Preambul Comunitatea Studentilor Geografi

Denumirea oficială: Uniunea Myanmar Capitala: Rangoon (2,5 mil. loc.)

Limba oficială: birmana; uzuală: engleza Suprafaţa: 678.000 km2 Locuitori: 47,51 mil. (70 loc./ km2)

Religia: budism hinayana, animism, islamism, hinduism şi creştinism Moneda: kyat-ul

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 4 ianuarie

Geografie: U.M.L. este aşezată în Asia de Sud-Est, în Pen. Indochina. Limite: China (N şi E), Laos, Thailanda (E), M. Andaman (S), G. Bengal, Bangladesh, India (V). G. fizică: În N sunt Munţii Tibet, cu vf. Hkakabo Razi (5.881 m) care merg spre S (Munţii Shin, lanţul Arakan), până la M. Andaman. Coasta de Vest, mlăştinoasă. Podişul Shan ocupă tot E, făcând parte din platoul întins Yunnan (chinez) cu alt. de 910 m. Podişul este împărţit în două, de la N la S, printr-o depresiune adâncă a râului Salween (2.800 km, din care 2/3 străbat Myanmarul). Spre S, podişul intră în M-ţii Tenasserim, de unde îşi pierde treptat caracteristicile de podiş. În pod. Shan este lacul Inle. Depresiunea Centrală este formată din terenuri joase cu unele coline care se îndreaptă de la N la S, cum este Pegu Yoma. Aici se află vulcanul stins Mţ-ii. Pope (1.514 m). Apele: Irrawaddy (2.172 km, din care 1500 sunt navigabili până la Bhamo) şi afluentul său Chindwin (900 km); Sittang (563 km). În N, lacul Indawgyi (259 km2). În delta râului Irrawaddy sunt pământurile cele mai fertile. Terit. ţării mai cuprinde şi insulele Ramree şi Cheauba, ca şi Arh. Mergui. Clima: tropical-musonică (cald şi umed) dominată de musonul de vară (mai-septembrie); cea mâi umedă în iulie. Temp. medie anuală este de 25°C în ianuarie şi 31°C în aprilie, la Mandalay în ianuarie 21°C şi în aprilie 32°C. Precipitaţii: la Rangon 2.450 mm/an; la Mandalay 890 mm/an. Floră şi faună: 57% din teritoriu este acoperit de păduri de esenţe preţioase (teck); arborele de cauciuc (hevea); bambus. Fauna: tigri, leoparzi, maimuţe, multe specii de păsări, peşti. Populaţia: birmani (67%); shan, karen, kachin, chin, indieni, chinezi, kayah. Concentrarea pop. în Marea Depresiune, mai ales pe văile fl. Irrawaddy şi a afluenţilor săi şi pe coasta Golfului Martabau (de la M. Andaman). Rata natalităţii: 30,3%; a mortalităţii: 9,8%. Pop. urbană: 26%. Resurse şi economie: M. are

o economie de. tip socialist (planificată centralizat), bazată pe agric. majoritar cooperatistă, necompetitivă. M. este o ţară săracă deşi are bogăţii minerale: petrol (în Depresiunea Centrală, la Indaw, Yenangyat, Singu, Minbu); cositor, tungsten. Culturi de bananieri, trestie de zahăr, susan, porumb, arahide; predomină orezul (1/2 din supr. cultivată). Exportă: orez, lemn de teck, hevea, bumbac, minereuri metalice (zinc, plumb, cositor, wolfram), ulei vegetal. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, şosele şi vehicule; flotă comercială. Aeroport la Ţangun. Oraşe: Mandalay, Bassein, Henzada, Pegu, Myingyan. În 1920 se fundează Universitatea din Rangoon. Istoria: Birmanezii vin în sec. IX din Yunnan şi întemeiază în sec. XI un regat cu cap. la Pagan; sub acesta se va unifica întreg terit. birman, în vremea regelui Anawratha (1044-1077), când se impune budismul ca religie de stat. În sec. XIII năvălesc mongolii (Kubilai) şi distrug regatul; câteva secole există regate mici separate (Pegu, Ava, Arakan etc.). În sec. XVII-XVIII europenii instalează primele factorii (ale portughezilor, olandezilor, francezilor şi englezilor). Englezii poartă 3 războaie (1824-1885) cu birmanezii şi cuceresc ţara integrând-o Indiilor Britanice. În 1937 este declarată colonie a coroanei. La 4.I.1948 devine independentă- şi ia numele de Uniunea Birmană, care refuză să facă parte din Commonwealth. Revolte, nemulţumiri între minorităţi, instabilitate economică. În 1962 lovitură de stat; se impune un regim militar dictatorial, cu un partid unic, care conduce ţara „pe calea birmaneză spre socialism”. În 1988 o juntă militară preia conducerea (abrogă Con­stituţia) şi adoptă o nouă denumire a ţării: „Uniunea Myanmar”. În 1990 se fac alegeri şi câştigă opoziţia, dar, junta refuză să predea puterea. Adunarea Constituantă pregăteşte o nouă Constituţie. Se instaurează instabilitatea socială şi criza politică. În 1992 ONU condamnă regimul represiv instaurat de junta militară. Statul: Este republică prezidenţială, potrivit Legii Naţionale pentru Democraţie din 1990. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Consiliul pentru Instaurarea Legii şi Ordinii de Stat; cea executivă de un cabinet numit şi condus de preşedinte. Regim autoritar militar. Multipartitism.

Uruguay

Denumirea oficială: Republica Orientală a Uruguayului Capitala: Montevideo (1,35 mil. loc.)

Limba oficială: spaniola Suprafaţa: 177.500 km2 Locuitori: 3.204.000 (18 loc./km2)

Religia: catolicism 90%, protestantism, mozaism Moneda: peso uruguayan Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 25 august

Geografie: U. se află în SE Americii de Sud, la nordul estuarului Rio de Plata. Limite: Brazilia (N,) Oc. Atlantic (E), Argentina (V). G. fizică: Predomină câmpia înaltă (prelungire a pam­pasului argentinian) cu coline uşoare (200-500 m alt.). Ape: fl. Uruguay (1.510 km), la V, pe graniţa cu Argentina; cu afl. său Rio Negro (500 km). Clima: este subtropicală, cu influenţe oceanice. Temp. medie anuală: ianuarie: 22°C şi iulie 10°C în Montevideo. Precipitaţii: 970 mm/an la Rio de Plata; 1.270 mm/an în N; 1.400 mm/an la Montevideo. Floră şi faună: Vegetaţie dominant ierboasă (77% păşuni); 2% păduri. Populaţia: este formată din europeni 95% (de origine spaniolă şi italiană), metişi, mulatri. Concentrarea max. în zona Montevideo. Cca. 700.000 uruguayeni trăiesc în afara graniţelor U. Rata natalităţii: 16,5%; a mortalităţii: 10,4%. Rata pop. urbane: 90%. Resurse şi economie: econ. bazată pe agric., în special creşterea animalelor: ovine, bovine, porcine, cabaline. Ind. axată pe congelarea cărnii sau prelucrarea ei; ind. lânii; tăbăcirea pieilor. Alte resurse: peşte, guano, tutun, bumbac, produse lactate. Exportă: carne şi derivatele ei, lână, textile, piei; uleiuri vegetale, produse alimentare. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, căi rutiere; autovehicule. Flotă comercială. Două poduri rutiere (de 5,4 km şi 2,4 km) peste fl. Uruguay, care leagă U. de Argentina, pentru a favoriza schimbul cu Argentina în cadrul MERCOSUR.

Oraşe: Salto, Paysandu, Las Piedras, Rivera. Există universitate la Montevideo (1949). Istoria: Când spaniolii au explorat U. (1516), era locuit de triburi ale indienilor charrua, seminomade. După un secol vor fi colonizaţi. Iezuiţii şi franciscanii vin să-i „pacifice” pe indienii care, de fapt, fuseseră supuşi masacrului. În 1776, U. este inclus în „Bando Oriental”, apoi în Viceregatul Rio de Plata. Încep mişcările antispaniole, lupta pentru independenţă; liderul: Jose Artigas. Dominaţia spaniolă ia sfârşit în 1814. Portughezii invadează U. în 1817. La 25 august, 182.5 îşi proclamă independenţa. În sec. XIX iese la iveală conflictul dintre partidul liberal (colorados) şi cel conservator (blancos); U. devine cel mai democratic stat din America Latină, cu un nivel de viaţă superior celorlalte state ale continentului („Elveţia Americii”). 1839-1851: marele război împotriva Argentinei. În 1919: o constituţie liberală. 1933-1942 U. este atins de criza mondială; un regim dictatorial. În 1966 o reformă constituţională în care se accentuează rolul preşedintelui. Mişcarea teroristă urbană Tupamaros destabilizează viaţa U.; este reprimată de armată. 1976­1984: militarii conduc ţara, după care se restabileşte puterea civilă. Statul: este republică prezidenţială, conform Constituţiei din 1966. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Parlament (Senat şi Camera Federală a Deputaţilor); cea executivă de un cabinet numit şi con­dus de preşedinte. Multipartitism.

Uzbekistan

Denumirea oficială: Republica Uzbekistan Capitala: Taşkent (2 mil. loc.)

Limba oficială: uzbeka Suprafaţa: 447.000 km2 Locuitori: 23,34 mil. (52 loc. / km2)

Religia: islamism (sunit), creştinism Moneda: sum-ul

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 31 august

Geografie: U. este aşezat în Asia central-vestică. Limite: Kazahstan (V, N şi E), Kirghistan, Tadjikistan (E şi SE), Afganistan (S), Turkmenistan (V). G. fizică: U. se întinde din jurul Mării Aral (N) până la Munţii Tian-Shan (cca. 4.000 m) şi Pamir (E) şi se desfăşoară în marea depresiune a Turanului ce cuprinde: deşertul Kâzâlkum (presărat cu mici culmi de cca. 700 m) şi platoul deşertic Ustiur (sub 300 m), ambele împărţite cu Kazahstanul; delta fl. Amudaria (care se varsă în M. Aral). Oaze alimentate de afluenţii Amudariei şi Sârdariei. În SE munţii Turkestan şi Zeravşan (alt. 2.000-5.000 m). La graniţa cu Tadjikistanul, depresiunea Fergana, udată de afluenţii Sârdariei, şi valea Zeravşan separă lanţuri muntoase. Ape: Amudaria, cu afluenţii săi: Zeravşan, Surhandaria, Sirabad; afluenţii Sârdariei. M. Aral s-a micşorat simţitor, datorită faptului că apele sunt folosite intens la irigaţii (Marele Canal Fergana de 370 km). Clima: este continental-excesivă, cu mari diferenţe de temperatură; în S 50°C, iar în N iarna -30°C. Precipitaţiile sunt sărace sub 150 mm/an în zonele deşertice; 400 mm/an în munţi. Floră şi faună: Vegetaţie de deşert şi semideşert: ierburi xerofite, salcâmi de nisip, saxauli. În stepe, vegetaţie ierboasă; pajişti alpine. Vegetaţie forestieră slabă (2% din terit.). Faună variată: urşi, antilope, arhari, iepuri, dropii, şacali, reptile, fazani. Populaţia: 70% sunt uzbeci; ruşi, tătari, kazahi, tadjici, kirghizi, ucrainieni, evrei, germani. Concentrarea max. a pop. în valea Zeravşan şi în depr. Fergana. 25%o din pop. activă lucrează în industrie. Rata natalităţii: 28,3%; a mortalităţii: 5,6%. Pop. urbană: 41%. Resurse şi economie: Industria diversificată: petrochimică, de îngrăşăminte, constr. de maşini, de medicamente, textilă, alimentară. Agric. bazată pe irigaţii: cultura intensă a bumbacului, pomicultură, viticultură, tutun, legume, trestie de zahăr, cereale; creşterea animalelor: ovine (Karakul), cămile, bovine. Resurse minerale: hidrocarburi, gaze naturale, metale neferoase. , Transporturi şi comunicaţii: căi ferate care fac legătura dintre Transiberian şi portul Krasnovodsk; transport maritim; navigaţie pe Amudaria. Oraşe: Samarkand, Namangan, Andijan, Buhara, Fergana, Circik, Angren. Peste 30 de institute de învăţământ superior; Academia Naţională de Ştiinţe. Istoria: Teritoriul U. coincide cu „vechiul drum al mătăsii”; face parte din Imp. Persan (sec. VI-IV î. Hr.), cucerit de Alexandru cel Mare; provincie a imp. Seleucid, a regatului Bactrianei (sec. III-II î. Hr.); cucerit de arabi din sec. VIII, face parte din lumea islamică. Sec. IX-X se desprinde din Califatul Arab. Uzbekistan face parte din Imp. Mongol al lui Ginghis Han şi Tamerlan. Oraşul Samarkand înfloresie (este capitală). După numele lui Ozbeg/Uzbek, conducătorul Hoardei de Aur (1313-1342); descendenţii triburilor mongole dintre Sârdaria şi Amudaria îşi iau acest nume. În sec. XVI, pe terit. U. ia fiinţă statul Saibanizilor; Hanatul Hiva, Emiratul Buhara; sec. XVIII Hanatul Kokand. În 1868-1876, U. este anexat de Imp. Rus. În 1918 este proclamată R.A.S.S. Turkestan în cadrul RSFSR; în 1924, cu toată rezistenţa şi ajutorul britanic, statul este proclamat R.S.S. Uzbecă. În 1989 limba uzbecă devine limbă de stat; conflicte interetnice; în 1990, este adoptată declaraţia de suveranitate; în 1991 Sovietul Suprem declară independenţa U. adoptând numele de Republica Uzbekistan; la Alma Ata semnează actul constitutiv de aderare la CSI. Între 1990-1992, conflicte interetnice la frontiera cu Kirghizia. Statul: este republică prezidenţială, potrivit Constituţiei din 1991.

Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Sovietul Suprem; cea executivă de Consiliul de Miniştri numit de preşedinte ca rezultat al alegerilor legislative. Regim cu largi prerogative ale executivului. Multipartitism.

Vanuatu

Denumirea oficială: Republica Vanuatu (fostă Noile Hebride)

Capitala: Port Vila (19000 loc.)

Limba oficială: pidgin english; engleza; franceza Suprafaţa: 14.700 km2 Locuitori: 160.000 (14 loc./km2)

Religia: protestantism 70%, catolicism 20%, animism Moneda: vatu-ul

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 30 iulie

5

Geografie: V. este aşezat în SV Oc. Pacific, în continentul Oceania. G. fizică: V. este format din cca 40 de insule dintre care 10 mai mari: Espiritu Santo (4900 km2), Malekula (2539 km2), Erromanga (1113 km2), Efate-Vate (1094 km2), Ambrym (644 km2), Epi (637 km2) ş.a. Relieful principalelor insule este muntos; sub 2000 m alt.; câteva insule au vulcani activi (ins. Tanna, Ambrym, Lopevi). Clima: este tropicală cu precipitaţii bogate între 2500 mm/an - 4000 mm/an. În timpul verii australe se iscă uragane. Floră şi faună: Păduri tropicale pe 90% din terit. Fauna: şerpi, crocodili, păsări. Populaţia: este formată din melanezieni 90%, polinezieni, metişi, europeni. Concentrarea max. a populaţiei în ins. Tanna, Pentecote, Efate-Vate; mai puţin densă în ins. Espiritu Santo, Malekula, Erromanga. Există insule nelocuite, altele care nu sunt sigure din pricina vulcanilor activi (Ambrym). 75% din pop. activă este ocupată în agricultură. Rata natalităţii: 32,8%, a mortalităţii: 6,1%. Pop. urbană: sub 20%. Resurse şi economie: Economia slabă, bazată pe agricultură şi servicii. Se cultivă: cocotieri (nuci de cocos), bananieri, cacao, cafea, arahide de pământ, trestie de zahăr, porumb ş.a. Pescuitul este dezvoltat; turismul într-o oarecare măsură. Aport de capital prin facilităţile fiscale acordate înscrierii firmelor străine. Res. minerale: manganul. Alte resurse: lemnul. Export: nuci de cocos, cacao, cafea. Transporturi şi comunicaţii: vehicule; aeroport la Luganville, Port Vila. Oraşe: Luganville (în Espiritu Sancto). Istoria: În mileniul 1 î. Hr. pe terit. arh. V. trăiau triburi de melanezieni, înrudite cu papuaşii. În 1606 ins. sunt descoperite de navigatorul portughez Fernandez de Queiros, apoi explorate de navigatorul francez L. A. Bougainviile (1769). În 1774 insulele sunt explorate de James Cook, care le dă numele de Noile Hebride. După 1824 aici vin misionari creştini. La începutul sec. XX ins. devin terit. administrat împreună de Franţa şi Marea Britanie în 1980, acest condominion anglo-francez îşi proclamă independenţa. Statul; este republică parlamentară, conform Constituţiei din 1980. Puterea legislativă este exercitată de Parlament; cea executivă de un cabinet condus de liderul partidului majoritar din Parlament. Multipartitism.

Vatican

Denumirea oficială: Statul Vatican Capitala: Vatican Limba oficială: latina şi italiana Suprafaţa : 0,44 Km2 Locuitori: 750 (1.700 loc./km2)

Religia: catolicism

Forma de guvernământ: stat independent condus de Suveranul Pontif ales pe viaţă Ziua naţională: 22 octombrie

Geografie: Statul V. (Statto della Citta del Vaticano) este aşezat în S. Europei, în inima capitalei italiene; Roma, pe malul drept al râului Tevere/Tibru, pe colina Vatican. Este constituit din: piaţa şi basilica Sf. Petru (15061629), palatul Vatican şi anexele: muzee, grădini, fiind delimitat de restul Romei prin zidul cetăţii Vatican. Se adaugă 12 clădiri în Roma şi Castel Gandolfo (drepturi extrateritoriale). Populaţia: de cca. 750 loc. este formată din cetăţeni ai statului Vatican, plus „garda elveţiană" (100 persoane). Resurse şi economie: V. nu publică statistici referitoare la economia şi finanţele statului. Au activitate de turism intensă, datorită bunurilor culturale de o valoare inestimabilă (Capela Sixtină (1473-1481); Capela decorată de Fra Angelico (1477); mari încăperi decorate de Raphael (1508-1517), galerii de pictură, sculpturi, piese arheologice, o bibliotecă cu cca. 67.000 manuscrise şi o jumătate de milion de cărţi. Istoria: Vaticanul este o continuare a Statului Papal (Patrimonium Sancti Petri), pe care Pepin cel Scurt în 756 îl acordă bisericii catolice. El cuprindea regiunile Italiei centrale (Lazio, Umbria, Marche şi Romagna). Statul papal a jucat un rol important în istoria evului mediu european. În 1869-1870, în conciliul ecumenic ţinut în basilica Petru din Roma, sub Pius IX; a fost proclamată dogma infailibilităţii pontificale; definiţie ce a provocat o schismă. În 1870, trupele italiene ocupă Roma şi papa se retrage la Vatican. Prin Tratatul de la Lateran între Sfântul Scaun şi Mussolini (febr. 1929); se recunoaşte suveranitatea statului Vatican (condus de Suveranul Pontif ales pe viaţă), cu deplina suveranitate a jurisdicţiei, puterii politice, militare, financiare, diplomatice etc. În 1978 este ales al 266-1ea papă, (primul papă este considerat Sf. Petru), Karol Wojtyla, arhiepiscop de Cracovia sub numele de Papa Ioan Paul al II-lea, cel mai tânăr din acest secol şi primul papă neitalian după anul 1523. Statul: Vatican este un stat independent, conform tratatului de la Lateran încheiat în 1929 cu Italia, revizuit prin Concordatul din 1984. Puterea legislativă şi cea executivă este exercitată de Pontiful Suprem (papa) (ales pe viaţă de Conclavul cardinalilor), ajutat de Colegiul Sacru al Cardinalilor şi de Curia Romană. Nu există partide politice. Şeful statului este Pontiful Suprem; există şi un Secretar de stat.

Venezuela

Denumirea oficială: Republica Venezuela Capitala: Caracas (1,29 mil. loc.)

Limba oficială: spaniola Suprafaţa: 912.050 km2 Locuitori: 22,31 mil. (24 loc./km2)

Religia: catolicism 95%, protestantism Moneda: bolivarul Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 5 iulie

Geografie: V. este aşezată în N Americii de Sud în bazinul Orinoco. Limite: M. Caraibilor, Oc. Atlantic (N şi NE); Guyana (E), Brazilia (E şi S), Columbia (V). G. Fizică: Partea continentală se împarte în 4 regiuni naturale: Bazinul lacului Maracaibo; regiunea Anzilor, cu cele două şiruri muntoase: Sierra de Perija şi Sierra Nevada de Merida (Pico Bolivar, 5.002 m alt. max.), ce închid lacul Maracaibo, o lagună cu apă dulce; regiunea Llanos, în bazinul Orinocului, delimitată la N de Anzi, la S de Podişul Guyanei. Spre E, Llanos se înalţă prin coline şi terase. Masivul Guyanei se întinde la SE de Orinoc. V. are peste 70 de insule în M. Caraibilor. Ape: Orinoco, 2.740 km, din care aproape jumătate navigabil. În V. există cea mai înaltă cascadă din lume: Angel pe râul Churun 979 m. Clima: dominantă este tropicală, cu un anotimp ploios şi unul secetos; se schimbă în funcţie de altitudine. Zona caldă, situată sub 800 m alt. temp. variază între 24°C-36°C; zona temperată, între 800-2.000 m, temp. între 16°C-23°C; peste 2.000 m, zonă rece, temp. sub 16°C. Anotimpul ploios din iunie-noiembrie. Temp. medie anuală: Caracas: 21°C, coasta şi interiorul terit.: 27°C. Precipitaţii pe coastă: 1.020 mm/an, în interior: 1.020-2.030 mm/an (în anotimpul ploios). Floră şi faună: Pădurile mai ales cele tropicale, practic impenetrabile, ocupă cca. 50% din terit. (pe Pod. Guyanei). Câmpia bazinului Orinoco este savană. Faună bogată, specifică celor două formaţii vegetale. Populaţia: este compusă din: metişi 66%, albi 22%, negri 10%, amerindieni. Concentrarea max. a pop. în N, pe ţărmul caraibian şi în zona Anzilor. Rata natalităţii 24,9%; a mortalităţii 4,7%. Rata pop. urbane: 92%. Resurse şi economie: Econ. bazată pe producţia de petrol, în bazinul Maracaibo (V. este printre primii producători din lurne), şi pe prelucrarea lui; fiind principalul element de export. Producţia de energie electrică pe baza hidroenergiei, alt element de export. Alte resurse: bauxită (şi implicit prod. de alumină); fier, aur, cărbune, gaze naturale, diamante, mangan, fosfaţi, nichel, sare, azbest. Agric. nu este performantă. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, căi rutiere (în zona nordică şi slab în est); flotă comercială. Aeroport la: Caracas. Oraşe: Maracaibo, Valencia, Barquisimento, Maracay/ Porto La Cruz, San Cristobal, Ciudad Bolivar, Ciudad Guyana, Barcelona. Există universităţi la Caracas (3), Maracaibo, Merida, Carabobo, Oriente. Istoria: În 1498, Columb descoperă V. (gura de vărsare a fl. Orinoco); Ojeda şi Vespucci explorează coasta (1499), primul dându-

1. 
   numele de „Mica Veneţie”. Cu toate atacurile indienilor caraibi, spaniolii se aşează aici în 1520. Carol Quintul vinde colonia unei familii de negustori germani până în 1546; este inclusă în Viceregatul Peru, apoi în Noua Grenadă (1739); în 1773 în Căpitănia Generală. În 5 iulie 1811 se declară independentă. Face parte din Republica Federativă Marea Columbie (1819), iar în 1830 se separă ca stat de sine stătător. La începutul sec. XX se începe exploatarea petrolului şi V. devine mare exportatoare de petrol. În 1948: primul preşedinte ales conform Constituţiei, urmează o lovitură de stat militară şi o dictatură (1953-1958). După înlăturarea dictaturii, V. traversează o perioadă de stabilitate şi de reforme econ. (naţionalizarea minelor de fier, a ind. petrolului). Politica externă a V. se caracterizează printr-o tot mai mare independenţă faţă de marile puteri. Tentative nereuşite de lovitură de stat. Statul: este republică prezidenţială, stat federal, conform Constituţiei din 1961. Puterea
   

legislativă este exercitată de preşedinte şi de Congresul Naţional (Senat şi Camera Deputaţilor; cea executivă de un cabinet numit şi condus de preşedinte. Multipartitism.

Vietnam

Denumirea oficială: Republica Socialistă Vietnam Capitala: Hanoi (3 mil. loc.)