Curtea de Apel Ploiesti

18. Deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorului îndreptăţit. Încunoştinţarea debitorului şi respectarea dreptului la apărare al acestuia.

Art. 33 alin. (1) şi alin. (6) din Legea nr. 85/2006

Judecătorul-sindic nu poate hotărî asupra cererii de deschidere a procedurii fără încunoştinţarea debitorului care se realizează potrivit art. 33 alin. (1) din legea insolvenţei, prin comunicarea cererii la sediul cu care acesta figurează in registrul comerţului.

Deschiderea procedurii generale de insolvenţă în cazul in care debitorul nu contestă starea de insolvenţă se poate dispune numai dacă debitorul îşi exprimă intenţia de reorganizare ceea ce presupune că acesta să fie legal citat şi să îşi exprime fie această intenţie fie să declare că se încadrează in una dintre categoriile prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii simplificate.

Lipsa verificării legalităţii comunicării cererii şi soluţionarea cererii de deschidere a procedurii, fără citarea debitorului au avut drept consecinţă deschiderea proceduri insolvenţei pentru un debitor ce nu se afla în această stare.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 2315/105/2008, creditoarea SC A 3000 SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC A 2002 SRL, susţinând că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sumă de 148.087,73 lei, neachitată de debitoare cu mai mult de 30 de zile anterioare formulării cererii.

Prin sentinţa nr. 1057 din data de 3 octombrie 2008 judecătorul-sindic a admis cererea creditoarei, a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă

împotriva debitoarei SC A SRL, a numit administrator judiciar C C IPURL, fiind dispuse şi toate măsurile specifice prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că societăţii debitoare i-a fost comunicată cererea de deschidere a procedurii insolvenţei la data de 16.09.2008, iar aceasta nu a formulat contestaţie potrivit art. 33 alin.6 din Legea nr. 85/2006.

S-a constatat că debitoarea se află în încetare de plăţi, stare de fapt dovedită cu împrejurarea că nu a mai efectuat plăţi cu mai mult de 30 de zile anterior datei deschiderii procedurii, iar creditoarea are o creanţă comercială certă, lichidă şi exigibilă împotriva sa în cuantum de 148.087,73 lei, dovedită cu facturi fiscale.

Împotriva sentinţei pronunţate de judecătorul sindic a declarat recurs debitoarea SC A 2002 SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că nu a cunoscut nimic în legătură cu cererea creditoarei SC A SA, din acest motiv neputând formula contestaţia prevăzută de Legea nr. 85/2006.

Societatea debitoare a aflat de sentinţa Tribunalului Prahova la data de 9.12.2008, când a fost înştiinţat de CEC Bank-sucursala Ploieşti despre primirea de la administratorul judiciar C C IPURL a notificării privind deschiderea procedurii generale de insolvenţă.

S-a precizează că societatea are o bună activitate economică, aspectul fiind reliefat în balanţa economico-financiară a lunii septembrie 2008, nefiind cazul să se ajungă la deschiderea procedurii insolvenţei, această situaţie ducând în momentul de faţă la imposibilitatea societăţii de a-şi desfăşura activitatea în mod normal.

Societatea recurentă arată că are de încasat 600.000 lei de la partenerii de afaceri şi 218.000 lei pentru subvenţii de la bugetul de stat, ceea ce demonstrează că instanţa de fond nu ar fi luat hotărârea de deschidere a procedurii dacă debitoarea ar fi fost încunoştinţată. După ce s-a aflat de la CEC Bank despre această situaţie, s-a convenit cu societatea creditoare să se rezolve amiabil problemele apărute, aceasta renunţând la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei. Totodată, şi ceilalţi creditori, cu sume modice (între 400 şi 4000 lei) au renunţat la continuarea procedurii de insolvenţă.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

Administratorul societăţii recurente a depus la dosar precizări şi înscrisuri din care rezultă că dispune de fondurile necesare achitării tuturor creanţelor, că are în derulare un contract de credit cu CEC Bank, iar creditorii, fie au renunţat la cererile formulate, fie au solicitat admiterea recursului şi respingerea cererii de deschidere a procedurii.

Administratorul judiciar a depus la dosar tabelul definitiv al creditorilor şi a solicitat respingerea recursului, precizând că debitorul are posibilitatea să depună un plan de reorganizare.

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum şi sub toate aspectele potrivit art.304¹ Cod pr.civilă, Curtea a reţinut că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează :

Creditoarea SC A SA a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC A SRL, indicând un alt sediu al acesteia, respectiv Ploieşti, str. Laboratorului, nr. 5, în loc de Ploieşti, str. Nordului, nr. 7, bl. 12, sc. A, ap. 1, parter, aşa cum figurează în registrul comerţului.

Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost comunicată debitorului la altă adresă şi dovada a fost restituită cu menţiunea „destinatar mutat de la adresă”.

Fără a verifica dacă cererea a fost corect comunicată debitorului, respectiv la sediul acestuia, aşa cum figurează înregistrat la registrul comerţului, s-a procedat greşit la deschiderea procedurii generale de insolvenţă.

Cu actele depuse în recurs, debitorul a făcut dovada că reclamanta-creditoare a înţeles să renunţe la cererea formulată, iar ceilalţi creditori menţionaţi în tabelul definitiv al creanţelor, fie au renunţat, fie le-au fost satisfăcute creanţele.

De asemenea s-a dovedit că debitorul nu se află în stare de insolvenţă, ci în plină activitate de producţie, având ca obiect principal de activitate creşterea puilor, activitate ce este subvenţionată de la bugetul de stat, de unde are sume de încasat, iar contractele de credit, atât cele de investiţie cât şi cele curente de producţie, sunt achitate conform eşalonărilor.

Acţiunea iniţiată de SC A SA viza o datorie veche, provocată de evoluţia gripei aviare, fiind introdusă fără a se ţine cont de înţelegerile făcute cu vechea conducere. În ianuarie 2009 debitoarea a livrat către SC A SA carne in valoare de peste 500.000 lei, având o datorie de 148.000 lei, conform tabelului creditorilor.

Faptul că recurenta nu se află în insolvenţă rezultă din adresele înaintate de creditorii menţionaţi în tabelul definitiv de creanţe şi din menţiunile făcute în instanţă de reprezentantul CEC Bank, din care rezultă că societatea debitoare este un bun client, şi-a achitat toate ratele la scadenţele intermediare, iar în sistemul bancar nu figurează la nicio altă bancă având vreo rată scadentă şi neachitată . Societatea desfăşoară o activitate profitabilă, este monitorizată, CEC Bank înscriindu-se în tabelul creditorilor doar ca urmare a publicării sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei.

Creditoarea SC A SA a solicitat instanţei admiterea recursului, precizând că în urma înţelegerii pe cale amiabilă făcută la data de 10.12.2008 între cele 2 societăţi, renunţă la cererea de insolvenţă care face obiectul dosarului nr. 2315/105/2008, urmând ca datoria existentă să fie achitată conform înţelegerii intervenite între părţi.

Serviciul Impozite şi Taxe a formulat cerere de retragere de pe tabelul de creanţe al debitoarei ca urmare a încasării sumei de 4219, prin O.P. nr. 1/29.01.2009.

Banca Transilvania a făcut precizarea că întreaga sumă pe care debitoarea o datorează A.F.P. Ploieşti este indisponibilizată, urmând ca tranzacţia să fie efectuată după primirea avizului administratorului judiciar.

Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova a făcut cunoscut instanţei faptul că debitoarea şi-a achitat debitul în cuantum de 467 lei, astfel că cererea de înscriere la masa credală a rămas fără obiect.

SC API SA a depus, la rândul său, cerere de renunţare la pretenţiile formulate împotriva debitoarei din prezenta cauză.

Faţă de cele menţionate, instanţa de recurs a reţinut că în mod greşit s-a procedat la deschiderea procedurii insolvenţei, fără a se da posibilitatea debitoarei să-şi formuleze apărările necesare şi să conteste starea de insolvenţă, cererea de deschidere a procedurii fiind comunicată greşit la o altă adresă.

Având în vedere atât solicitarea recurentei cât şi cererile creditorilor menţionaţi în tabelul definitiv al creanţelor, de admitere a recursului, modificare în tot a sentinţei şi respingerea cererii de deschidere a procedurii întrucât debitoarea nu se află în insolvenţă, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc.civ., a admis recursul debitoarei, reţinând incidenţa în cauză a disp. art. 304 pct.9 C. proc. civ.
19. Ajutor lunar pentru incalzirea locuintei .

Conditii de acordare .Venituri avute in vedere la stabilirea cuantumului .

Art 16 indice 2 alin 4 OUG 5/2007 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei

Art 5 alin 2 din Legea 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii - martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989.

Acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice ,se face avandu-se in vedere venitul net mediu lunar pe membru de familie şi, după caz, al persoanei singure.

La stabilirea venitului se iau in calcul toate veniturile realizate de membrii de familie ai solicitantului obtinute in luna anterioară depunerii cererii.

Art 5 alin 2 din legea 341/2004 arata ca drepturile acordate potrivit acestei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi.
( Decizia nr 455/19 martie 2009 )

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalul Prahova sub nr.2926/105/2008 si ulterior precizata, reclamanta C.V a solicitat anularea dispozitiilor Primarului mun. Ploiesti nr.20919/30.10.2007 şi nr. 5443/4.02.2008, precum si obligarea acestuia sa emita noi dispozitii care sa cuprinda valoarea corecta a ajutorului lunar pentru incalzire a locuintei sale , precum si plata efectiva a sumelor cuvenite.

Reclamanta a aratat ca a formulat cererea nr. 4453/2007 pentru acordarea ajutorului lunar pentru incalzirea locuintei proprietatea sa, iar pe formularul tipizat, la rubrica special destinata, a mentionat ca venit si valoarea rentei viagere a sotului ,respectiv indemnizatia de revolutionar pe care o primeste potrivit Legii 341/2004 , primind astfel dispozitia nr.20919/2007 si respectiv 5443/4.02.2008, cu o valoare acordata de 17 lei, cuantum ce este contestat, fiind considerat necorespunzator in raport cu veniturile realizate .

Prin sentinţa nr. 567 din 16 decembrie 2008, Tribunalul Prahova a admis actiunea formulata de reclamantă; a anulat dispozitiile primarului nr. 20919/30.10.2007 si nr. 5443/4.02.2008, a obligat paratul sa emita noi dispozitii care sa cuprinda valoarea corecta a ajutorului lunar pentru incalzirea locuintei proprietatea reclamantei (fara a se lua in calcul indemnizatia cuvenita revolutionarilor, cu ocazia stabilirii veniturilor realizate), precum si sa-i plateasca acesteia sumele legal cuvenite, apreciind ca dispozitiile contestate sunt nelegale, fiind emise cu nerespectarea disp. art.5 al.2 din Legea nr. 341/2004,care arata ca drepturile acordate potrivit acestei legi nu sunt considerate venituri ,nu se impoziteaza si nu afecteaza acordarea altor drepturi , chiar daca in cererea depusa de reclamanta (formular tipizat anexa nr 1 la Normele metodologice de aplicare OUG 5 /2003 aprobate prin HG 217/2003) au fost mentionate .

Împotriva sentinţe a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Ploieşti criticand-o pentru nelegalitate, sustinand ca nu are nici o culpa in ceea ce priveste stabilirea cuantumului ajutorului lunar pentru incalzirea ,deoarece acesta a fost acordat in raport de veniturile mentionate de reclamanta in continutul cererii depusa in acest sens .

Culpa apartine reclamantei care a mentionat ca si venituri la rubrica respectiva din formulatul tipizat cuantumul indemnizatiei de revolutionar pe care o primeste lunar sotul sau ,situatie care a impus a se avea in vedere la stabilirea ajutorului lunar de incalzire a locuintei .

Recursul este nefondat .

Art 16 indice 2 alin 4 din OUG 5/2003privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice ,arata ca -acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice ,se face avandu-se in vedere venitul net mediu lunar pe membru de familie şi, după caz, al persoanei singure.

La stabilirea venitului se iau calcul toate veniturile realizate de membrii de familie ai solicitantului luna anterioară depunerii cererii.

La randul sau art 5 alin 2 din legea 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 stipuleza ca drepturile acordate potrivit acestei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi.

Fata de prevederile speciale din legea 341/2004 dispozitiile emise in favoarea reclamantei prin care i s-a stabilit cuantumul ajutorului lunar de incalzire a locuintei diminuat datorita luarii gresit in calculul veniturilor realizate si indemnizatia de revolutionar a sotului, sunt nelegale ,chiar daca reclamanta le-a mentionat in cererea depusa in acest sens .

DECIZIA NR.

20. Nemotivarea sentintei de desemnare a administratorului judiciar provizoriu
Art.11 alin.1 lit.c din Legea 85/2006 - judecatorul sindic are atributia de a desemna, motivat, prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei, dintre practicienii in insolventa care au depus oferte de servicii in acest sens la dosarul cauzei, un administrator judiciar provizoriu care va administra procedura pana la confirmarea ori, dupa caz, inlocuirea sa de catre adunarea creditorilor ori de catre creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor.
Prin cererea introductivă, recurenta-creditoare A. F.P.a municipiului Buzău a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei –intimate SC T. D. S. SRL, pentru recuperarea unei creanţe in valoare de 10.324 lei.

Prin sentinţa recurata, judecatorul sindic a admis cererea, in temeiul disp. Art. 33 alin.6 din Legea 85/2006, şi a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, numind administrator judiciar pe avocat R. E..

Potrivit disp. Art. 11 alin.1 lit. C din Legea 85/2006, judecatorul sindic are atributia de a desemna, motivat, prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei, dintre practicienii in insolventa care au depus oferte de servicii in acest sens la dosarul cauzei, un administrator judiciar provizoriu care va administra procedura pana la confirmarea ori, dupa caz, inlocuirea sa de catre adunarea creditorilor ori de catre creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor.

De asemenea, textul de lege mentionat prevede obligatia judecatorului sindic de a avea in vedere cererea formulata de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii, de desemnare a unui anume administrator judiciar si, in ipoteza in care o asemenea cerere nu este formulata, de a desemna unul dintre practicienii care au depus oferte la dosarul cauzei.

Este evident ca analiza tuturor acestor imprejurari si a aspectelor ce au determinat desemnarea administratorului judiciar provizoriu trebuie sa se regaseasca in considerentele hotararii judecatoresti, prin motivarea desemnarii putandu-se cenzura, de catre instanta de control judiciar, respectarea, de catre judecatorul sindic, a normelor legale ce reglementeaza procedura desemnarii administratorului judiciar provizoriu.

In cauza, Curtea constata ca judecatorul sindic nu a motivat desemnarea administratorului judiciar R.E., din considerentele sentintei nerezultand imprejurarea depunerii, de catre creditorul ce a solicitat deschiderea procedurii insolventei, a unei cereri de desemnare a unui anume administrator, motivele respingerii unei asemenea solicitari si, respectiv, ale desemnarii altui administrator.

Curtea constata, raportat la aceasta nemotivare a solutiei pronuntate, faptul ca judecatorul sindic a solutionat cauza fara a intra in cercetarea fondului si, in temeiul disp. Art. 304 pct.7 , 312 alin.5 C.proc.civ. coroborat cu art.8 din Legea 85/2006, va admite recursul si va casa in parte sentinta, trimitand cauza spre rejudecare judecatorului sindic, in vederea desemnarii motivate a unui administrator judiciar provizoriu.

Decizii Relevante

Trimestrul I 2009

Curtea de Apel Ploiesti

Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale

1. Abatere disciplinară. Neexecutarea unui ordin verbal al conducătorului ierarhic superior
- art.263 şi urm. Codul muncii


Lipsa unei dispoziţii scrise privind executarea unei sarcini nu este de natură să ducă la exonerarea de răspundere a salariatului care a săvârşit abaterea constând în neexecutarea acelei sarcini, întrucât regula în raporturile de muncă o constituie dispoziţia verbală şi nu cea scrisă.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, decizia nr.211 din 30 ianuarie 2009)

Contestatorul D.I.V. a chemat în judecată pe intimata S.C. T. SA – S. E. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 108 din data de 1 august 2008 emisă de aceasta, prin care a fost sancţionat disciplinar cu reducerea salariului cu 10% pe luna iulie 2008 şi restituirea sumei reţinute.

În motivare contestaţiei, petentul a arătat că la data de 26 aprilie 2008 a fost anunţat telefonic de către maistrul principal S. M. despre faptul că a observat nişte urme de ulei suspecte în încăperea unde îşi avea echipamentul de lucru şi fiind o zi liberă l-a îndrumat să se adreseze şefului de tură sau dispecerului, în zilele libere conducerea operativei fiind organizată de către dispecerul şef tură pe centrală.

După aproximativ o oră a verificat personal aspectele semnalate, în prezenţa şefilor din turele precedente şi a ajuns la concluzia că nu există urme de violare a încuietorilor şi alte indicii că ar fi pătruns în acea încăpere persoane străine, acele urme provenind de la depozitarea pe pardoseala încăperii a unor piese.

La şedinţa operativă din 5.05.2008 a anunţat conducerea unităţii şi despre faptul menţionat, stabilind împreună cu directorul şi consilierul juridic să solicite sprijinul poliţiei în vederea cercetării unei posibile pătrunderi a unor persoane străine în încăpere, concluziile fiind prezentate de către lucrătorul de poliţie conducerii unităţii. După o lună, ca urmare a unor disensiuni între conducere şi sindicatul din care face parte reclamantul, directorul i-a cerut un raport despre evenimentul menţionat fără însă să-i dea o dispoziţie scrisă în acest sens, fiind nevinovat de acuzaţiile ce i se aduc, întrucât nu i s-a dat o dată la care să întocmească vreun raport şi acesta nu era necesar întrucât nu s-a întâmplat nimic. S-a invocat şi excepţia tardivităţii emiterii deciziei, la mai mult de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă de către angajator a presupusei abateri disciplinare.

S-au anexat, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr.108/1.08. 2008, fişa postului, decizia nr.96/7.07.2008, adresele nr.5526/4.07.2008 şi nr.6663/18.08.2008, nota explicativă din 4.07.2008.

Pârâta a depus la dosar o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, întrucât salariatul cu intenţie nu a respectat dispoziţia conducerii sucursalei de a informa cu privire la eveniment, deşi are obligaţia de a se subordona conducătorilor ierarhici.

S-au anexat în copie :decizia contestată, procesul – verbal al comisiei de cercetare disciplinară, raport întocmit la intrarea în tură la 26 04 2008, declaraţiile numiţilor P. R., V.A. şi I. I., nota explicativă a reclamantului, adresa nr.12/2.06.2008 a directorului unităţii.

După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentinţa sus-menţionată a respins excepţia tardivităţii emiterii deciziei invocată de contestator, a admis contestaţia, a anulat decizia nr.108 din data de 1 august 2008 emisă de pârâtă şi a dispus restituirea sumei reprezentând reducerea cu 10% a salariului contestatorului. De asemenea, prin aceeaşi sentinţă s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii emiterii deciziei, invocată de contestator, că aceasta urmează a fi respinsă, întrucât din cuprinsul deciziei contestate nu rezultă momentul luării la cunoştinţă despre fapta ce se pretinde a fi abatere disciplinară, de către conducerea unităţii, menţionându-se de către reprezentantul acesteia că în repetate rânduri i s-a solicitat reclamantului întocmirea unui raport de către director, astfel că fapta este una continuă.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că nu a existat din partea directorului unităţii o dispoziţie scrisă, prin care contestatorul să fie obligat să descrie evenimentul produs la data de 25 spre 26 aprilie 2008 şi care să cuprindă un termen expres de finalizare a acestuia, astfel că nu se poate constata comiterea vreunei abateri disciplinare constând în nesubordonarea contestatorului faţă de conducerea unităţii, cu încălcarea prev. art.5 pct.1 lit. a din CCM, şi ale art.5. pct.10 şi 5.2.1 din Regulamentul Intern, cu atât mai mult cu cât exista un raport întocmit la data de 26.06.2008 de către şeful de tură în care s-a consemnat că contestatorul a venit la faţa locului împreună cu salariaţii V. A., P. R. şi I.I., efectuând un control la instalaţia electrică, neexistând nici o suspiciune de furt, care să facă obiectul unor cercetări penale.

Împotriva acestei sentinţe, intimata în contestaţia a declarat recurs criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală în sensul că în mod greşit a fost anulată decizia de sancţionare atâta vreme cât contestatorul a săvârşit o abatere disciplinară constând în neîndeplinirea unei dispoziţii date de conducerea unităţii, dispoziţie care viza informarea cu privire la posibilitatea producerii unui furt din incinta unităţii.

Pretinde recurenta că, deşi nu a fost dată o dispoziţie scrisă, existenţa ordinului de a întocmi informarea a fost probată, în acest sens existând şi recunoaşterea contestatorului făcută chiar prin contestaţia cu care a investit instanţa de judecată.

Examinând soluţia prin prisma actelor şi lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum şi a temeiurilor de casare prev. de art. 304 şi 304¹ Cod pr.civilă, Curtea constată că este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, aşa după cum se va arăta în continuare:

Contestatorul D. I. V. are calitatea de şef secţie electrică la SC T. SA – S. E. D., calitate în care a fost informat despre posibilitatea producerii unui furt de la Staţia de compresoare în noaptea de 25 spre 26 aprilie 2008, astfel cum este consemnat în raportul aflat la fila 27 – dosar fond, raport care consemnează şi sustragerea unor contacţi de cupru la întrerupătorii depozitaţi în cadrul secţiei.

Din probatoriile administrate în cauză nu rezultă că ulterior producerii evenimentului contestatorul ar fi luat măsurile care se impun cu ocazia acestor evenimente, respectiv: inventarierea subansamblelor şi a pieselor de la locul unde s-a presupus că a avut loc un furt şi sesizarea conducerii unităţii în vederea luării măsurilor legale.

Mai mult decât atât, contestatorul nu şi-a respectat obligaţia de informare a conducerii unităţii nici în momentul în care a primit o dispoziţie în acest sens, sub acest aspect Curtea reţinând că nu era necesară o adresă scrisă în acest sens, ordinul verbal fiind suficient, el nefiind de fapt contestat de către petiţionar pentru a se pune problema probei acestui ordin.

Sub aceste aspect, Curtea urmează să constate că în mod greşit tribunalul a reţinut că era necesar un ordin scris pentru a se putea face dovada săvârşirii abaterii în condiţiile în care este cunoscut faptul că regula în materia executării sarcinilor de serviciu o constituie ordinul verbal, dispoziţia scrisă fiind întocmită numai atunci când această cerinţă de formă este impusă de lege, regulamente ori contractele individuale sau colective de muncă.

În acest context este limpede că petiţionarul nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiunile de serviciu, refuzul acestuia de a întocmi un raport cu privire la incidentul din 25 spre 26 aprilie 2008, întrunind elementele constitutive ale unei abateri disciplinare, astfel că în mod corect acestuia i-a fost aplicată sancţiunea reducerii salariului cu 10% pe o lună prin Decizia nr.108/2008.

Faţă de aceste considerente în temeiul art. 312 Cor pr.civilă Curtea va admite recursul şi ca modifica în întregime sentinţa în sensul respingerii contestaţiei ca neîntemeiată.

2.