Partea I capitolul Despre tradiţie în cultura educaţiei fizice transilvănene

PARTEA A IV-A

Capitolul 1. Reluarea competiţiilor sportive. Noi forme organizatorice.

La 14 luni după ieşirea României din războiul antihitlerist, timp în care mişcarea sportivă a făcut primii paşi pentru reorganizarea formelor statutare ale competiţiilor sportive, s-a reuşit şi punerea la punct a formelor de relansare a celor mai importante competiţii sportive.

În vara anului 1945, a luat fiinţă şi la Cluj, clubul sportiv ”Flamura Roşie”, cu intenţia de a iniţia tineretul în competiţii de tenis de masă, sah, volei, baschet, fotbal, ş.a.

Începând cu luna august 1946, după doi ani de căutări, încercări de organizare competiţională, s-a ajuns la relansarea Campionatului de fotbal în România.

Pentru început, Divizia A, având 14 echipe: Prahova - Ploieşti, I.T.A -Arad, Dermagant - Târgu Mureş, C.F.R Timişoara, U.D.R Reşiţa, Jiul Petroşani, Libertatea Oradea, Ferar Cluj, Universitatea Cluj, F.C Craiova, C.F.R Bucureşti, Ciocanul Bucureşti, Carmen Bucureşti, Juventus Bucureşti.

În luna septembrie 1946 se reia campionatul divizionar B, format din trei serii a câte 14 echipe, apoi se reînfiinţează divizia C, care avea 12 serii a câte 10 echipe.

Începând din 1950 se trece la sistemul competiţional primăvara-toamna în cadrul diviziilor A şi B, sistem la care se renunţă în 1957, revenindu-se la cel tradiţional (toamna-primăvara), mai potrivit participării echipelor noastre în competiţiile oficiale internaţionale care iau amploare şi se permantizează de la sfârşitul deceniului 6.

În ziua de joi, 9 noiembrie 1947, a apărut în viaţa sportivă românească, revista STADION, prima revistă ilustrată din România.

Cerându-i-se părerea şi lui Ion Moina, <>-istul, cel mai bun sportiv român din acei ani, acesta a declarat: ”Revista Stadion, una din cele mai reuşite din cele apărute la noi. Umple un mare gol în publicistica sportivă şi urăm deplin succes.”¹

Primele informaţii din revistă ne aduc ştiri interesante din epocă.”

La 12 octombrie 1947 revista anunţă apropiatul meci de fotbal România-Ungaria, în care vor evolua, printre alţii, Spielman, Petschovski, Mihălescu pentru România, Kispeter, Puskas, Szusza pentru Ungaria.

A avut loc meciul de atletism Praga-Bucureşti 111-97. Atletul „U”-ist Ion Moina a câştigat proba de 100m cu timpul de 10’,6”, la 400m 48’,1”s.

Zeno Dragomir, (fostul<>ist din anii bejeniei de la Sibiu, apoi student la educaţie fizică în Bucureşti), a câştigat proba de prăjină cu 3,90m.

Tot aici, revista anunţă că la Cluj a luat fiinţă o şcoală de instructori sportivi.

Se dau rezultatele întâlnirilor de divizia A din campionatul naţional de baschet: Etapa a IV-a. Dermata Cluj-Telefoane Bucureşti 35:58,apoi în 15 octombrie 1947: Dermata Cluj-Viforul Dacia 27:46.

La tenis, în Cupa „Cămărăşescu”, Dermata Cluj întâlneşte A.S. Armata Bucureşti, de care este învinsă cu scorul de 5-0.

La 15 octombrie se anunţă şi meciurile echipelorclujene în prima etapă a Campionatului Diviziei A la fotbal: Dermata-Ferar; Universitatea-U.T.A.

Revista notează şi rezultatele echipelor naţionale de fotbal între ţări: România A-Ungaria A 0:3. România-juniori-Ungaria-juniori 1:5. Ungaria B-România B 0:0.

La Cluj într-un meci amical Ferar-D.V.S.C.(Debreţin-Ungaria) 11-1!

Un material interesant este publicat la 3 decembrie 1947, semnat de Gh.Epuran, intitulat: ”Daca Moina ar fi alergat alături de Owens...Recorduri mondiale şi româneşti”: »1936-1946. La 10 ani distanţă în timp, separaţi de mii de kilometrii în spaţiu, un negru şi un alb au fixat acele cronometrelor în dreptul a două cifre de record:10”2/10’-10”4/10’.Şi cu ele fiecare s-a instalat pe un tabel al superlativelor. Owens este cel mai iute om din lume, Moina este cel mai iute om din România.

Îi vedem acum deseori trecuţi alături, aşa cum poate i-am fi dorit pe pista întrecerilor şi comparăm, des, cele două zecimi de secundă care îi separă doar că nu ne spun destul.

Şi luăm condeiul ca să facem ce nu a putut destinul, să-l aducem pe Owens din Chicago anului 1936 în Predealul anului 1946, să-l punem alături de Moina într-o cursă ce este egală recordurilor. Aşa aflăm că Owens este primul cu 10”2/10’ şi la 1m.932 vine Moina în 10”4/10’ (Şi nici unul n-a furat plecarea ...).

În luna decembrie 1947 revista „Stadion” publică rezultatul unui plebiscit pentru alegerea celor mai populari din România. Primii 10 sportivi sunt:

1. I. Moina(altletism) 1668 puncte

2. Bazil Marian(foot-ball) 1115 p.

3. Magda Rurac(tenis) 974 p.

4. I. Chiriac(box) 540 p.

5. I. Popa(box) 421 p.

6. Zeno Dragomir (atletism) 325 p.

7. Băcuţ (foot-ball) 132 p.

8. C. Tănăsescu(tenis) 106 p.

9. Petchovski(foo-ball) 101 p.

10. Norhadian(ciclism) 91 p.

Ordinea exactă a clasamentului a fost dată de 3 concurenţi la acest plebiscit, printre care, pe primul loc s-a situat un clujan: Gh. Lăzărescu-Cluj, str.Crişan 32, ap.6.¹

Seria manifestărilor sportive în ianuarie 1948, primul an al Republicii, a fost deschisă de triunghiularul de tenis de masă România-Iugoslavia-Cehoslovacia. Printre concurenţii României întalnim şi pe clujenii: Şari Kolozsvari,Victor Vladone, Paneth Farkas.

În cadrul solemnităţii au luat parte şi alte grupări sportive, ”gimnaştii din lotul olimpic şi gimnastele de la Cluj”, scrimerii ca şi luptătorii, care au contribuit la spectacolul sportiv. Sunt fotografiate Berta Corobeanu ”cea mai bună gimnastă a ţării” şi, într-o altă fotografie, clujencele Berta Corobeanu şi Magdalena Finta, într-un exerciţiu la sol.

În martie 1948, revista Stadion publică clasamentul diviziei A la fotbal. După 19 etape, echipele clujene se situează: «U» pe locul 4, Dermata pe locul 9, C.F.R. pe locul 14 din 16 echipe. Ca o curiozitate, echipa Unirea-Tricolor are adăugat şi MAI, semn că din această echipă se va forma Dinamo, în timp ce Steaua de o zi figurează cu numele AŞA.

O pagină întreagă este dedicată jucătoarei clujene de tenis de masă Şari Kolozsvari, cu un palmares naţional şi internaţional impresionant, care lucra la Oficiul poştal nr.1 din Cluj, ca dactilografă.

”La 26 de ani, lui Şari Kolozsvari nu i-e frică încă de ...soţul pe care nu îl are, dar i-e teamă de ...mama pe care o iubeşte mult.

-Când pierd, numai de ea mi-e frică/. Mă dojeneşte şi-mi spune: ...«Mai bine ai vedea de un bărbat!». Dar ce să fac. Un singur...dublu mixt mi-a plăcut şi acolo...am ajuns a doua!...

Nu-i nimic, Şari, timpul nu e pierdut...

Dintre atletele clujene sunt menţionate surorile «U»-iste Maria şi Ileana Medrea, Maria fiind recordmenă naţională la aruncarea discului, succes obţinut la Balcaniada de atletism, unde şi Zeno Dragomir a sărit 4m la prajina.

La 31 martie 1948 revista Stadion publică o pagină intitulată „Plecarea. I.Moina vă este model”. Cu patru imagini arătându-l pe Ion Moina în cele trei mişcări ale plecării. Pe locuri, fiţi gata! Start !

Din punct de vedere organizatoric, în şedinţa din 26 iunie 1949, autorităţile centrale, considerând că O.S.P. a constituit doar o treaptă de tranziţie pentru ”organizarea temeinică a culturii fizice şi a sportului de masă, în condiţiile actuale de dezvoltare a ţării noastre”, prin Hotărârea adoptată, a înfiinţat Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport de pe lângă Consiliul de Miniştrii (C.C.F.S), organ al administraţiei centrale de stat care avea ca sarcină primordială realizarea politicii partidului şi guvernului în domeniul sportului şi educaţiei fizice, cu sprijinul activ al sindicatelor.

Peste câţiva ani, Hotărârea Consiliului de Miniştrii din 2 iulie 1957 consideră că forma organizatorică a C.C.F.S. nu mai corespunde întru totul ritmului de creştere şi dezvoltare a economiei şi culturii naţionale şi a creat o largă organizaţie sportivă de masă, cu caracter obştesc: Uniunea de Cultură Fizică şi Sport (U.C.F.S.).

Etapele organizării mişcării sportive în ultimii 60 de ani sunt: - Prima, perioada Organizaţiei Sportului Popular, O.S.P.

• 
  A doua , odata cu constituirea Comitetului pentru cultura fizică şi sport
  
• 
  A treia , cea a Uniunii de cultură fizică şi sport
  
• 
  A patra, cea a Consiliului Naţional de Educaţie Fizică şi Sport, odată cu elaborarea legii privitoare la dezvoltarea acestei activităţi.
  

Referindu-ne la prima perioadă vom arăta că după ce s-a înfiinţat Organizaţia Centrală a Sportului Popular (O.S.P.), la 15 decembrie 1944, şi la Cluj s-au constituit organizaţiile teritoriale, judeţeana şi municipala a sportului popular.

Prin comitetele lor, aceste organizaţii, mobilizând un larg activ obştesc în comisii pe ramuri de sport, au început reorganizarea activităţii sportive clujene. S-a trecut la organizarea acivităţii sportive în rândul tineretului. S-au organizat, în această perioadă, în Cluj, oraşele Turda, Dej, în Gherla şi în Campia Turzii, un număr de 82 de cluburi şi asociaţii sportive, care cuprindeau peste 1500 de sportivi activi legitimaţi.

Aceste întreceri populare, dintre care unele au devenit tradiţionale, au constituit embrionul revoluţionar, care a schimbat din temelie conţinutul vechi al activităţii sportive. Toate, antrenarea în masă a tineretului în activitatea sportivă, au constituit şi prilejuri de depistare a unor elemente talentate, care au intrat în componenţa loturilor ţării, ca de exemplu: Marcela Iancu, Marks Lothar, Ileana Olga Haiduc, Olimpia Cîmpeanu, Konrad Emma, ş.a., la atletism, fraţii Ambruş, la box, etc.

Tot cu ocazia acestor întreceri s-au introdus şi a început practicarea unor noi ramuri sportive noi, ca: voleiul, baschetul şi mai târziu rugbiul, care vor aduce multe satisfacţii sportului clujean.

Această perioadă consacra pe plan internaţional pe sprintenul Moina Ion, supranumit ”Săgeata Carpaţilor” şi ”Owensul Balcanilor”, pentru rezultatele sale pe distanţe de la 100 la 400m, cât şi pentru rezultatele ce le obţinea în concursuri. Recordurile naţionale la 100m cu 10,4(1946), la 200m cu 21,3(1948), au supravieţuit aproape doua decenii. Ion Moina a dominat sportul european în perioada 1946-1948, clasându-se pe locul I în majoritatea concursurilor la care a participat. Pentru rezultatele sale şi pentru prestigiul adus atletismului românesc, în 1953, i s-a decernat titlul de maestru emerit al sportului.

Activitatea fotbalistică s-a bucurat de mare succes în această perioadă, culminând, în anul 1946-1947, când 3 echipe clujene au participat în campionatul diviziei A (Universitatea, C.F.R. şi Dermata).

La 26 iunie 1949, prin crearea Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport ca organ de stat pentru conducerea acestei activităţi, se marchează cea de-a doua etapă de dezvoltare a activtăţii sportive din ţara noastră şi din judeţul şi mai apoi regiunea Cluj.

Prin complexul sportiv G.M.A. pentru care s-a compus, în 1950, şi un „Cântec pentru Complexul sportiv G.M.A.”, text: G.Mihalache şi S.Marian, muzica: S. Mersslev, se recunoaşte antrenarea tineretului în activitate multilaterală şi continuă. Peste 100.000 de cetăţeni ai regiunii Cluj de diferite vârste şi ocupaţii, au trecut cu succes normele acestui complex cucerind insigna respectivă.

În cadrul celor 10 asociaţii pe ramuri de producţie: Progresul, Flamura Roşie, Metalul, Constructorul, Spartac, Ştiinţa, Voinţa, Recolta, Dinamo şi Armata, s-au înfiinţat numeroase secţii sportive, astfel că, la sfârşitul anului 1953, în cuprinsul regiunii Cluj, existau 480 de colective sportive care cuprindeau în jur de 120.000 de muncitori.

Începe organizarea marilor competiţii de masă, cum au fost „Spartachiada Sindicală”, „Spartachiada de iarnă a satelor”, ”Concursurile sportive de vară ale tineretului”, ”Campionatele şcolilor medii şi universitare” etc., în care numărul participanţilor s-a cifrat la peste 220-250.000 anual.

O atenţie deosebită s-a acordat promovării, formării şi creşterii calităţii cadrelor. În urma cursurilor organizate central sau local, au fost calificaţi, în perioada 1951-1955, un număr de 82 de antenori, 386 de arbitri şi 420 de instructori.

Un articol din revista Stadion, din data de 1 septembrie 1950, descrie un cantonament atletic în Parcul sportiv universitar din Cluj, unde întâlnim numele lui Zeno Dragomir, Brassay, Mircea Dumitrescu, dar şi juniorii Prach, Ivan Mircea, Ioan Paul, Romeo Ionescu, toţi practicând săritura cu prăjina, apoi aruncătorii de disc Raica şi Coman, Soeter şi ceilalţi săritori la înălţime, precum şi aruncătorii de greutate, suliţaşii.

De altfel, încă de la 1 august 1950, ”timp de patru zile Clujul a trăit emoţia uneia dintre cele mai mari manifestaţii sportive ale sezonului: finalele Campionatului R.P.R.[...]

Organizarea a fost excelentă, şi trebuie să mărturisim că felul în care s-a desfăşurat acest concurs constituie un model pentru cele viitoare. Nimic nu a lipsit concurenţilor. Începând cu asistenţa medicală pentru care merită felicitari organizatorii şi medicii şi continuând cu precizia cu care s-a desfăşurat programul, totul a fost excepţional” - notează revista, care aminteşte că aceste manifestaţii atletice se desfăşoară pe stadionul Gh.Gheorghiu Dej (cum a fost numit în acea epocă stadionul municipal).

Capitolul 2. Competiţii sportive în derulare

Un caz interesant din atletismul feminin al Clubului «U» este relatat de revista Stadion, în 1951. Este vorba de atleta «U»-istă Alexandra Sicoe, despre care arată: ”La faza judeţeană a ”Cupei Tineretului Muncitor”, Alexandra Sicoe a luat startul la nu mai puţin de 7 probe. Ea a concurat în cursele de 50, 100, 200 şi 500m., la săritura în lungime şi aruncarea greutăţii.

Interesant ese că atleta care, în actualul sezon, şi-a înscris cu autoritate numele pe lista celor mai bune sprintere ale ţării, s-a calificat atunci doar în dificila probă de 500m, reuşind să ajungă până în faza finală a competiţiei.

De pe atunci însă, din anul 1949, se putea vedea că Alexandra Sicoe va excela totusi în alergările pe distanţe scurte. La puţin timp după terminarea C.F.M. va reuşi să stabilească un nou record al ţarii pe 200m cu timpul de 27,8 sec.

În anul 1950, Dr. Ion Arnăutu a început să se ocupe de antrenamentele acestei atlete. Talentul său nu se putea desfaşura întru totul, din cauza unei serii întregi de lipsuri tehnice, care nu-i permiteau rezultate de clasă. Şi procedând corect, antrenorul a hotărât să ia totul de la început, lucrând atât asupra tehnicii alergării în general, cât şi asupra startului, finisului şi a caracteristicilor tactice ale fiecarei probe.

Primul rezultat a fost un nou record pe 200m - 27”,0 - şi timpuri constante de 13,1-13,2sec.pe 100m.”

În cadrul Campionatelor internaţionale de atletism, din 1951, Alexandra Sicoe a stabilit un nou record pe 100m (12,4sec), iar pe 200m un excelent 25,3sec.

Alexandra Taifas-Sicoe este un unicat al atletismului universitar clujean: 27 de titluri de campioană naţională în probele de 100m, 200m, 400m, ştafete, cros; zeci de recorduri naţionale; participări şi victorii în multe, nenumărate concursuri internaţionale! Zece ani şi mai bine, a pisat sub cuiele pantofilor zgura pistei din Parc, pregătindu-şi titlurile şi recordurile cu starturi, lansări, ture, mereu fără încrâncenare şi obidă; expansivitatea fiindu-i a doua natură, unde-şi găseau loc ”zicerile” ei folclorice de mare sinceritate şi haz. Câte fire albe întinse pe linia de sosire a rupt în finişuri sufocante această extraordinară alergătoare supranumită pe drept ”Căprioara Carpaţilor” ? Îi adresăm, acum, semnele preţuirii şi admiraţiei noastre, pe care le merită cu prisosinţă şi le primeşte, fiţi siguri, cu recunoştinţă dar şi cu modestia-i de mult probată. Aceasta este Tanţa Sicoe, una din marile glorii, din toate timpurile, ale lui „U” Cluj!

În februarie 1953, într-un articol consacrat rezultatelor campionatelor de scrimă pe plan naţional, pe anul 1953, se constată: ”trebuie să subliniem de la început că ele au fost dominate de trăgătorii Casei Centrale a Armatei la probele de băieţi şi de către trăgătoarele Ştiinţei Cluj la floretă fete.[...]

Interesante şi îmbucurătoare sunt concluziile care se pot trage după disputarea probei de floreta fete, Marta Telegdi, Iulia Zagoni, Ecaterina Orban, Lelia Talpeş sunt patru tinere trăgătoare ale căror aptitudini se dezvoltă de la campionat la campionat. În special primele trei florestiste-toate de la Ştiinţa Cluj-au o combativitate, viteză, dârzenie care le-au scos şi mai mult în evidenţă frumoasele perspective. Cea mai tehnică dintre ele este Ecaterina Orban[...]. Campionă a ieşit Marta Telegdi în vârstă de numai 17 ani.”¹

Tot în anul 1953, într-un articol dedicat nataţiei de performanţă, în problele feminine se evidenţiază clujanca Ecaterina Orosz, maestră a sportului, victorioasă în cursa de 100m fluture, 100m spate, a luat parte şi la cele două ştafete, clasata pe locul I.

La începutul lunii decembrie 1954, revista „Sport” publică un articol semnat de Gh. Ştefănescu sub titlul „În aşteptarea gheţii”, în care, referindu-se la probele de patinaj artistic, aflate în faza finală a pregătirilor, se arată că: ”de la Cluj ne-a sosit vestea că talentatele patinatoare artistice Marieta şi Cecilia Weinrich, precum şi Ecaterina Pusztai, campiona noastră la patinaj artistic, se pregătesc, înca din luna iulie, pentru sezonul care va începe în curând. Marieta şi Cecilia Weinrich au făcut tot timpul balet, activitate care le dezvoltă supleţea, graţia şi totodată le întăresc articulaţiile gleznelor. Ecaterina Pusztai a practicat tenisul, iar în ultimul timp, toate au efectuat crosul. Acest sport le dezvoltă rezistenţa, asigurându-le o bună pregătire fizică generală”.

La Cluj, activitatea competiţională s-a extins foarte mult, numeroase echipe din regiunea Cluj au promovat în campionatele divizionare, reuşind de multe ori să se situeze printre fruntaşi sau chiar să câştige titlurile de echipe campioane ale ţării. Astfel de exemple, sunt:

- la hochei pe gheţă, în 1954, Ştiinţa Cluj (fosta „Universitatea”)

- la gimnastică fete, în 1955, Metalul Cluj (fosta „K.A.C.,Vasas Ferarul”)

- la baschet fete, în 1953 şi 1954, Ştiinţa Cluj (fosta „Dermata”)

- la polo pe apă juniori, în 1954, Progresul Cluj

- la atletism, în 1955 şi 1956, Ştiinţa Cluj (fosta „Universitatea”)

Într-un articol dedicat atletismului, în iulie 1955, revista „Stadionul” face referire la ultimele 11 victorii internaţionale ale atletilor români, în concursurile susţinute în compania echipelor Poloniei, Bulgariei, Belgiei, Olandei, Elveţiei, în care, pe langa Dumitru Tălmaciu (1949), Iolanda Balaş şi Haralambie Răcescu (1954), Lia Manoliu, Ion Soter, Ilie Savel, Ion Opriş, se remarcă şi atleta «U»-ista Alexandra Sicoe, care a câştigat o probă de 400m cu timpul record de 57,2 sec”.

În acelaş număr de revistă, se publică un articol sub titlul ”Un tragător de valoare”, consacrat sportivului clujan Ştefan Doczi, care, la 9 iunie 1955, la poligonul Tunari din capitală, la proba masculina de 3X40 poziţie culcat, a Campionatelor naţionale, s-a clasat al doilea, fiind întrecut doar de câţiva milimetri în înfruntarea cu maestrul emerit al sportului, Iosif Sârbu.

În acest răstimp, numeroşi sportivi clujeni devin campioni la probe individuale pe baza rezultatelor obţinute în concursuri.

În întâlnirile internaţionale unele succese au obţinut boxerul Ripka Gustav şi atleta Alexandra Sicoe.

La Olimpiada din 1952 de la Helsinki, din delegaţia ţarii noastre au făcut parte 10 sportivi clujeni (4 la scrimă, 2 la polo pe apă, 2 la atletism şi 2 la gimnastică) dar nici unul nu a reuşit să se situeze în lupta pentru locurile fruntaşe.

La începutul anului 1955, revista Stadion nota: ”Se poate spune că cea mai mare surpriză a campionatului republican de hochei pe anul 1954 au constituit-o jucătorii echipei Ştiinţa Cluj. Desfaşurând jocuri la un inalt nivel tehnic, animati de o rară dârzenie, ei au reuşit să câştige înaltul titlul de campioni ai ţarii.”

La Olimpiada din 1956 de la Melbourne, din cei 5 sportivi clujeni componenţi ai delegaţiei române, floretista Olga Orban a cucerit medalia de argint şi locul II, iar gimnastele Hurmuzache Geta şi Sacalici Ileana, au făcut parte din echipa ţării noastre care a cucerit medalia de bronz. Din echipa de polo pe apă, clasată pe locul V, a făcut parte şi clujeanul Szabo.

Baza materială a sportului clujean s-a îmbogatit în această perioadă prin construirea sălii de sport a asociaţiei sportive „Flamura Roşie”, de pe lângă Fabrica de pielărie şi încălţăminte, şi prin transformarea manejului de călărie a Clubului sportiv „Dermata” în sala de sport pentru jocuri.

Un articol de analiză a mişcării sportive din Cluj din iarna anului 1955/1956 este publicat în revista Stadion, datorat lui Romeo Vilara:

"CLUJUL ÎN PRAG DE IARNĂ"

Atunci când stai de vorbă cu un clujean şi discuţia alunecă în domeniul sportului, acesta nu va uita să-ţi amintească că în oraşul de pe malurile Someşului locuiesc, muncesc şi activează o mulţime dintre sportivii fruntaşi ai tarii noastre. El nu va uita să-ţi spună că aici îşi desfăşoară activitatea profesională, la Universitatea Babeş, ca asistent, maestrul emerit al spotului Ion Moina, că la clinica de oto-rino-laringologie lucrează ca medic unul dintre cei mai iubiţi jucători de fotbal din Cluj, doctorul Mircea Luca. De asemenea, el va vorbi despre jucătoarele de baschet de la Stiinţa, campioanele ţării, despre tinerelele de la Progresul, despre activitatea sportivă care se desfăşoară în uzinele Herbak Janos şi bineînţeles despre victoria fotbaliştilor Ştiinţei. Dacă ai ocazia ca acest clujean să fie mai vorbăreţ el te va purta pe poteca discuţiilor prin tot Clujul, pe la toate uzinele sportive din localitate, îţi va vorbi despre toţi oamenii pe care îi ştie.

Am revăzut acum câtva timp Clujul şi, bineînţeles,mi-am găsit timp şi pentru un drum până la «parc». Faţă de ultima oară când îl văzusem, parcul s-a schimbat foarte mult. Peste el, ca de altfel peste întreg oraşul, s-a aranjat parcă un decor nou: decorul toamnei. Peste parc s-a aşternut mai multa linişte: bazinul de nataţie a fost golit de apă, iar înotătorii au luat drumul bazinului acoperit.

Cu toate acestea, toamna nu a adus decât numai o sistare a activităţii sportive. Terenurile sunt şi acum ocupate de jucătorii de fotbal, handbal, rugbi, iar pista de atletism continuă a fi mereu punctată de cuiele pantofilor alergătorilor. Toţi aceşti sportivi şi-au încheiat însă de acum câteva săptămâni activitatea competiţională, dar continuă antrenamentele pentru scăderea intensităţii eforturilor. A venit însă rândul altora care se pregătesc cu toată seriozitatea pentru marile eforturi ale competiţiilor. A veni rândul celor care se pregătesc pentru sporturile de iarnă: schiori, patinatori, hocheişti. În Cluj se află numeroşi sportivi de valoare din disciplinele care se practică iarna. Echipa de hochei pe gheaţă a colectivului Ştiinţa Cluj este campiona ţării pe anul 1954. Ecaterina Pusztai este campioană republicană la patinaj artistic, etc. În acele zile, când fotbaliştii jucau ultimele meciuri oficiale, pe aleile parcului puteau fi văzuţi alergând crosuri de intensitate diferită, jucătorii echipei de hochei pe gheaţă. Antrenorul Francisc Csaszar, el însuşi jucător în echipa Ştiinţa, dirijează cu atenţie întregul proces de antrenament. De la două antrenamente pe săptămână, cât se făceau în luna septembrie, s-a trecut la câte trei antrenamente (octombrie), ajungându-se la patru antrenamente (noiembrie şi decembrie). Planurile generale de antrenament au fost alcătuite după sistemele preconizate de specialiştii sovietici şi cehoslovaci. În ziua aceasta, de pildă, jucătorii de hochei au avut în program: cros, gimnastică generală şi specială şi diverse jocuri uşoare. Alteori ei iau mingea de handbal şi joacă un fel de «handbal» dar în care se aplică în totalitate pricipiile jocului de hochei, insistând în deosebi pentru aplicarea tacticii în «plic». Antrenamentele tehnice propriu-zise au loc în sala de gimnastică a universităţii Bolyai, pentru ca acum ele să continue în aer liber, chiar pe.. gheaţă!

Este interesant de arătat că la antrenamentele echipei participă în afara lotului de jucători şi o mulţime de tineri, în special mulţi copii.

Seriozitatea cu care i-am văzut pregătindu-se pe toţi jucătorii clujeni este ea însaşi o garanţie că şi în viitorul campionat republican, Ştiinţa va juca un rol principal,spre satisfacţia suţinătorilor săi, care vor avea astfel alte şi alte subiecte de noi dicuţii.”

O fotografie din revista Stadion (dec. 1956) reprezentând o imagine din parcul municipal, lacul îngheţat, cu explicaţia: ”În programul de pregatire al echipei Ştiinţa Cluj, pe langa exerciţii de desăvârşire cu tehnici individuale, figurează şi meciurile de antrenament, în care antrenorul urmăreşte cum sunt aplicate aceste cunoştiinţe.”

La puţină vreme, în aceeaşi revistă, într-un număr din ianuarie 1957, se menţionează că rezultatele campionatului naţional de hochei au constituit mai multe surprize. Pentru titlul de campioni s-au înfruntat 4 echipe: Recolta Miercurea Ciuc, C.C.A., Ştiinţa Cluj şi Progresul Gheorgheni [...] A plăcut mult, a entuziasmat puterea de luptă a unor echipe ca Ştiinţa Cluj şi Progresul Gheorgheni, echipe care deşi au avut aportul unor jucători experimentaţi, numărul acestora a fost totuşi redus, rolul prim revenind elelmentelor tinere introduse de curând în formaţie. Atât Progresul, cât mai ales Ştiinţa, au facut faţă rutinei unor echipe ca Recolta şi C.C.A., aflate de multe ori în dificultate. În cazul când Ştiinţa ar avea două linii complete de schimb de valoare, ar fi putut emite chiar şi pretenţii la titlu de campioana a ţării”

Dintre jucătorii lui «U»[Ştiinţa] sunt amintiţi portarul Stafie şi Ludovic Takacs.

În vara anului 1956, echipa de fotbal Ştiinţa Cluj a retrogradat în Divizia B. Venise timpul ca cei mai valoroşi tineri din echipa de juniori ai clubului, care câştigase titlul de campioni ai României doi ani la rând (1955,1956) să confirme în prima echipă.

În acest moment, pentru a nu rămâne fără o echipă de fotbal de Divizia A, Clujul s-a bucurat de transferul în acest oraş a unei echipe itinerante, din centrul Dinamo, care îşi trimitea formaţia de rezerva în oraşele unde se ivea un loc vacant de Divizia A: Ploieşti, Braşov, Cluj, Bacău, unde s-a stabilit definitiv, dăruind acestui oraş moldav o echipă de Divizia A.

La Cluj, Dinamo a rămas un an, 1957-1958, până când«U» [Ştiinţa] a revenit în Divizia A.

Lotul echipei Dinamo Cluj format din jucători tineri de perspectivă: Ilie Bucur, Victor Câmpeanu, portari, Traian Moarcăş, Ludovic Szakacs, Constantin Cincu, Ioan Ţârcovnicu, Gheorghe Dragomir, Nicolae Vătafu, Gheorghe Drăgoi, Constantin Rădulescu, Iosif Szakacs, Gavril Oprea, Eftimie Haralambie, Anton Public, Mihai Nicolae şi Ioan Csegeny. Cu toţii aveau diverse grade militare.¹ Antrenor era Vintilă Mărdărescu.

Pe una din copertele revistei Stadion se publică fotografia atletului «U»ist Ion Moina, cu următorul text explicativ: ”Maestrul emerit al sportului Ion Moina (Ştiinţa Cluj). Prin excepţionalele performanţe din cadrul carierei sale de sportiv, atletul Ion Moina este un permanent exemplu pentru toţi tinerii atleţi. Actualmente Ion Moina-care şi anul trecut a cucerit un titlu de campion al R.F.R-deţine încă valoroase recorduri în probele de 100 şi 200m plat.”

În aceasta perioadă, 1958-1968, sportivii clujeni culeg roadele bogatei lor activităţi, obţinând o serie de rezultate prestigioase pe plan internaţional, ca de exemplu:

La scrimă, în 1960, tânărul Gurath Adalbert II câştiga medalia de aur şi locul I la Criteriul mondial de la Leningrad, la proba spadă;

Olga Orban Szabo, confirmând succesul de la Olimpiada din Melbourne şi din mai multe alte competiţii internaţionale, la campionatele mondiale din 1962, de la Buenos-Aires, se impune categoric, cucerind titlul de campionă a lumii, la floretă femei;

La tenis de masă, echipa de băieţi a CSM Cluj formată din: Negulescu Radu, Cobârzan Gheorghe, Giurgiucă Dorin, Rethi Adalbert şi Bodea Marius (antrenor Farkas Paneth), cucereşte,în perioada 1961-1968, de şase ori „Cupa Campionilor Europeni”, fiind cea mai puternică echipă de club a Europei.

Sportivul Negulescu Radu, care a dominat timp de 15 ani tenisul de masă românesc, a cucerit 6 titluri balcanice şi 24 titluri de campion naţional, iar pe plan internaţional, 5 titluri de campion de juniori al Europei în probele de simplu, dublu băieţi şi dublu mixt, împreună cu Cobârzan Gheorghe şi Barsasch Mariana. La seniori, a cucerit de două ori, în 1961, la simplu şi la dublu mixt, cu Angelica Rozeanu, titlurile de vicecampion al Europei şi medaliile de argint. Giurgiucă Dorin este câştigatorul mai multor competiţii internaţionale, ca de exemplu: campion internaţional al Ungariei, al Belgiei, Germaniei, al Angliei, etc.

Rezultate prestigioase au obţinut şi atleţii clujeni, ca de exemplu:

Cornel Porumb a cucerit la Milano, în 1963, titlul de campion mondial universitar. Sokol Kurt a cucerit 3 titluri de campion balcanic la decatlon, în 1964, 1966 şi 1967, deţinând şi recordul balcanic cu 7614 puncte. De asemenea, a câştigat proba de decatlon din cadrul concursului memorial Rosicky, Praga 1965.

Titlul balcanic a mai fost cucerit şi de Sărucan Ladislau, în 1968, la lungime, cu performaţa de 7,72.

Atleta Ileana Gergely-Silai (antrenor Biro Gyorgy) după ce a triumfat în mai multe concursuri pregătitoare dinaintea olimpiadei mexicane, obţinând şi un remarcabil rezultat de 2,01,5 pe 800m femei (al doilea timp mondial), în cadrul concursurilor olimpice de la Mexico City, din 1968, a cucerit titlul de vicecampionă olimpică şi medalia de argint la proba de 800m femei.

Semnificativ este faptul că numai sportivii clujeni, într-o perioadă de 12 ani (1956-1968), au obţinut succese internaţionale mai mari decât întreg sportul din România într-o perioadă de patru decenii de la începuturile sale până la 23 august 1944.

Rezultate bune au fost obţinute şi pe plan republican. Dintre acestea, trebuie să arătăm că, la fotbal, echipa Arieşul Turda (în 1959) şi Universitatea Cluj (în 1965), câştiga „Cupa României”.

De menţionat că, şi la cele trei olimpiade organizate în această perioadă, judeţul Cluj a avut reprezentaţi în componenţa delegaţiei olimpice, după cum urmează:

La Roma, în 1960, 5 reprezentanţi dintre care 2 la scrimă (Olga Orban Szabo şi Rohony Ladislau), 2 la box (Mihalik Iosif şi Mârza Vasile) şi unu la polo pe apă (Szabo Alexandru). Dintre aceştia, numai Olga Orban Szabo a reuşit să se situeze printre fruntaşi, clasificându-se pe locul V, precum şi soţul ei Alexandru Szabo, component al echipei polo, clasată tot pe locul V.

La Tokio,în 1968, 4 reprezentanţi: 2 la box (Mârza Vasile şi Mihalik Iosif), unu la ciclism (Rusu Emil) şi unul la volei (Mocanu Ana, componentă a echipei clasată pe locul IV).

Paralel cu creşterea volumului şi a rezultatelor ativităţii de educaţie fizică şi sport, s-a asigurat şi îmbunătăţirea bazei materiale. Astfel, judeţul Cluj a găzduit numeroase competiţii internaţionale, ca:

- turneul U.E.F.A. de fotbal, seria a IV-a, în 1963, cu ocazia căruia s-a inaugurat stadionul municipal, extins de la 1200 locuri , la 30000 locuri;

- Campionatul European de volei, seria a IV-a, din 1964;

- Campionatul European de baschet feminin din 1967, care s-a bucurat de un mare succes, organizat la Sala sporturilor, reconstruită în 1966-1967 şi care dispune de tribune pentru 2800 spectatori, vestiare şi instalaţii pentru transmisii radio şi televiziune.

- S-au mai organizat turnee şi întâlniri internaţionale de handbal, volei, tenis de masă, gimnastică şi box, de înot şi sărituri în apă, cărora li s-a asigurat un cadru sărbătoresc şi condiţii de organizare care au atras elogiile participanţilor.

Paralel cu extinderea şi îmbunătăţirea condiţiilor materiale , a crescut şi nivelul sportului de performanţă, în care s-a consolidat şi îmbunătăţit cadrul şi baza organizatorică, constituindu-se în această perioadă un număr de 7 cluburi (5 studenţeşti, unul teritorial, CSM şi unul de întreprindere, ISCT) precum şi două unităţi şcolare pentru asigurarea elementelor de perspectivă (Şcoala sportivă şi liceul cu program special de educaţie fizică şi sport).

Ca rezultat al acestor măsuri, numărul echipelor divizionare participante în campionatele republicane a ajuns la 43 de echipe, precum şi 400 echipe participante în campionatele judeţene şi locale.

Într-un material sintetic intitulat “ Sportul clujean de ieri şi de azi ”, Albin Moraru, maestru emerit al sportului, la 10 aprilie 1966, sublinia: “ Condiţiile create pentru practicarea sportului sunt favorabile şi asigurate cu profesori de specialitate începând de la licee. S-a creat la Cluj “Liceul cu profil de educaţie fizică”, în cadrul Liceului “Nicolae Bălcescu”, având ca director pe profesorul emerit Brânzei Vasile, iar, ca adjunct pe Olteanu Dumitru. Am scos în evidenţă pe conducătorii acestei instrituţii în mod intenţionat, din două motive:

• 
  aici s-a creat posibilitatea practicării atleticii şi pe timp de iarnă, pe un teren acoperit, având toate accesoriile necesare, garderoba,etc;
  
• 
  cu sprijinul şi munca depusă de un colectiv voluntar şi însufleţit, s-a realizat parţial şi problema educaţiei fizice a elevilor din clasele I-IV.
  

De asemenea, la Liceul nr. 16, din str. Albini, s-a creat o bază sportivă demnă de urmat şi de alte şcoli din Cluj. Pe lângă amenajarea unei săli de gimnastică în clădirea şcolii, s-a realizat şi un teren modern pentru jocuri sportive.”