Longin popescu, ion

„Trăim într-o zonă în care <> sunt singurul criteriu de apreciere a activităţilor ştiinţifice şi culturale”

Născut, asemenea multor basarabeni, în Cazahstan, pe şantierele de desţelenire ale Imperiului Roşu, arheologul Valeriu Cavruc a trecut definitiv Prutul în patria-mamă, după îndelungi stagii de specializare şi doctorat la Moscova. Este fiul lui Ion şi al Mariei, ţărani din sudul Basarabiei. La vârsta de 30 de ani, şi-a susţinut teza de doctorat în domeniul arheologiei Epocii Bronzului din România.

Teza este singura pe aceasta temă din arhivele Universităţii Lomonosov. Destinat a fi un „luptător pe viaţă”, după anii de rezistenţă în URSS, Valeriu Cavruc a acceptat postul de director al Muzeului Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe - post pe care este puţin probabil că l-ar fi dorit un arheolog sau un istoric din centrele universitare ale ţării. Fascinat de descoperirile antecesorului său, cunoscutul arheolog Szekely Zoltan (considerat, după 1990, „trădător” de către unii politicieni maghiari orbiţi de patimi naţionaliste), Cavruc s-a gândit ca „provocarea” Harghita şi Covasna merită toate riscurile. Mergând pe urmele lui Szekely, el a făcut descoperiri importante.

Purtat de noroc, de fler ştiinţific şi de străduinţa continuă, a scos la lumină, în numai 5-6 ani, vestigii şi urme ale unor civilizaţii cu o vechime de circa 6000 de ani, întinse unitar de la Tisa până la Dunare şi Marea Neagra. A pus în evidenţă, prin noi săpături, unele dintre cele mai importante cetăţi dacice şi castre romane - Carpaţii de Răsărit fiind un spaţiu de interferenţă între Răsărit şi Apus şi un avanpost al culturii central-europene încă din cele mai vechi timpuri. Cetăţean român şi cu numele, nu numai cu sufletul şi mintea, Valeriu Cavruc consideră că se află la locul potrivit, în timpul potrivit şi în poziţia potrivită pentru a-şi împlini destinul pentru care s-a pregătit în una din marile universităţi ale lumii.

Culmea este că, deşi a stat cinci ani la ruşi, Cavruc poate gândi ca... Bush, punând ştiinţa deasupra patimilor etnice.
„Din cercetările etnografice ale muzeelor din Harghita şi Covasna a fost exclus elementul românesc”
- Recent, la Sita Buzăului, au fost descoperite şi cercetate unele dintre cele mai importante staţiuni arheologice din Transilvania. Care este, în câteva cuvinte, tabloul arheologic al ţinuturilor Covasnei şi Harghitei?

- Civilizaţiile preistorice din zona Carpaţilor Răsăriteni, atât în Transilvania, cat şi în Moldova de Vest, sunt unanim considerate unele dintre cele mai vechi şi strălucite civilizaţii din Europa. În perioada dacică, acest teritoriu a fost unul dintre cele mai intens locuite, de aici provenind descoperiri devenite emblematice pentru civilizaţia dacică: celebrul tezaur de vase de argint şi aur de la Sâncrăieni, cetăţile Covasna, Racu, Jigodin şi multe altele. În perioada stăpânirii romane, prin teritoriul celor doua judeţe trecea limesul (graniţa) de Est al Daciei Romane, aici fiind descoperite mai multe aşezări militare şi civile bine conservate: Breţcu (cu denumirea romana Augustia), Boroşneu Mare, Comolău, Inlăceni, Odorheiu Secuiesc şi altele. Au fost făcute, de asemenea, şi importante descoperiri datând din perioada post-romană, care atestă continua existenţă a unei populaţii autohtone romanizate, precum şi valurile de populaţii migratoare cunoscute. Din secolele XII-XIII, zona a fost colonizată de secui, etnia care de atunci reprezintă majoritatea populaţiei din zonă.

- Valoroşi arheologi au cercetat în secolul trecut cele doua judeţe. Îi amintim pe: Alexandru Ferenczi, Szekely Zoltan, Petre Roman, Ion Nestor, Eugenia Zaharia. Rezultatele muncii lor se puteau vedea, până în 1989, în cele şapte muzee locale din Sfântu Gheorghe. Unde pot fi admirate astăzi vestigiile arheologice atât de bogate ale Carpaţilor Răsăriteni?

- Cu câteva excepţii de ultimă oră, când unele muzee au organizat mici expoziţii de arheologie, nicăieri. Cele şapte muzee au devenit, după 1990, muzee secuieşti, subordonate politicii promovate de UDMR, care pune în prim-plan valorificarea patrimoniului cultural secuiesc şi maghiar, desfiinţând expoziţiile şi depozitând în subsoluri tezaurul arheologic. Înainte de venirea mea, arheologii români plecaseră, iar cercetările fuseseră abandonate. în paralel, şi din cercetările etnografice ale acestor muzee a fost exclus elementul românesc. Deşi pe teritoriul celor două judeţe s-au născut şi au trăit personalităţi marcante ale vieţii culturale, ştiinţifice şi ecleziastice româneşti (Patriarhul Miron Cristea, Mitropolitul Nicolae Colan, episcopul Veniamin Nistor, primul episcop al Armatei Române, Justinian Teculescu, scriitorul Romulus Cioflec), muzeele secuieşti nu au acceptat, în ultimul deceniu, să pună în valoare viaţa şi opera lor. Trăim într-o zona în care ochelarii etnici sunt singurul criteriu de apreciere a activităţilor ştiinţifice şi culturale.

„În întreaga mea carieră, nu am întâmpinat atâtea dificultăţi din partea autorităţilor locale, cum mi s-a întâmplat în Harghita şi Covasna”
- Înscris într-o Hotărâre de guvern la sfârşitul lui 1996, dar pus în funcţiune abia sub ministeriatul lui Ion Caramitru, în 1997, Muzeul Carpaţilor Răsăriteni are, cel puţin pe hârtie, toate atributele unei instituţii de importanţă naţională. De ce nu pot fi văzute în acest muzeu rezultatele cercetărilor şi săpăturilor arheologice locale?

- Pentru simplul motiv că nu există spaţiu. Sediul nostru nu are mai mult de 45 m.p., la parterul Prefecturii din Sfântu Gheorghe. Ne-ar trebui cel puţin 800 m.p. şi, dacă ar exista bunăvoinţă, acest spaţiu s-ar găsi. Se pare ca deja s-a găsit şi aşteptăm ca administraţia locală să-şi îndeplinească promisiunile făcute recent.

- Care este contribuţia autorităţilor locale în buna desfăşurare a muncii pe şantierele arheologice?

- În întreaga mea carieră, nu am întâmpinat atâtea dificultăţi din partea autorităţilor locale, cum s-a întâmplat în Harghita şi Covasna. Primarii şi consilierii UDMR manifestă uneori exces de zel în născocirea a tot felul de aprobări pentru desfăşurarea săpăturilor arheologice. Mi s-a cerut chiar certificat de urbanism pentru a fi lăsat să sap într-o coastă din afara satului, la Păuleni (jud. Harghita). Am însă o surpriză pentru aceia care vor, probabil, să mă descurajeze prin aceste metode: aceasta atmosfera de şicanare continuă mă stimulează şi mă ambiţionează şi mai mult, iar cu cât aceste piedici au fost mai mari, cu atât rezultatele cercetărilor au fost mai frumoase, iar cetăţile dacice şi castrele romane puse în evidenţă sunt mândria tinerilor noştri lucrători, români şi maghiari deopotrivă. Pe de alta parte, chiar şi cei mai îndărătnici primari se obişnuiesc până la urmă cu noi şi ne acceptă. Nu e mai puţin adevărat că, în unele cazuri, suntem nevoiţi să recurgem la un anume şantaj, ameninţându-i pe cei care ne fluturau amenzi de sute de milioane şi ani grei de puşcărie prin faţa ochilor, că vom da în vileag distrugerea unor situri arheologice. Aceşti oameni au dat aprobări de construcţie peste situri dacice şi romane, puţin cercetate deocamdată, distrugându-le. Este o problemă pe care Ministerul Culturii ar trebui s-o analizeze îndeaproape, deoarece există legislaţia necesară pentru a-i acţiona în justiţie pe toţi aceia care batjocoresc urmele trecutului nostru.

„Dacă acest muzeu va fi trecut în subordinea autorităţilor judeţene, i se va semna, practic, dispariţia”
- Câte cetăţi dacice şi câte castre romane au fost descoperite în cele doua judeţe?

- Până în prezent, 13 cetăţi şi 10 castre. Zona este însă mult mai bogată, şi numai restricţiile financiare ne împiedică să deschidem noi şantiere. Practic, zona aceasta este una dintre cele mai bogate în descoperiri dacice. În secolele II-I î.Hr.- I d.Hr., aici a existat un sistem întreg de cetăţi care controlau punctele strategice. Una dintre regulile urmate în dispunerea lor era legătura vizuală. Cetatea de la Păuleni, de exemplu, se observa foarte bine de pe vârful Şumuleului, de unde se văd şi cetăţile de la Jigodin.

- Cercetarea civilizaţiei dacice din estul Transilvaniei nu poate exclude cercetarea Cetăţii de la Covasna. Cât de importantă este aceasta?

- Cetatea de la Covasna este unul dintre cele mai importante monumente geto-dacice de pe teritoriul României. Cu o lungime totală a zidurilor de apărare de peste 800 m şi o suprafaţă construită de 20.000 m.p., cetatea de aici a fost unul dintre centrele politico-administrative, militare şi, probabil, religioase dacice din sud-estul Transilvaniei, precum şi un punct strategic în sistemul de legături între Transilvania, sudul Moldovei şi nord-estul Munteniei. Impresionantele vestigii descoperite după trei campanii de săpături aparţin, în majoritate, epocii de maximă înflorire a civilizaţiei strămoşilor noştri, între domniile lui Burebista şi Decebal.

- Care este în prezent stadiul şantierului şi al Cetăţii Covasna şi de ce este atât de puţin cunoscut marelui public acest monument?

- În noiembrie 1995, unele zone din Harghita şi Covasna au fost puternic afectate de o furtună. Din cauza căderii copacilor, stratul de cultură dacică a început să alunece, iar zidurile cetăţii au intrat intr-un proces de distrugere. Efectiv, dacă nu se vor aloca fondurile necesare pentru continuarea lucrărilor de protecţie şi conservare, într-un viitor apropiat, acest impresionant monument de civilizaţie va dispărea.

- Din câte ştim, Ministerul Culturii şi Cultelor se află intr-un proces de restructurare, care va include, de la 1 ianuarie 2002, şi trecerea muzeelor din toată ţara în subordinea autorităţilor locale. Muzeul Carpaţilor Răsăriteni este pe aceasta listă şi va fi subordonat autorităţilor din Covasna. Cum apreciaţi perspectiva?

- Daca acest muzeu va fi trecut în subordinea autorităţilor judeţene, nu e greu de anticipat că i se va semna, practic, dispariţia. Aceste autorităţi nu ne-au dorit de la bun început, astfel ca ar fi absurd să depindem în viitor de bugetul unui Consiliu care nu ne-a aprobat nici măcar crearea unui Muzeu al Oieritului în aer liber - punct de atracţie de mare interes pentru orice turist, maghiar, român, american sau olandez. Ministerul ar trebui, în consecinţă, să măsoare de mai multe ori înainte de „a tăia” o dată pentru totdeauna, fiindcă acest muzeu are o arie de acoperire mai întinsă decât cele doua judeţe, Carpaţii Răsăriteni având doi versanţi şi o imensă suprafaţă necercetată arheologic. Planul nostru nu este acela de a arăta lumii doar elementele izolate din Harghita şi Covasna, ci întregul context de civilizaţie românească, legat prin mii de fire (de factură arheologică), pe întreg cuprinsul ţării.

- S-ar părea că la acelaşi minister se lucrează la o varianta actuală a autofinanţării instituţiilor culturale, concept care a făcut carieră pe timpul lui Ceauşescu. Aveţi de unde să „produceţi” bani pentru cercetare?

- Sunt muzee care se pot autofinanţa, în special cele cu mari colecţii de artă plastică. Dar nu este cazul nostru. La Bucureşti, trebuie să se înţeleagă că primele şi cele mai importante lucruri de care avem a ne ocupa noi sunt identificarea, acumularea, cercetarea, conservarea şi restaurarea patrimoniului. A patrimoniului naţional. De aceea, strategia culturală naţională trebuie să fie nuanţată, în funcţie de specificul fiecărei instituţii, dar mai ales în funcţie de proiecte şi programe competitive - singurele ce ar trebui finanţate pe viitor. Iar la acest capitol, al proiectelor şi programelor, noi stăm foarte bine, deoarece avem elaborate suficiente dosare pentru a acoperi un deceniu de cercetări.

Interviu publicat în nr. 478 al revistei Formula AS

Cei interesaţi să sprijine cercetările arheologice din Harghita şi Covasna pot trimite sume de bani prin mandat poştal la „Asociaţia Carpaţilor Răsăriteni”, Piaţa Libertăţii 4, Sfântu Gheorghe, cod 4000 sau la B.C.R. Sfântu Gheorghe, în contul 2511.1-3888.1. Detalii prin fax: [phone] sau telefoane 0722/53.10.13, 0722/53.10.12.

Interviu cu publicistul Mihail Groza