Tensiunile termoelectrice sunt generate când conexiunile circuitului sunt realizate utilizând metale diferite. Fiecare joncţiune metal-metal formează un termocuplu, care generează o tensiune electrică proporţională cu temperatura joncţiunii. Trebuiesc astfel luate precauţii pentru minimizarea tensiunilor termoelectrice la măsurarea tensiunilor mici. Conexiunile cele mai bune sunt realizate utilizând conductoare cupru-cupru.
Tabelul 2.1 prezintă tensiunile termoelectrice pentru diferite tipuri de conexiuni.
Alte erori pot apărea când rezistenţa Rx a dispozitivului (circuitului) supus măsurării reprezintă un procent considerabil din rezistenţa de intrare Ri a multimetrului. Aceste erori se numesc erori de sarcină. În Fig.2.1 este prezentat modul de apariţie al acestei erori.
Alte erori pot apărea când rezistenţa Rx a dispozitivului (circuitului) supus măsurării reprezintă un procent considerabil din rezistenţa de intrare Ri a multimetrului. Aceste erori se numesc erori de sarcină. În Fig.2.1 este prezentat modul de apariţie al acestei erori.
Erori sistematice de aparat: datorate în principal unor imperfecţiuni constructive sau de etalonare. Din această categorie face parte eroarea de zero, generată de deplasări ale stării de echilibru corespunzătoare indicaţiei de zero. Eroarea de zero are un caracter aditiv şi este constantă pe întreg domeniul de măsură al aparatului.
Erori sistematice de aparat: datorate în principal unor imperfecţiuni constructive sau de etalonare. Din această categorie face parte eroarea de zero, generată de deplasări ale stării de echilibru corespunzătoare indicaţiei de zero. Eroarea de zero are un caracter aditiv şi este constantă pe întreg domeniul de măsură al aparatului.
Există şi alte tipuri de erori sistematice de aparat, ele determinându-se de regulă experimental, printr-o verificare corectă şi repetată a aparatelor.
Există şi alte tipuri de erori sistematice de aparat, ele determinându-se de regulă experimental, printr-o verificare corectă şi repetată a aparatelor.
Erori sistematice de metodă: sunt printre cele mai importante, ele datorându-se unor simplificări sau aproximări introduse, precum şi imposibilităţii realizării practice a condiţiilor ideale, condiţii ce ar asigura efectuarea măsurării fără erori. Un exemplu de eroare sistematică de metodă apare la măsurarea rezistenţei electrice prin metoda volt-ampermetrică, utilizând cele două tipuri de montaje: montajul aval şi montajul amonte
Aplicaţia 2.1.
Aplicaţia 2.1.
Care este eroarea sistematică de metodă comisă la măsurarea puterii consumată de rezistenţa R, utilizând metoda volt-ampermetrică (montaj amonte), cunoscând indicaţia ampermetrului I=2A şi rezistenţa internă a acestuia RA=0,05.
2.2. Erori aleatoare (întâmplătoare sau accidentale)
Sunt cele care apar diferit atât ca sens cât şi ca valoare, la repetarea măsurărilor în condiţii identice. Aceste erori nu sunt controlabile. Se pot admite drept cauze ale apariţiei acestor erori fie fluctuaţiile mărimii de măsurat, fie variaţii aleatoare rapide ale unor mărimi de influenţă. Ca urmare, erorile aleatoare pot fi determinate numai probabilistic prin intermediul funcţiilor de repartiţie de probabilitate.
2.3. Erori grosiere (inadmisibile)
Sunt caracterizate prin valori foarte mari, cu o probabilitate mică de apariţie, care conduc la denaturarea rezultatului măsurării. Ele pot proveni din funcţionări defectuoase ale aparatelor, aplicarea greşită a metodelor de măsurare, citirea eronată a indicaţiilor de către operator, e.t.c.
2.4. Erori reale şi erori convenţionale
2.4. Erori reale şi erori convenţionale
Prin eroare reală a unei măsurări se înţelege diferenţa dintre valoarea măsurată Xm şi valoarea reală sau adevărată a mărimii respective X.
X=Xm-X (2.10)
Întrucât valoarea reală (adevărată) a mărimii care se măsoară nu poate fi cunoscută, înseamnă că nici eroarea reală nu poate fi determinată, ea având numai valoare teoretică. În calculele practice ale erorilor, în locul valorii reale X, se ia o valoare de referinţă (valoare etalon) care are un caracter convenţional. Valoarea de referinţă X0 se obţine apelând la aparate sau la metode mai precise decât în cazul măsurării considerate sau se obţine, ca o medie a mai multor măsurări efectuate asupra mărimii de măsurat.
Se defineşte astfel eroarea convenţională, ca diferenţa dintre valoarea măsurată Xm şi valoarea de referinţă (etalon) X0.
Erorile definite cu relaţiile (2.10) şi (2.11) pot avea valori pozitive sau negative şi au aceeaşi unitate de măsură ca şi valoarea măsurată. Ele se numesc erori absolute, reale respectiv convenţionale.
Erorile absolute sunt utile pentru a aprecia comparativ calitatea mai multor măsurări efectuate asupra aceleaşi mărimi. Deoarece nu conţin nici o informaţie asupra valorii măsurate, erorile absolute nu caracterizează precizia unei măsurări.
