Partea I capitolul Despre tradiţie în cultura educaţiei fizice transilvănene

3. Secţia de box (antrenor Roşianu Dan) funcţiona în sala mică de gimnastică, de la Oficiul Universitar. Avea mulţi adepţi, mai ales în rândurile studenţilor de la Facultatea de Medicină. Această secţie nu a participat la campionatele naţionale de box deoarece acestea nu s-au ţinut, însă a organizat în mod regulat gale de box interuniversitare.

Campionii universitari pe perioada de refugiu de la Sibiu au fost Ciuruş Iacob, Florian Liviu şi Roşianu Dan, toţi trei studenţi la Facultatea de Medicină.

4. Secţia de scrimă avea următoarea conducere: Cătină Victor, student medicină, antrenor; Daneţiu Ioan, student medicină, antrenor, Lupea Maria, studentă medicină, secretară. Activitatea secţiei de scrimă s-a desfăşurat în sala de gimnastică a Liceului “Gh. Lazăr”, având antrenamente de trei ori pe săptămâna. S-au practicat asalturi cu armele clasice: floretă, sabie şi spadă.

În 14 aprilie 1943 a avut loc primul concus mare inter-facultăţi, ieşind următorii campioni: Daneţiu Ioan, locul I floretă şi spadă; Streza Mircea, locul II la floretă; Dobrescu Dumitru, student drept, locul I la sabie; Catina Victor, locul I la spadă. Femei: Drotleff Anamaria, floretă locul I; Lupea Maria, floretă, locul II.

În 28 iunie 1943, au avut loc campionatele naţionale universitare, la Bucureşti, la care s-au clasificat: Daneţiu Ioan pe locul I la sabie, câştigând cupa şi pe locul IV la floretă şi spadă. Dumitru Dobrescu s-a calificat cu această ocazie pe locul IV la sabie.

5. Secţia de patinaj şi hochei. A fost condusă de A. Ştefan, student la medicină, având ca antrenori pe Eugen Ciucă pentru patinaj artistic şi Cuti Ion pentru hochei.

Pentru a da posibilitate studenţilor să practice patinajul şi hocheiul pe gheaţă, Universitatea a închiriat un teren potrivit, situat în oraşul de jos, ce purta denumirea „Carpaţi”. După ce terenul a fost reparat (garderobă, conductă de apă, etc.), la 10 decembrie 1941, patinoarul şi-a deschis larg porţile tineretului universitar. Antrenamentele de patinaj artistic s-au ţinut sub conducerea sculptorului Ciucă Eugen, antrenor, iar antrenamentele de hochei au fost conduse cu mult devotament de către antrenorul Cuti Ion. Secţia a luat parte la concursurile de hochei şi patinaj artistic de la Cernăuţi, ce au avut loc între 25 ianuarie – 5 februarie1943. Echipa de hochei a participat în 15 februarie 1944 la campionatele naţionale de hochei de la Bucureşti. La acest campionat au participat numai trei echipe care s-au clasat în ordinea următoare: locul I Venus, locul II Juventus şi pe locul III Universitatea Cluj.

6. Secţia de volei a fost condusă de către Ştefănescu Sergiu, student la medicină, având ca ajutor pe Grigorescu Sandu. Voleiul a fost un sport foarte îndrăgit de către studenţii şi studentele Universităţii. În fiecare an a participat şi a organizat campionatele pe facultăţi (litere, drept, medicină). La aceste campionate, locul I îl ocupă echipa de volei a Facultăţii de Medicină care era compusă din: Sergiu Ştefănescu, Florin Birtolon, Grigorescu Sandu, Nistor I., Colbazi Tudor şi Dragoş Nicolae.

Echipa de volei a participat şi la campionatele inter-universitare ce au avut loc la Bucureşti, în 1942 şi 1943, clasându-se pe locul II atât la fete cât şi la băieţi. Echipa studentelor era condusă de către Peter Otilia, studentă la medicină, şi în anul 1942 a câştigat „Cupa Conabie”.

7. Secţia de nataţie şi polo a avut următoarea conducere: Ştefan Aurel, student medicină, antrenor pentru înot; Ardelean Aurel, student drept, antrenor pentru polo; Capeţian Titus, student medicină, secretar; Rusu Aurora, studentă medicină, secretară. Această secţie făcea antrenament de trei ori pe săptămână, în bazinul acoperit de la baia populară. Lotul acestei secţii era format din fraţii Petri, Bâra Ioan, Ardelean Aurel, Rusei I., Langa Tertulian, Ştefan Aurel, Vaida Verona, Bordea Maria, Şomlea Maria, Gusu Vlad, Nemeş Al., Arion Gh., Fulea D., Austriacu Dan şi Uleiu Octavian. La 12 iulie 1941 secţia de polo are primul meci cu secţia de polo a Societăţii germane din Sibiu – Armin, pe care o învinge cu scorul 8:5. Antrenorul Ştefan Aurel organizează concursul de înot pe facultăţi, având o participare activă din partea studenţilor.

8. Secţia de turism este condusă de către A. Ştefan şi Chipară Traian, studenţi la medicină. Aceştia organizează multe excursii în Munţii Sibiului şi mai ales în Munţii Făgăraşului şi anume la Păltiniş, Buru, Muntele lui Pătru, Santa şi la Cheile Sibiului. Profesorul Iuliu Haţieganu, în calitate de rector al Universităţii, închiriază 10 cabane cu o capacitate de 250 de paturi în staţiunea Păltiniş. Aşezarea pitorească a „Căminului de munte Păltiniş”, distanţa mică de la Sibiu, accesibilitatea cu maşina sau cu tramvaiul până la Răşinari şi de acolo pe jos, maxim 1-2 ore, au făcut din Păltiniş un loc foarte iubit de studenţii Universităţii. Aceştia îşi petreceau aproape toate vacanţele la Păltiniş, unde se organizau excursii în împrejurimi, la Găujoara, Santa, Izvoarele Sibiului, Izvorul Dorul Clujului, etc.

Secţia de turism invita studenţi şi din alte centre universitare: Iaşi, Bucureşti, Timişoara. Iarna excursiile se făceau şi cu schiurile.

9. Secţia de schi era condusă de Dr. O. Cheţianu, profesor de educaţie fizică la Universitate. Oraşul Sibiu şi împrejurimile sale spre Răşinari şi Guşteriţa au oferit locuri minunate pentru învăţarea şi practicarea schiului. În cadrul orelor de educaţie fizică obligatorii şi în cadrul secţiei de schi foarte mulţi studenţi şi studente au învăţat şi au îndrăgit acest sport. Secţia avea 100 de schiuri la dispoziţia studenţilor.

Unul dintre cele mai reuşite concursuri a fost cel din 23 martie 1943 de la Păltiniş, în prezenţa rectorului Iuliu Haţieganu. În programul acestui concurs a fost o cursă de coborâre cu slalom pe distanţa de 9 km, cu diferenţe de nivel de 150 m pentru băieţi şi o cursă de coborâre pentru fete pe distanţa de 2600 m. Au participat 55 de studenţi, clasându-se în ordinea sosirii astfel: Bâra Ionel, student litere; Maniu Victor, student litere; Cupşa Iuliu, student drept; Panaitescu Eugen, student medicină; Suroi Eugen, student drept; Mureşan Tiberiu, student medicină.

La proba de coborâre fete au participat 21 de concurente la care am consemnat următorul clasament: Horja Paula nr.22, Muntiu Olga nr.23, Păsat Geta nr.24.

În 27-28 februarie, au avut loc campionatele naţionale universitare, la Poiana Braşovului. La acest concurs au participat Centrul Universitar-Bucureşti, Cluj-Sibiu, Braşov şi Timişoara. Aceasta s-a făcut pe pârtia Sulinarul. Ştafeta Centrului Universitar Cluj-Sibiu, compusă din Duşescu P., Lupşa, Bercea şi Gogonea Mircea s-a clasat pe locul al II-lea. Coborârea s-a făcut pe pârtia Sulinarul, unde studentul Vigu Ion se clasează pe locul X, iar la slalom, studentul medicinist Scrob Octavian se clasează pe locul III.

10. Tenisul de masă are următoarea conducere: Sighişoreanu Titus, antrenor; Malcoci Victor, secretar. Secţia avea antrenamente zilnice în sala mică de la Oficiul Universitar. Au participat şi au devenit campioni universitari la concursul din 14 noiembrie 1943 următorii studenţi: Simplu băieţi: Giurgiu II, Stura Eugen, Circa Tiberiu, Mureşan Tiberiu, Marcoci Victor. Studente: Şomlea Maria, studentă litere; Dimitriu Viorica, studentă medicină. Dublu băieţi: Giurgiu-Stura; Mureşan-Circa; Măgheruşan-Ştefan; Coman-Căpăţână. Dublu mixt: Şomlea-Mureşan; Dimitriu-Giurgiu II. Concursul acesta a fost dotat cu o cupă de argint donată de către Iuliu Haţieganu, care a fost câştigată de studentul Giurgiu II. În anul 1943 secţia de tenis de masă se deplasează la Reşiţa unde câştigă locul I.

11. Tenisul de câmp a fost condus de către Colbazi Tudor, student medicină, preşedinte şi Dolha Ioan, student drept, secretar. Din comitet mai făceau parte: Ţăranul Teodor, Scorobete Alexandru şi Turcu Maia. La această disciplină sportivă, în acesti ani, nu s-au ţinut campionatele naţionale. Activitatea s-a desfăşurat în cadrul Universităţii pe terenurile de pe stadionul „Sub Arini”. Studentul Dolha Ioan fiind chemat pentru satisfacerea serviciului militar, conducerea şi activitatea secţiei au fost dirijate de către Colbazi Tudor, ajutat de Ţăranul Teodor. La campionatele inter-universitare din 1942, Colbazi Tudor câştigă locul al III-lea pe ţară. În 1943 acesta câştigă campionatul pe oraşul Sibiu şi pe Universitate.

În 1945 toamna, la Cluj, se reorganizează secţia, având ca preşedinte pe prof. univ. Crişan Titus şi pe Dolha Ioan, antrenor. Din 1947-1950, Dolha Ioan este preşedintele acestei secţii. El devine campion naţional la categoria a II-a. De menţionat faptul că în această perioadă, secţia avea o serie de jucători distinşi: Sorin Sopa, Grighercic Eugen, Ghidari Gheorghe, Ghidari Eva, Dâmbuşan Puiu, Pop Eugen, Vaida Ştefan, Burhardt I.

Capitolul 3. Din nou acasă!

Evenimentele istorice declanşate odată cu actul de la 23 august 1944, au fost urmate, la 11 octombrie 1944, de eliberarea Clujului, şi încununate la 25 octombrie 1944, cu eliberarea întregului teritoriu al ţării de sub ocupaţia horthysto-hitleristă. Peste câteva luni, în mai 1945, al II-lea război mondial lua sfârşit cu înfrângerea puterilor Axei de către ţările Alianţei, proces la care o contribuţie meritorie a avut şi poporul român.

Marcat în chip dezastruos de tragediile anilor de război, de ocupaţia străină, de pribegie şi holocaust, sportul clujean are puteri miraculoase pentru a renaşte încă din primăvara anului 1945, înregistrând o dezvoltare motivată şi spectaculoasă în anii următori.

O lume nouă, nemaiîntâlnită se instăpânea. În acele luni critice, în primul an de după eliberarea teritoriului Patriei, în general, dar cu deosebită stringenţă în Ardeal şi în primul rând la Cluj, civilizaţia sportului, a sportivilor, atmosfera din jurul stadioanelor, influenţa unor vechi tradiţii, au ajutat la menţinerea unei atmosfere de construcţie socială, culturală, naţională.

În anul 1945, în România (care în primele 5 luni era încă angajată în războiul anti- hitlerist), datorită greutăţilor financiare cauzate de pagubele provocate de război, activitatea competiţională nu se poate relua. În schimb se organizează unele competiţii locale (“Cupa Ardealului”, Campionatul Capitalei, ş.a.), întâlniri amicale între echipele locale, interoraşe, interzone, etc.

La Cluj, situaţia este mai complexă, mai complicată. Odată cu revenirea nordului Transilvaniei la trupul ţării, cu reîntoarcerea celor scăpaţi din ghiarele morţii pe front sau în lagărele hitleriste de exterminare, a refugiaţilor şi alungaţilor, se necesita şi problema revenirii acasă, la Cluj, a Universităţii româneşti de la Sibiu şi, o dată cu aceasta, a reîntoarcerii în propria-i matcă a Clubului Sportiv “Universitatea”. Dar, până la realizarea acestor obiective majore, viaţa sportivă începe, încet, încet, să-şi revină din calvarul ultimilor ani de război, să organizeze manifestări care atrag un public tot mai mare, în ciuda condiţiilor de viaţă precare, a problemelor economice grave. Un element important a fost faptul că la Cluj, bazele sportive, oricum puţine, au suferit neînsemnate stricăciuni din pricina evenimentelor de război. Precum şi toate celelalte categorii de cetăţeni din ţara noastră, târâte în vârtejul halucinant al evenimentelor de război, şi universitarii clujeni, refugiaţi la Sibiu, s-au înfruntat cu numeroase avataruri.

Unii din sportivii Universităţii, la fel ca alţi tineri, au fost duşi pe front, înregistrându-se şi din rândurile lor morţi sau răniţi. Răniţi s-au întors de la Stalingrad, fotbalistul “U”-ist, Teddy Ţereanu şi Ion M. Păunescu (unchiul poetului Adrian Păunescu); întors invalid de pe frontul din Cehoslovacia, Pop Grigore, fostul centru înaintaş de la “U”, care, rănit pe frontul de răsărit şi aflat în convalescenţă, în august 1944, s-a cerut pe front şi a murit pe Feleac, în noiembrie 1944, luptând pentru eliberarea Clujului. Vicecampionul mondial la tenis de masă, clujeanul Paneth Farkas, scăpat cu viaţă de la Auschwitz, fostul fotbalist “U”-ist, pictorul Petre Abrudan, scăpat cu viaţă din detasamentele de muncă forţată horthyste, şi exemplele ar putea continua.

Primele semne de activitate organizată vin din partea “Asociaţiei Pescarilor Sportivi din Someşul Mic”, Cluj, strada Băii (azi Cardinal Iuliu Hosu) numărul 16, care îşi anunţă adunarea generală anuală la 18 martie 1945.

Organul de presă “Făclia Democraţiei Române Ardelene” din Cluj, la 25 martie 1945, publică pe ultima pagină ştirea: “Mare eveniment de fotbal, în cursul săptămânii tineretului progresist, programat duminică, 25 martie 1945 la ora 9,30 pe arena sportivă “Dermata”: “Dermata”- C.F.R. juniori. La ora 11: “Dermata”- C.F.R.

Tineri şi tinere! Din fabrici, uzine, şcoli, sunteţi invitaţi să participaţi în număr cât mai mare la locul indicat de mai sus”¹

La 1 aprilie 1945 a fost inaugurat sezonul de fotbal în Cluj în faţa a 2500 spectatori. În primul meci s-au întâlnit C.F.R. Cluj - C.F.R. Simeria 9:4 (7:1). S-au remarcat de la învingători: Csiki, Mureşan, Szelnicsek şi Hodi, iar de la oaspeţi: Găman, Luchian, Bodea. Arbitru: Varga.

În cea de-a doua partidă s-au întâlnit Muncitorii (Vasas, K.M.S.C,[Kolozsvári Munkás Sport Club]) Cluj – C.F.R. Braşov 7:1. În cuvântările rostite înainte de meci, oficialităţile locale au subliniat “importanţa reluării legăturilor sportive cu restul ţării”.¹ Dintre clujeni s-au remarcat: Farkas, Bonyhádi, Vass, Szaniszló, de la braşoveni: Găitănean, Lungu, Spirea, Sava.

La 7 aprilie 1945, apare anunţul: „Sâmbătă 7 aprilie se va desfăşura pe arena din parcul oraşului matchul de football dintre echipa Liceului „Gheorghe Bariţiu” din localitate şi reprezentativa celorlalte licee din oraş. Partida va începe la ora 16 precis. Această manifestaţie sportivă este organizată pentru ajutorarea deportaţilor”². Trebuie să menţionăm că Liceul „Gheorghe Bariţiu” din Cluj era unica instituţie de învăţământ mediu din nordul Transilvaniei, cedat Ungariei horthyste, în care se preda în limba română.

Pentru „U” aşteptarea nu mai avea sfârşit. Clubul putea fi repus în drepturi numai după reîntoarcerea Universităţii româneşti, acasă la Cluj. Aceasta însă, întârzia. Paradoxal, în timp ce, în septembrie 1940, ea a fost obligată să se refugieze în doar câteva zile, acum, la reîntoarcerea din bejenie, era nevoie să treacă câteva luni.

Prima reîntoarcere de după bejenia din 1940 a unei echipe de fotbal clujene,a fost Victoria, care la 8 aprilie 1945, pe stadionul din Parcul oraşului, întâlneşte echipa K.M.S.C. (fostă K.A.C., apoi Vasas, Fierar, Muncitorii), cea care în cei patru ani de ocupaţie, a activat în Campionatul Ungariei. După cum scrie presa vremii, Victoria era „compusă din jucătorii care au activat în trecut în cadrele simpaticei echipe mănăşturene. Fără antrenament, fără coeziune, jucătorii Victoriei n-au putut face – cu tot elanul lor – un rezultat onorabil, mai ales că echipa clujeană (K.M.S.C.) deţine o formă excepţională, fiind în stare să obţină rezultate frumoase cu oricare echipă din ţară”³. Formaţiile au fost următoarele: Victoria: Costea, Felecan, Meşter, Soporean, Coman, Pál, Vigu I, Cornea, Vigu II, Jifcovici, Negruţiu (Vigu III). După cum se poate observa în echipă apar şi câţiva „U”işti. K.M.S.C: Márki-Vass, Szaniszló – Reinhardt, Fűlőp, Balint-Farkas, Kovács IV, Bonyhádi, Kovács V, Kovács VI. K.M.S.C. a învins cu 7:0.

Clubul „U” se pregătea febril de reîntoarcere. După cum reiese din documentele de arhivă, inedite, în şedinţa consiliului de conducere se fac analizele activităţii sportive din anii bejeniei.

Astfel, referindu-se la anii de bejenie, raportul prezentat în şedinţa de conducere a Clubului „U” din iarna anului 1945, subliniază „marele sprijin moral şi material” pe care Dl.Profesor Iuliu Haţieganu, atât de confundat cu sufletul studenţesc, l-a adus societăţii noastre, alături de activitatea neobosită a iubitului nostru preşedinte Dl. Prof. Benetato, omul care a dus în spate greutăţile conducerii, pe Dl. Asistent Stoicoiu. ”I-am fost colaborator apropiat şi cunosc toate sacrificile, toată munca, tot sufletul care l-a pus aici.”

Mai sunt remarcaţi, alături de ceilalţi amintiţi deja, din cei care au activat în secţiile Clubului: ”Dl. Cernăuţeanu, Dl. asistent Crişan, Dl. asistent Gavrilă, Dl. Ştefan, Dl. Stavrescu, Domnii Căliman şi Ciosa, care ne-au înlocuit în timpul mobilizării, Dl. Dr. Colbazi, Dl. Sârbu, Dl. Petru, Dl. Bâra, Dl Părăşcanu, şi, în sfârşit, atâţia alţii care prin activitatea lor neobosită şi-au purtat secţiile respective din succes în succes .

Dl. Prof. Iuliu Haţieganu aduce elogii Dl. Dr. Mihai Iubu pentru raportul făcut şi roagă întregul comitet să nu uite olimpiada în care putem să ne prezentăm cu câţiva atleţi de valoare dacă vom face pregătirile necesare”⁴. Este vorba de Olimpiada de la Londra din anul 1946.

Între timp, la Cluj , a avut loc şi „prima luare de contact dintre sportivii bucureşteni şi cei din Ardealul dezrobit”, la tenis de masă. Bucureştenii au câştigat cu 5-4 în faţa unei formaţii clujene incomplete (V. Vladone, Erős, Magyar).

Cu ocazia „Săptămânii Deportaţilor”, şcolile secundare din Cluj au organizat un meci de fotbal în folosul ajutorării deportaţilor, nota la 11 aprilie 1945, ziarul Făclia. Tot acolo se anunţă că „Serviciul Economic al Primăriei Municipiului invită asociaţiunile sportive ca, în termen de 8 zile, să formeze cooperative pentru arendarea arenelor sportive şi să anunţe despre aceasta Serviciul Economic”.

La 15 aprilie 1945, ziarul citat scria : „Anunţăm cu bucurie că pentru prima dată după 5 ani, echipa Haggibor va păşi pe teren. După suferinţele îndurate în urma teroarei hitleristo-fasciste, jucătorii reîntorşi din lagăre reîncep munca sportivă constituindu-se în toate ramurile sportive, în frunte cu foot-ballul. Aşteptăm bucuroşi prima lor apariţie pe teren şi-i vom primi cu dragostea ce li se cuvine”.

Echipa Dermata, după stralucitul turneu în nordul Ardealului va fi un adversar tare.

Nu uităm să salutăm cu simpatie pe bine cunoscutul aranjator şi ispravnic, Ioan Paşca, sub comanda căruia suntem convinşi că Victoria va păşi pe calea recâştigării faimei pe care o merită.” -nota ziarul.

La 22 aprilie 1945, ziarul Făclia anunţă: „Echipa Bucureşteană „Rapid” la Cluj. După o perioadă de 5 ani, cât timp nordul Ardealului a fost înstrăinat de trupul României, Duminică şi Luni publicul sportiv clujean va avea să vază din nou pe terenul din Parcul oraşului redutabilul unsprezece al echipei bucureştene Rapid (C.F.R.). Conducerea Clubului Muncitoresc Cluj, împreună cu dl. Polareczki, antrenorul C.F.R.-ului, au dus tratative cu conducerea feroviarilor bucureşteni în vederea disputării a două partide la Cluj”.

În primăvara anului 1945, debutează la Cluj şi Campionatul interşcolar de fotbal, la care iau parte: Liceul „Gheorghe Bariţiu”, Liceul de Stat, Liceul Reformat, Liceul Unitar, ş.a.

Capitolul 4. Reîntoarcerea Universităţii

În ziua de 3 mai 1945, „Rectoratul Universităţii Regele Ferdinand I, face cunoscut că, în ziua de 1 mai, s-au deschis birourile Rectoratului din clădirea centrală. Cu aceeaşi dată încep şi înscrierile între orele 9 – 13, 16 – 19.”

A început drumul întoarcerii acasă, după aproape 5 ani a Almei Mater Napocensis. Speranţele ca şi Clubul „Universitatea” să-şi reocupe locul meritat în viaţa sportivă a Clujului, încep să prindă contur, să dobândească conţinut organizatoric.

Un document definitoriu pentru această etapă din trecutul Clublui „U” este procesul verbal al primei adunări generale, din mai 1945, odată cu reîntoarcerea din bejenia de la Sibiu. Dar, iata documentul.

„Adunarea Generală S.S.S. Universitatea ( Prima adunare generală la reîntoarcerea în Cluj). Şedinţa se deschide la orele 10 sub preşedinţia D-lui Prof. dr. Benetato. Iau parte Dl. Preşedinte de onoare Prof. Iuliu Haţieganu, Dl. Prof. Hăngănuţ, şi un mare număr de studenţi şi membrii ai Clubului.

Dl.Preşedinte deschide şedinţa şi dă cuvântul D-lui Secretar General Dr. Mihai Iubu care citeşte următorul raport de activitate din refugiul de la Sibiu:

DOMNULE PREŞEDINTE DE ONOARE

DOMNULE PREŞEDINTE

Domnişoarelor şi Domnilor,

Au trecut cei 5 ani grei de refugiu!

Ne permitem retrospectiv să expunem pe scurt activitatea Societatii Sportive Studenţeşti Universitatea, intreprinzând acest lucru pentru că simţim nevoia de a ne face inventarul greutăţilor noastre şi pentru că avem dorinţa de a ne extrage din experienţa noastră învăţămintele pe care ea le conţine pentru a le transforma în impulsuri de noi progrese. Evoluţia acestei societăţi a fost sigură, luminată şi dârză, meritând să fie cunoscută sub toate aspectele sale, deoarece alcătuieşte cel mai frumos omagiu ce se poate aduce membrilor şi conducătorilor ei în frunte cu Dl. Prof. Iuliu Haţieganu care cu optimismul său riguros şi care cu o conştiinţă puternică a datoriei ce a avut de îndeplinit a făcut ca această societate să trăiască, să prospere şi să ajungă la culmi nebănuite.

Voi încerca prin urmare Domnilor să arăt în cele ce urmează ce anume s-a realizat în refugiul de la Sibiu, măsurând drumul parcurs şi însemnând principalele etape de evoluţie.

Voi începe deci cu toamna anului 1940, când, zdrobiţi şi dezorientaţi de nedreptul dictat de la Viena care ne-a făcut să părăsim o muncă pentru care jertfisem totul, căutam să ne reorganizăm la Sibiu. Despărţirea de Cluj, de Universitatea, de parcul nostru sportiv ca şi începuturile noastre în refugiu, au fost extrem de grele şi ele nu pot fi înţelese decât tot de refugiaţi, ca cei ce le-au trăit şi s-au identificat cu ele.

Clujul era însă permanent în inimile noastre. Îl purtam cu noi zi de zi şi ne întălneam cu el la fiecare pas, în viaţa noastră, în activitatea noastră, în viitorul nostru.

Ne-am pornit deci să reorganizăm întâi secţia de Foot-ball, ministerul propagandei, cum îi spunea Dl. Prof. Iuliu Haţieganu, adică să reorganizăm axa în jurul căreia trebuia să ia fiinţă toate celelalte secţii sportive.

Divizia naţională A începuse demult, se parcursese chiar aproape cinci etape şi la Sibiu nu aveam nici un jucător, nici o minge, nici o pereche de ciorapi, nici un ban. «U», trebuia însă să existe, el prezenta Ardealul întreg de care era interzis atunci să se pomenească, să se scrie, să se discute.

Porniţi de la nimic materialiceşte, dar cu conştiinţa trează de ceea ce reprezentăm, pribegii noştri răspândiţi în toate colţurile ţării, răspund cu tot entuziasmul tinereţii lor, apelului nostru, depăşind cele mai grozave lipsuri şi greutăţi, numai cu acest «U», cu acest simbol, cu această idee, să ia fiinţă în plin refugiu la Sibiu.

Este, Domnilor, fără îndoială, din întreaga istorie a sportului Românesc, cel mai important şi cel mai mare eveniment istoric, pentru că nu cunoaştem şi nu poate exista un alt exemplu mai mare de dârzenie, de voinţă, de-a fi, de-a exista.

Am găsit atunci în momente grele, adică atunci când poţi să cunoşti adevăratul om, doi băştinaşi sibieni, cărora le aduc aici, în numele întregii noastre societăţi, cele mai călduroase mulţumiri: sunt Părintele Protopop Mihail Neagu şi Dl. Inspector Tănase Viorel.

Găzduirea întregului nostru lot de sportivi câteva luni în internatul Mitropoliei, împrumutarea şi apoi procurarea parţială a echipamentului necesar au fost în mare parte opera Dumnealor.

Admiterea noastră oficială în campionatul care începuse, a fost extrem de grea, extrem de spinoasă, «U» fiind întotdeauna pentru ţinuta sa demnă şi corectă, un ghimpe permanent în ochii Federalilor.

Dificil, extrem de dificil a fost şi asta, dar am izbutit. Cu «U» pe tricou, cu Clujul în inimi, iată-ne trecând prin fiecare oraş în aplauzele delirante ale publicului de oriunde, lăsând impresia cea mai elegantă despre ţinută şi joc şi întreţinănd încontinuu făclia aprinsă pentru marea idee ce o purtam.

Era o propagandă vie, activă, pentru Universitatea noastră, pentru Clujul nostru, pentru o cauză dreaptă şi sfântă, pe care ordinele dictatoriale de atunci nu o puteau cenzura.

Dar Domnilor, greutăţile noastre materiale creşteau. Am fost siliţi să părăsim găzduirea fericită a Mitropoliei, să facem sacrificii aproape de nesuportat. Nu găseam nicăieri sprijinul necesar, nimeni nu ne ajuta, nici chiar Universitatea.

Ca orice fenomen legat de activitatea omenească, cultura îşi are umbrele şi scăderile ei. Una din cele mai frecvente este uşurinţa cu care se adoptă unele idei de-a gata fără să fie în prealabil supuse controlului raţiunii.

Adevărata cultură este iscoditoare , îndrăzneaţă şi fecundă. Pseudocultura este nevrilă, inertă, statică. O cultură sănătoasă îşi asimilează cu circumspecţie elemente noi, primeşte larg discuţiile ce tind la stabilirea adevăratei valori, a ideilor şi ştie să se scuture de prejudecăţi, de idei preconcepute. O pilduire a celor de mai sus o oferă în cultura noastră atitudinea de îndărătnicie pe care unele categorii intelectuale o manifestă faţă de componenta fizică şi implicit faţă de perfecţionarea ei prin sport. Dezinteresarea, s-ar putea spune chiar dispreţul pe care le efectuează unele cercuri intelectuale faţă de sport, este nu numai un simptom al pseudo culturii şi al inerţiei lor cerebrale, dar este şi manifestarea unui spirit prezumţios, al unui orgoliu sec cu cari unii oameni au pretenţia să se organizeze într-o oligarhie a inteligenţei şi a culturii. Dispreţ pentru corpul nostru? De ce Domnilor? El curpinde, îmbracă şi apără spiritul. Componenţa fizică a fiinţei noastre este ambiţia esenţială pentru reuşita omului în viaţă, fie el privind pe individ, fie ca şi colectivitate.

Menţinerea preocupărilor pentru îngrijirile ce urmăresc a face un corp robust, mai ales la tinerii universitari va influenţa în rău munca şi productivitatea intelectuală precum şi mai ales valoarea lor morală. Această asociere a componenţei fizice cu cea spirituală, pe acelaş plan al preocupării educative, spre a satisface formula omului complet, a inspirat pe cei mai străluciţi reprezentanţi ai gândirii de la Platon până la Kant şi de la Sophocles până la Goethe.

Cine ne-a înţeles în aceste vremuri de totală indiferenţă, când prăbuşirea noastră devenea o certitudine? Dl.Profesor Iuliu Haţieganu.

Fără concursul dumnealui direct, pe teren, noi nu am fi putut supravieţui. Bursele sportive acordate pentru asigurarea hranei sportivilor noştri, introducerea obligatorie a Educaţiei Fizice în Universitate, au transformat complet societatea noastră şi în doi ani am reuşit să deţinem titlul cel mai de invidiat pe ţară, să fim de două ori campioni naţionali la atletism.

La Foot-ball, atingem în plin refugiu o performanţă pe care numai în 1933 am reuşit s-o mai realizăm şi anume să fim finalişti în Cupa României. În ultimul campionat am atins chiar apogeul reuşind să conducem patru etape primii în clasament, depăşind cluburi bogate cu posibilităţi materiale enorme şi înfruntând o presă pe care nu o puteam finanţa şi o oficialitate destul de ostilă.

La nataţie ne-am impus cu autoritate la campionatele naţionale, iar la Sibiu am câştigat detasat întâlnirea cu Bucureştenii.

Secţia noastră de Hockey pe gheaţă câştigă campionatul regional, învinge Politehnica la Timişoara şi lasă cea mai bună impresie la Bucureşti.

La ski, Păltinişul bine organizat de Dl. Prof. Ionescu oferă posibilitatea schiorilor noştri să căştige toate campionatele de acolo, să se claseze apoi pe locul II la Poiana Braşov şi să se afirme la concursurile de la Predeal.

Scrimerii înving Timişoara la ei acasă.

La ping-pong, Sighişoreanu, echipierul Universităţii, câştigă titlul suprem de campion naţional la simplu domni şi tot el cu studentul în medicină Giurgiu pe cel de campion naţional de dublu domni. Câştigă această secţie valoroasă şi concursul naţional de la Reşiţa şi cel de la Turnu Severin, şi întâlnirile avute la Sibiu cu reprezentanţii Ardealului ca şi cele câştigate detasat cu localnicii.

La volei-ball facem meci egal cu Timişorenii la ei acasă, învingem o reprezentantă Bucureşteană la Sibiu, câştigăm concursurile cu localnicii ca şi cel de la Ocna Sibiului, al Ministerului Sănătăţii.

Domnişoarelor şi Domnilor:

Am adus în tot timpul conducerii noastre o politică amatoare, făcând sport din dragoste pentru sport, fiind singura grupare din prima ligă a ţării care nu a vândut şi nu a cumpărat în tot acest timp vreun jucător. Nu cred că există în întreaga lume o grupare din prima ligă care să aibă o astfel de performanţă. Noi am îmbinat în modul cel mai fericit cartea cu jocul, detaşându-ne net ca ideologie şi ţinută de toate celelalte grupuri al ţării. Am demonstrat că performanţele studenţilor noştri, atât de mari pe stadioane, au acelaşi nivel în sălile de curs, în seminarii, laboratoare şi clinici”.

[Aici, documentul se întrerupe, restul nefiind de găsit].

Un alt fragment de document, probabil o filă dintr-un raport de activitate al Clublui «U» până în 1945, are următorul text: „Internaţionali Foot-ball: Aurel Guga, Dr. Bonciucat, Sepi Graţian, Andrei Sepci, Sfera Lazăr, Dr. David N., V. Surlaşiu, Giurgiu II, şi S.Coracu. [lista e incompletă n.n. G.I.B.]. Atleti: Ion Moina, Dr. Teofil Moraru, Dr. Belu, Cpt. Zorilă Pop, Dr. Nemeş, P. Stoichiţescu, Col. Bodea, Dr. Eugen Haţieganu, V. Gain, Sighişoreanu, Dr. Eremia Bodeanu, Dr. Faur Lucian, Dr. Adrian Deheleanu, Dr. Magiaru, Dr. Giurgiu [ De notat că această enumerare este incompletă şi aleatorie n.n. G.I.B.]. Preşedinţi activi şi Vice-preşedinţi: Prof. Univ. Iuliu Haţieganu, Prof. Univ. Dimitrie Negru, +Prof. Univ. Romul Boilă [ semnul + al crucii desemnează moartea profesorului, care a decedat în 1946, deci documentul este redactat aproximativ în acest an n.n. G.I.B.], Prof. Univ. Iuliu Moldovan, Prof. Univ. Dr. Silviu Dragomir, Prof. Univ. Dr. Alexandru Pop, Prof. Univ. I. Teţiu, Prof. Univ. Dr. Aurel Ionaşcu, Prof. Univ. Dr. Liviu Rusu, Col. I. Băleanu, Dr. Nemoianu, Dr. Glăvan, Dr. Eugen Haţieganu, Dr. Aurel Buteanu.

În cea mai vitregă situaţie refugiul de la Sibiu: prof. Univ. Dr. Iuliu Haţieganu, Prof. Univ. Dr. Benetato, asist. Dr. Traian Stoicoiu, asist. Dr. Mihai Iubu, Dr. Onoriu Cheţianu, Dr. Prof. Zelma Fătu.”

Organizaţia Sportului Popular (O.S.P.) începe să-şi extindă activitatea şi influenţa şi asupra oraşelor ardelene, concomitent cu U.F.S.N. Cu ocazia zilei de 10 mai 1945, O.S.P. a organizat la Cluj un program polisportiv. Meciuri de fotbal: C.F.R.-Dermata, Victoria-Haggibor. Concursuri de atletism, tenis de masă, box, lupte greco-române, ridicare de greutăţi (haltere), ciclism, ştafetă. Au participat atleţi de la cluburile: K.M.S.C., C.F.R., Dermata, Haggibor.

La o zi după înfrângerea Germaniei hitleriste la Berlin, între 10 şi 14 mai 1945, s-a desfăşurat la Bucureşti un mare turneu de fotbal cu participarea echipelor reprezentative ale oraşelor Cluj, Bucureşti , Oradea şi Timişoara. Turneul s-a bucurat de un succes extraordinar. Rezultate: Cluj – Oradea 5:1 (4:0), prin golurile lui Bonyhádi (3), Farkas, Kovács V. Pentru Oradea a marcat Spielman. Bucureşti – Timişoara 0:0, Timişoara – Oradea 2:1, Andrei Rădulescu, Reuter, respectiv Melan. Cluj – Bucureşti 1:1(0:0), după prelungiri. Pentru bucureşteni a marcat Barátki, pentru clujeni Pişti Kovács. S-au remarcat: Ghiuriţan, Drăgan, Constantinescu-Grecu, Marian (pentru Bucureşti ), Márki, Szaniszló, Bonyhádi (pentru clujeni).

La Cluj, C.F.R.-ul (Nemeş, Nagy, Horváth, Csiki, Kiss, Szimcsak (Snorovschi), Magyari, Român, Mureşan, Hodi şi Matiş) a încheiat indecis 1:1 cu Arsenal Sibiu (Suciu, Secar, Grama, Marinescu, Gidriceanu, Astăluş, Victor, Szednicsek, Giling, Român, Borzan).

În ziua de 15 mai 1945, la orele 17, în Amfiteatrul de Fizică al clădirii centrale a Universităţii, a avut loc deschiderea solemnă a cursurilor Facultăţii de Medicină a Universităţii “Regele Ferdinand I” din Cluj. Lecţia de inaugurare a fost ţinută de Dr. Kernbach. Mulţi studenţi sportivi ai Universităţii clujene au fost prezenţi. “După un refugiu forţat de patru ani şi jumătate, Universitatea “Regele Ferdinand I” se reîntoarce la locul ei firesc din capitala Ardealului (…). Elementele componente ale acestei Universităţi nu se reîntorc cu gând de răzbunare, ele vin animate de cea mai curată şi sinceră intenţie de colaborare şi înfrăţire”¹

Odată reîntors la Cluj, Clubul «U» continuă să întreţină legătura cu societatea „Amicii Universităţii Bucureşti”, care fiinţa încă din perioada interbelică. Preşedintele Clubului «U», Prof. dr. Grigore Benetato şi secretarul general Dr. Mihai Iubu, se adresează printr-un comunicat «U»-iştilor bucureşteni:

„Către «Amicii Universităţii Bucureşti» :

Societatea sportivă studenţească Universitatea din Cluj după cinci ani grei de refugiu şi-a reluat sediul ei firesc în Cluj. Ducând pe mai departe aceiaşi activitate prestigioasă cu cele unsprezece secţii sportive, păstrând aceiaşi ţinută demnă şi academică, «U» s-a impus cu autoritate după această lungă pribegie, reuşind să câştige detasat campionatul Clujului.

Greutăţile materiale devenite de nesuportat, cu toată dragostea şi idealismul împins până la jertfă al membrilor şi conducătorilor ei, a găsit ecou în rândurile unui mănunchi de prieteni bucureşteni în frunte cu fostul jucător activ şi apoi conducător al „Universităţii” Dl. Dr. Jeni [Eugen] Haţieganu, [unul din fraţii Prof. Dr. Iuliu Haţieganu n.n. G.I.B.].

Intervenţia Dânsului într-un moment extrem de critic al simbolicului «U» a făcut ca această societate, graţie ajutorului material dat, să-şi continuie pe mai departe activitatea.

Acum, în preajma deschiderii noului sezon [ august 1946 n.n. G.I.B.], secţia de foot-ball a Societăţii noastre arată marilor şi devotaţilor ei sprijinitori din Bucureşti toate greutăţile materiale de care este măcinată făcând cu căldură apel pentru soluţionarea lor:

1. Asigurarea cantinei şi căminului unui lot de 15 jucători

2. Salarizarea lunară a antrenorului

3. Procurarea unui echipament complet pentru prima garnitură şi a unui echipament complet pentru juniori care trebuie să ia fiinţă în spiritul tradiţional al Societăţii noastre mai ales acum când după 10 ani beneficează de un antrenor.
Preşedinte Secretar general

[Prof.Dr.Gr. Benetato] [ Dr.Mihai Iubu]”²

La 20 şi 21 mai 1945, la Cluj, două echipe din Baia Mare, “Noroc Bun” şi “Phoenix”, susţin jocul de fotbal cu echipele clujene CFR şi Dermata şi, tot atunci, la Teatrul din Parc (Teatrul Maghiar de Stat de azi), selecţionata Băii Mari va întâlni pe ceferiştii clujeni, la box. “Interesul pentru prima manifestare de box (de după război n.n), este cât se poate de mare. Întâlnirea se va termina prin lupte greco-române.”-notează presa clujeană.

La 27 mai 1945, în urma dispoziţiunilor Comisiei Centrale a Arbitrilor din Bucureşti , s-a ţinut la Cinematograful „Capitol” din Cluj, examenul de arbitru de fotbal la toate categoriile.

În ziua de 29 mai 1945 a fost aleasă o Comisie Interimară în Cluj, “care să organizeze, să dirijeze, toate ramurile sportive în cadrul marilor norme ale organizaţiei sportului în România care se numeşte Organizaţia Sportului Popular (O.S.P.). Unităţile sportive care vor cumpune O.S.P.-ul după noile norme de organizare, vor fi următoarele: -Sportul Muncitoresc, -Sportul Şcolar, -Sportul Universitar, -Sportul Militar, -Sportul Rural”¹.

Printre cei aleşi în primul O.S.P Cluj au fost: Gheorghe Timofi, Pop- Imre Vasile, Wolf Zoltán, Vintilă Dionisie, Vigh Alexandru, Kutik Andrei, Şuteu Gheorghe, Bartha Béla, Ioan Pintea, Vásárhelyi János, Schlezak Francisc.

La sfârşitul lunii mai, K.M.S.C.(Vasas) joacă cu Selecţionata Sindicatelor Bucureşti, pe care o învinge cu 3:1, remarcându-se de la clujeni Petschowski (legitimat la Cluj) şi Reinhardt.

La data de 1 iunie 1945, la Cluj se înfiinţează Universitatea de Stat “Bolyai” cu limba de predare maghiară.

Între 3-5 iunie 1945, Venus Bucureşti a susţinut la Cluj două jocuri: Venus – Victoria 1:1, iar peste o zi K.M.S.C. – Venus 2:1(0:0), cei mai buni jucători fiind: Petschovschi, Bonyhádi, Vass (K.M.S.C.), Costea, Beffa, Humis (Venus).

În 12 iunie 1945, se fac recrutări de fotbalişti pentru a alcătui o selecţionată a Clujului, care urma să joace în Capitală contra selecţionatei Bucureştiului. La Cluj, au fost convocaţi: Márki, Szaniszló, Vass, Petschovschi, Páll, Balint, Kovács IV, Bonyhádi, Reinhardt, Kovács V (K.M.S.C.), Hodiş, Kiss, Csiki, Mureşan (C.F.R.), Ilyes, Demeter, Kalló, Balogh, Enghi, Toth, Both, Kiss, Gáspár (Dermata), Hegedűs(Haggibor), Szaloki, Cornea (Victoria).

Între timp, K.M.S.C. învinge, în 11-12 mai 1945, echipa Târgu Mureşului, cu 7:1 şi pe cea a Aradului, cu 7:3.

La 17 iunie 1945, la Bucureşti, clujenii au fost învinşi cu severul scor de 7:0 de reprezentativa Bucureştiului, în “Cupa Atanasiu”. Meciul a avut loc pe stadionul Giuleşti. Echipa Capitalei: Ionescu Ştefan-Drăgan, Ghiuriţanu, Negrescu, Şiclovan, Fabian, Marian, Humis, Iordache, Naciu.

La 20 iunie 1945, la iniţiativa Asociaţiei Sportive Culturale “Avântul” din Braşov, s-a organizat o mare cursă ciclistă, „Circuitul Ardealului”, în lungime de 695 km: Braşov, Sfântul Gheorghe, Miercurea Ciuc, Târgu Mureş, Cluj, Sibiu, Braşov. „Acest circuit simbolizează unitatea Ardealului eliberat”².

Duminică, 24 iunie 1945, Juventus Bucureşti a jucat la Cluj în compania Victoriei. Scor 3:3 (3:0). Formaţiile: Victoria: Morariu, Felecan III, Popa, Bedő, Szaboki, Soporean, Cornea, Pop, Vigu II, Chiorean, Căpuşan. Juventus: Negru, Drăgan, Dasico, Pepelea, Negrescu, Gorgorin, Oană, Iordache, Flamaropol, Bărbulescu, Naciu.

Luni, 25 mai 1945, în faţa a 4.500 de spectatori, Juventus, în formaţia din ajun, întâlneşte şi pe K.M.S.C. de care este învinsă cu 2:0. K.M.S.C.: Szoboszlai (fostul şi viitorul portar al lui „U”), Szaniszló,Vass, Fűlőp, Mészaros, Petschowski, Fabian, Kovács IV, Páll, Reinhardt, Kovacs V. A arbitrat binecunoscutul clujean Grigore Seliceanu.

La 6 iulie 1945, echipa maghiară D.V.S.C., întâlneşte la Cluj, C.F.R.-ul din localitate, care învinge cu 2:0, iar a doua zi K.M.S.C. – D.V.S.C. 6:2 (1:0). Cele două jocuri au confirmat valoarea fotbalului clujean.

La 13 iulie 1945, ziarele clujene anunţă programul echipei „Carmen” din Bucureşti, care va susţine la Cluj, sâmbăta, 14 iulie, un meci în compania echipei „Victoria”, iar duminică, 15 iulie, o întâlnire în care va înfrunta formaţia K.M.S.C. Tot duminică urma să aibă loc partida de baschet dintre echipele clujene Dermata şi K.M.S.C. Jocul s-a incheiat cu scorul de 16:16 !

Bucureştenii de la „Carmen” (Ionescu Ştefan, I. Panait, Novac, Simatoc (Niculescu), Torjoc, Şiclovan, Fabian, Marian, Cireş, Covaci, Bonaţiu, Humis) au învins „Victoria” (Morariu, Felecan I, Felecan III, Bedő, Szaboki, Soporean, Cornea, (Kovacs VI), Pop Alexandru, Vigu II, Chiorean (Negruţiu), Căpuşan) cu 4:2. Alex. Vigu, unul din ispravnicii „Victoriei”, declara: „Victoria, după 2 luni de când s-a reîntors, şi-a spus cuvântul, obţinând un rezultat onorabil cu splendida echipă Carmen”.

În celălalt meci, Carmen a întrecut K.M.S.E. (Szoboszlai, Szaniszló, Vass, Fűlőp, Páll, Petschowski, Fabian, Kovács IV, Bonyhádi, Reinhardt, Kovács V) cu scorul de 4:3. Cu această ocazie, patronul echipei Carmen, I.Mociorniţă, prin Dr. Raul Vizante, a donat echipei Mănăşturului, Victoria, 11 perechi de bocanci de fotbal.