Partea I capitolul Despre tradiţie în cultura educaţiei fizice transilvănene

2.Tenis de câmp

Are o veche tradiţie la Cluj, cu multe terenuri de joc amenajate încă de la începutul sec. XX. Alături de secţiile de tenis ale cluburilor clujene K.A.C, Haggibor, în 1919 a luat fiinţă şi secţia de tenis a clubului „Universitatea” din Cluj şi a clubului „ Victoria”, Tenis Club Cluj ş.a.

La „U”, în 1920, preşedinta secţiei de tenis, a fost aleasă Alma Mohora, măritată apoi cu dr. Traian Popovici. La început, numărul jucătorilor era mai mic, dar, după o muncă propagândistică şi oferirea de material sportiv necesar, amatorii şi practicanţii jocului de tenis câştigă numeric şi calitativ. Găsim, deja, un grup de jucători cu o mai veche activitate, printre aceştia numărându-se prof. Teofil Faur, lt. Şerb Titus, lt. Eugen I. Meţianu ( ambii fotbalişti la „U” ), precum şi studenţii Văleanu I. , Grant P., Botiş Aurel şi alţii. Toţi aceştia se vor dedica şi activităţii de iniţiere a noilor veniţi în cadrul secţiei. Alături de studenţi, întâlnim şi profesori, conferenţiari, dascăli ai acestora. Încet, dar sigur, încep să se arate şi progresele în mânuirea rachetei, şi, firesc, participarea la primele concursuri şi campionate regionale va aduce sportivilor „Universităţii” şi satisfacţia întâilor victorii şi succese. Se vor impune în aceste prime confruntări mulţi jucători şi jucătoare : Ilea, Georgescu, Grigoriu, Adam, Savu, Grünfel, Ciocârlan, Borza, ca şi Terfeloga, Chifor, Pop, Vasiliu. În anul 1924, preşedinte al secţiei de tenis este dr. Culda Dimitrie, căruia, din anul 1928, îi va urma Titus Şerb. Se vor adăuga numelor de mai sus, multe altele care se vor impune în concursurile ce se înmulţesc în perioada anilor 1929 – 1932 : jucătoarele Fărcaş E., Pascal, Boaru Livia ca şi jucătorii Şotropa, Schultz, Muste, Sabău I, Sabău II, Faur Lucian.

Progresul tenisului universitar clujean se leagă în mod nemijlocit de numele profesorului Iuliu Haţieganu, cel care a reuşit, prin eforturi deosebite, să înzestreze Universitatea clujeană cu o bază sportivă excepţională pentru vremea aceea, dotată, printre altele, cu opt terenuri de tenis cu zgură roşie. Era firesc ca primii beneficiari ai noii arene să fie tocmai studenţii şi cadrele didactice ale Universităţii. Acest început a devenit treptat o tradiţie. Generaţiile succesive de tenismeni valoroşi, care au apărat de-a lungul timpului culorile clubului, au fost alcătuite în marea lor majoritate din studenţi.

Fostul jucător şi mai apoi conducător al secţiei de tenis, Eugen I. Meţianu, ne-a lăsat câteva mărturii ale acelei perioade : „În anul 1932, faimosul tenismen Tilden împreună cu compatriotul său, Barnes, ne-au onorat cu prezenţa lor la Cluj. Prezenţa lui "Big" Tilden la Cluj, pe terenurile de tenis ale "U-ului, a produs o vie emoţie şi bucurie în rândul sportivilor din întreaga Transilvanie. Cel mai mare jucător al vremii, învingător în trei ediţii consecutive ale Wimbledonului, ne-a încântat cu jocul său. Am fost gazde şi al altui mare campion, al celebrului jucător francez, H.. Cochet, component al echipei Franţei, câştigătoare, în alcătuirea Cochet, Lacoste, Borotra, Brugon, a trei ediţii ale Cupei Davis. (...) Îmi amintesc cu mare emoţie de toţi membrii secţiei: profesor Teofil Faur, Titus Şerb, Aurel Botiş, fraţii Grant, I.Văleanu, Alex. Fărcaş, N. Albon, Al. Gitta, Zoltán Gábor, Lucian Faur, I. Dolha, Marcel Bolintineanu, Zeno Borza, Petre Gurgiuţ. Tenisul feminin cuprindea o serie rachete excepţionale: Sofia Rosin, Zoe Hossu, Eugenia Herbay, Florica Missit, M. Ternovici, Elena Missit, B. Crenian, M. Szekely, B. Tofan, Voicu. Am răspuns unor invitaţii şi am efectuat, la rândul nostru, turnee în Austria (Semmering), Franţa (Vichy), Germania (Mainz şi Wiesbaden) . Ţin să remarc, îşi continuă Eugen Meţianu rememorările-valoarea şi rezultatele unui alt mare tenismen „U”-ist al anilor '30, Zoltán Gábor, component al echipei de tenis, între anii 1931-1938, cu o întrerupere de un an". După cum nu poate avea decât cuvinte de laudă pentru un alt mare jucător, al acelor ani, Grad Tiberius, component al echipei reprezentative a României.

În diferitele campionate de tenis de câmp pe „regiuni”, municipii, naţionale şi internaţionale, „Cupa Haggibor”, „Cupa Cămărăşescu”, dintre jucătorii clujeni s-au impus: Lám, Logofhetty (K.A.C.), Răzvan Dumitru (Victoria), Văleanu, Davidescu, I. Botiş, Giurgiuş, M. Bolintineanu, doamnele Rosin, Culda Eugenia, H. Giurgiuţ, Terfeloaga, Chifor, Zoe Răzvan, Vasiliu, Crenian, dr.Ternovici, Schultz, Pethő, Albon, Şotropa, Sabău I, Sabău II, Missits, Pascal.

Între 1-4 august 1929, Clubul Atletic Cluj ( K.A.C.), a organizat un concurs internaţional de tenis, cu participarea unor sportivi din Cehoslovacia, Ungaria, iar din ţară, din localităţile: Cluj, Bucureşti, Arad, Oradea.

La 13 octombrie 1929 a avut loc la Cluj meciul de tenis între echipa „Universitatea” (Meţianu-Şerb) şi puternica echipă a Hamburgului (Frenz- Scholtz), câştigat de jucătorii germani, după un joc strâns, cu scorul de 3:2.

Alături de cei citaţi se remarcă tenismenii: Radó, Wasserntrom, Frenkel, Simon (Haggibor), Pusztay, Béldy Zs., Kenderessy, (K.A.C.), Benedek, Szász, Hintzkuhn, Arató, Kemény (K.A.C.), Zoltán Gábor, tânărul din Deva, care, devenind student la Cluj, din toamna anului 1931, va deveni un component de bază al „Universităţii”, dar şi al tenisului de câmp din România.
3.Tenis de masă

La începutul sec. XX şi chiar mai târziu, tenisul de masă era un simplu joc distractiv.¹ Pe teritoriul României începuturile jocului de ping-pong, se situează, pentru zona Transilvaniei şi a Banatului, la sfârşitul sec. al XIX-lea, îndeosebi prin studenţii transilvăneni (germani, evrei, maghiari, români) care învăţau în marile capitale europene: Berlin, Viena, Budapesta, Praga. Din 1904, se organizează un campionat în Ungaria şi Transilvania, întrerupt în timpul primului război mondial.

Informaţii de presă relevă faptul că, în 1926, jocul era răspândit în Transilvania şi Banat, în oraşele Timişoara, Arad, Cluj, Oradea. Concurenţii erau organizaţi pe categorii, ca urmare a continuării tradiţiilor şi a afilierii la regulamentele internaţionale în această parte a ţării.

Federaţia Internaţională de Tenis de masă a luat fiinţă în anul 1926, la iniţiativa şi insistenţele dr. Lehmann. În anul acela s-au afiliat: Austria, Anglia, Germania, Ungaria şi apoi Cehoslovacia şi Suedia. România s-a afiliat în 1930.

La Cluj, secţii de tenis de masă aveau cluburile K.A.C., Haggibor, iar, în 1929, o asemenea secţie a fost infiinţată şi în cadrul Clubului „Universitatea”, având în componenţa ei pe jucătorii: Beke, Albon, Pop, Weisz, Balint, Nagy I.( bărbaţi) , Nagy Gabriela, Kővendi Ana, Fűlőp Magda (femei). Activităţile de pregătire aveau loc în sala de gimnastică a Liceului „G. Bariţiu”.

În 1926 se înfiinţează Federaţia de Tenis de masă, cu sediul la Cluj, unde existau şi cele mai multe asociaţii sportive în care se juca tenisul de masă: Colping, Haggibor, Dermata, Asociaţia tâmplarilor, Asociaţia tipografilor, Asociaţia comercianţilor, K.A.C. şi Universitatea.

În deceniul 4 al secolului XX, tenisul de masă a adus cele mai importante rezultate pe plan mondial, atât pentru sportul românesc cât şi, implicit, pentru cel clujean².

În deceniul 3, acest joc de salon (la începuturi) era răspândit în Transilvania, Banat, la Timişoara, Arad, Cluj, Oradea. În aceste localităţi, concursurile erau organizate pe categorii, conform afilierii la regulamentele internaţionale. La Bucureşti, în 1926, se desfăşoară prima competiţie de acest gen, deschizându-ne o sală specială, jocul antrenând în primul rând jucătorii de tenis de câmp (Gh. Cobzuc, T. Caralulis). Dintre clujeni, polisportivul Erős Csibi, în 1938, a devenit campion naţional în 3 probe : tenis, tenis de masă şi floretă. Federaţia de ping-pong din România se înfiinţează în anul 1926, având sediul la Cluj.

România s-a afiliat în 1930 Federaţiei Internaţionale de Tenis de Masă. Campionatele mondiale ( ”Cupa Swaythling„) pentru bărbaţi se desfăşoară începând cu anul 1926, iar cele pentru femei (”Cupa Carbillon„) începând din anul 1934.

În 1929 se consemnează prima participare oficială a unei echipe româneşti la Campionatele Mondiale de la Budapesta, la care echipa României se situează pe locul 7 din 10 echipe.

În 1931 se afirmă o pleiadă de jucători, la Arad : Ponta, Albert, Szanto, Emil Prokopecz, Victor Pop, Bildhaner, dar şi la Cluj : Victor Vladone, Bloz, Kopenet, Bekő, Balint, Diamandstein, Erwin, Farkas Paneth, Marin Goldberger, Erős, Piţu Pop, Kolozsvári , Weisz Eva, Havas Kato, precum şi la Bucureşti : Mavrocordat, Rurac, A. Adelstein (Rozeanu), Luci Slăvescu, Patulea, Manescu, Negreanu, Schopira, fraţii Garabedian, Giurgiu, etc.

La Cluj, cluburile care aveau secţii de tenis de masă erau: K.K.A.S.E. (Clubul sportiv al angajaţilor comerciali din Cluj), care îşi avea sediul şi sală de antrenament în localul Liceului Brassai Samuel, ”Haggibor„ (unde activau ca organizatori, ziaristul Erős, tatăl polisportivului Erős Csibi şi al scrimerului Erős Lászlo, comercianţii Hirsch-Hodos etc., dar şi jucători precum: Tiberiu Drăgan, Balint, fraţii Krebs, Komoroczi, Blaz, Ridely, Szenkovits, Piţu Pop (fiul lui Ionel Pop, nepot al lui Iuliu Maniu), Victor Vladone, Marin Goldberger, Diamondstein Erwin, Magyar Robi, Baumzweig, s.a.

Un alt club important este U.E.C. (Uzinele Electrice Cluj), Kolping, Sindicatul Lemnarilor, „România„ , „Universitatea„ , K.A.C.

Printre cei care au sprijinit material, moral, organizatoric cluburile de tenis de masă se numără: Dr. Iuliu Hatieganu, ing. Weber Oszkár, ing. Nestor Meteş, Kolozsvári (tatăl Sarei), Aranyosi (tatăl înotătorului şi poloistului ”U„-ist Laszlo), polisportivul şi gimnastul Albin Morariu, ing. Richard Cortazzi, ing. David, etc.

La 1 decembrie 1933, a luat fiinţă Societatea Sportivă U.E.C. (Uzinele Electrice Cluj), care, la sediul din str. Ilie Macelaru 28, a amenajat o bază sportivă modernă (sală de gimnastică, aparatură). În sala de antrenamente au fost pregătiţi ”cei mai buni sportivi clujeni pentru gimnastică şi tenis de masă . De aici a pornit flacăra tenisului de masă clujean„ , afirmă Farkas Paneth.

În 1934, echipa Haggibor Cluj (Erős, Goldberger, Diamondstein, Farkas Paneth), devine campioană naţională la seniori. În ediţia 1934-1935, la simplu, prima cupă a României a avut doi câştigători: Marin Goldberger şi Farkas Paneth, amândoi clujeni. La dublu domni a câştigat cuplul E. Diamondstein - Piţu Pop, tot din Cluj.

În 1935, echipă Haggibor Cluj (Erős, Goldberger, Diamondstein, Paneth) cucereşte din nou titlul de campioană naţională ,adjudecându-şi şi titlul la simplu(V. Marin Goldberger), la dublu domni ( Diamondstein-Piţu Pop), la dublu mixt (Maretz Victor Vladone).

În ajunul pregătirilor pentru participarea la viitorul Campionat Mondial (martie, 1936, Praga), Federaţia Română de Tenis de Masă a perfectat pentru echipa reprezentativă a României (formată exclusiv din clujenii : V. Marin Goldberger, Farkaş Paneth, Victor Vladone, Piţu Pop) un meci la Zagreb contra echipei Iugoslaviei, aflată atunci pe locul 3 în ierarhia mondială. Echipă României, surprinzător, a câştigat în deplasare cu 9-7. Era un semn bun.

Echipa naţională a României la tenis de masă s-a pregătit la Cluj, la sala U.E.C., asigurată în condiţii optime de directorul ing. Nestor Meteş, ing. David, jucătorii fiind atent supravegheaţi de omul de sport Albin Moraru şi ajutaţi material şi de marii comercianţi Placsintar, Emil Schuster, Boschan Géza, Hajos, Pál ş.a.

În primele zile ale lunii martie 1936, s-a fixat lotul echipei reprezentative de tenis de masă a României la Campionatele Mondiale de la Praga. El era alcătuit exclusiv din sportivi clujeni : V. Goldberger Marin, Victor Vladone, Farkas Paneth, Piţu Pop, Diamandstein Erwin, la masculin, iar la feminin, tânăra de 15 ani, Angelica Adelstein (căsătorită mai târziu cu Rozeanu) şi E. Solomon, ambele din Bucureşti. Conducătorul şi căpitanul echipei României a fost Albin Moraru.

Au participat echipele a 14 ţări : Austria, Cehoslovacia, S.U.A., Anglia, Iugoslavia, Germania, Belgia, România, Franţa, Ungaria, Polonia, Lituania, Letonia, Olanda. Echipele au fost împărţite în două serii, România făcând parte din seria a II-a alături de Franţa, Ungaria, Polonia, Letonia, Lituania, Olanda. Echipa ţării noastre s-a clasat prima în seria a II-a, învingând şi campioana mondială en titre, Ungaria, cu 5-0. Jucătorul Paneth şi polonezul Elerich au reuşit un record de neegalat: un schimb de minge timp de 2 ore şi 15 minute !! Finala s-a jucat între Austria şi România. După o luptă strânsă în care România a condus cu 4-3, Austria s-a impus în final cu 5-4, devenind campioană mondială.Echipa României devenea vicecampioană a lumii. A fost primul şi cel mai mare succes de atunci al vreunei echipe sportive din România într-o competiţie la nivel mondial.

Campionatul de tenis din România pe anul 1936 a fost câştigat din nou de Haggibor (Diamandstein, Erős , Paneth), titlul de simplu băieţi, revenindu-i clujeanului Victor Vladone. La dublu domni, victoria a fost adjudecata de clujenii Erős-Krebs, iar la dublu mixt, perechea Meretz-Vladone a repetat istoria din anul precedent.

În anul 1937, Campionatul mondial s-a desfăşurat în Austria, la Baden bei Wien. Echipa masculină a României, formată din G. Erős, Farkas Paneth, A. Krebs, M. Schapira s-a clasat pe locul 8, iar cea feminină (Angelica Adelstein şi G. Nagy) pe locul 9.

În urma politicii discriminatorii faţă de evreii din România, aplicată în timpul regimului instaurat de Carol al II-lea (”numerus salachicus„ , apoi ”numerus nullus„) sportivii evrei, după 1938, sunt înlăturaţi din sport. ”În aceste momente se vedea cumpăna din viaţa mea - notează Farkas Paneth - , marile caractere mi-au dovedit înţelepciunea şi spiritul lor uman. Profesor Dr. Iuliu Hateganu, într-un cadru festiv, mi-a dăruit o mică cupă de argint pentru meritele mele, spunându-mi: « Munca şi talentul te vor răsplăti în viaţă. Abuzurile sunt trecătoare şi nu definesc spiritul uman. Priveşte înainte cu încredere ! ». Nici dânsul, nici eu nu ştiam ce ne rezervă viitorul apropiat."

În 1940, din cauza evenimentelor internaţionale tulburi, a celui de-Al Doilea Război Mondial, Campionatul Mondial de tenis de masă nu s-a mai disputat. Nici în acel an, nici în următorii. Campionatul Mondial de Tenis de Masă a fost reluat în anul 1947, când a fost aleasă ca loc de desfăşurare, capitala Franţei, Paris.

4. Lupte. Box. Scrimă

După 1918, în peisajul sportiv clujean se pot distinge şi strădaniile unor susţinători, antrenori şi sportivi, de a face să se afirme şi pe plan naţional şi internaţional şi aceste ramuri sportive. Încă de la începuturile sale, în 1919, S.S.S. Universitatea avea printre secţiile sale şi pe acelea de lupte şi box. La lupte greco-române aflăm preşedinţi pe Teofil Moraru şi Liviu Sălăgean, mai vechi animatori ai sportului românesc transilvănean. Printre sportivii de atunci ai secţiei de lupte care participă la concursuri, obţinând bune rezultate, îi găsim pe Pálosi, dr. Hodor, Mureşan, Puia.

La 10 mai 1922, la Cluj, în organizarea clubului "Universitatea", se înfiinţează Academia de luptă, box şi scrimă, având ca antrenori pe Marian Pop, ing. Vincze, la scrimă, Virgil Salvan, la box, în acelaşi timp şi preşedinte.

Clubul „Universitatea”, la 6 mai 1923, organizează la Cluj, un concurs de lupte la care participă cei mai buni sportivi din ţară la această disciplină, printre care se remarcă luptătorii bănăţeni, cu vechi tradiţii în acest sport.

După o cercetare a documentelor la Cluj, începând cu ultimele decenii ale sec. XIX (despre care am făcut deja amintire), sportul luptelor sub formula organizată, în cadrul unui club, se practică începând cu anul 1911, o dată cu înfiinţarea K.M.S.C ( Clubul Sportiv Muncitoresc Cluj ), cu sprijinul atleţilor de atunci, care practicau în egală măsură gimnastica, probele atletice, scrima, boxul, luptele.

După 1925-1926, sportul luptelor la Cluj capătă consistenţă prin organizarea diferitelor concursuri regionale, interorăşeneşti, naţionale, la care participă şi luptătorii clujeni. La Campionatele naţionale ce au avut loc la Bucureşti, în 1930, luptătorul clujean Győrkős Ferenc, s-a clasat pe locul I, fiind clasificat ca cel mai bun tehnician din acel timp. De asemenea, antrenorul şi cunoscutul luptător Klein Sándor, s-a clasat pe locul II.¹

Până în 1918, dintre practicanţii clujeni ai boxului, cel mai valoros sportiv pe plan naţional şi internaţional a fost, fără îndoială, Virgil Salvan. În primul deceniu de după 1918, sportul cu mănuşi cunoaşte o oarecare înviorare organizatorică, în cadrul unor cluburi sportive de tradiţie, ca: K.K.A.S.E. (Clubul Sportiv al Angajaţilor Comerciali din Cluj), înregistrându-şi atenţia spre mediile muncitoreşti, orientare îndreptăţită, care după mai mulţi ani, îşi va arăta roadele. În primii ani de după 1918, sportul acesta are o oarecare trecere şi în mediul studenţesc, dar apoi, încet, încet, interesul scade şi din lipsa mijloacelor.

După Primul Război Mondial, ajunge la Cluj, sculptorul Gyemánt János, pasionat al boxului şi un excelent pedagog. În scurt timp reuşeşte să strângă în jurul său la K.K.A.S.E. o serie de tineri extrem de talentaţi ca : Pálfi Victor, fraţii Dorian şi Tătaru, Bűkősi, Kézdi şi Schlezak, tineri care au reuşit curând să afirme boxul clujean pe plan naţional.

În anul 1930, semi-mijlociul Pálfi Victor a adus oraşului său natal prima centură de Campion naţional al României, urmând să o dobândească din nou în următorul an.²

În această perioadă, majoritatea cicliştilor, gimnaştilor şi boxerilor din Cluj, erau din mediul muncitoresc.

Înainte de a figura printre secţiile sportive ale căror existenţe au fost consfinţite la adunarea generală de constituire a S.S.S. „Universitatea”, din februarie 1920, scrima a fost prezentă în viaţa sportivă a tinerilor români transilvăneni cu mulţi ani înainte. Apare printre sporturile practicate în cadrul secţiei sportive ce a luat fiinţă în anul 1913 pe lângă Societatea Academică „Petru Maior” din Budapesta. În anul 1914, printre secţiile sportive ale nou înfiinţatului Club Sportiv al Tinerimei Române din Cluj, sau Clubul Sportiv Ardelean din Cluj, cum se mai numea, figurează şi scrima. Şef de secţie al acesteia era doctor Petru Vlad; referent şi practicant al scrimei, Mircea Prişcu. Însuşi secretarul clubului, Gavrilă Deac, era campion la scrimă şi antrenor. De altfel, la marea sărbătoare sportivă de la Orăştie a românilor transilvăneni, din luna mai 1914, au figurat şi întreceri de scrimă la care au participat şi sportivi aparţinând secţiilor pomenite mai sus. Din rândurile lor vor fi desemnaţi şi învingătorii : Mircea Prişcu la floretă şi Giurgiu la sabie, ambii de la Clubul Sportiv Ardelean, iniţiatorul şi organizatorul acestei „mici olimpiade” a sportivilor români transilvăneni.

Asadar, scrima este una din secţiile cu vechime de la S.S.S. Universitatea. Primul preşedinte al secţiei a fost Marin Nica. Maiorul Marian Pop şi inginerul Ion Vinţe sunt marii animatori ai scrimei în vremurile ei de la început la „U”. Pentru pregătirea sportivilor este angajat maestrul Ludovic Schenker. Clujul va deveni curând al doilea centru de scrimă al ţării, după Bucureşti. Se vor organiza primele campionate regionale. Marian Pop devine campion la sabie. Încă din primii ani de la înfiinţare se remarcă sportivul Adrian Deheleanu. Din 1924 până în 1931, obţine victorii la sabie şi floretă în multe concursuri oficiale regionale, naţionale, universitare. Se vor remarca în aceste întreceri, alături de Adrian Deheleanu, şi alţi concurenţi valoroşi : Markovici, Kakucs, la bărbaţi; Simay şi Vitályos, la femei. După 1932 succesele scrimerilor universitari se înmulţesc. Adrian Deheleanu devine campion naţional la sabie. Neufeld, Klein, Iuliu Boldor sunt alte nume ce se vor impune. Gheorghe Man va domina toate concursurile în perioada 1934 – 1935. multiplu campion la sabie şi component al echipei de sabie, de asemeni campioană, alături de Boldor, Deheleanu şi Bachner.

Dintre secţiile de scrimă ale oraşului Cluj, cele mai bune rezultate le-au obţinut sportivii clubului „Universitatea”, alături de cei de la K.A.C, Haggibor, ş.a: Adrian Deheleanu (n. 1905, fratele fotbalistului Vasile Deheleanu) a fost vicecampion naţional la floretă în 1929, la sabie în 1931 şi locul 3 la floretă în 1931; dintre fete se remarcă: Simay Margareta, loc. 3 la campionatul naţional 1924, Marcovici, vicecampioană naţională la sabie (Bucureşti 1929), Vitályos, Kakucs şi alţi sportivi şi sportive, campioni şi vicecampioni locali, regionali, universitari, ş.a.m.d.

Actele şi documentele referitoare la începuturile sportului scrimei în Cluj, scot în evidenţă personalitatea colonelului Marian Pop, din Cluj, care poseda o serie de acte referitoare la istoria scrimei. Marian Pop s-a născut la 19 septembrie 1889, în comuna Driviciorii Mici (raionul Gherla). Tatăl său, Vasile Pop, ţăran cu ştiinţă de carte, a fost numit învăţător la şcoala confesională din Driviciorii Mici şi din Mohelu. Mama sa, Ana Pop era o femeie energică. Marian Pop a urmat şcoala primară la şcoala armeană, de limbă maghiară, din Gherla, apoi din 1901 până în 1909, a fost elev al liceului din Gherla, unde s-a distins la educaţie fizică.

Noul edificiu al liceului are o sală de gimnastică construită în 1901. Primul profesor de gimnastică (calificat), a fost Gavril Csinadi, dascăl şi al lui Virgil Salvan. În 1906 Szantó I. , profesor de gimnastică, a ţinut la liceul din Gherla, un curs de scrimă pentru elevi. Marian a urmat cursul şi a devenit pasionat pentru acest sport. În 1907 a obţinut medalia de argint (gradul întâi), la concursul de gimnastică de la liceul din Gherla. După terminarea licelui a urmat cursurile Academiei militare Ludovica din Budapesta, între 1909-1912. La Budapesta s-a specializat în scrimă, în proba de sabie individuală şi pe echipe, fiind distins cu două palete.

Din 1913 până în 1921, ca ofiţer la Bistriţa, a practicat tirul cu arma şi pistolul. În 1921 a fost transferat la Cluj, unde a fost apreciat ca excelent instructor scrimeur şi a adunat o colecţie de documente referitoare la trecutul acestui sport.

În primăvara anului 1922, Marian a întâlnit, la Cluj, pe ing. I. Vincze din Budapesta, elevul maestrului de scrimă Santelli. Aceştia se cunoşteau din 1912 de la Budapesta. Cei doi au discutat cum ar putea contribui la dezvoltarea scrimei în Cluj şi la relaţiile cu organizaţiile de scrimă din străinătate. Marian a reuşit să adune un număr de amatori de scrimă şi a luat contact cu organizaţia studenţească. A început antrenamentele şi, după câtva timp, a organizat prima gală de scrimă, pentru propagandă. Dr. Coriolan Tătaru, profesor la Facultatea de Medicină din Cluj, şi-a dat concursul la organizarea unei gale de scrimă, punând la dispoziţia antrenorului o sală de gimnastică pentru antrenament. În scurt timp s-au adunat următorii amatori: ing. I. Vincze, Carol Gáal, Teodor Cotuţiu, prof. Prişcu Mircea, dr. Ioan Cosma, dr. Ioan Tolciu, Marian Pop.

Inginerul Vincze şi-a asumat rolul instructorului. La 9 iulie 1922, s-a organizat prima gală de scrimă din Cluj, în sala Redutei (actualul Muzeu Etnografic), de pe str. Memorandumului.

La 24 aprilie 1924 a apărut Regulamentul concursului de scrimă, editat de Comitetul regional FSSR din Cluj, semnat de ing. Ciortea, preşedinte şi căpitan de poliţie, Chifor- secretar. Reproducem acest document:

„Comitetul Regional FSSR Cluj - Subcomisia de scrimă”