Raportul de analiză

Secţia comercială (operativitate – 87,10%)

Numele şi prenumele	Stoc 2007	Intrate 2008	Soluţionate 2008	Operativitate %
Dorin Ilie Ţiroga	10	281	271	93,12
Florin Moţiu	16	431	438	97,98
Anca Buta	16	545	533	95,00
Petruţa Micu	16	533	523	95,26
Mircea Boar	16	435	462	97,61
Maria Ofelia Gavrilescu	16	558	530	92,33
Csaba Bela Nasz	16	468	454	93,80
Magdalena Mălescu	20	477	492	98,99
Cătălin Nicolae Şerban	14	392	398	98,02
Marian Bratiş	20	478	486	97,59

Secţia Contencios Administrativ şi fiscal (operativitate – 79,41%)

Numele şi prenumele	Stoc 2007	Intrate 2008	Soluţionate 2008	Operativitate %
Barbă Ionel	28	466	455	92,10
Chiu Mircea Ionel	77	863	846	90,00
Liber Claudia	77	801	783	89,17
Olaru Rodica	50	689	696	94,18
Dacu Cristian (01.01.-01.08.2008)	91	426	436	84,33
Catargiu Victoria (01.01-03.12.2008	81	681	651	85,43
Pătru Răzvan	65	750	713	87,84
Duma Diana (01.12.-31.12.2008)	-	91	60	66,34

Secţia de Litigii de muncă şi asigurări sociale (operativitate – 91,83%)

Numele şi prenumele	Stoc 2007	Intrate 2008	Soluţionate 2008	Operativitate %
Maria Ana Biberea	26	1757	1746	97,92
Florin Dogaru	26	1889	1857	96,97
Ioan Jivan	25	2332	2235	94,82
Carmen Puşa Pârvulescu	25	2006	1947	95,86
Aurelia Schneph	-	679	858	86,15
Mihail Decean	25	1624	1504	91,20
Vasilica Sandovici	-	1479	1418	95,87

2.3. Încărcătura pe judecător
În cursul anului 2008, Curtea de Apel Timişoara a funcţionat constant cu un număr de 45 de judecători.

Fluctuaţiile de personal s-au datorat pensionărilor intervenite în cursul anului ( 5 judecători), respectiv, promovărilor de la tribunale la curte ( 2 judecători).

La nivelul întregii instanţe, prin raportarea numărului dosarelor aflate pe rol la numărul total de judecători (45), rezultă încărcătura pe judecător de 218 dosare. În raport cu situaţia dosarelor soluţionate în perioada de referinţă, media pe judecător este 186 dosare soluţionate.

Raportat la secţiile instanţei, situaţia se prezintă astfel:

Secţia civilă (Media pe secţie – 319,66)

Numele şi prenumele	Total dosare (stoc + intrate)
Lidia Barac	108
Daniela Calai	272
Adriana Corhan	253
Marinela Giurgincă	406
Ion Graur	294
Lucian Lăpădat	393
Maria Lăpădat	313
Maria Martinescu	404
Erica Nistor	155
Gheorghe Oberşterescu	398
Carmina Orza	383
Trandafir Purcăriţa	384
Cristian Pup	249
Rujiţa Rambu	395
Florin Şuiu	388

Secţia penală (media pe secţie – 648,57 )

Numele şi prenumele	Total dosare (stoc + intrate)
Dincă Ion	637
Danilov Milan	147
Bogdan Laura	651
Bratiş Marian	78
Costea Constantin	732
Ionescu Victor	706
Nacu Anca	731
Bugarsky Gheorghe	680
Martin Codrina Iosana	74
Popescu Florin	74

Secţia comercială (Media pe secţie – 475,8 )

Numele şi prenumele	Total dosare (stoc + intrate)
Dorin Ilie Ţiroga	291
Florin Moţiu	447
Anca Buta	561
Petruţa Micu	549
Mircea Boar	451
Maria Ofelia Gavrilescu	574
Csaba Bela Nasz	484
Magdalena Mălescu	497
Cătălin Nicolae Şerban	406
Marian Bratiş	498

Secţia Contencios Administrativ şi fiscal (media pe secţie – 752,28)

Numele şi prenumele	Total dosare (stoc + intrate)
Barbă Ionel	494
Chiu Mircea Ionel	940
Liber Claudia	878
Olaru Rodica	739
Dacu Cristian Alexandru	517
Catargiu Victoria	762
Pătru Răzvan	815
Duma Diana	91

Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale (media pe secţie – 1699)

Numele şi prenumele	Total dosare (stoc + intrate)
Maria Ana Biberea	1783
Florin Dogaru	1915
Ioan Jivan	2357
Carmen Puşa Pârvulescu	2031
Aurelia Schneph	679
Mihail Decean	1649
Vasilica Sandovici	1479

2.4. Concluzii privind evoluţia indicatorilor statistici la nivelul instanţei în anul 2008. Vulnerabilităţile identificate. Măsuri de remediere preconizate
În ceea ce priveşte analiza cantitativă a activităţii instanţei, prezentate în capitolul de faţă, s-au identificat următoarele vulnerabilităţi:

a. Sistemul statistic utilizat în sistemul judiciar nu este da natură a furniza elemente de natură a impune concluzii ferme cu privire la indicatorii de performanţă urmăriţi în activitatea instanţelor şi judecătorilor, cu precizarea că, la nivel naţional, nu sunt stabilite standarde de performanţă specifice indicatorilor de performanţă, în raport cu care se efectuează raportările statistice. Pe cale de consecinţă, din datele statistice prezentate în acest capitol, nu pot fi trase concluzii relevante privind eficienţa activităţii judecătorilor şi eficacitatea instanţelor / secţiilor, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.

Mai mult, România nu are standarde oficiale şi universale pentru durata proceselor, stabilite separat pentru fiecare subcategorie de cauze (nu doar pentru tipurile majore de cauze: civil, comercial, penal, etc.), şi separat pentru fiecare nivel de jurisdicţie, în aşa fel, încât, diferenţele în complexitate şi modalitatea în care se soluţionează cauzele să fie luate în considerare.

Nu pot fi măsurate: timpul de procesare al cauzelor, procentajul cauzelor în desfăşurare care sunt apreciate ca fiind mai vechi decât standardele de timp dorite, căci, sistemul statistic actual permite doar raportarea numărului de cauze soluţionate sau în derulare în intervale foarte mari de timp (până la 6 luni, între 6 şi 12 luni), ignorându-se faptul că pentru anumite subcategorii de cauze, un standard de timp ar putea fi de două luni sau de opt luni,funcţie de gradul de complexitate al cauzei.

De asemenea, durata totală a procedurilor nu este în prezent măsurată, numărul unic de identificare conţinut în sistemul Ecris, fiind aplicat la instanţa noastră, abia cu începere din data de 01.07.2006. La fel, etapele intermediare nu sunt măsurate, deşi durata procedurilor relevă ca principală cauză de tergiversare a judecăţii, durata desfăşurării expertizelor la care se adaugă durata implicată de termenele acordate pentru prezenţa avocatului în cauză.

Încărcătura de dosare este, în prezent, măsurată prin observarea numărului total de dosare, în curs de soluţionare sau soluţionate, fără a fi luat în considerare gradul de complexitate al cauzelor şi timpul de muncă necesar instrumentării acestora în funcţie de natura sau obiectul lor. În acest fel, sistemul statistic nu oferă informaţii necesare pentru stabilirea detaliată şi precisă a încărcăturii instanţelor şi judecătorilor, cu toate consecinţele ce rezultă din aceasta, cu privire, inclusiv, la necesarul de resurse umane.

Apreciem, în acest context, eforturile Consiliului Superior al Magistraturii efectuate în scopul creării unui sistem pentru măsurarea încărcăturii de lucru, cât şi eforturile efectuate pentru generarea unui modul statistic în sistemul Ecris, exprimându-ne speranţa că un astfel de sistem va deveni funcţional în cursul anului 2009.

În acelaşi timp, considerăm că se impune elaborarea unui standard de operativitate care să indice cauzele judiciare estimate a fi soluţionate de un judecător într-un an, cu luarea în considerare a tuturor nevoilor magistratului pentru ca acesta să pronunţe soluţii de înaltă calitate, cu metode de lucru eficiente. Numai în acest fel ar fi posibil ca operativitatea instanţei să fie comparată cu operativitatea medie pentru toate instanţele, evident prin luarea în consideraţie a standardului de operativitate fixat. Sistemului actual îi lipsesc instrumentele pentru măsurarea indicatorilor referitori la volumul de muncă şi operativitate, deosebit de importanţi pentru aprecierea calităţii activităţii desfăşurate de instanţe şi judecători.

b. Volumul de activitate al instanţelor devine vulnerabil şi din motive ce ţin de sfera legislativă. Astfel, în actualul stadiu legislativ, instanţa, respectiv judecătorul, nu pot gestiona şi administra numărul cauzelor ce se înregistrează, căci judecătorii gestionează propriile şedinţe de judecată, operativitatea ridicată fiind invers proporţională cu numărul de dosare rulate. În timp ce magistratul poate gestiona eficient doar numărul de cauze rulate, printr-o operativitate bună în rezolvarea lor, volumul de activitate privit ca număr de cauze rulate, apare în strânsă legătură cu nevoile societăţii de a se adresa justiţiei.

Modificările legislative succesive, cum ar fi, de exemplu, în domeniul competenţei instanţelor de judecată, materia raporturilor de muncă, materia contenciosului administrativ şi fiscal, sunt de natură să determine situaţii juridice multiple, deduse judecăţii, cu consecinţe asupra volumului de activitate al instanţelor.

Cu titlu exemplificativ, în materia contenciosului administrativ, în legislaţie s-au produs modificări numeroase, precum modificarea Codului de procedură fiscală, de 17 ori, modificarea Legii 188/1999, modificarea Legii contenciosului administrativ prin Legea nr. 262/2007 în privinţa constituirii completelor de judecată. De asemenea, în materia dreptului muncii, legislaţia este extrem de abundentă şi fluctuantă

c. Absenţa unor dispoziţii legale similare prevederilor art. 35 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind posibilitatea examinării admisibilităţii formale a unei acţiuni în justiţie, înaintea oricăror dezbateri contradictorii. În această situaţie, practic, instanţele sunt obligate să primească spre judecată orice fel de cerere, indiferent pe ce suport este scrisă, fără a interesa dacă este în mod vădit inadmisibilă ori formulată cu rea credinţă.

În acest context, considerăm că, sub aspect legislativ, se impune reevaluarea normelor înscrise în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, în forma sa iniţială, care obliga la formularea acţiunilor judiciare, exclusiv, prin intermediul avocaţilor, asemenea norme urmând a avea caracter obligatoriu;

d. Insuficienţa resurselor umane relevată de statele de funcţii actuale.

Experienţa consacrată în sistemul judiciar din România relevă faptul că specializarea instanţelor s-a realizat utilizându-se, aproape exclusiv, criteriul volumului de activitate al instanţei.

În contextul actual, nevoia de specializare a instanţelor şi judecătorilor, considerăm că intră în conflict cu criteriul menţionat, căci luarea în considerare a acestui criteriu este da natură a amâna procesul de specializare menţionat, cu consecinţe asupra raţiunii care stă la baza ideii de specializare a instanţelor şi judecătorilor. Pe cale de consecinţă, calitatea actului de justiţie, în continuare, rămâne discutabilă, cu consecinţe, inclusiv, în planul imaginii justiţiei în societatea civilă.

Pentru atingerea scopurilor urmărite prin specializare, s-a estimat, din experienţa proprie instanţelor noastre, că, la nivelul fiecărei instanţe / secţii se impune distribuirea unui număr de judecători necesar constituirii a cel puţin trei complete de judecată. Numai în acest fel, dispoziţiile legale şi regulamentare pot fi aplicate. Avem în vedere, în special, normele cu privire la repartizarea cauzelor, soluţionarea incompatibilităţilor, respectarea principiului continuităţii.

În acelaşi context, considerăm că actuala distribuire a instanţelor judecătoreşti în teritoriu este da natură a face inaplicabile o serie de norme legale şi regulamentare, între care determinante sunt cele cu valoarea de principii, precum principiul repartizării aleatorie a dosarelor, principiul specializării.

De aceea, considerăm că o evaluare pe criterii ştiinţifice a necesarului de resurse umane în sistemul judiciar se impune cu necesitate, precum şi o evaluare a criteriilor care au stat la baza distribuirii instanţelor judecătoreşti în teritoriu, asemenea evaluări fiind de natură a justifica intervenţii legislative, în plan naţional.

La nivelul Curţii de Apel Timişoara s-a realizat un studiu complex privind necesarul de personal, atât pentru judecători cât şi pentru personalul auxiliar de specialitate, care a fost comunicat Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei. S-a stabilit un necesar de posturi de judecător – pe termen scurt – de 22 judecători; pe termen mediu – 31 judecători, iar pe termen lung de 44 judecători, precum şi un număr de posturi de grefier – pe termen scurt – 9 grefieri, pe termen lung – 20 grefieri.

În acest demers s-a urmărit asigurarea conţinutului, raţiunii şi respectării principiului distribuirii aleatorii a cauzelor, a principiului continuităţii dezbaterilor, principiului stabilităţii completelor de judecată, principiului specializării judecătorului, principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, respectiv, garanţiile unei justiţii independente, imparţiale, credibile şi eficiente.

În acelaşi timp, am răspuns raţiunii organizării şi funcţionării la nivelul Curţii de Apel Timişoara a tuturor secţiilor aferente materiilor fundamentale de drept, care determina, inclusiv, natura litigiilor.

Constatăm că, în ciuda acestor demersuri care pornesc de la realităţi bine cunoscute în sistemul judiciar, nu există o preocupare pentru a elimina o parte din efectele produse de subdimensionarea personalului la nivelul instanţelor, sens în care se poate explica intervenţia legislativă de modificare a art. 10 din legea contenciosului administrativ în privinţa constituirii completelor de judecată, dar şi modificarea aceleiaşi norme prin Legea nr. 97/14.04.2008, când s-a revenit la formularea iniţială a art. 10, ceea ce relevă incoerenţa legislativă în fundamentarea proiectelor de lege.

În altă ordine de idei, fără a avea pretenţia furnizării unor criterii definitive pentru generarea unui modul statistic corespunzător, avansăm un mod de calcul al operativităţii, de natură a preîntâmpina obstacolele amintite, considerând că acesta ar fi mai expresiv pentru aprecierea calităţii serviciului instanţelor şi judecătorilor, cel puţin până la momentul furnizării modulului statistic preconizat, obiect de studiu al Consiliului Superior al Magistraturii.

Astfel, la raportarea numărului de dosare aflate pe rol, cu desfăşurarea pe complete, materii şi vechimea cauzelor, de la data intrării în sistem şi de la data înregistrării la curte, apreciem că numărul dosarelor nou înregistrate (la registratură) trebuie să fie considerat echivalent cu numărul de dosare nou intrate la judecători (adică înregistrate şi repartizate), chiar dacă unele dintre acestea sunt proiectate la un termen viitor celui la care se face raportarea.

Apoi, la calculul operativităţii, apreciem că trebuie cuprinse doar dosarele nou intrate care au avut cel puţin un termen de judecată până la data la care se calculează operativitatea, sistem în care numărul dosarelor nou înregistrate la registratură nu va fi identic cu cel avut în vedere la calculul operativităţii. Aceasta, întrucât operativitatea pune în evidenţă activitatea concretă a judecătorilor, efectiv consumată la data raportării, în timp ce numărul dosarelor aflate pe rol la un moment dat, vizează inclusiv încărcătura de dosare proiectată în viitor. În acest fel, se asigură principiul continuităţii raportărilor, respectându-se acelaşi criteriu în raportările succesive, tocmai pentru a da eficienţă raportărilor efectuate şi pentru a nu lipsi de elocvenţă analizele comparative.

Sub aspectul evidenţei volumului de activitate, deosebit de importantă este continuitatea completelor, aflată în strânsă legătură cu posibilitatea alcătuirii completelor din judecători stabili, în aşa fel, încât să se poată ţine o evidenţă riguroasă a activităţii sub aspectul stocului de dosare şi al dosarelor nou intrate, pe judecător.

În prezent, semnalăm dificultatea ţinerii unor astfel de evidenţe, căci la nivelul secţiilor, cum rezultă din planificările lunare,au existat o serie de situaţii în care componenţa efectivă a completelor nu a fost aceeaşi de-a lungul anului. Exemplificăm situaţia completelor specializate de la secţia civilă, în care judecătorii au fost supliniţi prin rotaţie de preşedintele secţiei sau de alţi judecători. Apoi, semnalăm situaţia dosarelor din completele de urgenţă, din perioada vacanţei judecătoreşti, care au reprezentat dosare nou intrate pentru anumiţi judecători, pentru ca, ulterior, să fie atrase, după caz, în stocul altor complete.

Acest circuit al dosarului, de la data intrării şi până la soluţionare, este dificil de urmărit în condiţiile în care de la data intrării şi până la data soluţionării, apar, uneori, o serie de situaţii, inclusiv incidente procedurale, care implică transferul dosarului de la un judecător (la care apare intrat) la un alt judecător (care îl soluţionează), precum şi efectuarea unui reglaj statistic.

Acest reglaj are în vedere mai înainte de toate principiul că un dosar trebuie să apară o singură dată intrat şi doar o singură dată soluţionat, în caz contrar, datele nu reflectă fidel realitatea şi, totodată, operativitatea pe judecător nu este comparabilă cu operativitatea pe secţie;

În al doilea rând, dosarul soluţionat de un anumit judecător trebuie să apară ca intrat la aceeaşi judecător, situaţie pe care am exemplificat-o mai sus, numai astfel putând să fie calculată corect operativitatea pe judecător.

În al treilea rând, trebuie stabilit stocul rămas nesoluţionat, pe judecător, care se efectuează la sfârşitul fiecărui an, întrucât acest stoc se adaugă la dosarele nou intrate şi reprezintă unul dintre factorii de calcul ai operativităţii.

Facem observaţia că formularistica pentru evidenţa activităţii instanţei răspunde mult mai bine raportărilor ce privesc activitatea instanţei, pe secţii sau global, însă în ultima perioadă s-a insistat tot mai mult pe evidenţa activităţii pe judecător, ceea ce a solicitat un efort suplimentar, major, din partea grefierilor şefi de secţie, cărora le-a revenit sarcina de a efectua raportările respective, cu toate operaţiunile la care ne-am referit în material.

Totodată, astfel cum s-a sesizat şi de la nivel central (CSM – Direcţia Resurse Umane şi Organizare), s-au efectuat raportări diferite chiar de la nivelul instanţelor din raza aceleiaşi curţi de apel, ceea ce denotă o înţelegere diferită a termenilor de către instanţe şi, prin urmare, datele înscrise în raportări pot fi culese după principii diferite.

Susţinem, în continuare, necesitatea de a crea certitudinea raportărilor pe principii unitare, similare, cu atât mai mult, cu cât datele raportate de la nivelul instanţelor sunt puse într-o grilă de apreciere comparativă, iar scopul raportărilor este acela de a contura, prin date concrete, poziţia reală a instanţei noastre în sistem.

Acestea sunt câteva motive care ne îndreptăţesc să apreciem necesitatea unificării practicii privind rezultatele statistice prin elaborarea unui modul statistic în aplicaţia Ecris.

Alăturat măsurilor preconizate mai sus, considerăm că pentru scăderea volumului de activitate / judecător, se impun următoarele:

- valorificarea întocmai a dispoziţiilor art. 114 alin. 1 – 4 Cod procedură civilă;

- continuarea demersurilor pentru ocuparea posturilor vacante de personal auxiliar;

- evaluarea ştiinţifică a necesarului de resurse umane;

- elaborarea unui studiu aprofundat în vederea înfiinţării secţiei pentru soluţionarea cauzelor de familie şi minori, justiţia pentru minori fiind un criteriu în evaluarea reformei sistemului judiciar;

- un management anticipativ privind fluctuaţiile de personal (promovări, pensionări, etc.), pentru preîntâmpinarea situaţiilor de criză în sistem.

De asemenea, independent de modul de calcul al operativităţii per judecător, considerăm că se impune luarea tuturor măsurilor pentru diminuarea efectelor factorilor subiectivi de natură a influenţa operativitatea, ceea ce presupune:

- studiul aprofundat al dosarelor de către judecătorul cauzei, cu prilejul pregătirii şedinţei de judecată;

- perfecţionarea pregătirii profesionale centralizată, descentralizată şi individuală;

- observarea doctrinei şi jurisprudenţei relevante în raport cu natura şi obiectul cauzelor;

- controlul duratei procedurilor de către judecător, prin aplicarea întocmai a dispoziţiilor procedurale de natură a opri orice tendinţă de tergiversare a ciclului procesual, în mod arbitrar;

Precizăm că, factorii subiectivi care influenţează indicatorii în discuţie, au fost permanent în atenţia managementului instanţei. Astfel, bianual, au fost evaluate cauzele care afectează durata proceselor, cât şi modul de respectare a dispoziţiilor legale, care permit reluarea ciclului procesual, ca urmare a casărilor / desfiinţărilor hotărârilor judecătoreşti pronunţate în căile de atac, context în care s-au întocmit programe de măsuri, dezvoltându-se şi proiecte pentru îmbunătăţirea pregătirii profesionale a judecătorilor şi responsabilizarea acestora în derularea activităţilor.