Curtea de Apel Ploiesti

4. CALITATEA DE FUNCŢIONAR PUBLIC ESTE INCOMPATIBILĂ CU ORICE ALTĂ FUNCŢIE PUBLICĂ, DECÂT CEA ÎN CARE A FOST NUMIT PRECUM ŞI CU FUNCŢIILE DE DEMNITATE PUBLICĂ

- Potrivit dispoziţiilor art. 94, alin. 1 şi 2, lit. a din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, privind asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi mediul de afaceri, funcţia de consilier local şi cea de funcţionar public sunt incompatibile întrucât ambele funcţii sunt funcţii de demnitate şi autoritate publică.

( decizia nr.492/25 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti –

Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal)

Prin sentinţa nr. 1213/27.XI.2008, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, a admis cererea formulată de reclamanţi, aşa cum a fost restrânsă la termenul din 13.11.2008 şi a anulat în parte HCL Comişani nr. 32/6.08.2008 privind încetarea de drept a mandatelor de consilieri locali a reclamanţilor.

Pentru a hotărî astfel , prima instanţă a reţinut că, constatarea încetării de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului de consilier local, luată de pârât faţă de cei doi reclamanţi, apare ca nelegală faţă de disp.art. 9 din Legea nr. 393/2004,care prevăd că încetarea de drept a calităţii de consilier local sau judeţean în cazul expres prevăzut de text, între care figurează şi cazul de incompatibilitate reţinut şi de hotărârea atacată de reclamanţi, numai că incompatibilitatea funcţiei de consilier local sau judeţean este definită de art. 88 din Legea 161/2003, care la lit. c, aplicabilă situaţiei reclamanţilor, declară incompatibilă funcţia de consilier local cu calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract de muncă în aparatul propriu al Consiliului local, Consiliului Judeţean ori al Prefecturii din judeţul respectiv, ori reclamanţii sunt funcţionari publici ai Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Dâmboviţa şi Primăriei comunei U., astfel încât cazurile de incompatibilitate prev. de art. 88 din Legea 161/2003, nu sunt aplicabile situaţiei reclamanţilor.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Consiliul local al comunei C., criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea şi a anulat HCL C. nr. 32/6.08.2008, privind încetarea de drept a mandatelor de consilieri locali a reclamanţilor, fără a ţine cont de disp. art. 94 din Legea 161/2003, dispoziţii care trebuiau coroborate cu art. 88 al. 1 lit. c din lege, şi totodată nu a ţinut cont de disp. art. 69 al. 1, lit. f din Legea nr. 161/2003 şi de art. 4 din Legea privind statutul aleşilor locali nr. 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Arată recurentul că, faţă de aceste dispoziţii legale arătate mai sus, intimaţii reclamanţi, care deţin calitatea de funcţionar public, sunt incompatibili cu funcţia eligibilă de consilieri locali, astfel încât Hotărârea consiliului local nr. 32/2008, este legală şi temeinică, cei doi intimaţi în calitatea lor de funcţionari publici, aveau obligaţia legală să iasă din starea de incompatibilitate în termen de 10 zile de la crearea ei, potrivit art. 49 din Legea nr. 188/99, cu modificările şi completările ulterioare.

Recursul este fondat.

Potrivit disp. art. 94 al. 1 şi 2, lit. a din Legea 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se prevede că, calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică, decât cea în care a fost numit precum şi cu funcţiile de demnitate publică, funcţionarii publici neputând deţine alte funcţii şi neputând desfăşura alte activităţi remunerate sau neremunerate în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice.

Potrivit art. 69 al. 1 lit. f din aceeaşi lege, în categoria persoanelor care exercită demnităţi publice sunt şi aleşii locali, iar disp. art . 4 din Legea 393/2004, privind statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că în asigurarea liberului exerciţiu al mandatului lor, aleşii locali îndeplinesc o funcţie de autoritate publică.

Prin urmare, potrivit acestor dispoziţii legale, rezultă că intimaţii reclamanţi ce sunt funcţionari publici, nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice , astfel încât funcţia de funcţionar public deţinută de intimaţii reclamanţi este incompatibilă cu funcţia eligibilă de consilieri locali în cadrul Consiliului local C. şi potrivit disp. art. 49 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarului public, ei aveau obligaţia să iasă din starea de incompatibilitate în termen de 10 zile de la crearea ei şi neprocedând în acest mod, hotărârea Consiliului local prin care s-a dispus încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de consilieri locali, este legală şi temeinică.

In consecinţă, greşit prima instanţă cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, mai sus menţionate, a dispus anularea în parte a Hotărârii Consiliului local C. nr. 32/6.08.2008, privind încetarea de drept a mandatelor de consilieri locali a intimaţilor reclamanţi.

Acestea au fost considerentele pentru care Curtea a admis recursul pârâtei Consiliul Local al comunei C., a modificat în tot sentinţa recurată în sensul că a respins ca nefondată acţiunea restrânsă formulată de intimaţii reclamanţi.

5. ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ.

TERMENUL DE MOTIVARE A RECURSULUI.

- art. 303 , 306 şi 582 Cod procedură civilă.

Termenul de depunere a motivelor de recurs are întotdeauna aceeaşi durată cu termenul pentru exercitarea recursului. Dacă recursul este motivat separat , motivarea trebuie făcută în acelaşi termen în care poate fi exercitată calea de atac în cauza respectivă. De pildă, termenul de motivare a recursului exercitat în materie de ordonanţă preşedinţială este de 5 zile pentru că şi termenul de declarare a căii de atac este de 5 zile. El va curge însă întotdeauna de la comunicarea hotărârii.

(Decizia nr. 121/28 ianuarie 2009

Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal )
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 9.12.2008, reclamanta SC E SA a chemat în judecată pe pârâta SC DCG SRL, pentru emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prin care pârâtei să i se interzică accesul pe terenul reclamantei şi în incinta imobilului microhidrocentrală MCH 1, care face parte din perimetrul obiectivului energetic al cărui beneficiar este reclamanta.

Prin aceeaşi cerere, reclamanta a solicitat să se dispună interzicerea efectuării de către pârâtă a oricăror acte sau fapte (împrejmuiri, construcţii) prin care să-i fie tulburată posesia de fapt şi obligarea pârâtei la plata de daune interese de 10.000 lei pe zi de întârziere cum şi a cheltuielilor de judecată.

După analizarea actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a pronunţat sentinţa nr. 1259 din 11 decembrie 2008 prin care a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC E SA Titu, în contradictoriu cu pârâta SC DCG SRL, a interzis pârâtei accesul pe terenul reclamantei şi în incinta imobilului microhidrocentrală MCH 1, cât şi efectuarea de împrejmuiri, construcţii sau alte fapte care să împiedice posesia reclamantei asupra acestor imobile, până la soluţionarea fondului litigiului dintre părţile contractante şi a respins capătul de cerere pentru obligarea pârâtei la plata de daune interese de 10.000 lei/zi de întârziere, fiind obligată pârâta la 11 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva sentinţei nr. 1259/11 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, a declarat recurs pârâta SC DCG SRL, la data de 16 decembrie 2008, precum şi împotriva încheierii din data de 10 decembrie 2008 pronunţată de aceeaşi instanţă, fără a se motiva această cale de atac.

La data de 20.01.2009 sunt depuse la Curtea de Apel Ploieşti motivele recursului formulat de către SC DCG SRL.

La termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2009, Curtea din oficiu a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare în termen.

Analizând excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare în termen, prin prisma actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale ce au incidenţă în cauză, Curtea a reţinut următoarele:

Sentinţa nr. 1259 din 11.12.2008 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 19.12.2008 astfel cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare existent la fila 133 din dosarul de fond . Calea de atac împotriva sentinţei este recursul în termen de 5 zile de la comunicare, astfel cum se menţionează şi în hotărâre, întrucât obiectul acţiunii este o ordonanţă preşedinţială. Acest termen începe să curgă la data de 20.12.2008 şi se încheie la data de 29.12.2008, având în vedere zilele de sărbătoare naţională şi cele nelucrătoare ce intervin în această perioadă. Conform art. 303 alin.1 C.pr.civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Din aceste dispoziţii rezultă că termenul de depunere a motivelor de recurs are întotdeauna aceeaşi durată cu termenul pentru exercitarea recursului. Dacă recursul este motivat separat , motivarea trebuie făcută în acelaşi termen în care poate fi exercitată calea de atac în cauza respectivă.

De pildă, termenul de motivare a recursului exercitat în materie de ordonanţă preşedinţială este de 5 zile pentru că şi termenul de declarare a căii de atac este de 5 zile. El va curge însă întotdeauna de la comunicarea hotărârii.

Recurenta declară calea de atac înainte de comunicarea hotărârii– 16.12.2008, însă în conţinutul cererii de recurs nu se formulează motivele pentru care a fost declarată această cale de atac , menţionându-se că vor fi depuse ulterior.

Motivele de recurs se formulează la data de 20.01.2009 peste termenul legal de formulare a acestora , termen care a expirat la data de 29.12.2008 , astfel cum am arătat mai sus. Chiar în situaţia în care, astfel cum susţine recurenta, comunicarea hotărârii s-ar fi efectuat la data de 5.01.2009, depunerea motivelor la 20.01.2009 s-a făcut tot cu încălcarea termenului legal pentru motivare. Mai mult decât atât, dovada comunicării actelor de procedură nu se poate face prin probe extrinseci ci numai în condiţiile prevăzute de art. 86 C.pr. civ. Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 302¹ lit. c C.pr.civ. , cererea de recurs este nulă dacă nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat , iar potrivit art. 306 C.pr. civ. , recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin.2 (motive de ordine publică).

Termenul de motivare a recursului este un termen legal imperativ, astfel încât sancţiunea nerespectării lui, conform art. 103 C.pr.civ. , este decăderea . Totuşi , ca efect al decăderii , recursul nu va fi respins ca nemotivat , ci se va aplica sancţiunea specifică pentru această etapă procesuală , constatându-se nulitatea căii de atac . Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă motive de ordine publică şi nici recurenta nu a invocat, în temeiul art. 304¹ şi 312 C.pr.civ., Curtea a admis excepţia şi a constatat nulitatea recursului pentru nemotivare în termen .

6. CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. GREŞEALĂ MATERIALĂ.

- art. 318 Cod procedură civilă.

Greşeala materială poate consta în neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată. Când însă instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut asupra lui o apreciere , nu mai poate fi vorba de o greşeală materială în sensul legii .

Art. 318 C.pr.civ. vizează greşeli de fapt involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Dacă s-ar da examinării unei hotărâri în cadrul contestaţiei în anulare limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul contestaţiei în anulare de cale de atac extraordinară, privind anumite neregularităţi prevăzute de lege, ceea ce nu este în spiritul reglementării date de lege acestei instituţii.

(Decizia nr. 327/25 februarie 2009

Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal )

Prin contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A SRL împotriva deciziei nr. 1385 din 18 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în contradictoriu cu intimaţii D.G.AF.P. DÂMBOVIŢA şi A.F.P. TÂRGOVIŞTE, se arată că soluţia hotărârii atacate este rezultatul unei vădite greşeli materiale, anume neobservarea unui înscris aflat la dosar intitulat ”Notă cuprinzând punctul de vedere al organelor de control, faţă de completarea la raportul de expertiză întocmită în dosarul nr. 4742/120/2007”.

Mai arată contestatoarea că potrivit acestui înscris, organul fiscal român – AFP Târgovişte, s-a adresat autorităţii fiscale franceze pentru ca aceasta să verifice realitatea şi consecinţele fiscale în Franţa ale livrărilor făcute de societatea contestatoare şi considerate de organul fiscal ca nefiind intracomunitare.

Întrucât considerentul principal pentru care a fost admis recursul a constat în nedovedirea realităţii şi a consecinţelor fiscale în Franţa a livrărilor în discuţie, în prezenţa menţionării în facturi a unui cod fiscal al firmei franceze inexistent, observarea acestui înscris ar fi produs cel mult soluţia de admitere a recursului şi casarea cu trimitere pentru ca prima instanţă să administreze proba cu actul de control solicitat autorităţii fiscale franceze.

Analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidenţă în cauză, Curtea a constatat următoarele:

Prin Decizia nr. 1385/18 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a fost admis recursul declarat de pârâta AFP Târgovişte împotriva sentinţei nr. 818/30.06.2008 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în contradictoriu cu SC A SRL şi pârâta DGFP Dâmboviţa, a fost modificată în tot sentinţa , în sensul că a fost respinsă ca nefondată acţiunea fiscală.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac şi îmbracă două forme : contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun (art. 317 C.pr.civ.) şi contestaţia în anulare specială (art. 318 C.pr.civ.). Contestaţia în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Contestaţia în anulare obişnuită poate fi exercitată pentru două motive: când procedura de citare a părţii , pentru ziua când s-a judecat pricina , nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Art. 318 C.pr.civ. prevede două motive pentru exercitarea contestaţiei în anulare specială, respectiv: dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale şi respingând recursul sau admiţându-l în parte , instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Prezenta contestaţie în anulare este întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza I-a C.pr. civ., contestatoarea susţinând că hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale.

Greşeala materială poate consta în neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată. Când însă instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut asupra lui o apreciere , nu mai poate fi vorba de o greşeală materială în sensul legii .

Art. 318 C.pr.civ. vizează greşeli de fapt involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Dacă s-ar da examinării unei hotărâri în cadrul contestaţiei în anulare limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul contestaţiei în anulare de cale de atac extraordinară, privind anumite neregularităţi prevăzute de lege, ceea ce nu este în spiritul reglementării date de lege acestei instituţii.

Or, în cauza de faţă nu se poate reţine acest motiv al contestaţiei în anulare, neputându-se susţine că instanţa nu a observat un anumit act de procedură, întrucât hotărârea pronunţată este rezultatul unei analize a întregului material probator existent la dosarul cauzei.

Prin contestaţia în anulare sunt reluate solicitările vizând fondul cauzei, solicitări ce au fost invocate atât la judecata cauzei în fond cât şi în calea de atac a recursului, fiind avute în vedere de către instanţe la soluţionarea cauzelor . Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 320 C.pr.civ., Curtea a respins contestaţia în anulare ca nefondată .

7. ACHIZIŢII PUBLICE. PROCEDURA DE CERERE DE OFERTE.

- art. 124 lit.c din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. - art.1 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de cerere de oferte numai în cazul în care valoarea estimată, fără TVA, a contractului de achiziţie publică este mai mică decât suma egală cu echivalentul în lei al sumei de 500.000 euro.

Regimul drumurilor reglementează în mod unitar administrarea drumurilor publice şi private , dobândirea şi folosirea terenurilor, conducerea, coordonarea şi controlul activităţilor în legătură cu drumurile publice. Administrarea drumurilor publice şi private are ca obiect proiectarea, construirea, modernizarea, reabilitarea, repararea, întreţinerea şi exploatarea drumurilor. Legiuitorul nu a pus semnul egalităţii între noţiunile de reabilitare, reparare şi întreţinere a drumurilor, reabilitarea fiind o operaţiune mult mai amplă decât repararea drumurilor.
(Decizia nr. 412/11 martie 2009

Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal )

Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 135/42/2009 petenta SC CŞ SRL în contradictoriu cu intimatul C. L. URLAŢI, în temeiul art. 280 alin. 5 din OUG nr. 34/2006 a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 470/37C/5126 din 30.01.2009 a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

În motivarea plângerii, se arată că prin Decizia nr. 470/37C7/5126 din 30.01.2009 a CNSC le-a fost respinsă contestaţia ca nefondată, soluţia pronunţată fiind nelegală şi netemeinică, încălcându-se grav dispoziţiile legale în materie.

Analizând decizia contestată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidenţă în cauză, precum şi sub toate aspectele conform art. 304¹ C.pr. civ, Curtea a reţinut următoarele:

La data de 29 februarie 2008 C. L. Urlaţi a organizat o licitaţie publică – cerere de ofertă - având ca obiect „Reparaţii şi întreţinere străzi în Oraşul Urlaţi”. Această licitaţie este câştigată de petenta SC CŞ SRL şi, urmare acestui fapt, este încheiat între aceste două părţi contractul de execuţie de lucrări nr. 3040/10.03.2008.

Potrivit dispoziţiilor art. 5.1. din contract, către constructor se vor emite comenzi, pentru fiecare stradă, ce vor conţine tipul de lucrări ce urmează a fi executate şi care au fost menţionate la art. 4.1., precum şi valorile aferente fiecărei lucrări. La art. 6 se arată că durata prezentului contract este de 3 luni de zile , începând de la momentul predării amplasamentului.

La data de 9.06.2008, în baza contractului de execuţie de lucrări nr. 3040/10.03.2008 , sunt emise două comenzi către constructorul SC CŞ SRL, respectiv comanda nr.7438/9.06.2008 pentru strada Independenţei în valoare de 490.167,05 lei fără TVA şi comanda nr. 7439/9.06.2008 pentru străzile: 1Mai, 30 Decembrie şi Orzoaia în valoare totală de 680.844,8 lei fără TVA .

Ţinând seama de dispoziţiile art.6 din contract şi având în vedere data emiterii comenzilor, deci data predării amplasamentului 9.06.2008, contractul nr. 3040/10.03.2008 îşi înceta efectele la data de 9 septembrie 2008.

Ulterior, la data de 23.10.2008 se publică un anunţ prin care C.L. Urlaţi aducea la cunoştinţa persoanelor interesate faptul că va organiza la data de 5.11.2008 o licitaţie publică, cerere de ofertă, având ca obiect „Reabilitare străzi în oraşul Urlaţi, Jud. Prahova”.

La data de 5.11.2008 autoritatea contractantă a organizat două proceduri de licitaţie publică „cerere de ofertă” având ca obiect „Reabilitare străzi în oraşul Urlaţi, Jud. Prahova”, respectiv la ora 10 pentru străzile : Orzoaia de Sus , Zambilelor, Socului şi Valea Bobului, iar la ora 12 pentru străzile : Zorilor , Zorilor-drum lateral, Independenţei, Griviţei, Crivăţ şi Mihai Eminescu.

Petenta SC CŞ SRL a achiziţionat documentaţia de atribuire pentru procedura de licitaţie publică ce urma să se desfăşoare la ora 12.

La data de 3.11.2008 petenta SC CŞ SRL formulează la CNSC contestaţie împotriva anunţului de licitaţie din 23.10.2008 şi a tuturor actelor ulterioare acestuia, inclusiv împotriva întregii proceduri de licitaţie având ca obiect „Reabilitare străzi în oraşul Urlaţi, Jud. Prahova” , solicitând anularea acestora.

Prin Decizia nr. 5327/C6/5126 din 14.11.2008, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a admis excepţia tardivităţii invocată de autoritatea contractantă, a respins contestaţia formulată de SC CŞ SRL ca tardiv introdusă şi a respins solicitarea formulată de C. L. Urlaţi de sancţionare a contestatorului ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, petenta SC CŞ SRL a formulat plângere, soluţionată de Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr.1592/22.12.2008 prin care s-a admis plângerea , s-a desfiinţat Decizia nr. 5327/C6/5126 din 14.11.2008 a CNSC şi s-a trimis cauza la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor pentru soluţionare pe fond.

Reprimind dosarul şi analizând cauza pe fond, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a pronunţat decizia nr.470/37C7/5126 din 30.01.2009 prin care a respins ca nefondată contestaţia formulată de SC CŞ SRL, a respins solicitările autorităţii contractante de sancţionare a contestatoarei pentru exercitarea abuzivă a dreptului de a depune contestaţie, precum şi pe cea referitoare la acordarea de măsuri reparatorii în valoare egală cu contravaloarea contractului de execuţie de lucrări.

Pentru a pronunţa această decizie CNSC a reţinut, între altele, că noţiunile „reparare şi întreţinere” nu sunt identice cu cea de „reabilitare”, sens în care legislaţia specifică le tratează separat, iar iniţierea procedurii de cerere de oferte pentru „reabilitare străzi în oraşul Urlaţi, jud. Prahova” nu s-a efectuat cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare în materia achiziţiilor publice .

Prin prezenta plângere SC CŞ SRL critică această din urmă decizie a CNSC.

Susţine petenta că în baza contractului nr. 3040/10.03.2008 urma să execute toate lucrările de reparaţii străzi pe segmentul licitat ce coincide cu segmentul scos la licitaţie prin procedura contestată.

Susţinerea este nefondată întrucât, în primul rând licitaţia publică din 29.02.2008 a avut ca obiectiv „Reparaţii şi întreţinere străzi în Oraşul Urlaţi”, de unde rezultă că urmau a fi reparate şi întreţinute unele străzi din oraş în funcţie de comanda emisă de autoritatea contractantă şi nu toate străzile din oraşul Urlaţi.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 124 lit.c din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de cerere de oferte numai în cazul în care valoarea estimată, fără TVA, a contractului de achiziţie publică este mai mică decât suma egală cu echivalentul în lei al sumei de 500.000 euro.

Cum licitaţia din 29.02.2008 câştigată de petentă a avut ca procedură „cererea de oferte” rezultă că valoarea maximă a contractului nu putea depăşi pragul de 500.000 euro. Şi acest argument combate susţinerea petentei cum că în baza contractului nr. 3040/10.03.2008 urma să execute toate lucrările de reparaţii străzi pe segmentul licitat.

Un alt argument al petentei se referă la faptul că autoritatea contractantă a demarat o nouă licitaţie, având ca obiect – reparaţii/ reabilitare străzi în oraşul Urlaţi, ceea ce reprezintă unul şi acelaşi lucru, contrar motivării reţinute de CNSC.

Or, potrivit art.1 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, regimul drumurilor reglementează în mod unitar administrarea drumurilor publice şi private , dobândirea şi folosirea terenurilor, conducerea, coordonarea şi controlul activităţilor în legătură cu drumurile publice. Administrarea drumurilor publice şi private are ca obiect proiectarea, construirea, modernizarea, reabilitarea, repararea, întreţinerea şi exploatarea drumurilor.

După cum lesne se poate observa din dispoziţiile legale menţionate mai sus, legiuitorul nu a pus semnul egalităţii între noţiunile de reabilitare, reparare şi întreţinere a drumurilor, reabilitarea fiind o operaţiune mult mai amplă decât repararea unui drum.

În aceste condiţii, nu se poate reţine că licitaţia publică din 29 februarie 2008 -„Reparaţii şi întreţinere străzi în Oraşul Urlaţi” şi licitaţia publică din 5 noiembrie 2008 -„Reabilitare străzi în oraşul Urlaţi, Jud. Prahova” au acelaşi obiect.

Cea de a doua licitaţie publică organizată de Consiliul Local Urlaţi la data de 5 noiembrie 2008 -„Reabilitare străzi în oraşul Urlaţi, Jud. Prahova” a avut în vedere străzile: Orzoaia de Sus, Zambilelor, Socului şi Valea Bobului (licitaţie ora 10) şi Zorilor, Zorilor-drum lateral, Independenţei, Griviţei, Crivăţ şi Mihai Eminescu (licitaţie ora 12).

După cum se poate observa, străzile cuprinse în licitaţia din 5.11.2008 şi pentru care autoritatea contractantă a emis comenzi în temeiul contractului nr. 3040/10.03.2008 sunt Independenţei şi Orzoaia de Sus ( trebuie avut în vedere şi faptul că nu s-a demonstrat, conform nomenclatorului de străzi al oraşului Urlaţi, că există identitate între strada Orzoaia şi strada Orzoaia de Sus).

Aşa cum am arătat mai sus, pentru aceste străzi autoritatea contractantă a emis comenzi la data de 9.06.2008, astfel că potrivit dispoziţiilor art.6 din contract, contractul nr. 3040/10.03.2008 îşi înceta efectele la data de 9 septembrie 2008, dată la care lucrările de reparaţii şi întreţinere trebuiau finalizate .

În altă ordine de idei, nu se poate reţine că acest contract nr. 3040/10.03.2008 este un contract cadru având în vedere, pe de o parte, valoarea maximă a contractului ce nu putea depăşi pragul de 500.000 euro, iar pe de altă parte, dispoziţiile art. 6 din contract în care se arată că durata contractului este de 3 luni de zile, începând de la momentul predării amplasamentului. Predarea amplasamentului s-a făcut la data de 9.06.2008 când s-au indicat expres străzile pe care urmau să se execute lucrări de reparaţie şi întreţinere.

Ultima susţinere a petentei privind nedepunerea la dosar a caietului de sarcini pentru cele două licitaţii din 29.02.2008 şi 5.11.2008 de către autoritatea contractantă este nefondată şi fără relevanţă, având în vedere că petenta avea posibilitatea să depună personal aceste documente ce se aflau şi în posesia sa întrucât a cumpărat documentaţia pentru ambele licitaţii, deci şi caietul de sarcini.

Potrivit dispoziţiilor art. 255 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante , cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice , are dreptul de a contesta actul respectiv. Alineatul trei al aceluiaşi articol arată că prin persoana care se consideră vătămată se înţelege orice persoană care îndeplineşte, în mod cumulativ, următoarele condiţii: are un interes legitim în legătură cu un anumit contract de achiziţie publică pentru a cărui atribuire se aplică prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi a suferit , suferă sau riscă să sufere un prejudiciu, ca o consecinţă a unui act al autorităţii contractante, de natură să producă efecte juridice.

Având în vedere aceste dispoziţii legale şi situaţia de fapt menţionată mai sus, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite, în persoana petentei, condiţiile exprese şi cumulative pentru a se putea considera că a fost vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 285 alin.4 şi 5 din OUG nr. 34/2006, Curtea a respins plângerea ca nefondată.

8. PROCEDURA INSOLVENŢEI
Acţiune introdusă de comitetul creditorilor în baza art. 138 din Legea nr.85/2006, condiţionată de omisiunea administratorului judiciar sau lichidatorului să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acţiune şi răspunderea persoanelor ameninţă să se prescrie.

Prin încheierea din 10 octombrie 2008, tribunalul a respins ca neîntemeiate obiecţiunile formulate de creditoarea AVAS la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar L. C. cu privire la debitoarea SC C. P. SRL.

Pentru a pronunţa această încheiere, tribunalul a reţinut că titularul cererii de chemare în judecată al acţiunii pentru instituirea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006 este administratorul/lichidatorul judiciar. Potrivit alin. 3 al aceluiaşi text de lege, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să introducă această acţiune dacă administratorul/lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea şi răspunderea ameninţă să se prescrie.

A mai constatat prima instanţă că lichidatorul judiciar şi-a expus punctul de vedere asupra incidenţei disp. art. 138 în sensul că a stabilit că organele de conducere ale societăţii nu au săvârşit faptele menţionate în acest text de lege, aşa cum rezultă din raportul depus la dosar la data de 5.09.2008.

Împotriva încheierii din 10 octombrie 2008, a formulat recurs creditoarea AVAS Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 157 din 2 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea A.P.V.A.S. împotriva încheierii din 10 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoarea SC C. P. SRL Ploieşti - prin reprezentant legal N. I., lichidatorul judiciar SC L. C. IPURL Ploieşti şi intimatul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Prahova.

Referitor la motivele de recurs, Curtea a constatat că, lichidatorul şi-a spus părerea cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 138 din Legea 85/2006, privind procedura insolvenţei, precizând că organele de conducere ale societăţii, nu au săvârşit faptele menţionate în acest text de lege.

Conform art.138(1) din Legea 85/2006, în cazul în care raportul întocmit de lichidatorul judiciar, privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia insolvenţei, sunt identificate persoane care le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă, la cererea lichidatorului , judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului , persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă , să fie suportată de membrii organelor de conducere, precum şi de orice altă persoană care a creat stare de insolvenţă a debitorului.

Potrivit art. 138(3) din Legea 85/2006, privind procedura insolvenţei, comitetul creditorilor poate cerere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acţiunea prevăzută la alin.1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea prevăzută la alin.1 şi răspunderea persoanelor la care se referă alin.1, ameninţă că se prescrie.

Cum cerinţa acestui text de lege a fost îndeplinită în cauză, de către însuşi titularul ei, respectiv de către lichidatorul judiciar, motivele de recurs formulate sunt nefondate.