Longin popescu, ion

„Proiectul Legii Statutului Minorităţilor propus de UDMR este în esenţă un atentat la Constituţia statului român”

„Minorităţile din România sunt private, în mod grav, de drepturi, chiar şi după încheierea cu UE a negocierilor de aderare”. Cu această frază de atac îşi deschide săpătămânalul „Szekely Hirmondo” din Sfântu Gheorghe editorialul din data de 18 martie a.c. Pentru cei care cunosc realităţile româneşti, afirmaţia pare aberantă, dar cu toate acestea, Uniunea Civică Maghiară (MPSZ) pretinde că a identificat 11 puncte privind lezările drepturilor maghiarilor. Totul ar putea fi luat drept un simplu exerciţiu stilistic, dacă cele 11 puncte nu s-ar afla deja pe masa Parlamentului European, mai exact a deputatului ungar Gal Kinga, pentru a fi luate în considerare „cu ocazia aderării României la UE”. Iată cum sună principalele nemulţumiri ale radicalilor din MPSZ:

1. Constituţia vorbeşte în continuare de „statul naţional unitar român”. 2. Limba maghiară nu este recunoscută ca a doua limbă oficială în stat. 3. Guvernul român sugrumă în faşă pretenţia la autonomie teritorială. 4. Coeziunea Pământului Secuiesc este distrusă în mod voit. Cei care trăiesc la periferia Secuimii sunt nevoiţi să stabilească relaţii cu zonele învecinate, locuite de români. În acest fel, are loc procesul de colonizare (cu români - n.red.) a Pământului Secuiesc. 5. Pe Pământul Secuiesc, efectivele armatei, poliţiei şi jandarmeriei sunt semnificativ mai ridicate decât în altă parte. 6. În timp ce în ţară figurează mii de cluburi de filme, tinerii maghiari sunt amendaţi în mod inuman, deoarece prezintă filmul istoric „Trianon”. 7. În domeniul telecomunicaţiilor, societatea de telefonie nu asigură obţinerea de informaţii în limba maternă etc.etc.

Ceea ce te frapează la petiţionarii secui este uşurinţa cu care ridică cele mai absurde şi uneori hilare pretenţii. De aceea, ne întrebăm: ce urmăreşte, totuşi, MPSZ? Răspunsul l-am putea afla dacă analizăm mişcările UDMR pe scena politică. Pentru organizaţia etnică a d-lui Marko Bela, colegii gălăgioşi din Secuime joacă rolul cernelii pe care micuţul animal acvatic sepia o lasă în urmă, spre a-şi deruta urmăritorii. Oameni de bază ai UDMR, cum e primarul Albert Almos din Sfântu Gheorghe, sunt şi membri de facto ai MPSZ. Graniţa dintre cele două entităţi politice este adesea mai subţire decât firul de păianjen. La umbra mesajelor şoc trimise de MPSZ Europei şi opiniei publice româneşti, Big Brother - UDMR lansează proiecte precum cel al Legii Statutului Minorităţilor Naţionale, pe care, prin şantajarea guvernului din care face parte, ar fi dorit să-l ferească de dezbaterile parlamentare. Avea şi de ce: multe dintre punctele ce se doresc a deveni articole de lege (surate bune cu cele 11 puncte amintite mai sus) se află în contradicţie cu legislaţia europeană. Într-un moment de luciditate, Guvernul (influenţat şi de comentariile pertinente ale Consiliului Legislativ) a înţeles manevra şi a îndrăznit să lase proiectul în seama Parlamentului. Avocatul Ioan Solomon, consilier local şi preşedintele Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” din Sfântu Gheorghe, este dintre cei ce trăiesc şi muncesc, „la scara unu pe unu”, sub sceptrul UDMR. Comentariile sale se adresează atât opiniei publice din restul ţării, cât şi parlamentarilor de la Bucureşti.

„Proiectul de lege propus de UDMR contravine atât Constituţiei României, cât şi dreptului internaţional”
- În anul 2004, Comisia Europeană a raportat că România îndeplineşte criteriile politice comunitare, respectând drepturile omului. Mai era necesară o lege a minorităţilor, d-le Solomon?

- În realitate, după cum a comentat şi Ministerul Culturii şi Consiliul Legislativ, atât Constituţia, cât şi legislaţia actuală acoperă şi legiferează suficient protecţia persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale. Ca să fim sinceri, o lege specială nu este o problemă în sine. Problema este cum este conceput şi adoptat un astfel de demers legislativ. În forma actuală, acest proiect de lege propus de UDMR contravine în mod principial şi structural atât Constituţiei României, cât şi dreptului internaţional. Printre altele, proiectul ignoră cu desăvârşire asigurarea protecţiei persoanelor de naţionalitate română, aflate în minoritate în ariile locuite preponderent de minorităţi naţionale. Exemplul tipic este Harghita şi Covasna unde, dacă s-ar adopta în forma actuală, proiectul ar duce la crearea de jure a unui stat în stat, guvernat de UDMR, ceea ce contravine tuturor legilor şi convenţiilor europene. De fapt, UDMR n-a militat niciodată pentru drepturile românilor minoritari din zonele secuieşti, pentru că n-are niciun interes. Dacă ar face-o, iar românii ar trăi în deplină armonie cu secuii, în cadrul unei păci sociale interetnice, atunci raţiunea de a fi a unui partid etnic şi, deci, obiectul muncii lor ar dispărea. Or, cum să-şi dorească baronii UDMR sinuciderea politică? Atunci când reprezentanţii statului român vor înţelege că acest stat are de apărat interese majore într-o zonă ca a noastră, cu 100.000 de români răspândiţi în două judeţe, proiecte aventuroase precum cel de faţă nu vor avea nicio şansă de a trece de Parlament.

- Care sunt, punctual, normele promovate prin proiect, care se îndepărtează de convenţiile europene privind minorităţile?

- Cea dintâi, analizată şi de Consiliul Legislativ, este conferirea de drepturi colective minorităţilor naţionale. Legislaţia internă şi internaţională reglementează şi acordă drepturi şi libertăţi doar persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale. Cei mai buni legislatori ai UDMR au elaborat, printr-o „muncă obositoare”, articole capcană vizând autonomia culturală ca bază juridică pentru autonomia teritorială – în fond, acelaşi deziderat pe care-l exprimă pe faţă aşa-zişii extremişti din MPSZ. În mod evident, Guvernul nici n-ar trebui să deschidă discuţia privind statutul minorităţilor, ci protecţia minorităţilor. Capcana udemeristă vizează introducerea ideii de statut, ceea ce trimite la o colectivitate, nu la persoane. Legislatorii români trebuie să fie foarte atenţi la aceste subtilităţi şi să propună schimbarea numelui din „Legea privind statutul minorităţilor naţionale”, în „Legea privind protecţia minorităţilor naţionale”. O altă capcană sună astfel: „Minorităţile naţionale sunt recunoscute ca factori constitutivi ai statului român, împreună cu naţiunea română majoritară”. Adoptarea acestui articol (2) din proiect urmăreşte recunoaşterea minorităţilor naţionale ca având statut de echipotenţă cu naţiunea română – ceea ce ar avea drept consecinţă implicită negarea caracterului de stat naţional, suveran, independent şi unitar. Dacă s-ar accepta că statul român, ca instituţie de drept internaţional public, are mai multe popoare constitutive, fie ele şi minoritare, s-ar pune problema redefinirii acestui stat ca stat multinaţional, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta. Este vorba inclusiv de suveranitatea naţională, care n-ar mai putea fi exercitată conform Constituţiei („Suveranitatea naţională aparţine poporului român... niciun grup şi nicio persoană nu poate exercita suveranitatea în nume propriu” – art.2).

„Nu Comisia Europeană va pune capac autorităţii publice a statului român, ci UDMR!”
- Textul proiectului de lege referitor la minorităţi nici nu poate, nici nu încearcă să-şi mascheze scopurile. Printre acestea, discriminarea pozitivă. Este o astfel de ţintă acceptabilă în UE?

- Din acest punct de vedere, proiectul UDMR se îndepărtează şi de Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale de la Strasbourg. Obsedaţi de drepturile maghiarilor (despre obligaţii nu se face, fireşte, nicio vorbire!), autorii proiectului nu-şi dau seama că aduc atingere drepturilor populaţiei majoritare, încălcând principiul egalităţii dintre minorităţi şi majoritate. Dreptul minorităţilor la autodeterminare, prin instituirea unor structuri politico-administrative fundamentate exclusiv pe criteriul etnic (cum ar fi Consiliul Minorităţilor Naţionale), încalcă nu numai legile României, ci şi convenţiile europene în materie, în special art.4 din Convenţia de la Strasbourg. Sub masca „autonomiei culturale”, UDMR urmăreşte autonomia administrativ-teritorială. Legaliştii d-lui Marko Bela propun organisme cu putere legislativă, complet independente de statul unitar, ca într-o republică federală. Aşa-zisul Consiliu Naţional al Autonomiei Culturale (CNAC), cu statut de „autoritate publică” care poate, printre altele, numi sau destitui directori şi directori adjuncţi de şcoli publice, de centre de patrimoniu, de cultură şi de creaţie populară etc. tinde să devină egal şi chiar superior (!) Guvernului şi Parlamentului de la Bucureşti. Garantarea de către stat a numirii respectivilor directori, obişnuită în orice stat democratic, încetează. Guvernul României ar fi obligat să ceară avizul conform, pentru orice numire, de la reprezentanţii minorităţilor naţionale, adică de la CNAC. Aşadar, nu Comisia Europeană va pune capac autorităţii publice a statului român, ci UDMR! Orice competenţă a statului, legată de exercitarea şi dezvoltarea identităţii etnice, culturale şi lingvistice a unei minorităţi încetează, fiind transferată CNAC.

„Dreptul la Autonomie Culturală este un alt nume al Dreptului Colectiv”
- Este Dreptul la Autonomie Culturală, prevăzut în articolele 54-55 ale proiectului UDMR, recunoscut de Constituţia României?

- Fiind vorba de dreptul comunităţilor de a avea competenţe decizionale cu valoare normativă (de lege) şi administrativă, acest Drept nu este recunoscut de legea fundamentală a statului. El ar crea paralelisme instituţionale faţă de autorităţile consacrate prin Constituţie. După cum precizează Consiliul Legislativ, Dreptul la Autonomie Culturală este un alt nume al Dreptului Colectiv al comunităţilor naţionale. Parlamentarii români vor trebui să studieze cu atenţie astfel de şopârle.

- Acelaşi Proiect propune folosirea simbolurilor naţionale ale minorităţilor şi organizarea sărbătorilor lor naţionale. Ce va fi în România multiculturală, dacă şi aşa, de fiecare dată când se apropie 1 Decembrie, românii din Sfântu Gheorghe spun că primarul Albert Almos dispare din oraş, refuzând să arboreze tricolorul românesc?

- D-l primar chiar a coborât la un moment dat drapelul statului de pe primărie. Prevederea UDMR ar încălca articolul 12 din Constituţie, care se referă la reglementările cu privire la drapel, imn, stemă şi sigiliu.

- Un articol care trimite direct la unul din cele „11 puncte” ale MPSZ este cel referitor la dreptul de a întocmi înscrisurile oficiale – diplome, certificate, procese verbale etc. – în limbile minorităţilor naţionale, având aceeaşi valoare ca şi actele în limba română. Nu riscăm un Turn Babel extrem de costisitor?

- Această prevedere ar încălca art.13 din Constituţie, potrivit căruia „în România, limba oficială este limba română”. De fapt, proiectul UDMR este în esenţă un atentat la Legea fundamentală a statului român. Liga „Andrei Şaguna”, inspirată şi de analiza excepţională a Consiliului Legislativ, atrage atenţia parlamentarilor să nu se lase şantajaţi şi să privească în viitor, la interesele pe termen lung ale statului, superioare înţelegerilor pasagere din timpul unui mandat electoral oarecare.

- În fine, are acest proiect aiuritor avizul Comisiei de la Veneţia privind minorităţile? Se ştie că, în cazul legitimaţiei de maghiar, Guvernul de la Budapesta nu a primit avizul acestei Comisii, fiind obligat să elimine prevederile dure ale conservatorilor primului ministru Orban.

- A fost un eşec răsunător al Budapestei şi un mare succes al Bucureştiului. Proiectul UDMR n-a fost însă înaintat acestei Comisii, pentru că nimeni n-a cerut acest lucru. Vă spun sincer: dacă va fi adoptată în forma actuală, legea aceasta ne va tăia orice posibilitate nouă, românilor minoritari din Harghita şi Covasna, de a ne apăra identitatea.

Interviu apărut în nr. 669 al revistei Formula AS

Interviu cu juristul Aurelian Pavelescu