Partea I capitolul Despre tradiţie în cultura educaţiei fizice transilvănene
Educaţia fizică-precept universitar. Rolul Prof. Univ. Dr. Iuliu Haţieganu
Yüklə 1,95 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Nu atât concursul, întrecerea ci o educaţie completă.”
- Capitolul 3. Începuturile activităţii ramurilor sportive din Cluj. 1. Atletism
- Atletismul clujean intre 1930-1940.
Educaţia fizică-precept universitar. Rolul Prof. Univ. Dr. Iuliu Haţieganu Deja citatul Albin Moraru nota: „O cotitură radicală în sportul din capitala Ardealului a fost semnalată de intrarea în viaţa sportivă a savantului prof. univ. dr. Iuliu Haţieganu. Încă din anul 1925 a luat fiinţă la universitatea clujeană o comisie care în anul 1926 a prezentat Senatului Universitar un memoriu cu propuneri concrete în sensul introducerii educaţiei sportive şi în rândul tineretului universitar. Senatul însă nu a luat nici o hotărâre în această privinţă. Abia după 6 ani, când prof. dr. Iuliu Haţieganu a devenit rector al Universităţii clujene, s-a introdus şi în rândul tineretului universitar, oficial, practicarea educaţiei fizice.
Una din cele mai importante realizări ale profesorului dr. Iuliu Haţieganu şi a Clinicii Medicale din Cluj, a fost înfiinţarea, în anul 1930, a primei „Societăţi medicale de Educaţie Fizică şi Sport”. Tot de numele profesorului Haţieganu se leagă şi o realizare practică de mare valoare: splendidul Parc Sportiv din Cluj. Tot el, în cadrul „ Astrei ”, a cutreierat satele Ardealului împreună cu colaboratorii săi, pentru a introduce educaţia fizică şi în mediul rural. Prin activitatea neobosită a sportivilor veterani, sprijiniţi de câţiva oameni de suflet, s-au putut învinge greutăţile şi condiţiile vitrege create sportului de nepăsarea oficialităţilor şi s-au putut obţine rezultate îmbucurătoare, atât pe plan naţional cât şi internaţional. Cu voinţă de fier, sacrificii mari şi o persistenţă excepţională, am reuşit să scoatem campioni în atletică, pe dr. Biro Ludovic şi Arnăutu Ionel; campioni în patinaj, pe Beke Ludovic, Bindea Maxim, Horosz A. şi alţii. Echipa de tenis de masă a României, compusă numai din clujeni, a reuşit să învingă cu 5-0 echipa Ungariei, pe atunci de nouă ori campioană mondială, clasându-se pe locul al doilea la Campionatul Mondial de la Praga din anul 1936 (Paneth, Valdone, etc.). Între precursorii sportului clujean de ieri, trebuie să mă menţionez şi pe mine, ca fost campion de gimnastică al României, care am reprezentat culorile ţării mele cu cinste şi în străinătate. În acest timp a fost descoperit şi pregătit, de profesorul Gheorghe Comănaru, tânărul elev de la şcoala pedagogică, atletul Ioan Moina, care a adus atâta fală culorilor ţării pe plan internaţional. La popice, echipa Clujului a figurat între primele din ţară. În ramura sportivă gimnastică, hegemonia a susţinut-o ani de zile echipa din Cluj, din care au făcut parte: Eugen Ciuca, Vasile Moldovan, Dudu Remus, Hortopan, fraţii Koncz, Albert, ş.a. Mai trebuie menţionat ansamblul compus din 600 de ţărani şi ţărănci, prezentând exerciţii demonstrative cu coase şi dansuri naţionale la Socoliadele din Praga, în anul 1936, care, în faţa a 220.000 de spectatori, a repurtat un succes răsunător. ” „Nu atât concursul, întrecerea ci o educaţie completă.” Călăuzit de acest deziderat vechi de peste un secol în învăţământul transilvănean, la începutul deceniului 4, prof. dr. Iuliu Haţieganu şi colaboratorii săi, au reuşit, după mai multe strădanii, să realizeze la Cluj o operă profilactică fără precedent în România, în folosul tineretului universitar şi al ţării în general. Încă în 1925, la propunerea dr. Iuliu Haţieganu, rectorul Universităţii de Medicină, senatul universitar a numit o comisie care trebuia să studieze posibilitatea introducerii educaţiei fizice în universitate. La 10 iunie 1930, în amfiteatrul Clinicii Medicale, dr. Iuliu Haţieganu, savant şi părinte al educaţiei fizice universitare în ţara noastră, anunţă în mod oficial înfiinţarea primei „Societăţi Medicale de Educaţie Fizică şi Sport” din România, care a devenit cunoscută sub denumirea de „medicină sportivă”. Obiectivul primordial era: să organizeze controlul şi asistenţa medicală a sportivilor, să asigure medicilor o pregătire teoretică minimă în problemele de medicină sportivă. Consecvent principiilor sale, în iarna anului 1928, în cadrul Astra (Asociaţia pentru cultura poporului român din Transilvania), dr. Iuliu Haţieganu înfiinţează o secţie de educaţie fizică, „Şoimii Carpaţilor”, frecventată de sute de studenţi, profesori, funcţionari, muncitori. Cursurile de educaţie fizică erau conduse de prof. Simion Ilieşiu, ajutat de un colectiv de instructori voluntari: fotbalistul Ilie Olteanu, prof. Teofil Faur, dr. Onoriu Cheţianu, gimnastul Albin Moraru, juristul atlet Ion Arnăutu, V. Moldovan, V. Doboşiu, Maxim Bindea, Ion Făţian, Remus Ludu, Vasile Hortopan ş.a. . Una din cele mai de seamă realizări ale prof. dr. Iuliu Haţieganu este parcul sportiv al Universităţii din Cluj, care azi îi poartă numele, unic în această parte a Europei. S-a realizat o bază sportivă model (pentru perioada interbelică), pe care se pot practica cu succes atât sporturile de masă cât şi cele de performanţă. În 1930, în calitate de rector al Universităţii din Cluj, propune pentru prima oară în istoria învăţământului românesc, iar senatul votează, „Legea educaţiei fizice universitare”, care prevede înfiinţarea unei catedre de educaţie fizică, încadrată cu un şef de lucrări şi patru asistenţi, toţi licenţiaţi în educaţie fizică (titular O. Cheţianu, licenţiat al Institutului de Educaţie Fizică din Berlin, şi 4 asistenţi: Teofil Faur, Gheorghe Comănar, Zelma Fătu, Zina Tomas) şi obligativitatea studenţilor anului I (din toate facultăţile) să frecventeze cursurile practice de educaţie fizică. Drept urmare, la Universitatea din Cluj, obligativitatea practicării educaţiei fizice a fost introdusă cu 20 de ani înaintea celorlalte universităţi şi institute superioare din ţară (unde cursurile şi normele practice de educaţie fizică au fost introduse abia în 1950). Numărul medicilor clujeni care se interesau de problemele medico-sportive a crescut mereu. Prof. Dr. Iuliu Haţieganu a organizat, răspunzând acestei chemări, primul curs de medicină sportivă din ţara noastră, un experiment pedagogic care capătă o consacrare ştiinţifică inedită, unică. Cursul a fost organizat în anul 1937, în parcul sportiv, având durata de o lună. Au participat 50 de cursanţi: profesori de la Facultatea de Medicină, conferenţiari, asistenţi, profesori de educaţie fizică. Dintre participanţi (conferenţiari sau cursanţi) amintim: prof. dr. Iuliu Haţieganu, prof. dr. Grigore Benettato, prof. dr. Aurel Moga, prof. I. Avram, prof. Al. Rădulescu, dr. E. Viciu, dr. L. Telia, dr. O. Cheţianu, col. Dr. Apostol, ş.a. Capitolul 3. Începuturile activităţii ramurilor sportive din Cluj. 1. Atletism După 1918, atletismul clujean, cu rezultate meritorii şi până la acea dată (Clubul atletic K.A.C.), capătă noi dimensiuni, la nivel naţional şi internaţional, prin rezultatele atleţilor universitari şi ai celorlalte cluburi clujene puternice: K.A.C, Haggibor, K.K.A.S.E, impunându-se de-a lungul anilor la concursuri locale, inter-oraşe (Bucureşti, Timişoara, Lugoj, Arad, Târgu-Mureş, Petroşani, Aiud, Braşov, Oradea, ş.a.), regionale, inter-universitare, cupe şi campionate universitare, întreceri internaţionale, cupe inter-ţări (Iugoslavia, Polonia şi Ungaria), olimpiada Micii Antante, din 1923 (România, Cehoslovacia, Iugoslavia). La înfiinţare, în 1919, S.S.S. Universitatea, primul club polisportiv din ţară, avea şi o puternică secţie de atletism formată din: Aurel Corcan, I. Murărescu, dr. Sălăgean, Zorilă Pop, dr. Caba, dr. E. Belu, dr. S. Nemeş, dr. Teofil Moraru, dr. Ion Corcan Bojin, Rădulescu, profesorii universitari dr. Coriolan Tătaru, Ion Ţeţu, Leucuţia, Iuliu Moldovan, Alexandru Pop, membrii ai conducerii clubului „U”. La 4 iulie 1920, în parcul sportiv F.S.S.R din Bucureşti, pe un teren viran, amenajat sumar, se dispută primul campionat naţional de atletism al României. Atleţii clubului „Universitatea” din Cluj, conduşi de dr. Paul Corcan, câştigă titlul de echipă campioană a României, pe anul 1920, din cele 18 probe disputate, adjudecându-şi următoarele: 100 m plat: Vincenţiu Murărescu („U”) – 12, 2 sec. 200 m plat: Vincenţiu Murărescu („U”) – 26 sec. Triplu salt: Zorilă Pop („U”) – 11, 37 m. Săritura în lungime cu elan: Zorilă Pop („U”) – 5, 90 m. Săritura în lungime fără elan: Zorilă Pop („U”) – 2, 76 m. Ştafetă 4×100 m: „Universitatea” Cluj (A. Corcan, Emil Caba, V. Murărescu, Aurel Nemeş). Aruncarea greutăţii: Aurel Corcan („U”) – 10, 55 m. Record naţional. Aruncarea discului: Zorilă Pop („U”) – 37, 85 m. Record naţional. Aruncarea suliţei: Aurel Corcan („U”) – 38,6 m. Clasamentul general al primului campionat naţional de atletism şi al „Cupei Carol” la atletism în 1920:
În anul 1921, campionatul naţional de atletism a avut loc la Cluj, în perioada 30- 31 iulie 1921. Cele mai bune rezultate obţinute de atleţii clujeni sunt:
Lazăr Bodea a fost de 10 ori campion al ţării la aruncarea ciocanului. A doborât de 11 ori recordul naţional iar la 8 octombrie 1931 a cucerit titlul balcanic la Atena. Punctajul general:
„U” Cluj câştigă pentru a doua oară consecutiv campionatul naţional de atletism, pe locul secund situându-se atleţii de la Clubul atletic Cluj (K.A.C). Un document emoţionant, datat la 7 decembrie 1968, emanat de la bucureşteanul Ludovic S. Lampert, fost membru activ al secţiei de atletism a Clubului Sportiv Universitatea „Cluj”, este intitulat „Atleţii „U” la începutul atletismului în România.”. Fostul atlet „U”-ist marturiseşte că „datele statistice privind activitatea atletică din ţară pe anul 1921 – unul dintre primii ani de existenţă a clubului „U”, au pentru mine un limbaj cu totul aparte.” „Ele îmi evocă vremuri eroice ale atletismului în ţara noastră. Fără nici un ajutor de nici un fel din partea autorităţilor, în mijlocul unui public care ne privea ca pe nişte arătări hilare şi cu contribuţia noastră proprie bănească, o mână de tineri entuziaşti – dotaţi cu calităţi fizice care mai de care mai deosebite decât ale semenilor noştri – făceam atletică. Aceasta se chema, că rupeam din timpul nostru de studiu sau din pauzele dintre orele de muncă, ca să putem îmbrăca, măcar pentru o oră, tricoul cu „U”, pentru antrenamente. De multe ori, în situaţii extrem de grele, când însuşi scopul pentru care ne aflam la Cluj era pus în joc, ideea renunţării la atletism ne strângea în chingi. Dar nu ne lăsam învinşi. Dragostea faţă de culorile clubului şi stima pentru „U” erau atât de puternice încât nimic şi nicicând nu ne-ar fi putut determina să renunţăm la ele! Ca urmare a acestei însuşiri, antrenamentele le făceam cu toată rigurozitatea, iar viaţa noastră o duceam fără abateri de la normele cerute de o viaţă sportivă”. Aşa se explică rezultatele bune pe care le-au obţinut atleţii „U” în cadrul competiţiilor atletice organizate în România în anul 1921. Trei ani la rând: 1921, 1922 şi 1923, atleţii „U” au dominat competiţiile atletice din România. Dovadă: „Cupa Bucureştiului” (Cupă „Challenge”) cucerită de ei în aceşti 3 ani.” În anul 1922, campionatul naţional de atletism a avut loc la Timişoara, în zilele de 17 şi 18 iulie. Dintre clujeni, au câştigat probe: Imre (Haggibor – 110m garduri); Nemeş („U”- 400m garduri); Vajna (K.A.C. – săritura cu prăjina); Teofil Murariu („U” – aruncarea greutăţii); Uitz-Ujlaky Rezső („U” – la aruncarea discului şi aruncarea suliţei); Lazăr Bodea („U” – la aruncarea ciocanului). Cu 6 victorii obţinute, „Universitatea” Cluj s-a clasat pe primul loc, câştigând pentru a treia oară consecutiv campionatul naţional de atletism, celelalte cluburi clujene participante (Haggibor şi K.A.C. ) situându-se pe locurile V – VI în clasament. În concursul din 4-5 iunie 1922, din Bucureşti, dotat cu „Cupa Carol” şi câştigat de atleţii universitari clujeni, 10 titluri adjudecate, s-au înregistrat şi 3 recorduri naţionale: aruncarea discului, Uitz Ujlaky Rezső („U”), 42,20 m, aruncarea ciocanului, Lazăr Bodea („U”), 38,80 m. Record naţional, săritură în lungime: A. Nemeş ( „U”), 6,22 m. La 8 iunie 1922, cu ocazia meciului de fotbal de la Belgrad, Iugoslavia – România, a avut loc şi o întâlnire atletică internaţională între selecţionatele celor două ţări, la care au luat parte şi atleţi clujeni: Zorilă Pop, locul 3 la aruncarea greutăţii şi discului; Uitz Ujlaky Rezső, locul 1 la disc şi Lazăr Bodea, locul 1 la ciocan. Campionatul naţional de atletism pe anul 1923 s-a desfăşurat în luna iulie la Braşov şi a fost câştigat de Clubul Atletic din Cluj ( K.A.C.), care a obţinut 7 victorii, în timp ce „Universitatea” Cluj a ocupat locul 2, cu 4 victorii, dintre care: Nemeş, la 400 m garduri, a stabilit un nou record naţional. În cadrul Olimpiadei Micii Antante, disputată în zilele de 23-24 septembrie 1923, la Timişoara, dintre atleţii clujeni selecţionaţi în echipa României, care s-a confruntat cu selecţionatele Cehoslovaciei şi Iugoslaviei, s-au remarcat: dr. Teofil Moraru, locul III la aruncarea greutăţii, Lazăr Bodea, cu locul I la aruncarea ciocanului, dr. Corcan, locul II la aruncarea suliţei, Nemeş, locul I la 400 m garduri, dr. E. Belu, locul III la 5000 m. Anul 1924, aduce pentru atletismul clujean, un nou titlu de Campioană naţională. În zilele de 27-28 septembrie 1924, la Cluj, campioană este formaţia K.A.C., 7 victorii, urmată de C.A. Arad, cu 5 victorii, „Colţea” Braşov, cu 3 victorii, (având pe Zorilă Pop şi pe Lazăr Bodea, transferaţi de la „U” Cluj), C.A.M. Petroşani, Braşovia, Timişoara, Olimpia Bucureşti. Campionatul naţional din 1925, desfăşurat în zilele de 18-19 iulie, la Timişoara, a dat câştig de cauză Clubului Atletic Arad, urmat de Olimpia Braşov, Olimpia Bucureşti, Colţea Braşov, ş.a.m.d. Atletismul clujean, după ce a dominat copios în primii ani, de după 1918 pe scena naţională, înregistrează, în a doua jumătate a deceniului 3 al sec. XX, o oarecare stagnare, pentru formaţia atletică pe echipe, cu toate că individual sunt unii atleţi care se remarcă în mod deosebit în aceşti ani: Péter Ludovic ( K.A.C.) în probele de 100 m, cu cel mai bun timp, de 10,6 sec., obţinut la Timişoara, pe 31 iulie 1928, iar la 200 m, cu cel mai bun timp, de 22,2 sec., obţinut la Bucureşti, în 25 septembrie 1927; universitarii: E. Kappler, Virgil Fulicea –sculptor, L. Lampert, Ion Maxim, Scorţea, Vitályos I, Vitályos II, Chivulescu, Negruţiu, Popa şi alţii. Atleţii clubului „U” ( printre cei mai performanţi numărându-se: A. Nemeş, L. Bodea, T. Moraru, Z. Pop, E. Bellu, L.Lampert etc), câştigă trei ani consecutivi „Cupa Carol”, 1922, 1923, 1924, dobândind-o astfel definitiv.
După ce, în 1921, Clujul organizează pentru prima oară în istoria atletismului românesc, campionatul ţării, în perioada următoare au fost adăpostite aici şi campionatele din 1924, 1935, 1938. În deceniul premergător celui de-Al Doilea Război Mondial, în atletismul clujean se petreceau schimbări esenţiale. După ce au dominat categoric atletismul românesc în deceniul 3, atleţii clubului „U”, din cauza condiţiilor materiale precare, au parte de rezultate tot mai nesemnificative, secţia încetându-şi, de fapt, activitatea în 1934, dar atleţii studenţi continuă să se pregătească cu aceeaşi antrenori, pe aceleaşi terenuri ale Parcului sportiv, în concursuri sub egida Asociaţiei ”Şoimii Carpaţilor„ (aflată sub patronajul ”Astra„). În acei ani, pe plan naţional se impuseseră cluburile K.A.C. (Clubul Atletic Cluj), Grănicerul Bucureşti, Venus Bucureşti, U. D. Reşiţa, K.T.V. Braşov, M.S.E. Tîrgu Mureş, Viforul Dacia, C.S.M. Cluj, Politehnica Timişoara, Crişana Oradea, etc. După cum îşi aminteşte fostul atlet ”U”-ist, dr. Aurel Nemeş, campion naţional la 100 m garduri în 1921, 1922, 1923, “ în 1932 am condus o echipă naţională de atletism la Balcaniadă, concurs ce a avut loc la Atena, în Grecia, unde România a ocupat locul 3, din 5 echipe, după Grecia şi Iugoslavia. Aceasta era, în deceniul 4, aproximativa ordine atletică, balcanică, campionatele europene debutând abia în septembrie 1934. Prima participare românească a avut loc la Europenele din 1938, de la Paris, dar rezultatele lui Vasile Firea, la marş, şi ale lui Carol Eilhard, la prăjină, au fost departe de a satisface. De altfel, participarea României la Europenele atletice în anii dinaintea celui de-Al Doilea Război mondial a fost considerată a fi mai mult de natură simbolică”. În campionatul României, ediţia a X-a din 1930, dintre atleţii clujeni sau care au activat la Cluj, se numără E. Vitalyos, campion la 400 m garduri (60,9) şi Lazăr Bodea, campion la aruncarea ciocanului (41,90m). La ediţia a XI-a din 1931, acelaşi E. Vitalyos rămâne campion la 400 m garduri (60,1), Lazăr Bodea se menţine campion la aruncarea ciocanului, dar se impune un nou atlet clujean, dr. Biro Lajos, campion la prăjină (3,20), dar şi la decatlon (6.278.010 puncte, după tabela de punctaj de atunci), în concursul ce a avut loc la Cluj, în perioada 28-29 iunie 1931. Alături de dr. Biro Lajos, dintre atleţii clujeni, în ediţia a XII-a din 1932 a campionatelor atletice ale României, se impune Aurel Lupan, campion naţional la săritură în lungime, în timp ce, în anul următor, în 1933 (Ediţia a XIII-a), se va remarca, dintre atleţii clujeni, un autentic talent : Kovács Adalbert, campion naţional la 100 m (10,8) şi la 200 m (23,0). Atleţii clujeni Kovács Adalbert şi dr. Biro Lajos îşi vor menţine titlurile de campioni (la 100 m, la 200 m, Kovács Adalbert; înălţime: 1,66 m, prăjină: 3,50 m, dr. Biro) şi în anul următor, 1934, la cea de-a XIV-a ediţie a campionatelor naţionale de atletism. În 1935, la campionatele naţionale de atletism ale României, care s-au desfăşurat la Cluj, în zilele de 14-15 septembrie, Kovács Adalbert şi-a păstrat titlul la 100 m garduri şi Aurel Lupan pe cel la lungime. La 3 mai 1936, în cadrul unui concurs atletic organizat de K.A.C. (Clubul Atletic Cluj), în proba de greutate s-au impus Herzsényi, 12,46 m, de la K.A.C., urmat de Drimus (Şoimii), Fabik (Electrica Timişoara). La înălţime a câştigat Balco, 1,75 m (K.A.C.), urmat de Herzsényi (K.A.C.), Alexandrescu (K.A.C.), Drimus (Şoimii), Rasin (Şoimii). În proba de lungime s-au impus Alexandrescu (K.A.C.) şi Drimus (Şoimii). În anul 1936, în sprintul românesc, la campionatele naţionale, ediţia a XVI-a, care a avut loc în zilele de 28-29 iunie, la Bucureşti, s-a impus un atlet care va face cinste Clujului : I.Bejenariu, campion naţional la 100 m şi 200 m, în timp ce, în 1937, la a XVII-a ediţie a campionatelor naţionale de atletism, care au avut loc la Bucureşti, la 21-22 august, un singur atlet clujean, Kiss Győrgy a devenit campion naţional, în proba de 1500 m. Dar pentru atletismul clujean, anul 1937 aduce şi alte satisfacţii şi perspective dintre cele mai încurajatoare. În cadrul unui concurs pentru juniori organizat de Liga Someş, la 4 iulie 1937, la Cluj, se înregistrează următoarele rezultate mai importante : 100 m : Nemetz (K.A.C.), Georgescu (Şoimii), Nagy (M.S.E. Târgu Mureş) ; 1000 m : Bibo (K.A.C.), Kiss (S.G. Aiud), Radazan (Şoimii) ; 110 m garduri : Bánffy M. (K.A.C.) Bánffy I. (K.A.C.), Necrulescu (Şoimii) ; 4 x 100 m : K.A.C., Şoimii ; înălţime : Győrffy (K.A.C.), Georgescu (Şoimii) , Precup (Şoimii) ; lungime : Salamon (Tg. Mureş), Kulcsár (K.A.C.), Ion Moina (Şoimii). Este prima apariţie în documentele şi statisticile noastre a multiplului campion de atletism al României, un emerit al sportului, specialist în probe de sprint (100m, 200m, ştafetă), care se dovedeşte, însă, un adevărat atlet polivalent, concurând în primii ani la mai multe discipline atletice cu rezultate remarcabile, Ion Moina. În cadrul unui concurs de selecţie organizat la 18 iulie 1937, la Cluj, de către Federaţia Atletică Română, s-a impus un alt mare atlet polivalent al Clujului şi al României, provenit din gruparea ”Soimii„ (mai târziu reprezentând culorile ”U„) : Pompiliu Stoichiţescu, care a câştigat probele de înălţime (173 cm), lungime (693 cm), triplu (13,39 m). La Campionatele Naţionale din 21-22 august 1937, de la Bucureşti, Pompiliu Stoichiţescu se clasează al doilea în proba de lungime. Rezultatele pe viitor se anunţau promiţătoare. În cadrul unui concurs atletic organizat la Cluj, la 17 iulie 1938, de către Federaţia Română de Atletism, proba de sărituri la înălţime este câştigată de P. Stoichiţescu (170 cm), iar la proba de lungime juniori câştiga Ion Moina (613 cm). I. Moina mai participă şi la proba de înălţime juniori, unde se clasează pe locul 3 cu un rezultat de 155 cm. Ediţia a XVIII-a a Campionatelor atletice ale României, este ianugurata la 17 iulie 1938, prin disputarea la Cluj a două probe: 4 x 100 m, câştigată de Clubul Atletic Cluj (K.A.C.) (44,6) şi 4 x 400 m, titlu adjudecat de echipa Stadiul Român din Bucureşti, 3 :32,2. Succesele atleţilor clujeni continuă la 27-28 august 1938 în desfăşurarea celorlalte proble atletice la Bucureşti prin câştigarea de către I. Bejenariu a probelor de : 100 m (11,2 ; timp european 10,5), 200 m (22,4 ; timp european 21,2), Kiss Győrgy, 1500 m (4 :10,8 ; timp european 3 :53,6), Pompiliu Stiochitescu : lungime (6,78 ; rezultat european 7,64 m), triplu (14,06 ; rezultat european, 15,32 m). În ziua de 18 septembrie 1938, în cadrul Campionatelor Regionale pentru Juniori de la Cluj, în proba de 100 m, câştigată de Sulyok I (Şoimii) cu 11,3, Ion Moina (Şoimii) se clasează pe locul secund, cu timpul de 11,4. Este prima menţiune a participării lui Ion Moina la proba atletică de 100 m care, nu peste mult, îl va consacra definitiv în arenă naţională şi internaţională. La acelaşi concurs, Ion Moina s-a clasat în primele locuri şi în probele de înălţime, lungime, ştafetă. În cadrul concursului atletic organizat de Clubul Atletic Cluj (K.A.C.), la 4 iunie 1939, proba de 100 m are o desfăşurare interesantă, care impune pe primele locuri un trio ”Şoimist„, cu un atlet necunoscut până atunci : fotbalistul - extremă dreaptă de la ”U„ , Sever Coracu. Ordinea şi timpii înregistraţi : 1) Ion Moina, 11,2, 2) Sever Coracu, 11,4, 3) Sulyok I. La înălţime şi lungime câştigă Pompiliu Stoichiţescu, la lungime juniori, un câştigător neaşteptat: Sever Coracu, înaintea lui Ioan Moina. Alături de ei se mai remarcă: Alexandrescu (înălţime, lungime), Ioanovici (400 m), Vasu (400 m, prăjină), Bran (lungime), Răcăşan (prăjină, greutate, disc), Maniu (greutate, suliţa), Doboş (greutate), Ciortea (suliţa), Spaniol (400 m, 400 m garduri, 110 m garduri), Drimus (110 m garduri). În cadrul Triunghiularului Atletic de la Klagenfurt, din 29-30 iulie 1939, dintre echipele Germaniei, Iugoslaviei, României, atletul clujean Pompiliu Stoichiţescu, componentul echipei naţionale, a obţinut rezultate remarcabile. La proba de lungime, ordinea a fost următoarea : 1.Leventh (Iugoslavia), 693 cm ; 2. Stoichiţescu (România) 685 cm ; 3. Dujak (Germania), 684 cm. La triplu : 1. Calistrat (România) ; 2. Dujak (Germania) ; 3. Zenicevic (Iugoslavia) ; 4. Stoichiţescu (România). Un mare succes pentru atletismul clujean l-a constituit concursul de la Predeal din 26-27 august 1939, unde aceştia au obţinut câteva recorduri naţionale de certă valoare: Ion Moinea, în proba de 100 m cu timpul de 10,9. Proba de înălţime este câştigată de P. Stoichiţescu (173 cm), care câştigă şi cea de lungime, cu un record naţional (716 cm). Sever Coracu a câştigat proba de 200 m, cu timpul de 23,4. În proba de 4 x100 m, atleţii clujeni, membrii ai Asociaţiei ”Soimii„ au câştigat printr-un record naţional : 43, 8 (timp european 40,9). Campionatele naţionale de atletism, ediţia a XIX-a 1939, au avut loc, pentru primele probe, la Braşov (5-6 august 1939) şi la Bucureşti (9-10 septembrie 1939). Atleţii clujeni au câştigat mai multe titluri naţionale, prin Kiss Győrgy, 3 titluri la 400 m, 800 m şi 1500 m, prin Pompiliu Stoichiţescu, în proba de lungime, şi, surprinzător, prin tânărul atlet Zeno Dragomir, în proba de prăjină, cu rezultatul de 3,40 m (rezultat european 4.05 m). Dintre atletele clujene, în această perioadă se remarcă „Soimistele” Ileana şi Irina Medrea (înălţime, greutate, lungime, disc, suliţa), Taciova (lungime, 80 m garduri), Nicolae (100 m), Biriş (disc, suliţa), ştafetă de 4 x 100 femei (Nicolae, Puşcaş, Taciova, Bârlea), Bârlea (100 m, 80 m garduri, lungime) etc. La Jocurile Balcanice de Atletism de la Atena, din 1-8 noiembrie 1939, proba de lungime a fost câştigată de clujeanul Pompiliu Stoichiţescu, iar, în proba de 4 x 100, ştafeta României, formată din clujenii Sever Coracu, Lazăr, Stoichiţescu şi Hidisan (Venus Bucureşti) s-a clasat pe locul II, după câştigătoarea Iugoslavia. La începutul anului 1940, o serie de noi atleţi clujeni încep să se impună: Zenide (100 m, 200 m), Ardelean (greutate), Sulyok, Spaniol, Maniu, Bădilă, Sasu, Bară. Ultimul concurs atletic al anului 1940 şi al perioadei interbelice a fost campionatul naţional al României, organizat la Bucureşti, în zilele de 24-25 august 1940, cu o săptămâna înaintea dictatului nefast de la Viena. Acest concurs a constituit un adevărat triumf pentru atletismul clujean : doi atleţi ( I. Moina şi P. Stoichiţescu) au coborât sub 11" în proba de 100 m, un rezultat onorabil pentru orice ţară din Europa acelor ani (rezultatul european : 10,5``). Rezultate : 100 m : 1. Ion Moina (Şoimii), 10,8" ; 2. P. Stoichiţescu (Şoimii), 10,9" 3. Zenide (Şoimii), 11".
„Şoimii” Cluj au obţinut titlul şi în proba de 4 x 100, cu timpul de 44,1". Atletul clujean Kiss Győrgy a câştigat mai multe probe : 400 m, 800 m, 1500 m, în timp ce Bánffy Istvan a câştigat proba de prăjină cu rezultatul de 3,50 m, iar L. Kiss era clasat primul la 400 m garduri. În această ediţie (1940) a Campionatelor naţionale de atletism ale României, pe primul loc s-a clasat K.A.C., cu 5 locuri I, iar ”Soimii„ Cluj, pe locul III (4 locuri I, 2 locuri II, 1 loc III). O privire retrospectivă asupra atletismului clujean în ultimul deceniu dinaintea celui celui de-al doilea război mondial ne oferă, într-un scurt material informativ, doi specialişti reputaţi: Dr.Ion Arnăutu şi prof. Dorin Almăşan, care, referindu-se, în prealabil, la deceniul 3 al secolului XX, trec apoi în deceniul următor, motivând: "Mai tîrziu se vor remarca sprinterul Kovács Adalbert (campion al ţării în 1935, 1934 şi 1935) şi dr. Biro Ludovic, campion la săritura cu prăjina şi decatlon. Tot în această perioadă, pe care o putem numi de "pionierat" dar şi de succese ale atletis mului clujean, se mai remarcă sprinterul şi alergătorul de garduri dr.E. Kappler, sprinterul şi săritorul de lungime Aurel Lupan, aruncătorul de greutate Herzsényi, semifondiştii Gh. Kiss şi Vasile Boldis, alergătorul de garduri şi săritorul Alexandrescu, aruncătorul de disc şi greutate N. Borcoman şi, mai tîrziu, fondiştii Kiss Iuliu şi Dimény.” Dorin Almasan povesteste: „Pompiliu Stoichiţescu s-a născut şi a murit pe plaiuri bănăţene, dar oraşul său de suflet a fost Clujul, după cum culorile alb-negru şi majuscula „U” au fost marile lui iubiri. Alături, fireşte, de atletism, pentru că Pompi a fost un mare, excepţional atlet. Tânărul student în drept va intra la Cluj pe mâna doctorului Arnăutu, care-l va duce, ca pe mulţi alţii, spre marile performanţe atletice. Talent multilateral, de excepţie, Pompiliu Stoichiţescu câştiga cu nonşalanţă titlurile de campion al ţării la sprint, lungime, înălţime şi triplu salt, făcând parte şi din ştafeta de 4x100 metri. A deţinut mulţi ani recordul ţării la săritura în lungime şi a câştigat titlul de campion balcanic la această probă (Atena, 1939). Detenta sa era proverbială, ca şi ciudăţenia sa de a sări la înălţime cu un picior desculţ, sau ca şi stilul pe care-l folosea şi care era o variantă, o anticipare a tehnicii spectaculoase, astăzi generalizată, a flop-ului. Se antrena şi concura cu zâmbetul pe buze. Considera sportul o joacă, atletismul o întâlnire între prieteni, o verificare a voinţei şi caracterului, dar şi o relaxare, un prilej de descătuşare. Când concura, când „se juca” de-a sportul, totul căpăta aspectul de glumă, de joacă, dar privirea atentă descoperea nu numai seriozitatea, dar şi intregul ritual al întrecerii şi bineînţeles al imboldului spre supremaţie. Era unul din paradoxurile sale şi poate secretul succeselor lui. Avea prieteni şi colegi de antrenament pe Ion Moina şi Sever Coracu, alături de care, apoi, concura. De multe ori monopolizau locurile I-III ale probelor în care concurau. Împreună formau baza ştafetelor de 4x100 metri, aliniate de „U”: Moina- Stoichiţescu -Sulyok-Coracu sau Moina- Stoichiţescu -Zenide-Coracu, neînvinse ani şi ani. Pompiliu Stoichiţescu s-a stins, din păcate, prematur, lăsând un gol de neînlocuit şi nestinse amintiri în inimile celor ce l-au iubit.” Începînd cu anii 1930—1931, o contribuţie deosebită în dezvoltarea atletismului clujean a adus medicul Iuliu Haţieganu, adept şi animator al sportului în general, şi îndeosebi al atletismului. De fapt şi Parcul Sportiv pe care el îl va con strui va avea o importanţă deosebită în depistarea şi pregătirea viitorilor atleţi. Un rol deosebit 1-a avut, totodată, şi doctorul Onoriu Chetianu, la organizarea viitoarelor campionate de atletism, ce se vor desfăşura la Cluj. Stradaniile lui şi ale altor pasionaţi, printre care şi dr.Arnautu, se vor vedea prin anii 1936-1937, când se poate vorbi de o epocă de aur a atletismului clujean. Apar stele de prima mărime, care vor străluci ani de zile pe fir mamentul atletismului românesc. Încercăm să amintim pe câţiva din atleţii deosebiţi ai acestei perioade. Cred că e cazul să începem cu "Pompi" Stoichitescu, atlet desăvârşit, sportiv multilateral şi camarad agreabil, care uimeşte specialiştii prin dezinvoltura cu care câştigă probe atletice atât de diferite. Apoi, Dr. Sever Coracu, talent polivalent care oscilează câtva timp între sprint şi lungime, pentru ca, pînâ la urmă, să devină un demn slujitor al zeului fotbal. Tot acum, se remarcă Ion Zenide şi Bejenaru, excelenţi sprinteri, prăjinistul Florin Stinghie, semifondistul Mircea Gogonea, talentaţii fraţi Sulyok şi, în sfîrşit, fenomenalul Ion Moina. În atletismul românesc, "MOCI" este o figură singulară, campion sau recordman al ţării la l00 m, 200 m, 300m, 400m, 500 m, lungime, triplusalt şi pentatlon, cvadruplu campion balcanic în 1947, asul pistelor europene din anii 1946-1950, a stabilit la 28 august 1946, la Predeal, un record de 10,4`` pe 100 m, care a înfruntat timpul două decenii. Chiar astăzi încă, la noi în ţară, această cifră este o "rara avis". Revenind la anii sfârşitului deceniului al IV-lea şi începutul celui de al V-lea, să ne amintim de cele două celebre ştafete de 4x100 m : Moina – Stoichitescu – Sulyok - Coracu şi Moina – Zenide – Stoichitescu – Coracu, care în înfruntarea cu consacra tele echipe ale cluburilor bucureştene Venus, Viforul Dacia sau Stadiul Român au obţinut victorii clare.(1) Yüklə 1,95 Mb. Dostları ilə paylaş:
|