Care sunt termenele de supraveghere medicală a persoanelor contacte dintr-un focar cu scarlatină, în cazul când bolnavul a fost spitalizat?
17 zile;
7 zile;
12 zile.
Care sunt termenele de supraveghere medicală a persoanelor contacte dintr-un focar cu scarlatină, în cazul când bolnavul este tratat în condiţii de ambulatoriu?
7 zile;
12 zile;
17 zile.
Factor de transmitere în tuberculoză este:
apa;
peştii;
carnea.
Vaccinul BCG se introduce în organism:
subcutan;
intramuscular;
intracutan.
Surse de agenţi patogeni în tuberculoză pot fi:
omul;
animalele;
omul şi animalele.
Proba pozitivă Mantoux poate fi la:
persoanele vaccinate;
persoanele bolnave de tuberculoză;
ambele.
Pentru revaccinarea a 100 copii contra tuberculozei sunt necesare minim:
50 doze de vaccin;
100 doze de vaccin;
200 doze de vaccin.
Vaccinarea contra tuberculozei se efectuează cu:
anatoxină;
vaccin corpuscular inactivat;
vaccin viu atenuat.
În profilaxia tuberculozei printre adulţi rolul principal îl are:
vaccinoprevenţia;
dezinfecţia;
condiţiile socio-igienice şi economice.
Contra tuberculozei:
nu se efectuează revaccinări;
se efectuează o revaccinare;
se efectuează 2 revaccinări.
În focarele de tuberculoză dezinfecţia trebuie efectuată cu soluţii de cloramină de:
3%;
5%;
20%.
Chimioprofilaxia standard în tuberculoză constă în administrarea zilnică a izoniazidei în doză de:
3 mg/kgc/zi timp de 2 luni;
5 mg/kgc/zi timp de 6 luni;
10 mg/kgc/zi timp de 12 luni.
Un pericol epidemiologic mai mare în calitate de sursă de infecţii îl prezintă bolnavul de tuberculoză din focare:
cu eliminări abundente şi continui ale micobacteriilor;
cu eliminarea micobacteriilor condiţionată formală;
cu eliminări de micobacterii neabundente şi periodice.
Măsura antiepidemică de bază în tuberculoză este:
dezinfecţia în focar;
imunoprevenţia;
izolarea bolnavului.
Cea mai contagioasă formă clinică de tuberculoză este:
tuberculoza laringiană;
tuberculoza pulmonară;
orice formă de tuberculoză extrapulmonară.
Cel mai frecvent este depistată tuberculoză cauzată de:
Mycobacterium bovis;
Mycobacterium tuberculosis;
Mycobacterium africanum
Pacientul bolnav concomitent de SIDA şi tuberculoză:
nu este contagios;
poate fi contagios chiar înainte de formarea unei caverne şi aspectul radiologic aparent normal;
nu este descrisă coinfecţia/suprainfecţia SIDA/TB.
Prevalenţa infecţiei tuberculoase constituie:
proporţia persoanelor reactive (teste tuberculinice pozitive) la suta de persoane de o anumită vârstă;
numărul persoanelor pozitive la examenul bacteriologic;
numărul persoanelor cu TB aflate la tratament de staţionar pe parcursul unui an calendaristic.
Perioada de incubaţie în tuberculoză ar putea fi definită ca:
intervalul de timp între momentul contaminării şi apariţia fenomenului de hipersensibilitate de tip celular;
intervalul de timp între momentul contaminării şi adresarea pacientului după ajutor medical;
intervalul de timp între momentul contaminării şi detectarea agentului patogen.
Pentru tuberculoză examenul microscopic al sputei este considerat pozitiv (M+) în cazul când:
densitatea a MTB în spută este de minim 50–100/ml;
densitatea a MTB în spută este de minim 500–1000/ml;
densitatea a MTB în spută este de minim 5000–10000/ml.
Hipersensibilitatea tuberculinică la pacienţii infectaţi cu Tbc apare la un interval de:
2–3 zile după infectare;
1–2 săptămâni după infectare;
4–6 săptămâni după infectare.
Confirmarea diagnosticului de tuberculoză se face prin:
rezultatele testării cutanate cu tuberculină;
izolarea MTB în culturi din probe clinice specifice localizării tuberculozei;
examinarea subectivă a pacientului.
Testarea cutanată cu tuberculină:
permite cu o precizie relativă de a stabili diagnosticul de infecţie tuberculoasă latentă;
permite de a stabili diagnostucul de tuberculoză ca boală;
nu are importanţă clinico-epidemiologică.
Recoltarea probelor de laborator se face în condiţii strict sterile în cazul:
tuberculozei pulmonare;
tuberculozei extrapulmonare;
în toate cazurile de tuberculoză, indiferent de forma clinică.
Cea mai eficientă metodă de prevenire a infecţiei tuberculoase (şi implicit a bolii tuberculoase) este:
depistarea şi tratarea cazurilor de tuberculoză pulmonară activă;
vaccinarea selectivă a nou-născuţilor;
testarea tuberculinică a nou-născuţilor.
2.3.2. Complement compus
Infecţii provocate de herpesvirusuri sunt:
varicela;
mononucleoza;
citomegalia;
boala herpetică;
rubeola.
Majorările periodice ale morbidităţii prin infecţii aerogene sunt înfluenţate de:
nivelul păturii imune în populaţie;
procesele de migraţie a populaţiei;
natalitate;
condiţiile habituale;
structura de sex a populaţiei.
Indicaţi semnele epidemiologice caracteristice pentru infecţiile aerogene:
tipul sporadic de morbiditate;
tipul epidemic de morbiditate;
morbiditate identică pe parcursul anilor;
ciclititatea multianuală a morbidităţii;
ciclitatea sezonieră în perioada rece a anului.
Corecte pentru difterie sunt afirmaţiile:
nu toţi purtătorii sănătoşi necesită spitalizare;
serul se administrează doar în scop de tratament;
în profilaxia de urgenţă este folosit vaccinul;
infecţie caracteristică numai coopiilor;
perioada de contagiozitate poate dura până la câteva luni.
Bolnavul cu difterie prezintă pericol:
din ultima zi a perioadei de incubaţie;
din momentul apariţiei primelor semne clinice;
toată perioada de manifestări clinice;
perioada de convalescenţă;
începând cu săptămâna a doua de manifestări clinice.
Corecte pentru difterie sunt afirmaţiile:
vaccinarea conduce la formarea imunităţii pasive antitoxice;
revaccinările se efectuează până la vârsta de 40 ani;
titrul protectiv e de 0,03 UI/ml;
sursa principală de infecţie sunt purtătorii imuni;
dezinfecţia terminală în focar este strict necesară.
Corecte pentru difterie sunt afirmaţiile:
este o antroponoză;
titrul protectiv e de 0,003 UI/ml;
sursa principală de infecţie este purtătorul imun;
Pentru examenul bacteriologic întru confirmarea tusei convulsive se recoltează:
mucus din nas;
mucus din orofaringe;
mucus din faringe;
picături de mucus în timpul tusei;
sânge din vena cubitală.
Corecte pentru scarlatină sunt afirmaţiile:
este o antroponoză;
vaccinoprevenţia lipseşte;
are o sezonalitate de vară-toamnă;
convalescenţii prezintă pericol epidemiologic;
dezinfecţia chimică este obligatorie.
Spitalizarea bolnavului cu scarlatină se efectuează:
după indicaţii clinice;
după indicaţii epidemiologice;
după indicaţii clinico-epidemiologice;
nu se efectuează;
se efectuează obligatoriu.
Procesul epidemic în scarlatină la etapa actuală se caracterizează prin:
sezonalitate de toamnă-iarnă;
lipsa sezonalităţii;
cazuri de boală prioritar la copii;
ciclitate în dinamica multianuală;
morbiditate tip epidemic.
Polimorfismul formelor clinice şi a manifestărilor infecţilor streptococice se datorează:
heterogenităţii populaţiei umane după receptivitate către agenţii patogeni;
neomogenităţii şi flexibilităţii proprietăţilor biologice ale agenţilor patogeni;
receptivităţii absolute la infecţii;
activităţii majore a mecanismului aerogen de transmitere a infecţiei;
răspândirii neuniforme a anumitor forme clinice de infecţie pe diverse teritorii.
Profilaxia primară a infecţiilor streptococice este asigurată de:
instituţiile sanitar-epidemiologice;
staţionarele urologice;
dispensarele reumatologice;
policlinicele pentru copii şi maturi;
unităţile medico-sanitare.
Scarlatina se transmite pe următoarele căi:
transmisivă;
contact-habitual;
hidrică;
aerosoli-lichizi;
alimentară.
În care perioade ale anului se înregistrează morbiditate sporită prin scarlatină:
vara;
toamna;
iarna;
primăvara;
morbiditatea este uniformă pe tot parcursul anului.
Supravegherea medicală a contacţilor în scarlatină prevede:
examinarea tegumentelor;
examinarea nazofaringelui;
determinarea limitelor ficatului;
determinarea diurezei;
termometria.
Din grupul persoanelor contacte dintr-un focar cu scarlatină supravegherii medicale vor fi supuşi:
fratele bolnavului de 3 ani, care n-a făcut scarlatină;
mama bolnavului, laborantă la fabrica de lapte;
tatăl, medic chirurg;
sora 10 ani, cu scarlatină în anamneză;
bunelul, angajat la staţia de epurare a apei.
Corecte pentru tuberculoză sunt afirmaţiile:
vaccinarea conduce la formarea imunităţii active;
nu toţi bolnavii prezintă pericol epidemiologic;
rezultatele probei Mantoux se apreciază peste 24 ore;
rezultatul negativ al reacţiei Mantoux indică la lipsa necesităţii efectuării vaccinării;
în focarele de tuberculoză dezinfecţia e necesar a fi efectuată cu soluţie de cloramină de 5 %.
Contagiozitatea bolnavului de tuberculoză este determinată de:
intensitatea eliminării agentului patogen;
durata eliminării micobacteriilor;
virulenţa micobacteriilor;
vârsta bolnavului;
condiiţiile de trai.
Intensitatea eliminării micobacteriilor poate fi apreciată ca:
abundentă;
continuă;
formală;
neabundentă;
condiţionată.
Surse de infecţie care elimină Mycobacterium tuberculosis pot fi:
bovinele cu tuberculoză;
oamenii bolnavi cu TBc pulmonară cavitară;
pacienţii cu TBc nesupuşi tratamentului şi care elimină bacili acido-alcoolo-rezistenţi;
pacienţii cu TBc cronică;
persoanele cu TBc latentă.
Infecţia cu Mycobacterium bovis se poate contracta:
în urma contactului cu animalele bolnave;
prin consumul de lapte sau derivatele neprelucrate termic;
preponderent prin leziuni la nivelul barierelor muco-cutanate;
preponderent de la pacienţii cu forme extrapulmonare;
transmiterea interumană n-a fost documentată.
Tuberculoza la oameni poate fi cauzată de:
Mycobacterium bovis;
Y.pseudotuberculosis;
Mycobacterium tuberculosis;
Mycobacterium africanum;
Mycobacterium leprae.
Diagnosticul preventiv de tuberculoză se bazează pe:
izolarea MTB;
rezultatele testării cutanate cu tuberculină;
date epidemiologice;
semne clinice;
semne paraclinice.
Conform strategiei DOTS, pentru realizarea combaterii tuberculozei se consideră necesar iniţierea a mai multor măsuri, cum ar fi:
creşterea accesibilităţii pacienţilor la serviciile medicale;
tratamentul deplin în staţionar a bolnavilor cu orice formă clinică de tuberculoză;
implicarea medicilor de familie în monitorizarea pacienţilor
elaborarea de ghiduri pentru pacienţi;
îmbunătăţirea organizãrii centrelor de tratament.
Implementarea corectă a strategiei DOTS presupune următoarele rezultate:
depistarea tuturor cazurilor de tuberculoză prin testarea tuberculinică a întregii populaţii;
prevenirea apariţiei unor noi infecţii prin vindecarea pacienţilor contagioşi;
prevenirea dezvoltării tuberculozei rezistente la medicamente drept consecinţă a unui tratament corect;
rata de succes a tratamentului va atinge peste 85% chiar şi în cele mai sărace ţări;
vaccinarea planificată cu BCG a populaţiei adulte la interval de cinci ani.
Strategia DOTS include următoarele componente-cheie:
angajamentul guvernului de a sprijini activităţile de control al tuberculozei;
detectarea cazurilor prin examenul microscopic al sputei la pacienţii simptomatici;
tratamentul standardizat, direct observat, cu durata între 6 şi 8 luni;
asigurarea pacienţilor cu spaţiu locativ conform normativelor igienice;
un sistem standardizat de evidenţă şi raportare a cazurilor, care să permită evaluarea rezultatelor tratamentului pentru fiecare pacient în parte şi pentru întreg programul de control al tuberculozei.
Principiile de bază pentru reducerea transmiterii nosocomiale a infecţiei tuberculoase sunt:
camerele, unde sunt spitalizaţi pacienţii cu tuberculoză trebuie să fie însorite şi să aibă o ventilaţie eficientă;
pacienţii cu tuberculoză pot fi spitalizaţi în acelaşi loc cu pacienţii SIDA;
asigurarea separării cazurilor cu tuberculoză, mai ales confirmată bacteriologic, de cazurile cu alte afecţiuni respiratorii;
ventilaţia adecvată a laboratoarelor de bacteriologie, unde se efectuează culturile MTB şi a spaţiilor, unde se recoltează sputa sau se efectuează bronhoscopii;
testarea tuberculinică a pacienţilor la internare, indiferent de diagnosticul instalat la internare.
Infecţia adenovirală se transmite prin:
mecanism respirator;
mecanism fecal-oral;
mecanism de contact;
cale parenterală;
cale alimentară.
Pentru infecţia adenovirală sunt corecte afirmaţiile:
sursa de infecţii e omul bolnav sau purtător;
cu masele fecale virusul se elimină din primele zile de boală până la 3 săptămâni;