Longin popescu, ion

„Cea mai mare parte a legislaţiei care-i vizează pe românii din Harghita şi Covasna pare a fi fost elaborată la Budapesta în 1940, nu la Bucureşti în anii 2000”

Echipa de reportaj a revistei Formula AS s-a aflat în judeţul Harghita exact în zilele în care UDMR, prin fruntaşul său, György Frunda, contestă la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei caracterul naţional şi unitar al statului român. Pe când reporterii noştri luau pulsul vieţii românilor minoritari la ei în ţară, şeful delegaţiei române încerca, la Strasbourg, o lovitură de anvergură împo-triva ţării sale şi, implicit, împotriva intereselor populaţiei maghiare din România. Vorbind cu oamenii locului, români şi maghiari, am înţeles că între populaţia de ambele etnii şi reprezentanţii ei politici s-a căscat deja o prăpastie. Pas cu pas, UDMR şi alter ego-urile sale, Consiliul Naţional Maghiar (CNM) şi Uniunea Civică Maghiară (UCM), au cucerit atributele statalităţii româneşti în zonele respective, ajungând în situaţia de a primi şi asculta de ordinele venite de la Budapesta, şi nu de cele eventual venite de la Bucureşti. Aşa au ajuns Harghita şi Covasna un stat în stat, o enclavă a tăcerii şi a suferinţei româneşti, o „Fermă a animalelor” negociată ca la tarabă de politicienii români şi maghiari.

Mihail Groza, redactor şef al cotidianului de limbă română din Miercurea Ciuc, Adevărul Harghitei, se află, după cum ne putem da seama, în miezul lucrurilor, având ocazia să asiste, ca jurnalist, la întreg procesul de deromânizare pus în operă de extremismul politic maghiar.
„UDMR este partidul croit să rămână 66 de ani la guvernare, ca Partidul Constituţional din Mexic”
- Judeţul Harghita are un mic ziar românesc. Cum poate supravieţui o publicaţie de limbă română în condiţiile vitrege din Miercurea-Ciuc?

- Teoretic, s-ar putea spune că suntem un ziar de stat. Din păcate, nu mai primim subvenţii, pentru că noi, românii, suntem „majoritari”. Doar minorităţile primesc. Nici organizaţiile neguvernamentale din Covasna şi Harghita, înfiinţate pentru a păstra identitatea culturală a românilor, nu primesc subvenţii, sub pretextul că aparţin populaţiei „majoritare”. De fapt, noi suntem minoritari sadea.

E un paradox în care ne scăldăm de un deceniu şi jumătate, deşi Recomandarea 1201 a Consiliului Europei spune foarte limpede că „majoritarii aflaţi în condiţii de minoritate în anumite zone pot beneficia de aceleaşi drepturi ca şi minoritarii juridic acceptaţi”. La ziar, am redus personalul la maximum, sub un sfert din normativul obişnuit pentru un cotidian local ; salariile noastre depăşesc cu puţin salariul minim pe economie, tehnica tipografică este depăşită. Dar supravieţuim cum putem, strângând din dinţi. Însă nu pentru multă vreme. Aceleaşi probleme are şi cotidianul Cuvântul Nou din Sfântu Gheorghe.

Practic, suntem ameninţaţi cu dispariţia, iar în câţiva ani, de la Braşov până la Târgu Mureş, nu va mai exista niciun ziar românesc! În acest timp, ziarele şi organizaţiile maghiare înfloresc, fiind alimentate cu bani din patru surse : 1. Statul român ; 2. Statul ungar ; 3. Diaspora maghiară din SUA şi Canada; 4. Vânzarea şi Publicitatea orientată etnic.

- Românii locului au sentimentul că trăiesc în altă ţară. Presiunile exercitate asupra lor, pentru a fi determinaţi să plece, sunt directe şi indirecte, dar constante, ca gerul acestei ierni. Cum s-a ajuns aici, domnule Groza?

- După 1989, şantajul permanent al UDMR - partidul croit să rămână 66 de ani la guvernare, ca Partidul Constituţional din Mexic - a determinat guvernele de la Bucureşti, cu mici şi temporare excepţii, să ne şteargă din agendă, ca şi când n-am exista. Noi, românii din Harghita şi Covasna, furnizăm prea puţine voturi (nu suntem decât circa 100.000 în ambele judeţe); ne miroase gura, ne put obielele, dăm dureri de cap cui n-ar trebui, suntem o pacoste pentru guvernanţi, o măsea stricată.

În ultimii 16 ani, politicul din România n-a făcut decât să rezolve probleme minoritare, şi nu s-a mai gândit la consecinţe. În zonele locuite majoritar sau chiar minoritar de maghiari, s-a creat un decalaj între ei şi români, o discrimare pozitivă care începe să devină dramatică. Mecanismul prin care s-a ajuns aici nu este unul normal, bazat pe principii democratice, pe grija faţă de drepturile omului, ci unul bazat pe târguială, pe înţelegeri de culise. Să zicem că PSD, care a fost mai mulţi ani la guvernare, a dorit să rezolve problema minorităţii maghiare. Credeţi că a propus dezbateri publice, a iniţiat referendumuri sau consultări cu organizaţiile neguvernamentale şi culturale româneşti? Ştim bine că nu.
„Soarta românilor a fost scrisă probabil pe un şerveţel, la o ţuică fiartă, cum s-a mai întâmplat în istorie”
- PSD a deschis drumuri de pionierat în relaţiile cu UDMR. Aţi putea să ridicaţi puţin vălul de pe istoria acestor relaţii?

- Strâns cu uşa de UDMR, pentru sprijinul la guvernare, PSD a deschis drumul târguielii pentru drepturile maghiarilor. Astfel, a desemnat un lider mai descurcăreţ, cum este, să zicem, domnul Hrebenciuc, care să tranzacţioneze politic chestiunea. El s-a întâlnit cu un lider maghiar la fel de descurcăreţ, precum este, să zicem, dl Verestoy Attila, la o bere sau la o ţuică fiartă, şi împreună au scris probabil pe un şerveţel, cum s-a mai întâmplat în istoria românilor, ce şi cât. Înscrisul s-a transformat pe urmă într-un protocol de colaborare politică - un act semioficial care conţinea legile şi actele normative ce urmau a fi promovate împreună de cele două formaţiuni. După promovare, aceste legi, cuprinzând interesele udemeriste, au căzut pe capul nostru, al românilor din zonele majoritar maghiare. Noi am suportat toate consecinţele, şi mai puţin românii din Tulcea sau Craiova. În această situaţie, când te joci astfel cu interesul naţional, se naşte întrebarea: cine răspunde? Constaţi că nu poţi să depistezi omul responsabil de ceva, pentru că niciunul dintre ipoteticii „negociatori” n-a avut un mandat oficial de a face o astfel de tranzacţie etnică. Este limpede că şi-au luat măsuri de a fi derobaţi în faţa istoriei de orice responsabilitate.

- Vorbiţi de tranzacţiile oneroase. N-au existat şi legiferări corecte, care să vină şi în sprijinul românilor, nu numai al maghia-rilor?

- Prea puţine. Cea mai mare parte a legislaţiei din 1989 până azi, care-i vizează pe românii din Harghita şi Covasna, pare a fi fost elaborată la Budapesta în 1940, nu la Bucureşti în anii 2000. Nu e de mirare că, în acest context, populaţia românească are un sentiment ciudat al abandonului. Prin tranzacţiile făcute în unghere întunecoase, şi nu la lumina zilei, românii au fost vânduţi contra liniştii tuturor guvernărilor din '89 încoace. Din păcate, nu ştim pe cât am fost vânduţi, contra ce şi pentru ce, să ne cunoaştem şi noi valoarea.

- Care este reacţia românilor faţă de această situaţie?

- Văzând ce se întâmplă, românii au căzut într-un fel de letargie, acceptându-şi resemnaţi soarta imposibilă. Nu protestează, nu se bat pentru drepturi, nu ies în stradă. Sunt timoraţi şi tăcuţi. Slăbiciuni de care politicienii din UDMR profită cât pot de mult. Tinerii români se gândesc să plece din zonă încă de pe băncile şcolii, după ce au asistat la despărţirea de colegii şi prietenii lor maghiari. Bătrânii, încet, încet, se duc la Domnul. Românii cu calificare superioară nu-şi găsesc slujbe dacă nu ştiu limba maghiară. Recent, la liceul mixt din Miercurea Ciuc, primarul Ráduly Robert, care nu avea nicio îndrituire legală, s-a opus ocupării postului de director adjunct de către un profesor român. Chiar şi pentru un post de inginer de reţea, condiţia este cunoaşterea limbii maghiare, nu a englezei care este limba profesiei. Se cunosc cazuri în care şi posturi de femeie de serviciu au printre condiţiile eliminatorii cunoaşterea limbii maghiare. În consecinţă, într-un timp mai scurt decât s-ar crede, s-ar putea să ne trezim că avem în Harghita doar un procent insignifiant de 6% populaţie de etnie română.

„În cancelariile unor şcoli româneşti sunt destui profesori maghiari, dar în cancelariile şcolilor maghiare nu găseşti niciun român”
- Ce s-ar întâmpla dacă procentul populaţiei româneşti ar scădea la 6% ?

- S-ar declara foarte uşor autonomia teritorială - visul de aur al tuturor politicienilor maghiari. Ce argumente ar mai aduce atunci guvernul de la Bucureşti, în defavoarea acestei autonomii? Adevărul crud este că guvernanţii români nu au reuşit să elaboreze o strategie pentru zonă. Principalul punct din această strategie ar fi menţinerea cel puţin a echilibrului etnic actual, fără să fie afectate drepturile maghiarilor câştigate până acum. Spre exemplu, ducem lipsă de profesori. În cancelariile şcolilor româneşti sunt destul de mulţi profesori maghiari, dar în cancelariile şcolilor maghiare nu găseşti, desigur, niciun român. Statul ar trebui să construiască locuinţe pentru a-i atrage pe tinerii dascăli, închiriindu-le pe un preţ modic şi introducând anumite clauze de stabilizare (să stea o perioadă determinată).

- Politicienii români, care nu se ostenesc să cunoască realitatea de la sursă, sunt adesea dezarmaţi şi puşi în defensivă de către colegii lor maghiari. Ne puteţi da un exemplu ?

- Îmi amintesc de o masă rotundă de la o televiziune, privitoare la necesitatea unei universităţi de medicină în limba maghiară. Atunci am avut revelaţia dezinteresului şi ignoranţei româneşti în materie, ca să nu spun a prostiei politicienilor români. Frunda György i-a convins foarte uşor pe convivii săi români că, dacă nu studiază în limba maghiară, pentru a cunoaşte termenii ştiinţifici ai profesiei, medicii nu se vor înţelege cu pacienţii secui. Da, au spus politicienii români, are dreptate domnul Frunda... Să înfiinţăm o universitate de medicină, de stat, în limba maghiară... Nu se poate imagina o păcăleală mai transparentă, deoarece se ştie că oamenii simpli care se duc la medic s-au înţeles întotdeauna folosind limba maternă uzuală, simplă, nu limbajul ştiinţific. Nici bătrânul secui, nici ţăranul român, nici intelectualul român sau maghiar, nu spun „am probleme cu interstiţiul dintre carp şi metacarp”, ci spun simplu: „mă înţeapă inima” sau „mă doare burta”.

„Frunda György n-a reprezentat niciodată în mod real ţara al cărei cetăţean este. Acum trage sforile pentru reabilitarea criminalului de război Wass Albert”
- Proiectul de lege a Statutului minorităţilor invocă obsedant „necesitatea protejării limbii maghiare” ca o motivaţie solidă pentru crearea autonomiei culturale. Se află limba maghiară, vorbită pe teritoriul României, în vreun pericol?

- Limba maghiară (ca şi limbile bulgară, sârbă, rusă, germană etc.) nu-i limba sardă, nu-i o limbă pe cale de dispariţie. Este limba unui stat din centrul Europei, este o limbă oficială a Uniunii Europene (ceea ce româna nu este încă!), şi nu are de ce să fie „protejată”. Dacă nu ascunde o capcană de tip Frunda, această propoziţie n-are nicio raţiune.

- Recent, prin invocarea consensului în cadrul Coaliţiei de guvernare, UDMR a blocat intenţia Alianţei DA de a-l revoca pe György Frunda din funcţia deţinută la Consiliul Europei. Cum comentaţi acest scandal?

- După cum vedem, UDMR se eternizează la putere nu doar în arealul său tradiţional, ci şi în posturile de la Bucureşti oferite cu largă generozitate de Alianţă. Constatăm cu stupoare că, indiferent ce-ar fi făcut ori va face în continuare György Frunda, el va rămâne şeful delegaţiei României la APCE, întrucât deciziile în Consiliul naţional de conducere al coaliţiei se iau prin consens, iar UDMR îşi joacă aşa cum doreşte cartea sa mereu câştigătoare. I s-au dat de la început aşii în mână, fără nicio condiţionare. Este un alt exemplu despre cum pot fi păcăliţi politicienii români, care rămân dezarmaţi în faţa criteriilor pe care ei înşişi le-au formulat. Direct sau indirect, UDMR conduce România şi nu trebuie să ne mire nimic, din moment ce totul este „comis” cu mâna noastră. De altfel, Frunda György n-a reprezentat niciodată în mod real ţara al cărei cetăţean şi demnitar este. Pe plan extern, nu se află la primul gest de acest gen; ca avocat, s-a implicat trup şi suflet în apărarea celor care au ucis etnici români la Revoluţie şi acum trage sforile pentru reabilitarea criminalului de război Wass Albert. E susţinut, în această ultimă cauză, de însuşi vicepremierul Guvernului român, Markó Béla. Caraghioslâcul situaţiei e aproape imposibil de descris... Şi, bag samă, lucrurile nu se vor opri aici: cu acea mină rafinată şi superioară de „politician european”, cetăţeanul român Frunda György va mai face mult rău ţării. Are potenţial...

Interviu apărut în nr. 704 al revistei Formula AS
Lui Mihail Groza îi puteţi scrie la adresa de e-mail următoare: [e-mail]
Interviu cu prof. dr. Ioan Lăcătuşu