Ieromonah Nicodim Saehelctoe

445. -Nici unul dintre clerici să nu ţină femeie sau sen'itoare decît
pe acele persoane, care în canon (I ec. 3) sînt trecute libere de orice
bănuială, păstrîndu-şiprin aceasta, curăţenia morală. Iar dacă cineva
ar călca cele hotărîte de noi, să se caterisească. Aceasta să se respecte
şi de cei castraţi, avînd giijă de curăţenia lor morală, (fără a face
sminteală).

Cei ce vor călca această hotărire, de vor fi clerici, să se cate/iseacă, iar de vor fi laici, să se afurisească ". vi ec. s.

446. ..."O, Grigore, nu sîntem noi cei dintîi şi nici singuri care au
legiuit ca femeile să nu vieţuiasă împreună cu bărbaţii. Citeşte
canonul cel aşezat de sfinţii părinţi în sinodul de la Niceea (3), care
opreşte precis a nu avea în casă femei introduse pe furiş. Necăsătoria
este vrednică de cinste numai prin vieţuire separată de femei; căci,
dacă ciiîeva făgăduieşte fecioria numai cu numele, dar cu fapta ar
face contrariu, este limpede, că ei vînează făţarnic, cinstea fecioriei,
dar cu fapta nu renunţă la plăcerile păcătoase. Deci, cu atît mai mult
ar fi fost bine a înlătura femeia, după mgămintea noastră decît să le
desvinovăţeşli, că eşti scutit de orice patimă trupească. Nici cu nu cred, că tu fiind de 70 de ani, să mai trăieşti în păcate cu o femeie şi nici eu n-am poruncit cele pomncite de canoane ca şi cum aş fi crezut că e la mijloc vreo poftă păcătoasă; ci fiindcă ne-am învăţat de la apostoli a nu face sminteală fraţilor (Rom. 14,13) şi ştim că ceea ce la tine este folositor la alţii devine prilej de păcătuire şi, de aceea, am poruncit, unnînd sfinţilor părinţi, să îndepărtezi acea femeie (ţinută ca servitoare). De ce acuzi pe horepiscop şi pomeneşti de veche neînţelegere? De ce nu te învinovăţeşti pe tine, care nu eşti în stare să alungi pe acea femeie? Deci scoate-o din casa la şi trimite-o la mînăstire pentm ca ea să trăiască cu fecioarele (fiind curată), iar pe tine să te servească bărbaţii (fiind bătrîn). Ca nu cîndva să se hulească numele Domnului penlni sminteala voastră (Rom. 2,24). Pînă cînd' nu vei face aşa, la nimic nu-ţi folosesc nenumăratele scrisori de justificare. Dacă vei muri fără îndreptare, vei răspunde înaintea Domnului pentm lenevirea ta. Şi dacă vei îndrăzni să rămîi în slujba preoţiei, fără a te îndrepta, veif anatema pentm tot popond şi cei ce le vor primi pe tine (ca preot), vorf lepădaţi de întreaga biserică ". -sr. Vasile 88.

447. -"Cel ce are concubină şi, nu voieşte nici a o lăsa, nici a se
cununa cu femeia sa, nu se cuvine a-i primi damrile la biserică, ale cărei
legi le bîtfeşte şi le defăima prin faptele sale". -Sf. Nichifor 34.

L.

CRUCEA

448. Crucea este steagul creştinătăţii, căci pe ea s-a răstignit
Domnul Iisus, aşa cum a fost simbolizat prin şarpele de aramă (Num.
24, 5-9; Ioan 3,14-16). Ea este semnul Fiului Omului şi al Bisericii sale
(Matei 24,30). Ea este altarul răscumpărării neamului omenesc din robia,
păcatului Strămoşesc (Efes. 2, 14-16; Ev. 7, 27; 10, 11-12; Colos. 2, 14) Ea
întruchipează suferinţa, pe care trebuie s-o rabde un adevărat
creştin, care se devotează să slujească Domnului (Matei io, 38; 16, 24;
Luca 9, 23; Gal. 6, 14). Cei ce au înţeles şi şi-au sfinţit taina vieţii
creştine, ca nişte ostaşi ai Domnului se laudă întru sfinţenia Crucii
(Gal. 6, 14). Cei ce nu-i înţelege însemnătatea şi trăiesc într-o viaţă
străină de taina creştinătăţii, se poartă ca nişte vrăjmaşi ai Crucii lui
Hristos (I Cor. l, 17-18; Filip. 3, 18; Ev. 6, 6). Pentru noi, Crucea este
pecetea lui Hristos Dumnezeu şi icoana vieţii noastre (Gal. 3,1; Apoc.
7, 2-5; 14, 1).

449. -"Crucea cea făcătoare de viaţă prin care ani dobîndit
mîntuirea şi prin care am fost izbăviţi de vechea greşeală
(strămoşească), trebuie s-o cinstim cum se cade. De aceea, dîndu-i
cinstire cu mintea, cu cuvînlul şi cu simţirile, hotărîm ca să se şteargă
cu toiul formele cmcii care se fac pe pardoseală, ca nu cumva călcînd
peste ele, să se batjocorească semnul izbăvirii noastre. De acum
încolo, cei ce vor mai face chipul cmcii pe pardosele, să se
afurisească". Sinodul VI ec. canonul 73.

LI.

CTITORIA

450. 
     -Ctitoria este de două feluri: a) Ctitoria lumească, cînd cineva donează ceva pentru binele public, o casă, face un azil, un pod etc, de la care aşteaptă laude de la oameni. Aceasta este un bine natural, din care îşi trage răsplătirea din lumea aceasta. Dacă donatorul, face aceasta cu gîndul închinat lui Dumnezeu, atunci după măsura credinţei sale îşi va lua plata de la Dumnezeu! (Matei 6, l- 6), b) Ctitoria pentru Dumnezeu, făcînd slujba de misionar, de preot, de monah etc, după exemplul sfinţilor apostoli etc şi în al doilea rînd, cînd cineva dă din munca şi averea sa şi o pune în slujba Domnului, făcînd lucruri sfinte, biserici şi mînăstiri şi orice lucru bun închinat Domnului. Tot ceea ce omul a făgăduit lui Dumnezeu, făgăduit rămîne pentru totdeauna (V. Făgăduinţa).
     
451. 
     -"Mînăstirile, odată consfinţite după socotinţa episcopului, să rămînă pentm totdeauna mînăstiri şi bunurile care se cuvin lor, să se păzească şi să nu se mai facă locaşuri lumeşti. Iar, dacă cineva ar voi să facă aceasta, să fie supus certărilor prevăzute în canoane". -IV. ec. 24.
     
452. 
     -"Fiindcă în urma nenorocirii iconoclaste (720-825), care a venit asupra bisericilor din cauza păcatelor noastre, unele case sfinte, episcopii şi mînăstiri, au fost răpite de oarecare oameni şi le-au prefăcut în locaşuri lumeşti; dacă cei ce acum le deţin, se vor hotărî să le înapoieze, potrivit cu destinaţia de la început, bine şi fmmos este. Dacă nu vor vrea cei din catalogul ieraticesc, pomneim să se caterisească, iar dacă vor fi monahi, sau laici, să se afurisească ca unii ce sînt osîndiţi de Tatăl, de Fiul şi de Duhul Sfînt şi vor fi osîndiţi unde viermele nu doanne şi focul nu se stinge (Isaia 66, 24; Marcu 9, 4448); căci s-a împotrivit glasului Domnului, care zice: "Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de neguţătorie" (Ioan 2,16). -vil ec. 13.
     

453. -"Unii dintre monahi, dorind să sc conducă pe sine au uitat
făgăduinţa ascultării şi, au părăsit mînăslirile lor ca să zidească în altă
parte casa de rugăciune, fără să aibă cele necesare pentm isprăvirea
clădirii. Deci, dacă cineva ar încerca să facă aceasta, să fie oprit de
episcopul locului. Insă, dacă se constată, că au cele de trebuinţă
pentm isprăvirea lucrărilor, să le dea voie să clădească (IV ec. 4).
Această rînduială se aplică şi laicilor şi clericilor" -VI. ec. 17.-

LII.

CURVIÂ LAICILOR

454. -Se numeşte curvie, păcatul sexual făcut de un bărbat şi
o femeie, a.căror faptă se numeşte simplă curvie sau desfrînare.
Dacă unul este necăsătorit, el face simplă curvie, iar cel căsătorit
săvîrşeşle preacurvie sau adulter, sau răsdesfrînare şi se
canoniseşte fiecare după situaţia şi fapta sa. în Vechiul
Testament curvia se pedepseşte cu moartea: "Dacă fata s-a
dovedit a nu fi fecioară, să se scoată la uşa tatălui său şi să fie
ucisă cu pietre, pentm că a săvîrşit nelegiuire în Israel. Să se cureţe
astfel răul din mijloculpoponilui" (Deut. 22, 13-21). Unirea căsătoriei
legiuite are de scop naşterea de copii, pe cînd prin curvie se
înfăptuieşte numai păcatul osîndirii de sine şi de altul. "Fugiţi de
curvie! Orice păcat pe.care îl face omul, este în afară de tmp, dar
cine curveşte într-al său tmp păcătuieşte. Oare nu ştiţi că Impui
vostru este biserica Duhului Sfînt, care locuieşte întm voi şi, pe care
l-aţi primit de la Dumnezeu'/" (I Cor. 6,18-19). Curvarii, împărăţia lui
Dumnezeu, nu O vor vedea (I Cor. 6, 9-10; Gal. 5, 19-21; Efes. 5, 5; Apoc.
21,8).

455. 
     -"Dacă cineva, dorind femeie, se va înclina să se culce cu ea, dar dorinţa nu s-a împlinit, învederat este că a fost ajutaj de harul lui Dumnezeu". -Neocez.4.
     
456. 
     -"Cel ce s-a întinat în somn cu patima scurgerii, o zi se opreşte de la împărtăşanie, va citi psalmul 50 şi va face 50 de metanii şi astfel se socoteşte că s-a curăţit de înlinăciune" I. Post. 8.
     
457. 
     -"Cel ce s-a întinat cu impui fiind treaz, se opreşte de la împărtăşanie şapte zile, citind în fiecare zi psalmul 50 şi făcînd 50 de metanii" I. Post. 9.
     
458. 
     -"Cel ce a făcut malahie, se canoniseşte 40 de zile, hrănindu-se cu mîncare uscată şi făcînd în fiecare zi cîte o sută de metanii". -I. Post. 10.
     

459. -"Iar amestecarea provocării cu alţii, ca ceea ce este o
malahie îndoită, se canoniseşte pînă la 80 de zile". I. Post. n.

460. 
     -"Dacă vreun cleric, mai înainte de hirotonie, a căzut în malahie, poate neştiind că numai pentm aceasta nu se va opri de la preoţie, mai întîi să se canonisească îndeajuns şi apoi să fie hirotonisit. Iar, dacă va face acest păcat după hirotonie, după ce va înceta de a mai păcătui, fiind canonisit după cuviinţă, la un an să i se dea să slujească cele preoţeşti. Dar dacă şi după ce va cunoaşte păcatul, ar mai repeta această greşală de două sau de trei ori, să nu mai slujească ca preot, ci să treacă în dreapta citeţilor", i. Post. 12.
     
461. 
     -"Insă şi femeile vor primi canonisirea pentm malahie, care s-a săndat şi pipăit cu un bărbat, fără a fi stricată. I. Post. 13.
     
462. 
     -"Canonul al patndea al Sf. Grigore de Nisa, pe cel curvar îl afuriseşte pe un timp de nouă ani de la sfintele taine, iar canonul al 59-lea al lui Vasile cel Mare, pe timp de şapte ani". i.Post. 14; s. Aten. IV, p. 437.
     
463. 
     -"în canonul al 21-lea al Sf. Vasile,pe cel ce este însurat cu o femeie şi cade în curvie, merită să fie canonisit îndoit mai mult decît cel ce nu are femeie şi este stăpînit de această patimă " I. Post. 15.
     

464. -"Canonul 4, al Sf. Grigore de Nisa, izgoneşte de la
împărtăşanie pe preacurvar pe timp de optsprezece ani. Canonul 58 al
Sf. Vasile îi îngăduie să se împărtăşească după cincisprezece ani.
Canonul 20 Ancira dispune ca, canonisirea să se tennine după şapte
ani. Noi socotim că unul ca acela, după trei ani să se împărtăşească,
numai cu condiţia ca, după ceasul al nouălea (15) zilnic, să mănînce
mîncare uscată şi să facă 250 metanii. Iar, de va fi neglijat şi nu va
împlini aceasta, va aştepta sfîrşilul timpului hotărît de Părinţi". I. Post.
20.

465. 
     -"De va păcătui cineva cu o păgînă, evreică, turcoaică, sau eretică neavînd soţie legitimă, se canoniseşte trei ani, mîncînd hrană uscată după ora a noua (15) şi făcînd zilnic cîte 200 de metanii. La fel se canoniseşte şi femeia care nu are soţ legitim, dacă va păcătui cu evreu, turc, eretic sau armean. Dacă bărbatul care are soţie şi, femeia care are bărbat legitim, ar păcătui cu astfel de persoane păgîne sau eretice, se canoniseşte palm ani sau cinci ani, mîncînd hrană uscată după ceasul al nouălea (15) şi făcînd zilnic cîte 250 metanii". -I. Post. 61.-
     
466. 
     -"Dacă o femeie ar păcătui cu un famen, se canoniseşte trei ani, mîncînd hrană uscată după ora a noua (15) şi făcînd zilnic cîte 300 de metanii" I. Post. 64.-
     

465. 
     -"Cînd apostolul zice: Dacă vreun frate va fi numit desfrînat, cu acesta nu trebuie a sta la masă (l Cor. 5,11), se vede că nu zice cu acela pe care îl ştiu unul sau doi că este desfrînat, ci cu acela pe care to[i îl ştiu că este defrînat. Păcatele făcute fără nişine în public, atrag o mai mare osîndă. (pentru sminteală publică). Nichifor 37.
     
466. 
     -"Stricările cele făcute prin deplină silire, să rămînă fără canonisire; deci şi sclava, dacă se va silui de stăpînul său, este necanonisită". -Sf. Vasile. 49.-
     
467. 
     -"Curvaml va fi neîmpărtăşit cu sfintele taine şapte ani; Doi ani tînguindu-se, doi ascultînd, doi îngenunchind şi numai unul stînd împreună, iar în al optulea an, va fi primit la împărtăşire" sf. Vasile 59.-
     
468. 
     -"Iată cum trebuie să se aprecieze păcatele, care izvorăsc din plăcere şi mişcarea patimilor. Unii le împart în preacurvie şi simplă curvie. Cei mai scmpuloşi au socotit şi curvia egală cu preacurvia, pentru că însoţirea cea legiuită a bărbatului cu femeia este numai una. Deci, ■ tot ceea ce este ilegal, este nedrept şi contra legilor şi, tot cel ce ia altuia, înseamnă că se bucură de ceea ce'nu este al său (furt moţai). Dumnezeu n-a dat bărbahdui decît o singură femeie, iar femeia nu poale să aibă decît un singur cap. Legea naturii nu îngăduie decît plăcerea căsătoriei legitime, celor ce ştiu să-şi stăpînească vasul tntpului tor în sfinţenie şi cinste, aşa cum spune apostolul (i Tes. 4, 4). însă a lua ceea ce este al altuia, însemnează a lua o femeie care nu este a sa, chiar cînd ea n-are bărbat. Deci, cînd se cercetează îndeaproape şi, curvia nu este prea departe de preacurvie, de aceea şi Scriptura zice: "Nu fi prea mult timp cu cea
     

Străină" (Prov. 5,20).

"Totuşi, părinţii au socotit că slăbiciunile celor neputincioşi trebuiesc tratate cu îngăduinţă şi potrivii cu această distincţie generală, ei au zis că curi'ia este o supunere sub năvala poftelor, care nu face nedreptate altei persoane şi, că preacurvia este o nedreptate făcută altuia".

"Stricarea dobitoacelor şi pederastia este ceva asemănător, adică o preacurvie contra naturii, (animalelor şi oamenilor) cărora li se face nedreptate. Pentm toate aceste feluri de păcate, se aplică acelaşfel de tratament, pentm ca cel păcătos să se cureţe de aceste murdării, lepădîndu-se de josnicia poftelor".

"întrucît prin curvie, nu se face nedreptate altuia, s-a prescris numai o jumătate din timpul pocăinţei, decît cel pentm preacurvie, stricarea dobitoacelor, sau cuivia cu bărbaţii, adică sodomia, pentm

că aceste păcate au o dublă vinovăţie: a plăcerii lor personale oprite şi nedreptatea făcută altuia (a celuilalt bărbat sau animal).

"De asemenea şi canonisirea va fi diferită. Se vapedepsi mai uşor cel ce de bună voie îşi mărturiseşte păcatul, cu toate că nu este ştiut de nimeni şi care deja (înainte de spovedanie) şi-a început vindecarea poftelor sale păcătoase, dînd dovadă de o adevărată pocăinţă. însă, cel care a fost descoperit de alţii, va fi osîndit la o pocăinţă mai lungă şi, nu i se va da voie să se împărtăşească, decît după ce se va curaţi pe deplin".

"Canoanele pedepsesc pe curvari, ca trei ani să fie înlăturaţi de la rugăciunile obşteşti, alţi trei ani să asculte şi, apoi alţi trei ani să îngenunche cu cei păcătoşi şi, apoi (după nouă ani), se va învrednici de sfintele taine".

"Cei ce au dat dovadă de o pocăinţă mai serioasă, vor putea fi scutiţi de o parte a pocăinţei, aşa cum duhovnicii vor socoti că este mai de folos pentru mînhtirea credincioşilor. Aceştia vor putea fi primiţi mai curind la Sfintele Taine, în urma încercărilor şi a canonisirilor la care au fost supuşi. Insă, după cum este oprit de a arunca mărgăriland înaintea porcilor (Matei 7,6), adică de a da sfintele taine cu uşurinţă, tot aşa este o nedreptate de a opri de la sfintele taine pc cel ce s-a lepădat de păcate cu toată hotărîrea, printr-o curată pocăinţă".

"Preacurvia, precum şi toate celelalte păcate (curvia cu dobitoace sau sodomia), se vor canonişi ca şi cuivia, dublîndu-se cele trei stadii de pocăinţă (adică 18 ani). Totuşi, se va ţine seama de felul pocăinţei fiecăruia, pentru a i se iconomisi corect timpul ca să ajungă la împărtăşirea sfintelor taine". -Sf. Gr. de Nisa 4.

471. ..."Cu privire la femeile robite şi necinstite de bărbaţi trupeşte, să nu se canonisească toate la fel. Dacă viaţa vreuneia, mai înainte, era necinstită, după ochii celor ce curvesc, precum este scris, este învederat că depriderea obiceiului curvesc, se socoteşte că a fost urmată şi în vremea robiei şi, unele ca acestea nu trebuie prea lesne împărtăşite. Insă, dacă vreo femeie, mai înainte trăia în neprihănire, dovedindu-se a trăi în curăţie şi departe de orice bănuială, iar acum din silă şi grea nevoie a căzut sub batjocură; cu privire la una ca aceasta, avem pildă în Deuteronom, despre o fecioară, pe care un om a găsit-o la cîmp şi, silind-o Sra culcat cu ea. "Să nu-i faceţi nimic, zice Scriptura, că ea nu a făcut păcat de moarte, căci păcatul ei se aseamănă cu omul căruia s-ar ridica vecinul lui şi l-ar omorî; acea fecioară a strigat după ajutor, dar nu a fost nimeni ca s-o scape (Deui. 22, 26-27). Aşa se judecă şi acest caz". -Sf. Or.; Neocez. 1.

LIII.

CURVIA - PREACURVIA

472. 
     -Curvia se numeşte preacurvie, cînd cineva lasă soţul legitim şi se duce la altul. în Vechiul Testament se pedepsea cu moartea. "Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşle cu soda aproapelui său, omul acela şi femeia să fie pedepsiţi cu moartea" (Lev. 20, 10; Deut. 22, 22). în Noul Testament nu se mai dă pedeapsă cu moartea trupească, dar s-a legiuit pentru preacurvari moartea sufletească, adică, osîndă în muncile veşnice dacă ei nu se pocăiesc: "Nu vă înşelaţi singuri: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malului, nici sodomiţii, împărăţia lui Dumnezeu nu o vor vedea" (I Cor. 5, y-10; Gal. 5, 21; Ev. 12, 14).
     
473. 
     -"Bărbatul care nu ştie că femeia sa preacurveşle, n-are păcat , însă dacă el ştie păcatul ei şi n-o îndreaptă şi nici ea nu se pocăieşte, ci statuie în păcat, el se face vinovat de păcatul ei şi părtaş la preacurvie şi de aceea el trebuie să o lase. Dacă ea se pocăieşte, bărbatul poate s-o primească, însă nu dc multe ori, căci pentm robii lui Dumnezeu este numai o pocăinţă. ...Dacă cineva păcătuieşte mereu şi se pocăieşte şi se joacă de-a pocăinţa şi de nici-un folos nu este pocăinţa penlni un astfel de om, căci cu greu va dobîndi viaţa" -
     

Hernia, Păstorul 1-4

474. -"După hotărîrca Domnului, nimănui nu-i este ie/tal să se
despartă de soţia sa, decît numai din motive de preacurvie (Maici 5,32),
care de asemenea priveşte atît pe bărbaţi cît şi pe femei. Insă, obiceiul
nu este chiar aşa, fiindcă femeile sînt mai nedreptăţile, căci apostolul
zice, că cel ce se lipeşte de o femeie preacurvă, se face un tmp cu ea (1
Cor. 6,16). Iar Ieremia zice, că femeia de se va împreuna cu alt bărbat,
să nu se mai întoarcă la soţul ei, că spurcîndu-se cu altul, spurcată să
rămîie (Ier. 3, l). Şi iarăşi: Cel ce va ţine o femeie preacurvă este un om
fără de minte şi nelegiuit, (Pilde 18, 23). Iar obiceiul ne arată că femeile
pot să ţină pe bărbaţii lor chiar dacă ei au curvit sau preacurvit.
Femeia care trăieşte cu un bărbat lăsat de soţia lui, nu ştiu dacă ar fi
socotită preacun'ă. Penlni că aici vina se râsfringe asupra femeii care
şi-a lăsat bărbatul şi deci a mpt căsătoria; chiar dacă ea a fost bătută
şi nedreptăţită, trebuie ca să rabde şi mai mult ca să nu se despartă.

Nicăieri nu s-a orinduit ca femeia să se despartă de bărbatul necredincios, chiar dacă el ar fi desfrînat, ci să rabcţe pînă la sfîrşit. Că ce ştii, o, femeie, dacă î[i vei mîntui bărbatul? (I Cor. 7, 6). Dar, femeia care îşi lasă bărbatul şi se duce după altul, este prcaciuvă, iar bărbatul părăsit de ea, este tolerat şi altă femeie care locuieşte acum cu el, ea nu este de osîndit. Insă, dacă bărbatul din iniţiativa lui, despă/rindu-se de soţia sa şi va lua alta el este preacurvar, fiindcă o face pe ea să fie preacurvă, cît şi femeia care vieţuieşte cu dînsul de asemenea este preacurvă, fiindcă a tras la ca bărbat străin" Sf. Vasile 9.-

475. 
     -"Dacă un bărbat căsătorit nu se mulţumeşte cu soţia sa şi ar cădea în preacurvie, el va fi canonisit mai aspm după gravitatea păcatului său. Insă nu avem un canon, care să-l osîndească ca preacutvar, dacă el a păcătuit cu o femeie nemăritată. Dar pentm femeie se spune: Preacurvă spureîndu-se nu se va mai întoarce la bărbatul ei (ier. 3, l), căci dacă o va primi el este lipsit de minte şi nelegiuit (Pildele 18, 22). Dimpotrivă, despre bărbatul care a preacurvit, nu se spune ca el să fie lepădat de femeia sa, ci ea îl va ţine şi după ce a preacurvit. Soţul trebuie să alunge pe soţia sa preacurvă, însă acestei orînduieli cu greu i se va găsi explicaţie, însă aşa este obiceiul pînă acum". -Sf. Vasile 21.
     
476. 
     -"Părinţii au oprit de a face cunoscută în public femeia care a preacurvit şi care s-a spovedit din evlavie, de teamă de a nu fi expusă primejdiei. însă, ei au pomneit că ea trebuie să fie oprită de la împărtăşire pînă ce îşi va împlini vremea pocăinţei" - Sf. Vasile 34.-
     
477. 
     -"Dacă femeia şi-a părăsit bărbatul, se cuvine a cerceta cauza acestei părăsiri şi dacă, ea nu este îndreptăţită să-l lase ea va trebui să fie canonisită, iar bărbatul va fi fără vină, fără a fi oprit de împărtăşire cu biserica". Sf.Vasile 35.
     
478. 
     -"Bărbatul care a luat femeia altuia, după ce ea îi va fi luată prin judecată, el va fi canonisit ca un preacurvar (15-18 ani), iar dacă se căsătoreşte cu alta liberă, nu se osîndeşte" Sf.Vasile 37.
     
479. 
     -"Femeia care trăieşte cu un bărbat preacurvar şi ea este preacurvă în toată vremea" Sf.Vasile 39.
     
480. 
     -"Preacurvarul va fi oprit de la împărtăşire cincisprezece ani: Patm ani va plînge la uşa bisericii, cinci ani va asculta, patru ani va îngenunchea şi doi ani va sta cu credincioşii, apoi va primi sfînta împărtăşanie după 15 ani" Sf. Vasile 58.
     

481. -"Femeia care preacurveşle, sau bărbatul care va
preacurvi, se canonisesc şapte ani, după treptele cele rînduite, după
care vor fi împărtăşiţi" Ancira 20.

482. -"Femeia care îşi părăseşte bărbatul şi se duce după altul
este preacurvă, dar cum arată Sf. Vasile (9, 21), întemeindu-se pe
Ieremia 3, 1, care zice că femeia care se duce după alt bărbat, să nu
se mai întoarcă la bărbatul cel dintîi, ci spureîndu-se, spurcată să
rămînă. Şi iarăşi: Cel ce ia o preacurvă este nebun şi nelegiuit (Prov.
16, 23). Deci, dacă se va dovedi că femeia a fugit, fără motiv, de la
bărbatul ei, bărbatul lăsat este vrednic de iertare şi comuniune cu
biserica, iar ea de pedeapsă. Bărbatul care îşi va părăsi soţia lui
legitimă şi va lua alta, după hotărîrea Domnului (Luca 16,18), el este
supus canonisirii preacurviei. Sfinţii Părinţi au hotărît ca aceştia
un an să plîngă, doi ani să asculte, trei ani să îngenuncheze şi al
şaptelea dn să stea împreună cu credincioşii şi dacă se vor pocăi cu
lacrimi, să se învrednicească de danirile sfintei împărtăşanii" VI ec.
87.

483. 
     -"Cel ce ţine femeie fără de lege (adică rudenie), nu numai din cliros să se gonească, ci încă şi din biserică, pînă ce se va despărţi de ea şi după ce se va despărţi, să se canonisească, ca un amestecător de sînge" -ILT, 82.
     
484. 
     -"Cel ce ştie că-i cuiveşte muierea şi el tot o ţine în casă şi se face că nu ştie nimic şi, o lasă de a face preacurvie, atunci se cheamă că el o închiriază şi se va pedepsi pentm îndoită cu/vie" ILT, 131.
     
485. 
     -"Muierea de-şi va lăsa bărbatul ei şi va lua altul..., să aibă pocanie nouă ani să facă în toate zilele 36 metanii; numai pîine să mănînce luni, miercuri şi vineri. Bărbatul care a luat-o, acelaşi canon are"... PBG, 66.
     
486. 
     -"Nu poate intra în preoţie candidatul a cămi soţie a preacurvit, după spusa canonului al optulea de la Neocezareea. Se hotărăşte că femeia care a preacurvit după hirotonia soţului, să fie lăsată, sau soţul să se lase de preoţie" (dacă mai vrea să o mai ţină de soţie ) -Sf. I. Post. 21.