării lui. Această prevedere se aplică cu condiţia ca deficienţele apărute să nu fie imputabile consumatorului (art.12(4), art.13(1) Legea 105-XV din 13.03.2003).

Conform prevederilor prezentului articol, există două categorii de garanţii ale caracteristicilor bunului, şi anume: legală şi contractuală. Conform Cod.civ. garanţia legală reprezintă în sine asigurarea de către vânzător a lipsei viciilor mărfii în momentul predării (a se vedea art.763 şi comentariul la el). Garanţia contractuală constituie o obligaţie suplimentară prin care vânzătorul asigură cumpărătorul, că marfa va corespunde condiţiilor prevăzute în contract în termenul stabilit în contract. Dacă părţile nu au convenit altfel, garanţia contractuală include şi accesoriile bunului.

(2) Dacă în decursul perioadei de garanţie apar careva vicii la produs, vânzătorul este obligat să le înlăture gratuit, să înlocuiască bunul sau să restituie contravaloarea produsului în termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaţiei de către consumator sau în termenul stabilit prin contract (art.13(1) Legea nr.105-XV din 13.03.2003).

(3) Termenul de garanţie începe să curgă din momentul stabilit în contract. Dacă în contract nu este stipulată o asemenea clauză, termenul de garanţie începe să curgă din momentul predării bunului de către vânzător conform art.760 (a se vedea şi comentariul articolului).

Timpul în decursul căruia produsul nu a fost utilizat din cauza remedierii deficienţelor prelungeşte, în mod corespunzător, termenul de garanţie. El curge din momentul sesizării vânzătorului până la aducerea produsului în stare de funcţionare corespunzătoare (art.13(8) Legea nr.105-XV din 13.03.2003).

(4) Prezentul articol prevede posibilitatea părţilor de a stabili în contract termene de garanţie diferite pentru bunurile accesorii decât cele pentru bunurile principale. Dacă o asemenea stipulare în contract lipseşte, pentru bunurile accesorii se va aplica acelaşi termen de garanţie ca şi pentru bunurile principale. Este necesar de acordat o atenţie deosebită acestui aspect, deoarece în accesoriile bunului deseori sunt incluse detalii care se uzează repede şi asupra cărora obligaţia de garanţie (adică obligaţia vânzătorului de a le înlocui gratuit) de obicei nu se aplică. Dacă o asemenea garanţie este prevăzută în contract, atunci vânzătorul este obligat să predea cumpărătorului detaliile accesorii în volumul necesar activităţii normale a bunului principal pentru perioada de garanţie.

Articolul 773. Termenul de valabilitate a bunului.
(1) Prin lege, standarde şi alte dispoziţii obligatorii pot fi stabilite termene de valabilitate a calităţii bunului, după a căror expirare bunul este considerat nesusceptibil de utilizare (termen de valabilitate).

(2) Vânzătorul este obligat să transmită bunul în a cărui privinţă este stabilit un termen de valabilitate astfel încât cumpărătorul să îl poată utiliza la destinaţie până la expirarea acestui termen.
(1) Prezentul articol reglementează numai situaţia în care termenul de valabilitate este stabilit de lege sau alte dispoziţii obligatorii. Aceasta nu interzice inserarea în contract a unor clauze referitoare la termenul de valabilitate, dar trebuie de menţionat că aceste clauze nu trebuie să contravină prevederilor legii sau altor dispoziţii obligatorii.

Conform Legii privind protecţia consumatorului nr.105-XV din 13.03.2003, art.1, termenul de valabilitate este perioada de timp, stabilită de către agentul economic care fabrică un produs perisabil sau un produs care, în scurt timp, poate deveni periculos pentru sănătatea consumatorilor, în cadrul căreia produsul trebuie să-şi păstreze caracteristicile specifice, cu condiţia respectării regulilor de transport, manipulare, depozitare, păstrare, utilizare şi consum. Pentru produsele alimentare şi medicamente termenul de valabilitate este data – limită de consum.

Legea privind protecţia consumatorului în art.12, alin.1 prevede obligaţia producătorului şi prestatorului să stabilească o durată de funcţionare pentru produsele de folosinţă îndelungată, inclusiv pentru componentele şi accesoriile acestora, care după expirarea unei anumite perioade de timp, pot prezenta pericol pentru viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorului sau pot provoca prejudicii bunurilor acestuia sau mediului înconjurător. Producătorul este obligat să stabilească în documentul normativ respectiv termenul de valabilitate pentru produsele alimentare, articolele de parfumerie, cosmetice, medicamente, articolele chimice de uz casnic şi alte produse perisabile (art.12, alin.2). Producătorul este obligat să stabilească pentru produsul sau serviciul oferit un termen de garanţie. Dacă termenul de garanţie este stabilit de producător, vânzătorul nu poate stabili un termen mai mic. Lista produselor şi serviciilor pentru care este obligatorie stabilirea termenului de garanţie se aprobă de Guvern.

Se interzice modificarea termenului de valabilitate indicat pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau în documentaţia de însoţire (art.6, alin.8 Legea cu privire la protecţia consumatorului).

(2) Dacă în privinţa bunului care constituie obiectul contractului de vânzare-cumpărare este stabilit un termen de valabilitate, atunci vânzătorul trebuie să transmită bunul la începutul curgerii termenului de valabilitate, iar nu aproape de expirarea acestui termen. Sigur trebuie să se ţină seama şi de destinaţia bunului.

În cazul în care vânzătorul este şi producător, este obligat să prezinte, pe lângă alte informaţii şi termenul de valabilitate a bunului precum şi data fabricării acestuia. Dacă vânzătorul nu este şi producător, atunci el trebuie să ţină cont de termenul de valabilitate indicat pe bun de către producător, neavând dreptul să-l modifice în sensul majorării sau micşorării acestuia. Dacă pe bunul vândut este indicat termenul de valabilitate, iar cumpărătorul luând cunoştinţă cu acest termen cumpără bunul, se consideră ca el a decis că va reuşi să utilizeze bunul în perioda termenului de valabilitate.