Cuprins preambul capitolul I respectarea drepturilor omului în Republica Moldova
§5.Instituţii subordinate Ministerului Justiţiei
Yüklə 1,71 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Maltratări, aplicarea forţei
- Condiţii de detenţie
- Asigurarea medicală
- Structura morbidităţii deţinuţilor în perioada anilor 2010-2011
- Cazurile de tuberculoză înregistrate în sistemul penitenciar in anii 2006 -2011
- Cazurile de TB incluse in DOTS Plus în perioada 2006–2011
- §4. Instituţii subordonate Ministerului Sănătăţii
| §5.Instituţii subordinate Ministerului Justiţiei
Consideraţii generale Cît de democratică n-ar fi ţara, populaţia, practic nu manifestă interes şi nici simpatie faţă de deţinuţi. În concepţia aproape generală, locul infractorilor este "după gratii". Oamenii liberi par a ignora faptul că după executarea pedepselor deţinuţii revin printre ei. Altfel spus, populaţia percepe mai mult latura punitivă şi mai puţin, sau deloc – latura educativă289. Maltratări, aplicarea forţei Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică este protejat prin Constituţia ţării. Conform datelor statistice ale Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova, în anul 2011 au fost înregistrate 82 de plîngeri pe faptul acţiunilor factorilor de decizie din cadrul Ministerului Justiţiei privind violarea art.24 din Constituţia Republicii Moldova, dintre ele 73 de plîngeri se referă la condiţiile de detenţie din sistemul penitenciar, iar 9 – la exces şi violenţe. Potrivit datelor prezentate de Departamentul Instituţiilor Penitenciare, în instituţie, pe parcursul anului 2010 au fost înregistrate 8 plîngeri privind maltratarea sau aplicarea mijloacelor speciale, dintre care 4 adresări - de la un condamnat din Penitenciarul nr.5 Cahul, materialele pe cazul dat fiind expediate spre examinare în Procuratura Generală. În restul cazurilor faptele invocate nu s-au adeverit. În anul 2011 au fost luate la evidenţă 3 cereri, însă nici într-un caz faptele invocate nu s-au adeverit290. Organele procuraturii au pornit împotriva angajaţilor sistemului penitenciar 10 dosare penale pentru abuz de putere sau abuz de serviciu (art.327 din Codulş penal), exces de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu (art.328 din Codul penal, neglijenţa în serviciu (art.329 din Codul penal). Astfel, pe parcursul anului 2011, prin ordinul Ministrului Justiţiei nr.562 din 21.12.2011, 6 angajaţi ai Penitenciarului nr.17 Rezina au fost sancţionaţi disciplinar (2 persoane - pentru depăşirea atribuţiilor de serviciu, 4 persoane - pentru îndeplinirea insuficientă a atribuţiilor funcţionale). La nivel de politici pentru propagarea atitudinii „zero toleranţă la tortură” şi în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului în activitatea angajaţilor sistemului penitenciar, în cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare se intreprind următoarele acţiuni:
Condiţii de detenţie În cadrul activităţii Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii, pe parcursul anului 2011, funcţionarii Centrului pentru Drepturile Omului, de comun cu membrii Consiliului Consultativ, au efectuat în total 238 de vizite preventive şi de monitorizare. Dintre ele 70 de vizite au fost desfăşurate în sistemul penitenciar subordonat Ministerului Justiţiei. În urma acestora au fost perfectate şi expediate în adresa instituţiilor din subordinea Ministerului Justiţiei 17 acte de reacţionare, dintre care 13 avize şi 4 recomandări privind îmbunătăţirea aparatului administrativ. În avizele expediate au fost elaborate şi propuse un şir de recomandări cu referire la:
De regulă, penitenciarele au fost şi rămîn supraaglomerate, atît potrivit criteriului CPT de 4m2/deţinut, cît şi potrivit criteriului celor 6 m3 de aer/persoană, considerat, încă, normă obligatorie. Ideea de bază a fost ca fiecare deţinut să aibă un pat şi, pentru aceasta, s-a recurs la instalarea unor paturi suplimentare prin micşorarea spaţiului dintre acestea (în multe penitenciare distanţa dintre paturi este de 30-40 cm. iar pe mijlocul camerei de detenţie a rămas un culoar de circa un metru lăţime, pentru a asigura accesul la blocul sanitar). Starea de lucruri la capitolul ,,condiţii de detenţie” în Penitenciarul nr.13 Chişinău este cu adevărat îngrijorătoare. La data de 16.04.2010 fostul ministru de justiţie al Franţei, Robert Badinter, în cadrul unei vizite în Penitenciarul nr.13 Chişinău, i-a cerut în mod public omologului său din Moldova să închidă celulele disciplinare. Ministrul justiţiei moldovean a confirmat, că condiţiile din penitenciar corespund perioadei medievale, specificînd că situaţia vis-a-vis de locurile de detenţie este o problemă sistemică. Potrivit ministrului, aceste probleme se află în vizorul Comisiei guvernamentale pentru planificare strategică şi pe viitor vor fi întreprinse măsuri pentru înlăturarea lor. Mai mult decît atît, în vederea respectării condiţiilor de detenţie a condamnaţilor şi a persoanelor aflate sub urmărire penală, au fost sistate celulele izolatorului disciplinar din cadrul Penitenciarului nr.13 Chişinău. La 01 martie 2011 angajaţii Centrului pentru Drepturile Omului, efectuînd vizita preventivă la Penitenciarul nr.13 Chişinău, au constatat că în celulule disciplinare din nou sînt deţinute persoane sancţionate disciplinar. În acest context, avocatul parlamentar îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu incertitudinea şi ambiguitatea între cele declarate şi starea de lucruri constatată. În vizitele ulterioare, efectuate la penitenciarul 13, au fost monitorizate condiţiile de detenţie. Continuă să rămînă nesoluţionate cîteva probleme: iluminarea naturală şi artificială în unele celule, instalarea a cîte 2-3 rînduri de grilaje metalice la geamuri, lipsa sistemului de ventilare, umiditatea sporită în unele celule, saltelele şi lenjeria de pat uzate şi veceul delimitat de restul celulei numai printr-o perdea de polietilenă, fie nu este separt de loc. Actualmente, la Curtea Europeană a Drepturile Omului se află în procedură de examinare cauza Mitrofanov vs Moldova. Întru evitarea ulterioarei condamnări a Republicii Moldova, cît şi întru prejudicierea bugetului ţării, Centrul pentru Drepturile Omului propune suspendarea activităţii Penitenciarului nr.13 Chişinău. La 24.03.2011 angajaţii Centrului pentru Drepturile Omului, împreună cu unul dintre membrii Consiliului Consultativ, au efectuat o vizită de monitorizare în Penitenciarul nr.2 Lipcani, cu scopul de a verifica condiţiile de detenţie existente şi tratamentul aplicat persoanelor private de libertate. Monitorizarea a demarat cu verificarea celulelor din izolatorul disciplinar. Starea de lucruri în celule rămîne a fi neschimbată din perioada vizitelor efectuate anterior292. Astfel, în celula nr.1 şi 2 în care se deţineau persoane, s-a constatat nivelul scăzut al iluminaţiei naturale, fereastra fiind de dimensiuni mici contrar exigenţelor normative din domeniu. Totodată, este necesar de menţionat faptul, că iluminarea artificială este slabă în toate celulele izolatorului. În conformitate cu standardele internaţionale şi regionale de detenţie, în toate locurile unde deţinuţilor li se cere să lucreze sau să trăiască, ferestrele trebuie să fie suficient de mari pentru a permite deţinuţilor să citească sau să scrie fără să-şi strice vederea, beneficiind de lumină naturală în condiţii normale. Aceleaşi cerinţe se referă şi la lumina artificială. Ferestrele trebuie să fie astfel construite, încît să permită pătrunderea aerului proaspăt în celulă.293 Totodată, în baza deciziilor şefului penitenciarului nr.5, deţinuţi au fost izolaţi de restul condamnaţilor în legătură cu existenţa pericolului pentru securitatea personală, aceştia fiind plasaţi în celulele izolatorului disciplinar. Toate celule sînt echipate cu grup sanitar care, constituie un focar de infecţie. Acest spaţiu nu este despărţit de celulă nici măcar printr-un un perete lateral, ceea ce nu permite asigurarea intimităţii. Efectul cumulativ al acestor condiţii se dovedeşte a fi nefast pentru deţinuţi, cu risc de a fi apreciat drept tratament inuman sau degradant294. Nereguli serioase au fost constatate şi în carantina penitenciarului, care nu este echipată cu bloc sanitar adecvat, lenjerie de pat curată, paturi corespunzătoare şi mobilier pentru păstrarea lucrurilor personale. Este de menţionat că probleme analogice au fost abordate prin recomandările avocatului parlamentar din avizul expediat în temeiul art.271 din Legea cu privire la avocaţii parlamentari, nr. 06-2/12 din 27.10.2009 şi care continuă să fie nesoluţionate. Totodată, este necesar de a evidenţia acţiunile administraţiei penitenciarului orientate spre îmbunătăţirea condiţiilor prin demararea lucrărilor de reparaţie în baia penitenciarului. Găzduirea deţinuţilor se face în dormitoare de mică capacitate care dispun în deplină măsură de facilităţile utilizate zilnic de către condamnaţi, cum ar fi: spaţiul de dormit, spaţiul de zi şi instalaţiile sanitare. În cadrul sectorului locativ în care se deţin minorii, au fost observate ferestre ce nu permit pătrunderea luminii naturale, acest aspect rămînînd neschimbat de la vizita efectuată de către avocatul parlamentar la 29.09.2009 şi la 29.10.2010. Ombudsmanul recunoaşte că amenajarea unor condiţii de viaţă decente în interiorul penitenciarelor poate costa mult şi că în mare parte îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie este condiţionată de existenţa resurselor financiare. Totuşi, în condiţiile unei angajări conştiente în eradicarea relelor tratamente, acţiunile factorilor de decizie se aşteaptă să fie mult mai hotărîte. Atît minorii, cît şi adulţii beneficiază de prevederile programului PRO SPORT de trei ori pe săptămînă. În ambele blocuri sînt amplasate săli de forţă. Avocatul parlamentar a ţinut în permanenţă să comunice autorităţilor despre necesitatea dezvoltării umane a deţinuţilor în penitenciare (în special, cînd este vorba de minori) şi acest fapt ar trebui să preocupe funcţionarii responsabili nu mai puţin decît alte chestiuni, cum ar fi asigurarea condiţiilor de detenţie şi prevenirea torturii. În acest context se impune abordarea acestui subiect în altă dimensiune şi cu antrenarea mai activă a ONG-urilor din regiune şi reprezentanţilor serviciului de probaţiune, care de la începutul anului au realizat doar o vizită în Penitenciarul nr.2 Lipcani. Această poziţie a fost reflectată şi de delegaţiile CPT în cadrul vizitelor în penitenciarele Republicii Moldova. Delegaţia CPT a reiterat în repetate rînduri că condamnaţi ar trebui să aibă acces la diverse activităţi motivante (muncă, formarea profesională, educaţie, sport, activităţi recreative, activităţi în comun, iar un efect pozitiv l-ar constitui vizitele rudelor şi a persoanelor apropiate). În plus, aceşti deţinuţi ar trebui să aibă posibilitatea de a alege modul în care îşi petrec timpul liber, ceea ce ar stimula sentimentul lor de autonomie şi de responsabilitate personală. Pedeapsa cu închisoarea are două scopuri: coerciţia şi educarea/pregătirea deţinutului pentru reintegrarea în societate după executarea pedepsei. După cum s-a constatat, majoritatea deţinuţilor sînt incluşi în cele 12 programe educative existente. Pînă nu demult sistemul penitenciar punea accentul exclusiv pe latura punitivă şi avea scopul doar de a pedepsi. Numărul angajaţilor penitenciarelor care activează în sectorul socio-educativ este insuficient. Programele pe care aceştia le desfăşoară cu deţinuţii sînt, de regulă, stabilite la nivelul Departamentului Instituţiilor Penitenciare. Din păcate, conţinutul programelor este mai degrabă formal şi nu ţine cont de gradul de înţelegere, de interesele deţinuţilor. În cadrul vizitei s-au constatat deficienţe majore la capitolul implementarea programelor socio-educative. Avocatul parlamentar a menţionat şi a accentuat importanţa asigurării continuităţii procesului de educaţie, care în final contribuie esenţial la o reintegrare adecvată a acestor tineri; a menţionat despre necesitatea de a actualiza în permanenţă politicile educaţionale, astfel încît a diminua efectul izolării acestor minori. Deţinuţii au acces nelimitat la biblioteca ce funcţionează în penitenciar, dar fondul de carte este limitat şi insuficient. Lipsa îndelungată în penitenciar a unui specialist psiholog a influenţat negativ asupra procesului de reeducare şi resocializare a deţinuţilor, dintre care 42 sînt minori. Deşi în ultima perioadă de timp alimentarea condamnaţilor sistemului penitenciar s-a îmbunătăţit relativ, plîngeri la acest capitol au continuat să fie înregistrate în timpul vizitelor de monitorizare efectuate pe parcursul anului 2011. Condamnaţii au afirmat că hrana este de calitate proastă şi este oferită în cantităţi insuficiente, nu este diversificată, este preparată în condiţii insalubre. Aceste constatări au servit temei pentru înaintarea mai multor avize către administraţia penitenciarelor cu recomandări de a soluţiona problemele. La data de 20 mai 2011 funcţionarii Centrului pentru Drepturile Omului au efectuat o vizită de monitorizare la Penitenciarul nr.17 Rezina pentru verificarea condiţiilor de detenţie existente şi tratamentului aplicat deţinuţilor, verificarea îndeplinirii recomandărilor avocatului parlamentar care au fost înaintate administraţiei acestui penitenciar în urma vizitei din 12 octombrie 2010. În timpul vizitei au fost verificate bucătăria, depozitul pentru păstrarea produselor alimentare, izolatorul disciplinar, spaţiile locative din cele 3 blocuri locative. Totodată, membrii grupului de lucru au vizitat şi birourile de serviciu ale angajaţilor penitenciarului. De la vizita din 12.10.2010 s-a atestat schimbări pozitive, menite să îmbunătăţească condiţiile de detenţie. Astfel, încăperile depozitelor pentru păstrarea produselor alimentare au căpătat un aspect îngrijit, produsele fiind păstrate conform prevederilor Regulamentului privind alimentarea deţinuţilor în penitenciare, pentru prepararea, distribuirea şi primirea hranei de către subsistenţi aprobat prin ordinul Ministerului Justiţiei nr.512 din 26.12.2007 (în continuare ordinul nr.512). În pofida tuturor măsurilor întreprinse de către administraţia penitenciarului, bucătăria totalmente nu corespunde prevederilor ordinului sus menţionat. Un alt aspect, care a fost atestat de grupul de lucru ţine de activitatea celor 6 lucrători, angajaţi în bucătărie, care nu au pregătire profesională şi calificare necesară pentru prepararea calitativă a hranei, precum şi repartizarea acesteia subzistenţilor. Responsabilul pentru activitatea logistică a angajat aceste persoane din rîndul condamnaţilor, neţinînd cont de prevederile pct.6 lit.b) din Ordinul nr.512, conform căruia acesta este obligat să selecteze specialişti care vor activa în cantină sau în depozitele alimentare, pentru persoanele care activează în sectorul dat, nefiind organizate cursuri de perfecţionare. În statele de personal ale penitenciarului este angajat doar un singur bucătar, în lipsa căruia hrana este preparată de persoane nepregătite professional, misiunea cărora este de a activa doar ca personal auxiliar. Ţinînd cont de aspectele constatate la faţa locului, prestaţia Serviciului pentru activitatea logistică poate fi considerată nesatisfăcătoare. În cadrul discuţiilor cu deţinuţii nu au fost înaintate pretenţii faţă de calitatea hranei, însă s-a menţionat doleanţa de a se include în meniu fructele şi legumele. În cadrul vizitei s-a atestat o dinamică pozitivă în partea ce ţine de asigurarea condiţiilor de detenţie, comparativ cu situaţia atestată la faţa locului în timpul vizitei din octombrie 2010295. Astfel, în celula nr. 48 a blocului de regim nr.2 pereţii au fost zugrăviţi, veceul a fost vopsit şi îngrădit cu un perete despărţitor de restul celulei. Merită a fi menţionată operativitatea instalării sticlei la geamuri şi a becurilor care asigură iluminarea artificial adecvată a celulei. Cu toate acestea se cer întreprinse măsuri suplimentare şi permanente de întreţinere a acestor spaţii locative, dat fiind faptul că deţinuţilor în mod nejustificat li se permite să fumeze în celulă. Un aspect pozitiv ţine de amenajarea corespunzătoare a celulelor din blocul de regim ce asigură detenţia persoanelor condamnate la închisoare pe viaţă. Deţinuţii condamnaţi pe viaţă au declarat că prin adresare în instanţa de judecată au impus administraţia penitenciarului de a le asigura condiţii adecvate de detenţie, care se se apropie de standardele naţionale şi internaţionale. Aceasta constituie un temei de îngrijorare şi este de sarcina statului de a asigura condiţii de detenţie, iar adoptarea unor hotărîri judecătoreşti în acest sens vorbeşte, în opinia avocatului parlamentar, doar despre o inacţiune din partea autorităţilor, ce reflectă procesul de organizare şi funcţionare a lor. În fiecare dintre cele trei blocuri locative au fost vizitate spaţiile locative, încăperile unde sînt amplasate baia şi grupurile sanitare. Starea în care se află spaţiile locative nu corespund standardelor prevăzute de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi: Secţiunea a 38-a – Regulile de cazare şi asigurare materială a deţinuţilor şi Anexa nr.21- Lista obiectelor de inventor din dotarea celulelor din blocurile de regim. Majoritatea celulelor vizitate nu sînt dotate cu scaune pentru fiecare deţinut, în celule lipsesc noptierele pentru păstrarea obiectelor personale. Deţinuţii sînt nevoiţi să-şi păstreze lucrurile personale pe suporturi improvizate atîrnate pe pereţi sau sub pat. În celulele izolatorului disciplinar se atesta o insuficienţă a liminii naturale, se simte umezeala sporită. Ferestrele celulelor izolatorului sînt mai mici decît norma prevăzută în Anexa nr. 25 la Statut (0,9X0,6 m), ceea ce nu permite pătrunderea luminii naturale. Angajaţii penitenciarului sînt nevoiţi să activeze în condiţii în care uşor se pot infesta cu boli infecţioase, în special tuberculoza. Or, din anul 2006 pînă în anul 2011 în Penitenciarul nr.17 Rezina s-au imbolnăvit de tuberculoză 9 angajaţi. În opinia avocatului parlamentar, activitatea personalului penitenciarului adesea este ineficientă şi distanţată în raport cu deţinuţii şi din cauza fricii de a se infecta cu TBC. Pentru o activitate adecvată şi lipsită de riscuri pentru colaboratori urmează să fie elaborată o strategie, ce ar prevedea activitatea fără riscuri şi eficientă a colaboratorilor penitenciarului, precum şi instruirea lor continuă în problemele ce vizează tuberculoza – căile de transmitere, mijloacele de protecţie, măsurile profilactice, care ar ajutaangajaţii. Starea de lucruri constatată în penetenciarele din ţară provoacă îngrijorări referitor la eficacitatea activităţilor de resocializare a deţinuţilor. Contactul distanţat între deţinut şi colaboratori lasă amprenta pe calitatea dialogului între aceşti subiecţi ai procesului de reintegrare. Lipsa mecanismelor de asigurare cu locuri de muncă, spaţii locative, surse de existenţă face rata recidivei de circa 52 %. În perioada anului 2011, în toate penitenciarele, aparent pare benefică lipsa interdicţiei condamnaţilor să primească pachete cu provizii, colete, banderole şi să păstreze produsele alimentare, cu excepţia celor care necesită preparare termică înainte de a fi consumate şi a băuturilor alcoolice, în număr nelimitat296. Însă, vizitele de monitorizare au relevat că unii deţinuţi sînt neglijaţi de familie sau prieteni, alţii provin din familii vulnerabile. Avocatul parlamentar îşi exprimă îngrijorarea faţă de cazurile rar întîlnite, dar care continuă să existe, în care administraţia penitenciarelor, cu scop de a-şi demonstra superioritatea sa faţă de condamnat, transmite târziu pachetele către deţinuţi. Asigurarea medicală Potrivit prevederilor art.230 din Codul de executare al Republicii Moldova, dreptul la asistenţă medicală al persoanelor condamnate este garantat, asistenţa medicală în penitenciare se acordă ori de cîte ori este necesar sau la cerere, de către un personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii, iar condamnaţii beneficiază în mod gratuit de tratament medical şi de medicamente. Orice penitenciar trebuie să aibă la dispoziţie serviciul cel puţin al unui medic generalist, al unui medic stomatolog şi al unui medic psihiatru, iar în penitenciarul cu capacitatea de cel puţin 100 de locuri trebuie să funcţioneze, în regim permanent, un centru curativ staţionar pentru acordarea de asistenţă medicală fiecărui condamnat297. În pofida tuturor măsurilor întreprinse şi a surselor financiare cheltuite pentru prestarea asistenţei medicale în cadrul sistemului penitenciar al ţării, rata morbidităţii în rîndurile condamnaţiilor rămîne destul de înaltă. Astfel, pe prim plan se situează bolile aparatului digestiv (25,5%), tulburările mintale şi comportamentale(16,8%), bolile sistemului respirator, cu excepţia tuberculozei (14,0%). În dinamică se denotă creşterea morbidităţii generale, preponderent din contul maladiilor digestive, hepatitelor virale, după cum se relatează în tabela de mai jos: Structura morbidităţii deţinuţilor în perioada anilor 2010-2011
Reieşind din informaţia oferită de Departamentul Instituţiilor Penitenciare se constată că în anul 2011 au fost achiziţionate medicamente, pelicule radiologice, preparate parafarmaceutice, din surse bugetare, în sumă de 2 236 915,08 lei (pentru comparaţie, în anul 2010, pentru aceleaşi necesităţi, din surse bugetare s-au cheltuit 1.477.134 lei). În calitate de ajutor umanitar, în anul 2011, au fost primite în sumă de 2 508 549,07 lei (în anul 2010 în calitate de ajutor umanitar au fost primite în sumă de 2.310.388 lei). Un adevărat flagel rămîne în continuare pentru societate categoria de condamnaţi bolnavi cu TBC, cărora în cadrul sistemului penitenciar li se acordă o atenţie deosebită. Cazurile de tuberculoză înregistrate în sistemul penitenciar in anii 2006 -2011
Conform informaţiei furnizate de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare, în sistemul penitenciar se efectuează examinarea radiologică obligatorie a tuturor reţinuţilor la intrarea în sistemul penitenciar. Astfel, în anul 2010-2011 circa 20-25% din cazurile de tuberculoză declarate de sistemul penitenciar au fost depistate graţie examinării de santinelă la intrare în penitenciare. Numărul deţinuţilor cu tuberculoză s-a micşorat de 3,5 ori de la 1152 bolnavi în anul 2001 pînă la 178 bolnavi la finele anului 2011, ori cu 84,5% mai puţin. La situaţia din 01.01.2010 la evidenţă cu tuberculoză se aflau 263 bolnavi, iar la 01.01.2011 – 178 bolnavi, ceea ce constituie circa 4% din numărul total de deţinuţi. După includerea în scheme de tratament, la data de 31.12.2012 în tratament DOTS erau incluse 45 de persoane, in tratament DOTS Plus – 76 de persoane. La 01.01.2012 în tratament DOTS+ se aflau 76 de deţinuţi (42,7%) din 178 bolnavi de tuberculoză, aflaţi la evidenţă în sistemul penitenciar. Este alarmant faptul, că mai mult de jumătate (63,4%) din cazurile active cu tuberculoză care se află la moment în sistemul penitenciar sînt multidrogrezistente. Începînd cu anul 2006, în penitenciare este iniţiat tratamentul DOTS Plus, cumulativ, de tratamentul respectiv au beneficiat 215 deţinuţi. Pe parcursul anului 2011 în tratamentul DOTS Plus au fost incluşi la 39 deţinuţi, iar în anul 2010 – 40 persoane. Cazurile de TB incluse in DOTS Plus în perioada 2006–2011
Asigurarea cu medicamente specifice de linia I şi linia II se efectuează la nivel de 100% cu suportul Fondului Global şi al Băncii Mondiale. Tratamentul pacienţilor este efectuat prin scheme standardizate, conform Strategiei DOTS şi DOTS Plus. Pe parcursul anului 2011 pentru realizarea Programului Naţional de control al Tuberculozei au fost primite din surse extrabugetare medicamente antituberculoase, peliculă radiologică şi alte consumabile în sumă de 2 178 852,21 lei, inclusiv medicamente în sumă de 1 588 163 lei (73% din sumă), după cum urmează: medicamente antituberculoase de I linie în sumă de 84 283 lei, şi medicamente antituberculoase de II linie - 1 503 880 lei. Costul unui caz tratat conform DOTS şi DOTS Plus în detenţie nu poate fi reflectat din lipsa unui sistem de evidenţă financiară distinctă pentru acordarea asistenţei medicale. Rata succesului pentru cazurile noi microscopic pozitive a constituit 59% (cohorta anului 2010), pentru pacienţii trataţi conform Dots Plus – 50% (cohorta 2009). Rata abandonului a constituit respectiv: DOTS - 13% (4 cazuri in detenţie) DOTS Plus – 27% (9 persoane in timpul detenţiei şi 2 după liberare). Rămîne alarmantă situaţia privind asigurarea sistemului penitenciar cu cadre medicale. Există deficienţe atît în structura statelor, cît şi în completarea funcţiilor vacante. Conform statelor de personal, în sistem sînt prevăzute 321 funcţii de personal medical. Din ele - 245,5 funcţii sînt ocupate, vacante rămînînd 75,5 funcţii. În Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.100 din 10.03.2008, cu completările efectuate ulterior prin Ordinul nr.309 din 09.09.2009, sînt prevăzute animite funcţii obligatorii, necesare pentru alinierea asistenţei medicale Strategiilor Naţionale de dezvoltare, care în structura statelor serviciului medical al sistemului penitenciar nu au fost prevăzute ori au fost reduse. Spre exemplu:
Restul funcţiilor medicale medii şi superioare în conformitate cu prevederile ordinului Ministerului Sănătăţii nr.100 din 10.03.2008, nu corespund normativelor legale, ceea ce duce la suprasolicitarea asistenţei medicale şi influenţează calitatea acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului penitenciar al republicii. Dreptul la învăţătură, ca drept fundamental, trebuie organizat astfel, încît să asigure şanse egale tuturor oamenilor, ceea ce implică folosirea cu prioritate a criteriului competenţa profesională şi interzicere a discriminărilor sau privilegiilor. Deşi cadrul legislativ naţional obligă statul să asigure şanse egale de acces în instituţiile de stat de învăţămînt liceal, profesional, mediu de specialitate şi superior, în funcţie de aptitudini şi capacităţi,298 această oportunitate rămîne irealizabilă pentru condamnaţi din lipsa mecanismului organizării instruirii lor la toate treptele de şcolarizare. Conform prevederilor art. 240 alin. (6) din Codul de executare al Republicii Moldova şi punctului 420 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, crearea condiţiilor şi elaborarea programelor de instruire profesională a condamnaţilor se efectuează în modul stabilit de Ministerul Justiţiei, de comun acord cu Ministerul Educaţiei. Exercitînd funcţii de control asupra respectării legislaţiei în domeniul învăţămîntului, Ministerul Educaţiei dispune de anumite competenţe: elaborează strategia şi promovează politica de stat în sfera învăţămîntului, elaborează standardele educaţionale de stat şi controlează realizarea lor, stabileşte, în colaborare cu alte ministere, departamente şi cu autorităţile administraţiei publice locale, reţeaua şcolară, tipurile instituţiilor de învăţămînt, elaborează standardele educaţionale de stat şi controlează realizarea lor. În acest context, cu referire la mecanismul de organizare a instruirii integre a condamnaţilor în condiţii specifice de detenţie, organul central al administraţiei publice în domeniul învăţămîntului consideră că ”organizarea studiilor superioare de licenţă pentru categoria menţionată ar putea fi realizată doar prin învăţămîntul la distanţă”. Deşi învăţămîntul la distanţă, ca formă de instruire pentru adulţi, a fost oficializat încă în anul 2005 prin operarea unor modificări în Legea învăţămîntului nr. 547 din 21.07.1995, pînă în prezent nu a fost elaborat cadrul normativ pentru organizarea acestei forme de învăţămînt, lipsesc baza tehnico-materială adecvată, suportul logistic, materiale didactice în format electronic şi tipărit, cadre didactice instruite. Este firesc că în aceste condiţii nici o instituţie de învăţămînt superior din republică nu a solicitat autorizarea pentru organizarea studiilor la distanţă. În acest context, întrebarea firească este ”cine totuşi trebuie să organizeze instruirea la distanţă în Republica Moldova şi în ce termeni urmează să fie realizat acest obiectiv?”. Reieşind din cele relatate anterior, principalele probleme stabilite în urma vizitelor efectuate în penitenciarele ţării pe parcursul anului 2011 rămîn nesoluţionate, şi anume: Lipsa condiţiilor adecvate de detenţie, cît şi extinderea termenului pe o perioada mult îndelungată de construcţie a caselor de arest; Lipsa unei evaluări a situaţiei reale existente în penitenciarele republicii în vederea stabilirii şi alocării mijloacelor financiare pentru efectuarea lucrărilor de reparaţie capitală a blocurilor alimentare, încăperilor pentru baie, precum şi a sectoarelor locative; Găzduirea deţinuţilor în dormitoare de mare capacitate; Numărul mare de funcţii vacante în serviciile medicale ale penitenciarelor; Lipsa unui control eficient asupra respectării regulilor sanitaro-igienice în penitenciare, cît şi asupra stării vestimentaţiei şi a lingerii de pat a condamnaţilor; Neasigurarea normei de 4 m² pentru fiecare deţinut. §4. Instituţii subordonate Ministerului Sănătăţii Mecanismul Naţional de Prevenire a Torturii este împuternicit să examineze regulat tratamentul aplicat persoanelor internate în spitalele de psihiatrie şi plasate în internatele psihoneurologice, în vederea consolidării protecţiei asigurate acestora împotriva torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. În anul 2011 reprezentanţii Centrului pentru Drepturile Omului, cu participarea membrilor Consiliului consultativ şi a specialiştilor din domeniu, au efectuat vizite de monitorizare în cele trei spitale de psihiatrie299 aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii. Vizitele au făcut parte din activităţile planificate de către avocaţii parlamentari privind monitorizarea respectării drepturilor omului în spitalele de psihiatrie şi în instituţiile psiho-neurologice. Evaluarea situaţiei în spitalele de psihiatrie a fost efectuată prin prisma Normelor CPT300 cu referire la condiţiile de viaţă şi tratamentul pacienţilor, prevenirea relelor tratamente, mijloacele de constrîngere aplicate, garanţiile în caz de plasament fără consimţămîntul pacientului.
Yüklə 1,71 Mb. Dostları ilə paylaş:
|