Dinu C. Giurescu Ţara românească

194

renta acestui centru în traficul maritim^a34. In sfîrşit, oraşul întărit „Brilagum sive Braylorum" este indicat, într-un raport străin, ca loc de îmbarcare într-o even­tuală campanie militară împotriva otomanilor ³³⁵. In con­cluzie, de pe la mijlocul secolului XIV şi pînă la 1543, cînd Brăila a fost ocupată de o garnizoană turcească şi transformată în raia, Ţara Românească a avut în perma­nenţă un port propriu pentru traficul maritim ³³⁶.

Mijloacele Pentru încărcăturile mari era carul, luat ca unitate de de taxare vamală în toate privilegiile acordate braşovenilor transport între 1413—1437. Capacitatea sa este variabilă : sare se încărca pînă la 400 de bolovani ³³⁷.

Radu cel Mare comanda la Braşov un „...car ferecat... cu obezi de acelea mari cari sînt de o maja" ³³⁸, ceea ce însemna o încărcătură mare, probabil trasă de şase boi. Iar „...căruţe mici, cu patru roţi" a întîlnit şi cronicarul Wavrin la 1445 ³³9.

Documente ulterioare dau greutăţi diverse pentru un car, de la 445 la 1 272 kg, evident şi în funcţie de nu­mărul boilor care trăgeau³⁴⁰. Pentru transporturi mai mici sau pe drumuri anevoioase, se folosea calul : „...un cal încărcat, fie cu orice, 3 ducaţi" vama fixată în 1413 ³⁴¹. Exista o încărcătură medie „pondus equi" — în registrele Braşovului sau „povară pe cal" în tariful vămii de la Calafat la 1502³⁴², echivalînd cu aproximativ 135 kg,

³³⁴ N. IORGA, Istoria comerţului, I, p. 104.

³³⁵ Idem, Acte şi fragmente, III, p. 62.

³³⁶ Vezi DINU C. GIURESCU, Relaţiile economice... sec.
XIV—XVI, pp. 175—176 şi C. C. GIURESCU, Istoricul oraşului
Brăila, pp. 62—68.

³" DRH, B, I, p. 451 (nr. 276).

³³⁸ GR. TOCILESCU, 534 documente..., p. 203 (nr. 213).

³³⁹ Călători străini, I, p. 103.

³⁴⁰ D. MIOC, N. STOICESCU, Măsuri medievale de greutate
din Ţara Românească..., în „Studii", XVII, 1964, nr. 1,
pp. 88—89 ; idem, Mesures et instruments medievaux de mesure
en Valachie et en Moldavie, în RRH, XI, 1967, nr. 3, p. 374
(tabloul 5) ; Cf. N. STOICESCU, Cum măsurau strămoşii,
pp. 254—256.

³⁴¹ I. BOGDAN, op. cit., p. 5 (nr. I). Revine în confirmările
ulterioare ; Ibidem, passim.

³⁴² RADU MANOLESCU, Comerţul..., p. 305 şi DIR, XVI,
B, I, p. 14 (nr. 8).

195

, i:

dar variind între 127 şi 159 kg şi excepţional pînă la circa 180 kg 343.

Pentru traficul pe apă o informaţie din 1502 ne arată
transporturile de peşte sărat, pornind de la punctele de
pescuit Bistreţul, Balta Albă şi Platăţa : „Şi la acele bălţi,
cine va săra cu corabia, de corabie 30 aspri..." (cuprin-
zînd aproximativ 2 măji sau 15 poveri încărcate pe
cai = c. 2 025 kg) 344. *■

i

Vămile La acest trafic de mărfuri, pe planul organizării de stat, i V răspund vămile, situate la hotare, în apropierea lor sau în anume puncte din interior. Ele sînt confirmate în cele .ivi mai vechi privilegii de negoţ cunoscute. Hrisovul eliberat , de voievodul Vlaicu braşovenilor la 1368 3'¹⁵ arată lim- ■ pede că la mijlocul secolului al XlV-lea vămile erau în fiinţă, cu dregători anume, care lucrau după norme bine ştiute. De aceea, şi referirile la ele sînt adesea făcute glo­bal, ca despre un sector al administraţiei de stat cu rîn-duieli cunoscute de toţi 346. Numai cînd domnia hotă­răşte un tarif preferenţial pentru una dintre direcţiile traficului, atunci îl menţionează separat, tocmai pentru a-1 deosebi de regula comună şi a-1 aduce la cunoştinţă tuturor 347 O formulare extrem de generală — ca, de exemplu, aceea folosită de Mircea cel Bătrîn pe la 1406 — a fost considerată suficientă pentru ca negoţul Coziei să se desfăşoare fără piedici prin ţară. Alteori in­tervine şi cîte un element de localizare, dar numai pe zone foarte mari (Vlad Ţepeş către braşoveni) ³⁴⁸.

Pe linia Dunării, vămile funcţionau la vaduri, la punc­tele unde trecerea oamenilor şi a mărfurilor se efectua

³⁴³ D. MIOC, N. STOICESCU, Mesures et instrument s..., p. 374 (tabloul 5).

M4 DIR, XVI, B, I, p. 14 (nr. 8) considerînd povara 135 kg; Cf. N. STOICESCU, Cum măsurau strămoşii, pp. 252—253 şi 256—258.

345 Vezi mai sus, p. 173.

^u6 Este chiar tariful aplicat drumului spre Brăila la 1368. Vezi .mai sus, p. 173; ŞT. ŞTEFĂNESCU, Reconstitution de la vie d'etat sur la territoire de la Roumanie au cours du Haut Moyen Age, în RRH, IX, 1970, nr. 1, p. 8 conchide asupra funcţionării vămilor la începutul secolului al XlV-lea.

3« DRH, B, I, p. 67 (nr. 30).

³⁴⁸ La 7 oct. 1476 : I. BOGDAN, op. cit., p. 97 (nr. LXXV); Cf. DRH, B, I, p. 187 (nr. 106) ; Cf. doc. din 14 oct. 1465 şi din 4 iun. (1497), ibidem, p. 220 (nr. 128) şi p. 449 (nr. 275).

196

mai uşor. Enumerări parţiale ale lor găsim şi în unele documente tîrzii, din secolul al XV-lea : „Şi trecînd bra­şovenii peste Dunăre cu marfă — citim în privilegiul lui Dan al II-lea la 1431 — fie la Dârstor, fie la Giurgiu sau la Nicopol, să dea de la o sută trei..." ³⁴⁹. Sau mă­năstirea Bolintinu care primeşte învoire de la Basarab cel Tînăr „...să nu dea vamă la Brăila şi la Dârstor şi la Giurgiuv şi la Sfiştov şi la Nicopoe (sic) şi la Ţim~ bru"™.

Care au fost, aşadar, principalele vămi pe linia Dunării în secolele XIV—XV ? De la vest la est, cea dintîi con-trolînd malul pe o porţiune de circa 150 km, era la Calafat, avînd pe malul drept Vidinul, important oraş bulgăresc, unde otomanii instalaseră şi o puternică gar­nizoană pentru supravegherea trecerii peste fluviu. Prima menţiune scrisă o găsim la 5 august 1424, într-un act dat mănăstirii Tismana : vama exista, evident, şi în se­colul al XlV-lea (vezi privilegiul ţarului bulgar Sracimir la 1369) ; ea apare în documentele interne ale Ţării Româneşti abia în momentul cînd se produce o schim­bare în statutul ei juridic, o parte din venit fiind cedat de domnie menţionatei ctitorii ³⁵¹. Confirmările ulterioare, de la 3 aprilie 1480 şi pînă la 5 septembrie 1568, arată funcţionarea neîntreruptă a vămii.

Lîngă balta Bistreţ, la capătul ei vestic, în faţa loca­lităţii Ţibru (Ţibăr de azi în Bulgaria) funcţiona în 1419 un punct de control şi de impunere a mărfurilor³⁵².

"⁴⁹ Adică 3°/o j,ad valorem" vamă : ibidem, p. 34 (nr. XVII).

³⁵⁰ La 1 sept. 1479 — 31 aug. 1480, DRH, B, I, p. 268
(nr. 162).

³⁵¹ Menţiunea este indirectă, deoarece în hrisovul Iui Dan al
II-lea citim : „...şi Bistriţa cu vamă", DRH, B, I, p. 106
(nr. 53) ; la 1480, apr. 3, vama este numită direct : „...vama de
la Calafat cu tîrgul şi balta Bistreţu cu vama" ; idem, p. 279
(nr. 172) ; dintr-un act ulterior, din 18 apr. 1560, aflăm că
hotaruî vămii de la Calafat se întindea de-a lungul Dunării pe
mai mult de 150 km, înglobînd şi punctul de control de ia
Bistreţ, DIR, XVI, B, III, p. 116 (nr. 140) ; pentru confir­
mările ulterioare ale vămii Calafat în secolul al XVI-lea. DIR,
XVI, B, I, pp. 14, 45—46, 57, 174, 180—181 (nr. 8, 41, 53,
176, 184), DIR, XVI, B, II, pp. 4, 61, 147, 118, 130, 295,
349, 357 (nr. 5, 59, 147, 121, 131, 300, 366, 374) etc.

^M2 Doc. din 28 oct., DRH, B, I, p. 94 (,nr. 47). Cf. doc. din 28 oct. 1428 ; ibidem, p. 121 (nr. 62) şi doc. din 20 sept. 1444; ibidem, p. 170 (nr. 97).

197

Exista, credem, şi în secolul al XlV-lea, deşi primele menţiuni despre balta Bistreţ nu cuprind vreo referire la vamă ³⁵³.

Alte puncte importante de taxare funcţionau pe malul stîng — aşa cum citim şi în amintita scutire acordată ctitoriei de la Bolintinu — în dreptul oraşelor Nicopole şi Şiştov, la Giurgiu şi în faţa Drîstorului, la oraşul de Floci şi Brăila³⁵⁴. Socotim neîndoielnică funcţionarea lor şi în secolul al XlV-lea. înscrierea lor în actele interne este legată, ca şi în cazurile precedente, de stabilirea unor reguli speciale de impunere ; de aceea, datele cînd apar în scris nu pot fi invocate ca atare pentru a fixa înce­puturile acestor vămi, existente, cel puţin de la înteme­ierea Ţării Româneşti ³⁵⁵. Unele dintre ele poartă numele localităţilor situate în faţa lor, pe malul drept ; o dovadă în plus, ca şi la drumuri, a circuitului de mărfuri spre şi dinspre Peninsula Balcanică. Ele se vor regăsi, de altfel, pînă la începutul secolului al XlX-lea³⁵⁶.

„Vămile plaiurilor" erau în zona de hotar spre Tran­silvania, dar, fireşte, mai în interiorul teritoriului. Pe va­lea Jiului, la nord de tîrgul cu acelaşi nume, poate în jurul Bumbeştilor de astăzi (unde drumul intră adînc în munte), era instalată vama de la Valean. Confirmată documentar la 1528³⁵⁷, ea va fi existat şi în secolul al XlV-lea, date fiind legăturile obişnuite dintre Ţara Haţegului şi voievodatul lui Litovoi de pe Jiu, evocate la 1247 358.' _

A doua, des întîlnită, era pe valea Oltului, lîngă pasul de la Cîineni (Turnu Roşu). Prima ei menţiune, la 1415 : „...vama de la Genune.."', veniturile fiind destinate „hra-

³⁵³ Doc. din 3 oct. 1385, 27 iun. 1387, 1 sept. 1391—31 aug.
1392, c. 1392 (1400—1418) în DRH, B, 1, p. 21 (nr. 7), p. 24
(nr. 8), p. 35 (nr. 14), p. 41 (nr. 16), p. 54 (nr. 22).

³⁵⁴ Pentru vama de la Floci, vezi circulara lui Dan al II-lea
la 1431 : I. BOGDAN, op. cit., p. 39 (nr. XVIII). Cf.
pp. 193—194 (nr. CLVMI—CLIX).

³⁵⁵ Cf. mai jos, pp. 205—206.

356 l?i_reşte, şi în alte puncte de trecere şi vămi noi, instalate

de-a lungul timpurilor, la Dunăre: CONSTANTIN ŞERBAN,
Sistemul vamal al Ţării Româneşti în sec. al XVIII-lea, în
St. A.I., III, 1961, pp. 119—143 şi îndeosebi p. 133.

³⁵⁷ DIR, XVI, B, II, p. 41 (nr. 39).

³58 DRH, B, I, p. 8 (nr. 1).

198

nei" călugărilor de la Cozia³⁵⁹. Funcţiona, credem, ca toate principalele vămi, şi în timpul cîrmuirii lui Basarab I, deci cu un secol mai înainte ³⁶° ; un stat organizat, cu o reală putere militară, cum era Ţara Românească în pri­mele decenii ale secolului al XlV-lea, nu poate fi con­ceput fără o organizare administrativă şi fiscală cores­punzătoare, inclusiv un sistem vamal propriu³⁶¹. Dacă vama de la Genune „dintre munţi" ³⁶² apare în scris abia la 1415 este fiindcă în acel moment se produce o schim­bare juridică importantă în situaţia ei : veniturile nu mai sînt încasate de domnie, ci de comunitatea călugărilor Coziei şi, ca atare, faptul trebuia adus la cunoştinţa tu­turor autorităţilor de stat. Dovadă că hrisovul de danie cuprinde la adresa potrivnicilor ameninţări nu numai de natură spirituală, dar şi foarte pămînteşti, inclusiv pe­deapsa cu moartea³⁶³. Regimul de taxare era cel obiş­nuit 3%, aşa cum aflăm dintr-un act de la 20 ianua­rie 1505 : „...din toate cumpărăturile turceşti şi din cum­părăturile ungureşti, mari şi mici, de la toate, din o sută, trei" ³⁶⁴ ; circulau aşadar pe la Genune şi mărfurile sosite din Imperiul otoman, tranzitate spre nord şi ace­lea aduse din Transilvania.

Pe ruta Cîmpulung-Braşov vameşii erau instalaţi la Cetatea Dîmboviţei, la Rucăr şi la Bran (în perioada cînd cetatea a stat sub autoritatea voievozilor munteni) ³⁶⁵. Ei sînt trecuţi în toate privilegiile acordate braşovenilor în intervalul 1413—1431. Care era mecanismul de im­punere ? La Dîmboviţa se efectua o taxare globală (în 1413 numai pentru „peşte", pentru „poveri" — fără

359. 
     DRH, B, I, p. 79 (nr. 37).
     
360. 
     OCT. ILIESGU, Despre natura juridică..., pp. 144—147.
     

³⁶¹ C. C. GIURESCU, Contribuţiuni la studiul marilor dre­
gători în secolele XIV şi XV, Vălenii de Munte, 1926, pp. 26—•
29 ; idem, Organizarea financiară a Ţării Româneşti în epoca
lui Mircea cel Bătrîn, în AARMSI, s. III, t. VII, 1927, pp. 39—
40 ; Cf. A. OŢETEA, La formation des etats feodaux roumains,
în N.E.H., III, 1965, p. 101.

362 DRH, B, 1, p. 188 (nr. 107) ; doc. din 7 aug. 1446.

³⁶³ DRH, B, I, p. 79 (nr. 37). Confirmările ulterioare din
secolul al XV-lea, idem, pp. 99, 111, 140, 167, 188, 249, 340
(nr. 49, 56, 77, 96, 107, 150, 212).

²⁶⁴ DIR, XVI, B, I, pp. 26—27 (nr. 20).

365 DRH, B, I, p. 85 (nr. 40) ; doc. din 1418—1420 ; ANA MĂRIA HENEGARU, Cetatea Bran, Bucureşti, 1963, pp. 11—12.

199

specificarea mărfii — pentru cai şi oamenii mergînd pe jos : „...cîţi cai la car atîţia ducaţi şi 1 peşte, iar de la un cal încărcat 3 bani, de la alte mărfuri nimica ; un cal slobod 1 ducat, iar pedestrul 1 ban"³⁶⁶). Regimul se menţine în confirmările ulterioare³⁶⁷, cu unele precizări aşa cum face Dan al II-lea la 1422 : „...numai de la porci şi de la oi şi de la caii ce-i duc spre vînzare, pen­tru acestea vamă să luaţi, dar de altă marfă să vă fe­riţi" ³⁶⁸ (subl. ns., D.C.G.).

Dar la Rucăr cum se aplica impunerea ? Aici se efec­tua taxarea pe sortimente de mărfuri de import, export şi tranzit din Ţara Românească, aşa cum arată explicit porunca lui Dan al II-lea³⁶⁹. Aceeaşi detaliere a măr­furilor pentru vameşii de la Rucăr şi în porunca din anul 1424³⁷⁰. Se vede că „rucărenii" nu aplicau întot­deauna cuantumurile stabilite — nu ştim pricinile — de vreme ce primesc poruncă şi de la Mihail³⁷¹ şi de la Radu Praznaglava³⁷², fiii lui Mircea, să respecte aşeză-mintele statornicite. Sub Vlad Călugărul sînt amintiţi şi schilerii din Dragoslavele, la 11 km de Rucăr contro-lînd, desigur, acelaşi punct de trecere³⁷³.

La Bran, în răstimpul scurt cît a fost sub controlul voievozilor români, vămuirea era tot globală şi privea numai pe omul călare, pe cel mergînd pe jos şi carele cu peşte ³⁷*.

³⁶⁶ I. BOGDAN, op. cit., pp. 5—6 (nr. I).

3«⁷ Ibidem, pp 12, 17, 23, 27—28, 34 (n_r. V, VIII, XI, XII, XVII). In ultimul privilegiu din 1431 (p. 34) formularea este: „Şi la Dîmboviţa, de la un ham 1 ducat şi de la un car cu peşte, 1 peşte ; de la povară 3 bani..." etc. Faţă de redactările ulterioare rezultă că la Dîmboviţa se taxau acum (la 1431) se­parat carele cu marfă — global şi separat cele cu peşte... La fel şi în porunca din 1424—1431, de la acelaşi voievod : DRH, B, I, p. 108 (nr. 54).

³⁶⁸ I. BOGDAN, op. cit., pp. 18—19 (nr. IX).

369 Ibidem, p. 19 (nr. IX) ; Cf. DRH, B, I, p. 108 (nr. 54)

şi D. MIOC, N. STOICESCU, Mesures et instruments medic-
vaux..., pp. 374 şi 376.

³⁷⁰ I. BOGDAN, op. cit., p. 28 (nr. XII) ; Cf. pp. 33—34
(nr. XVII).

³™ DRH, B, I, p. 85 (nr. 40).

³⁷² I. BOGDAN, op. cit., p. 14 (nr. VII).

³⁷³ DRH, B, I, p. 296 (nr. 183), doc. din 1482—1495.

³⁷⁴ I. BOGDAN, op. cit., pp. 5, 12, 17, 23 (nr. I, V, VIII,
XI).

200

Dar dacă neguţătorii foloseau Valea Prahovei ? Atunci plăteau la fel ca şi la Rucăr, pentru fiecare categorie de marfă în parte ³⁷⁵. Nu ştim exact unde se afla locul de control şi impunerea : jumătate din venituri astfel realizate sînt date de Radu cel Frumos mănăstirii Sna-gov, la 1464 ³⁷6.

Dacă negustorii plăteau taxele stabilite la plaiuri sau la schelele Dunării, mai aveau şi vămi în interiorul ţării (interne) ? Ele existau în anume puncte, ca, de pildă, la Tîrgşor ³⁷⁷, Tîrgovişte ³⁷⁸, la Lopatna (în Prahova) ³⁷⁹, „la Secui, pe Jiu" ³⁸°, la Runcu ³⁸¹.

Cum erau administrate vămile ? Fie direct de domnie prin dregătorii săi, fie prin concesionarea lor, în schimbul unei sume pe care arendaşul o vărsa de la început — apropiată, desigur, încasărilor prevăzute. Ambele sisteme („vamă cumpărată sau necumpărată" la 1406) ³⁸² erau folosite concomitent, probabil din secolul al XlV-lea. De aceea, în delimitarea locurilor de control şi taxare se fo­losea uneori şi numele cutărui dregător ce arendase punc­tul respectiv : voievodul Moise Movilă întăreşte în 1529 mănăstirii Bistriţa din venitul vămii de la Calafat „...toată partea pe care a ţinut-o jupan Pîrvul ban" (Craio-vescu) ³⁸³. Dar chiar şi în cazul concesionării, domnia avea libertatea de a hotărî — aşa cum ne arată hrisovul lui Mircea din 1406 — citat mai sus — ce anume cate­gorii puteau fi exceptate de la plata tarifelor obişnuite. Faptul, în sine, arată că şi în acest sector autoritatea voievodului se păstra întreagă, ea nu se fărîmiţa, chiar cînd anume drepturi erau acordate unor boieri sau unor dregători subalterni.

³⁷⁵ Ibidem, p. 20 (nr. X) urmează detalierea textelor de vamă ;
doc. de pe la 1422 ; Cf. DRH, B, I, p. 101 (nr. 50).

³⁷⁶ La 28 oct. : DRH, B, I, p. 218 (nr. 127).

³⁷⁷ I. BOGDAN, op. cit., pp. 5, 12, 17, 23, 34, 73 (nr. I,
V, VIII, XI, XVII, XLIX).

³¹⁸ Vezi nota precedentă.

³⁷⁹ DRH, B, I, p. 291 (nr. 179).

³⁸⁰ Doc. din 16 martie: DRH, B, I, p. 404 (nr. 247).

²⁸¹ Doc. din 13 dec, ibidem, p. 496 (nr. 303), localizarea nu a fost stabilită.

³⁸² DRH, B, .1, p. 67 {nr. 30) : ibidem, Mihail voievod, la
18 mart. 1419, p. 91 (nr. 45) şi doc. din 7 aug. 1451, p. 187
(nr. 106).

³⁸³ DIR, XVI, B, II, p. 61 (nr. 59).

201

Circulaţia Circulaţia monetară este un indice sensibil al mişcării monetară mărfurilor, ca şi al stadiului producţiei bunurilor, din care o parte este valorificată pe piaţă, cu ajutorul ba­nilor ^3S4. Existentă în Dacia în secolele IV—VI (după retragerea trupelor romane) ³⁸⁵, circulaţia monetară re­devine activă începînd din secolul al IX-lea şi se con­tinuă fără întrerupere, amplificîndu-se cu cît ne apro­piem de 1300. Multe zeci de descoperiri, tot mai nume­roase cu cît progresează cercetările, arată, pînă la evi­denţă, că Ţara Românească şi Dobrogea, ca şi Moldova şi Transilvania, s-au aflat începînd din secolul al IX-lea, în aria economică dominată preponderent de moneda bizantină. Atare descoperiri s-au făcut multe în Dobro­gea³⁸⁶ ; pe linia Dunării, de la Turnu Severin, la Piua Pietrii ; în interiorul Ţării Româneşti, de exemplu, la Cioroiaşu, Sălcuţa-Panaghia, Balş, Racoviţa, Rîureni (lîngă Rîmnicul Vîlcea), la Curtea de Argeş, Cetăţeni, Roşiorii de Vede, Prundu, Novaci, Bucureşti (în diferite puncte din oraş), Copuzu (nord de Lemiu), Ologeni, Vărbilău (aproape de Vălenii de Munte), la Pietroasele, Buzău, Deduleşti^3S^ etc. etc. în toate cazurile citate, ma­rea majoritate a monedelor sînt de bronz, din secolele XI—XIII mai ales, ceea ce atestă că încă din această etapă, banii slujeau pe teritoriul Ţării Româneşti ca eta­lon de valoare şi ca mijloc de schimb într-o sumă de tranzacţii. O situaţie cu totul asemănătoare se constată în Bulgaria de nord — dintre Dunăre şi munţii Bal­cani —, unde s-au aflat în zeci de locuri, mii de piese bizantine, în cea mai mare parte din aramă, la fel da­tate (secolele X—XII), atestînd acelaşi fenomen, schim­bul de produse, îndeosebi între diferitele centre orăşeneşti aici existente şi zonele rurale înconjurătoare^3S8.

³⁸⁴ KARL MARX, Capitalul, voi. I, Bucureşti, 1960, p. 198.

³⁸⁵ OCT. ILIESCU, Despre tezaurele monetare şi viaţa eco­
nomică in secolele III—XIV pe teritoriul ţării noastre, în „Stu­
dii", 5, 1952, nr. 3, pp. 178—182.

³⁸⁶ Datele cunoscute pînă în 1971 sînt sintetizate, comentate
şi aşezate pe hartă de C. PREDA, Circulaţia monedelor bizan­
tine în regiunea carpato-dunăreană, în SCIV, t. 23, 1972, nr. 3,
pp. 375—415, Cf. DINU C. GIURESCU, Relaţiile economice...
sec. X—XIII, pp. 364—366.

³⁸⁷ C. PREDA, op. cit.

³⁸⁸ S. LISEV, Za pronikvaneto i roleata na panete v jeodalna
Bălgaria, Sofia, 1958, pp. 121—130 şi 134—135 şi OCT.
ILIESCU, L'Hyperpere byzantin..., p. 111,

202

Dar, alături de aceste monede, de circulaţie curentă, s-au folosit în ţările române şi cele de aur bizantine, cu­noscute sub numele de hiperperi, piese din emisiuni di­ferite (între anii 1093 şi 1327)389.

Pe lîngă aspectul numeric, alte mărturii vin să ateste rolul efectiv al acestor monede, în viaţa economico-so-cială, pe teritoriul viitoarei Ţări Româneşti. La Balş (ju­deţul Olt), aproximativ 1 kg de monede bizantine de bronz, datate 1195—1254, sînt tăiate în două, patru şi chiar opt fragmente. Ele arată nevoia de monedă divi­zionară, resimţită pe piaţa locală ; lipsind bani de va­loare măruntă, s-a procedat la tăierea celor existenţi în părţi egale, reprezentînd jumătate, un sfert, o optime, din semnul monetar iniţial ³⁹⁰.

Crearea, prin acest procedeu, a unor subdiviziuni cu putere circulatorie se întîlneşte şi în alte părţi ale Eu­ropei.

O altă mărturie este circulaţia monedelor din alte ţări, alături de cele bizantine. Tezaurul de la Filiaşi, în­gropat probabil la invazia tătarilor din 1241, cuprinde emisiuni ale arhiepiscopilor de Salzburg, ale ducelui Ber-nard al II-lea de Carinthia, a mai multor oraşe europene şi chiar trei esterlini britanici de la Henric al II-lea Plantagenet. Două piese de bronz emise de Guillaume de Villehardouin (mijlocul secolului al XH-lea), s-au aflat la Păcuiul lui Soare ³⁹¹. Dar cea mai impresionantă măr­turie a apărut de curînd pe colina Uzunbair din comuna Mihail Kogălniceanu (judeţul Tulcea), însumînd 195 hiperperi de aur 392 (secolele XIII—XIV), 103 lingouri de argint (din care 92 în bare) şi 23 440 de dirhemi tă­tăreşti de argint, emisiuni ale Hoardei de Aur, a hanilor Touda Mengou, Toula Bouga şi Toktai, îndeosebi din anii 1284—1300. Tezaur reprezentînd echivalentul a 3 000 de hiperperi de aur, sumă foarte importantă, de

389 OCT. ILIESCU, op. cit., pp. 116—118 şi harta şi indicaţiile
bibliografice ; C. PREDA, op. cit.

³⁹⁰ DINU C. GIURESCU, Relaţiile economice... sec. A*—
XIII, p. 368 şi notele 5—6.

³¹¹ DINU C. GIURESCU, op. cit., pp. 368—369 şi notele 7 şi 1.

³⁹² Emisiuni de Ia Ioan al III-lea Duca Vatatzes (175 de piese), iar restul de la Teodor II Lascaris, Andronic al II-lea şi Andronic al III-lea.

203