Secţia I civilă Competenţa teritorială în litigiile civile născute dintr-o faptă penală soluţionată printr-o hotărâre distinctă. Art. 07 Noul Cod de procedură civilă Art. 113 al. Noul Cod de procedură civilă

(Decizia civilă nr.491/17.03.2015)
Prin sentinţa civilă nr.1056/16 septembrie 2014, Tribunalul Vâlcea a respins, ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă contestaţia introdusă de D.C. asupra deciziei nr.88/21 noiembrie 2013, emisă de Serviciul de Ambulanţă Vâlcea.

În motivare, s-a reţinut în fapt că decizia este un act ce pune în executare dispoziţia nr.51 din aceeaşi zi, dată de D.S.P. Vâlcea, acesta fiind actul în baza căruia raporturile desfăşurate între contestator şi Serviciul de Ambulanţă Vâlcea pentru funcţia de director economic interimar, au încetat.

Cum actul emis de Serviciul de Ambulanţă este unul de ducere la îndeplinire a celui întocmit de către autoritatea publică, desfiinţarea lui ar fi fără efect, măsura încetării interimatului în funcţia de conducere subzistând acestei eventuale anulări.

S-a mai arătat că nu s-a făcut dovada existenţei unor raporturi de muncă între intimat şi contestator, cea dintâi neavând calitate de angajator al acestuia.

Împotriva sentinţei, în termen, a formulat apel contestatorul, solicitând respingerea excepţiei şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, în vederea continuării judecăţii.

În continuare, s-au dezvoltat motivele pentru care consideră că nu se putea lua măsura eliberării sale din funcţia interimară de director economic, acest interimat impunându-se a lua până la organizarea concursului pentru ocuparea postului.

În şedinţa publică de astăzi, 17 martie 2015, Curtea a luat în discuţie raporturile juridice afectate prin decizia contestată în cauză, cu consecinţa legalei învestiri a instanţei de dreptul muncii şi respectiv compunerea acesteia, potrivit dispoziţiilor speciale, cu asistent judiciar.

Prin decizia civilă nr. 491/17.03.2015, Tribunalul Vâlcea, Secţia I civilă a admis apelul formulat de contestator şi a dispus anularea sentinţa şi trimite cauza pre rejudecare aceluiaşi tribunal, în complet de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele.

Aşa cum rezultă din contestaţia cu care prima instanţă a fost învestită, decizia Serviciului de Ambulanţă Vâlcea este un act de eliberare din funcţia de director economic interimar al serviciului, cu încadrarea pe funcţia de economist la biroul financiar de contabilitate al contestatorului.

Cum se poate observa, în cauză există două raporturi, unul de muncă, în funcţia de economist, iar altul managerial, distinct de acesta.

Potrivit art.111-(1) al Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, conducerea serviciilor de ambulanţă judeţene şi al municipiului Bucureşti este formată din (...) b) un comitet director format din managerul general, directorul medical, directorul economic, directorul tehnic şi asistentul-şef.

La alin.(3) se stabileşte că, până la ocuparea prin concurs a funcţiilor de conducere care fac parte din comitetul director, conducerea interimară a serviciilor de ambulanţă judeţene şi al municipiului Bucureşti se numeşte prin act administrativ al autorităţii de sănătate publică.

Pct.(8) al aceluiaşi articol prevede că funcţia de manager general se va ocupa prin concurs, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Managerul general încheie cu autoritatea de sănătate publică un contract de management pe o perioadă de maximum 3 ani, în conţinutul căruia sunt prevăzuţi atât indicatorii specifici de performanţă, cât şi clauzele contractuale care reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor. Contractul de management poate fi prelungit după încetarea mandatului pe o perioadă de 3 luni, maximum de două ori, perioadă în care se organizează concursul de ocupare a funcţiei. Contractul de management poate fi reziliat în cazul neîndeplinirii obligaţiilor prevăzute în acesta.

În acelaşi timp, potrivit pct.(9), contractul individual de muncă al persoanelor care ocupă funcţia de manager general în cadrul serviciului de ambulanţă judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, se suspendă de drept pe perioada exercitării mandatului.

Cum se poate observa în cauza de faţă în discuţie nu se află un raport de muncă, ci unul reglementat de un contract distinct, acela de manageriat, supus clauzelor proprii şi fără legătură cu legislaţia muncii, motiv pentru care, cum s-a arătat mai sus, contractul de muncă pe durata lui este suspendat.

În atare situaţie, soluţionarea prezentei pricini de către instanţa de dreptul muncii este una greşită din punctul de vedere al competenţei funcţionale, dar mai ales din punctul de vedere al compunerii completului, în afară de magistrat, cu asistenţi judiciari.

Raporturile sunt supuse regulilor ce guvernează materia contenciosului administrativ, întrucât ele sunt unele de autoritate publică, numire în vederea conducerii, organizării unui serviciu public, aşa cum rezultă din dispoziţiile art.1 şi 2 ale Legii nr.544/2004, situaţie în care Curtea urmează a constata că se impune ca admiţându-se apelul să fie anulată sentinţa dată de tribunal în primă instanţă cu participarea nelegală, în completul de judecată, a asistenţilor judiciari, potrivit dispoziţiilor art.480 pct.6.

Cu toate acestea, întrucât instanţa greşit a găsit cererea ca fiind una subordonată regulilor de dreptul muncii, respingând-o ca inadmisibilă, fără a lua în examinare temeiurile de cenzurare formulate de către reclamant, temeiuri care îşi au sediul în materia contenciosului administrativ, faţă de pct.3 al art.480 Cod procedură civilă, cauza a fost trimisă spre rejudecare aceluiaşi tribunal, spre a se compune ca instanţă de contencios administrativ.


SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

CONTENCIOS
1. Contestaţia la executare. Opoziţia la executare. Excepţiile pe care le poate opune debitorul.

Art.399 alin.3 Cod procedură civilă

Art.61 alin.6 Legea nr.58/1934

Art.63 Legea nr.58/1934

Art. 321 din Norma cadru nr.6/1994
Dispoziţiile art.399, alin.3 Cod procedură civilă prevăd că în situaţia existenţei unei executări silite făcute în temeiul unui titlu executoriu, care nu este emis de o instanţă judecătorească se pot invoca apărări de fond împotriva acestui titlul executoriu.

Prin opoziţia la executare, contestatorii solicită anularea biletului la ordin seria ***; anularea executării silite înseşi; anularea actelor de executare silită şi întoarcerea executării, cu precizarea că opoziţia la executare vizează valabilitatea biletului la ordin ca act juridic, iar contestaţia la executare urmăreşte valabilitatea aceluiaşi act.

Potrivit dispoziţiilor art.399 alin.3 Cod procedură civilă, prin contestaţia la executare se pot ataca pe fond titluri executorii care nu sunt emise de instanţele judecătoreşti sau titluri faţă de care legea nu prevede o altă procedură de contestare pe fond.

Prin opoziţia la executare, reglementată de Legea nr.58/1934, concepută ca o cale de atac, debitorul, după primirea somaţiei emisă conform prevederilor art.61 alin.6, poate să invoce apărări specifice raportului cambial, neputând să solicite anularea actelor de executare.

Astfel conform art.63 din Legea nr.58/1934 în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiunile de nulitatea titlului, potrivit dispoziţiunilor art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19.

De asemenea, conform art. 321 din Norma cadru nr.6/1994 privind comerţul făcut cu de instituţiile de credit cu cambii şi cu bilete la ordin, excepţiile pe care un debitor cambial le poate opune posesorului cambiei se împart în următoarele categorii: a) excepţii privitoare la nulitatea titlului; b) excepţii decurgând din raporturile personale dintre posesorul şi debitorul cambiei (excepţii personale) şi c)excepţii privitoare la condiţiile de exercitare ale acţiunii sau execuţiei cambiale (excepţii procedurale).

Conform art. 328 din Norma nr.6/1994 excepţiile personale derivă din raporturile juridice care intervin între părţile semnatare ale cambiei. Aceste raporturi constituie, de regulă, raportul fundamental al obligaţiei cambiale abstracte.

Excepţiile personale sunt: a) excepţii referitoare la raportul fundamental care a determinat crearea sau circulaţia cambiei; b) excepţii referitoare la viciile de consimţământ; c) excepţii izvorând din raporturi ulterioare creaţiei cambiale. În consecinţă, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale mai sus menţionate rezultă că excepţiile personale, decurgând din raporturile fundamentale, justificate de stingerea raportului fundamental fie ca urmare a plăţii, fie ca urmare a compensaţiei, trebuiesc invocate pe calea specială a opoziţiei cambiale prevăzută de Legea nr.58/1934, iar anularea actelor de executare se poate solicita doar pe calea contestaţiei la executare.

Judecătorul are dreptul să califice juridic acţiunea, iar instanţa de fond, în mod legal, a apreciat că a fost învestită atât cu opoziţie la executare, cât şi cu o opoziţie cambială, în condiţiile în care anulare actelor de executare se poate cere doar prin contestaţie la executare.

Faptul că instanţa nu a pus în discuţie calificarea juridică a acţiunii nu este în măsură a o vătăma pe recurentă, care a beneficiat de asistenţă juridică calificată, având posibilitatea să-şi facă toate apărările necesare.

(Decizia nr. 6/R-cont/12 Ianuarie 2015)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm.Vâlcea, la data de 03.04.2013, sub nr.4593/288/2013, debitorii: S.I. şi S.M., în contradictoriu cu creditoarea S.C. B. S.A. Bucureşti au formulat opoziţie la executarea silită începută împotriva acestora, în dosarul de executare silită nr.133/2013 al BEJ PVA, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunţa, instanţa să dispună: anularea biletului la ordin seria ***; anularea executării silite înseşi; anularea tuturor actelor de executare silită şi întoarcerea executării, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivând în fapt cererea, debitorii arată că biletul la ordin pus în executare silită este nul, deoarece a fost completat cu încălcarea înţelegerilor anterioare dintre părţi (art.12 din Legea 58/1934) şi are scadenţe succesive (art.36 alin. ultim din Legea nr.58/1934).

Se susţine astfel că, prin contractul de credit nr.*** încheiat între SC T. SRL si creditoare s-a convenit emiterea de către debitoare principală a unor bilele la ordin în alb, avalizate de către aceştia, cu scadenţa la vedere.

Se precizează că biletele la ordin au fost completate de către creditoare împotriva acestei înţelegeri, fiind stabilită scadenţa la o zi fixă, respectiv 02.08.2011 iar, în opinia oponenţilor, în materia scadentei, potrivit art.37 din Legea 58/1934, biletul la ordin cu scadentă la vedere trebuie prezentat la plată în termen de un de zile de la data emiterii, adică 27.02.2009, ceea ce înseamnă că scadenţa biletului la ordin, potrivit contractului dintre părţi era 27.02.2010.

Prin completarea biletului la ordin de către creditoare cu scadenţa la o zi fixă (prin încălcarea înţelegerii dintre părţi) s-a ajuns ca acest bilet la ordin să aibă două scadenţe succesive 27.02.2010 şi 02.08.2011, iar în temeiul art.36 alin. ultim din Legea nr.58/1934, un bilet la ordin cu scadenţe succesive este nul.

În continuare, oponenţii au susţinut că biletul la ordin nu poate fi pus în executare silită împotriva acestora, având în vedere că el nu poate fi executat silit nici împotriva trăgătorului SC T. SRL, invocându-se dispoziţiile art.35 alin.1 din Legea 58/1934.

Se menţionează că, în prezent, trăgătorul se află în procedura de faliment ce face obiectul dosarului nr.4912/90/2011 al Tribunalului Vâlcea, încât obligaţia de plată a trăgătorului nu mai poate fi executată silit sau în altă modalitate prevăzută de dreptul comun, potrivit art.36 din Legea 85/2006.

Se susţine că, având în vedere identitatea dintre obligaţia oponenţilor şi cea a debitorului, nici aceştia nu pot fi supuşi, până la închiderea procedurii de faliment, vreunei forme de executare silită.

Intimata B. SA a formulat întâmpinare la opoziţia la executare formulata de contestatorii SI şi SM, prin care a solicitat instanţei să respingă acţiunea ca neîntemeiata, pentru următoarele considerente:

În motivarea întâmpinării se susţine că între intimată si SC T. SRL s-a încheiat contractul de credit linie de credit revolving nr. ***, modificat prin actul adiţional nr.1/27.02.2009, garantat prin emiterea unui bilet la ordin "în alb" de către împrumutat si avalizat de SI şi SM, care au semnat si contractul de credit, atât in calitate de administratori si asociaţi, cât si în calitate de garanţi per aval.

Întrucât împrumutatul SC T. SRL nu si-a îndeplinit obligaţiile contractuale, la data scadentei, intimata a depus spre plata biletul la ordin, care a fost refuzat.

Având in vedere ca biletul la ordin refuzat la plata a fost avalizat şi de SI şi SM, în vederea recuperării creanţei s-a formulat cerere de executare silita împotriva garanţilor per aval, fiind constituit dosarul nr.133/2013 pe rolul BEJ PVA.

Astfel, în data de 18.03.2013, executorul judecătoresc a emis Somaţia cambială comunicată debitorilor in data de 26.03.2013, punându-li-se în vedere ca, în termen de o zi de la primirea acesteia să efectueze plata sumei de 120.651,59 lei compusa din debit conform titlului executoriu de 112.069,92 lei la care s-au adăugat cheltuieli de executare in cuantum de 8.581,67 lei.

În ceea ce priveşte solicitarea de constatare a nulităţii biletului la ordin, motivat de faptul că „a fost completat cu încălcarea înţelegerilor anterioare dintre părţi şi are scadente succesive", intimata precizează că, în conformitate cu prevederile pct.322 din Noma Cadru BNR nr.6/1994, nulitatea titlului executoriu, în speţa a biletelor la ordin, poate fi invocata de către oponent, prin reiterarea excepţiilor formale bazate pe lipsa unuia sau mai multor elemente esenţiale ale cambiei sau a excepţiilor bazate pe lipsa de valoare juridica a condiţiilor de formă, numai aparent existente (incapacitatea, falsul sau lipsa de mandat).

Se susţine că, în speţa dedusa judecaţii, criticile aduse de oponenţii avalişti, nu se circumscriu textului legal mai sus invocat si nu sunt de natura sa conducă la nulitatea titlului executoriu (bilet la ordin).

În continuare, se susţine că reclamanţii au semnat şi contractul de credit nr. *** - în calitate de garanţi per aval, fiind de acord cu garantarea creditului, cu biletul la ordin avalizat de ei si in calitate de administratori ai societăţii împrumutate astfel că, în cauza nu este îndeplinită niciuna din condiţiile care sa conducă la anularea actelor de executare si nici a titlului executoriu.

Se precizează că biletul la ordin a fost emis la data de 27.02.2009, fără a avea completata data scadentei, context în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 din legea nr.58/1934, poate fi considerat plătibil la vedere, iar termenul la care poate fi prezentat la plata poate fi prelungit de către trăgător.

Astfel, interpretând dispoziţiile contractuale asumate de contestatori in art.6.1.2. din contractul de credit nr. *** care prevăd ca împrumutatul are obligaţia sa menţină în vigoare garanţiile prevăzute la art.4 pe toata perioada de derulare a contractului, în lumina dispoziţiilor art.37 din legea nr.58/1934, rezulta fara putere de tăgada că a existat o prelungire convenţionala a datei la care se poate prezenta biletul la ordin la plata.

Având in vedere ca biletul la ordin a fost emis la 27.02.2009 cu scadenta la 02.08.2011, intimata a apreciat ca au fost pe deplin respectate dispoziţiile legale in materie.

Cu privire la al doilea motiv al contestaţiei, respectiv ca intimata nu putea pune in executare biletul la ordin, raportat la dispoziţiile art.36 din legea nr.85/2006, se precizează că oponenţii contestatori fac o mare confuzie intre executarea debitoarei în insolvenţă si executarea garanţilor per aval, susţinând în acest sens că Legea nr.85/2006 nu poate influenta în niciun fel drepturile creditorului asupra garanţilor.

Prin sentinţa civilă nr.7418/08.10.2013 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea s-a respins excepţia tardivităţii formulării opoziţiei la executare; s-a respins opoziţia la executare formulată de contestatori, precum şi contestaţia la executare, precum şi cererea de întoarcere a executării silite.

Pentru a statua astfel, prima instanţă a reţinut că, prin încheierea nr.1005/EX/15.03.2013, Judecătoria Rm. Vâlcea a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu – bilet la ordin *** – stipulat fără protest, care garantează contractul de credit ***, modificat prin actul adiţional nr.1/27.02.2009, garantat prin emiterea unui bilet la ordin "în alb" de către împrumutatul SC T. SRL şi avalizat de SI şi SM, care au semnat si contractul de credit, atât in calitate de administratori si asociaţi, cât si în calitate de garanţi per aval.

Acest bilet la ordin a fost refuzat la plata pentru lipsă de disponibil, iar ca efect, a fost emisă de către intimata creditoare B. SA somaţia de executare cambială, la data de 18.03.2013, precum şi adrese de înfiinţare a popririi sumelor de bani deţinute la bănci comerciale.

Instanţa de fond a reţinut că se critică executarea de către contestatori, pe de-o parte, pe considerentul că titlul executoriu - bilet la ordin ar fi nul, deoarece a fost completat cu încălcarea înţelegerilor anterioare dintre părţi (art.12 din Legea 58/1934) şi are scadenţe succesive (art. 36 alin. ultim din Legea nr.58/1934).

Pe calea contestaţiei la executare, contestatorii au susţinut că biletul la ordin nu poate fi pus în executare silită împotriva acestora, având în vedere că el nu poate fi executat silit nici împotriva trăgătorului SC T. SRL, făcându-se trimitere la dispoziţiile art.35 alin.1 din Legea 58/1934.

Se susţine că, în prezent, trăgătorul se află în procedura de faliment ce face obiectul dosarului nr.4912/90/2011 al Tribunalului Vâlcea, încât, obligaţia de plată a acestuia nu mai poate fi executată silit sau în altă modalitate prevăzută de dreptul comun, potrivit art.36 din Legea 85/2006. Având în vedere identitatea dintre obligaţia oponenţilor şi cea a debitorului, nici aceştia nu pot fi supuşi până la închiderea procedurii de faliment vreunei forme de executare silită.

Instanţa de fond a considerat că primul motiv din cererea contestatorilor este neîntemeiat, faţă de prevederile Legii nr.58/1934 ce reglementează regimul juridic al unui asemenea act, biletul la ordin fiind un titlu formal, ce trebuie să îmbrace forma scrisă şi să cuprindă menţiunile prevăzute de lege.

S-a considerat că biletul la ordin în discuţie este titlu executoriu, caracter ce îi este conferit de art.106 alin. 1 coroborat cu art. 61 alin.1 şi 3 din Legea nr.58/1934, raportat la art.63 alin.1 din Legea nr.58/1934.

S-a statuat că biletul la ordin, în temeiul căruia s-a pornit executarea silită împotriva contestatorilor, cuprinde toate elementele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.104 din Legea nr.58/1934, respectiv: denumirea de bilet la ordin; promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă determinată; arătarea scadenţei; arătarea locului unde plata trebuie făcută; numele celui căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută; arătarea datei şi a locului emiterii; semnătura emitentului.

Prin semnarea biletului la ordin, contestatorul a autorizat intimata să-l introducă în circuitul bancar în vederea decontării, în eventualitatea demarării procedurii de executare silită.

Instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art.104 pct.7 şi art.35 alin.(3) din Legea nr. 58/1934, statuând că oponenţii-contestatori au semnat personal instrumentul de plată, ceea ce conduce la concluzia că şi-au exprimat consimţământul cu privire la emiterea acestuia, obligându-se să plătească, la scadenţă, suma înscrisă în cuprinsul lui.

Contrar susţinerilor contestatorilor-oponenţi, biletul la ordin are o singură scadenţă, respectiv data de 02.08.2011, menţionată expres în cuprinsul acestuia. În acest sens, raportat la susţinerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanţa a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiilor cuprinse la pct.70. din Noma Cadru BNR nr.6/1994 - cambia în alb este un titlu care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori şi o parte din menţiunile cerute de art.1 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin.

Instanţa de fond a considerat că biletul la ordin a fost emis la data de 27.02.2009, fără a avea completata data scadentei, context in care, în conformitate cu dispoziţiile art.37 din legea nr. 58/1934, poate fi considerat plătibil la vedere, iar termenul la care poate fi prezentat la plata poate fi prelungit de către trăgător.

Astfel, interpretând dispoziţiile contractuale asumate de contestatori în art.6.1.2. din contractul de credit nr. ****/03.03.2008, care prevăd că împrumutatul are obligaţia sa menţină in vigoare garanţiile prevăzute la art. 4, pe toata perioada de derulare a contractului, in lumina dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 58/1934, instanţa de fond a concluzionat că a existat o prelungire convenţionala a datei la care se poate prezenta biletul la ordin la plata.

Ca atare, biletul la ordin a fost emis „în alb” la data de 27.02.2009, fără a avea completata data scadentei, context in care, in conformitate cu dispoziţiile legii nr.58/1934, data scadentei poate fi de maxim 3 ani de la data emiterii.

Instanţa de fond a concluzionat că biletul la ordin respectată cerinţele impuse de lege pentru valabilitatea acestuia, fiind prezumat ca fiind valabil, în măsura în care conţine menţiunile expres prevăzute de lege.

Astfel, chiar dacă aceste menţiuni nu ar fi fost completate, biletul la ordin ce constituie titlu executoriu s-ar fi socotit valabil, în condiţiile art.105 din Legea nr.58/1934.

Instanţa de fond, referitor la susţinerea potrivit căreia biletul la ordin nu poate fi pus în executare silită împotriva contestatorilor, având în vedere că el nu poate fi executat silit nici împotriva trăgătorului SC T. SRL a constat că aceasta este nefondată.

Astfel, împrejurarea că debitorul se află în procedura insolvenţei, nu afectează dreptul creditorului să se îndrepte împotriva garanţilor.

Analizând cuprinsul titlului executoriu, rezultă că contestatorii s-au obligat, angajând patrimoniul societăţii pe care o administrau, dar şi pe al lor înseşi, ca persoane fizice, semnând şi ca garanţi şi răspunzând în solidar cu debitoarea, potrivit prevederilor contractuale menţionate la art. 4.1.

De asemenea, faptul că, în procedura insolvenţei, banca creditoare s-a înscris în lista creditorilor, nu înseamnă înlăturarea dreptului său de a urmări garantul, în caz de încasare dublă fiind dispusă restituirea, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.

Instanţa de fond a considerat că eficienţa garanţiei vizează tocmai situaţia în care creditorul nu îşi poate îndestula creanţa din patrimoniul debitorului, astfel că acesta este în drept să pornească executarea garanţiilor aduse creanţei sale.

Împrejurarea deschideri procedurii insolvenţei în privinţa societăţii debitoare şi înscrierea la masa credală a intimatei creditoare nu are nicio relevanţă, atât timp cât aceasta nu şi-a acoperit, nici măcar în parte, creanţa, cu precizarea că art.36 din Legea 85/2006 vizează suspendarea executărilor silite pornite împotriva societăţii intrate în procedură, ci nu împotriva garanţilor pentru obligaţiile acestor societăţi.

Instanţa de fond a concluzionat că actele de executare silită au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, în baza unui titlu executoriu valabil şi în conformitate cu acesta, neexistând niciun motiv care să atragă anularea titlului sau a actelor de executare.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, instanţa a apreciat ca fiind neîntemeiată opoziţia la executare şi contestaţia la executare, completate, motiv pentru care le-a respins ca atare.

Împotriva acestei sentinţe au exercitat calea de atac a apelului contestatorii-debitori, solicitând admiterea acestuia, cu modificarea în tot a hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea opoziţiei la executare silită.

În motivarea căii de atac s-a susţinut că soluţia este pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității, deoarece instanța nu a fost investita cu o contestație la executare silita, ci doar cu o opoziţie la executare, situație in care, in temeiul art.129 alin.6 Cod procedură civilă nu se putea pronunța decât in limitele obiectului cererii.

În ceea ce privește argumentele primei instanțe in respingerea cererii, apelanții au susținut că acestea sunt nelegale, deoarece biletul la ordin pus in executare silita nu este „la vedere” ca efect implicit al faptului ca a fost emis in alb, ci ca urmare a dispoziţiilor exprese in acest sens, cuprinse în contractul de credit.

Prin urmare, termenele privind scadenta si completarea nu sunt aplicabile unui bilet la ordin în alb, ci sunt cele aplicabile unui bilet la ordin cu scadenta la vedere, nefiind aplicabile dispoziţiile art.12 din Legea nr.58/1934, ci art.37, care stabileşte că scadenţa este de un an de la data emiterii, nu trei ani de la data emiterii.

De asemenea, se arata ca prelungirea termenului de scadenta nu poate fi implicită şi nu poate fi dedusă din dispoziţiile art.6.1.2. din contract, ce vizează garanțiile, nu biletul la ordin. Pe de alta parte, scadenta nu poate fi decât certă şi trebuie să rezulte din chiar textul titlului, iar o eventuala prelungire a termenului scadentei unui bilet la ordin peste termenul de un an prevăzut de art.37 din Legea nr.58/1934 trebuie sa rezulte din chiar titlul pus în executare silită, nu din alte acte şi să fie opera trăgătorului, pentru ca doar el are dreptul de a prelungi scadenta.

În cauză, trăgătorul nu a făcut nicio mențiune în biletul la ordin privind prelungirea scadentei, condiții in care titlul este nelegal şi lovit de nulitate, deoarece a fost completat peste termenul de un an, de o persoana care nu avea dreptul sa modifice scadenta.

În al treilea motiv de apel se susţine că avalul este o garanţie speciala, reglementat de Legea nr.58/1934 şi se supune regulilor speciale, in sensul ca avalistul este ţinut in acelaşi mod ca acela pentru care a garantat.

Prin întâmpinarea formulata în cauză de intimată s-a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, pe considerentul că sentinţa a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale şi în baza motivelor ce vizează cauza. Astfel prima instanţă s-a pronunţat asupra cererii, cum a fost completată, atât asupra opoziției la executare, cât şi asupra contestaţie la executare întemeiată pe disp. Codului de procedură civilă.

În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la scadenţa biletului la ordin, s-a arătat că acesta are scadenţa la vedere, potrivit disp. art.37 din Legea 58/1934 şi prin coroborare cu prevederile art.12 din acelaşi act normativ, data scadenţei putând fi de maxim trei ani de la data emiterii.

Intimata a susţinut că apelanţii interpretează greșit disp. art.35 alin.1 din Legea 58/1934, deoarece avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat şi acesta are obligaţie autonomă şi personală ce-şi are izvorul în biletul la ordin. Deschiderea procedurii de insolvenţă a debitorului principal nu afectează raporturile dintre creditor şi garanţii per aval, iar obligaţia asumată de aceştia din urmă este distinctă faţă de obligaţia principală.

Prin decizia nr.262/A/09.09.2014 Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă, a respins apelul declarat de debitori.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Prin opoziţia la executare formulată de apelanţii-contestatori se solicita anularea biletului la ordin seria ***, anularea executării silite înseşi, anularea tuturor actelor de executare silită şi întoarcerea executării. Această opoziţie la executare vizează însăşi valabilitatea biletului la ordin ca act juridic, în timp ce contestaţia la executare în cazul biletelor la ordin trebuie să se limiteze strict la aspecte ce ţin de valabilitatea actelor de executare individuale.

În ceea ce priveşte procedura de contestaţie la executare şi opoziţie la executare, articolul 399 alin.3 din Codul de procedură civilă prevede că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de către o instanţă judecătorească, se pot invoca, în contestaţia la executare, apărări de fond, împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop, o altă cale de atac.

Astfel, prin intermediul contestaţiei la executare se pot ataca pe fond titluri executorii care nu sunt emise de instanţele judecătoreşti sau titluri faţă de care legea nu prevede o altă procedură de contestare pe fond.

S-a considerat că opoziţia la executare reglementată de Legea nr.58/1934 este concepută ca o cale de atac, prin intermediul căreia, debitorul care a primit somaţia emisă conform prevederilor art.61 alin.6 poate invoca excepţii de nulitate a titlului cambial, în condiţiile art.63 din aceeaşi lege. Așadar, in cazul biletelor la ordin, Legea 58/1934 instituie o procedură de contestare pe fond, şi anume opoziţia la executare.

Astfel, prin pronunțarea primei instanțe asupra opoziției la executare si asupra contestației la executare, nu s-a încălcat principiul disponibilității părților, cu consecința nerespectării limitelor obiectului cererii.

În ceea ce priveşte cea de-a doua critica de apel, tribunalul a reţinut că biletul la ordin, ca titlu de credit, se caracterizează prin autonomie, care se exprimă şi prin aceea că menţiunile din biletul la ordin nu pot fi completate cu alte înscrisuri.

Biletul la ordin căruia îi lipsesc menţiunea sumei şi menţiunea scadenţei este nul ca titlu de credit cambial, conform art.2 alin.1 din Legea nr.58/1934.

Absenţa menţiunii scadenţei are drept remediu considerarea biletului la ordin ca fiind plătibil la vedere, potrivit dispoziţiilor art.105 alin.2 din legea nr.58/1934,. ceea ce îl obligă pe creditor să-l prezinte debitorului spre vedere, completându-se caseta din stânga sus de pe faţa biletului la ordin.

Conform prevederilor art.106 alin.2 coroborate cu dispoziţiile art.12 din Legea nr.58/1934 biletul la ordin poate fi emis şi în alb, dacă poartă semnătura emitentului, dar în acest caz emiterea biletului în alb trebuie să fie expres menţionată în rubrica „stipulat” din partea centrală şi de sus a biletului la ordin.

Drept urmare, împrejurarea ca s-a stabilit data de 02.09.2011, drept scadenţă a plăţii valorii biletului la ordin, rezultă din încheierea nr.1005/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea, prin care s-a admis cererea şi s-a încuviinţat executarea silita a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin ***, stipulat fără protest, emis la data de 27.02.2009 în valoare de 112.069,92 lei cu scadenţa la data de 02.08.2011. De asemenea, a fost autorizată creditoarea să treacă la executarea silită a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu.

Instanţa de apel consideră că apelanţii interpretează în mod greşit dispoziţiile art.35 din Legea nr. 58/1934, potrivit cărora ”avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat”, deoarece între avaliştii debitori şi trăgător există o obligaţie autonomă şi personală, ce îşi are izvorul în biletul la ordin. Ca a atare, deschiderea procedurii de insolvenţă a debitorului principal nu afectează raporturile dintre creditor şi garanţii per aval.

Pe cale de consecinţă, reţinând că nu există motive temeinice pentru anularea sau schimbarea încheierii, în baza prevederilor art.296 C.pr.civ., tribunalul a respins apelul ca fiind nefondat şi a menţinut soluţia pronunţată de judecătorie ca legală şi temeinică.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs debitorii SI şi SM, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea acestuia, cu modificarea în tot a deciziei recurate şi admiterea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr.7418/08.10.2013 a Judecătoriei Rm.Vâlcea, iar pe fond admiterea opoziţiei la executare silită, invocându-se dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă.

În primul motiv de recurs se susţine că decizia recurată este pronunţată cu aplicarea greşită a legii, precizându-se că primul motiv de apel viza faptul că instanţa de fond a respins, pe lângă opoziţia la executare silită şi o contestaţie la executare silită, deşi recurenţii nu au formulat o asemenea cerere şi nici nu s-a pus în discuţia părţilor o astfel de recalificare a opoziţiei la executarea silită.

Se menţionează că Tribunalul Vâlcea a respins primul motiv de apel, susţinând că nu s-a încălcat principiul disponibilităţii, neexistând nicio explicaţie privind modul în care instanţa de apel a ajuns la concluzia că, deşi s-a exercitat o opoziţie la executare, instanţa de fond a respins şi o contestaţie la executare, încălcând principiul disponibilităţii, decizia recurată nefiind motivată din acest punct de vedere.

În alt doilea motiv de recurs se susţine că al doilea motiv de apel viza faptul că instanţa de fond a confundat biletul la ordin în alb, cu biletul la ordin cu scadenţă la vedere, aplicând dispoziţiile legale referitoare la biletul la ordin în alb pentru biletul la ordin cu scadenţă la vedere, confundând cele două tipuri de bilete la ordin.

Se susţine că cei doi recurenţi au arătat la fond şi în apel că biletul la ordin pus în executare silită este „la vedere”, ca urmare a dispoziţiilor contractuale exprese cuprinse în contractul de credit (pct.4.2 din Contract), ci nu ca urmare a faptului că a fost emis în alb, potrivit art.105 din Legea nr.58/1934.

Drept urmare, termenele privind scadenţa şi completarea biletelor nu sunt cele aplicabile unui bilet la ordin „în alb”, ci sunt cele aplicabile unui bilet la ordin „cu scadenţa la vedere”, chiar dacă posesorul completează biletul cu o altă scadenţă, scadenţa reală a biletului la ordin din cauza de faţă fiind 27.02.2010, respectiv la un an de zile de la data emiterii.

Având în vedere data scadenţei, biletul la ordin din cauza de faţă, nu numai că era nul pentru cele două cauze indicate, dar operase şi prescripţia, pentru exercitarea acţiunii cambiale, termenul de prescripţie fiind de 3 ani de la data scadenţei.

Se menţionează faptul că, potrivit art.58 alin.1 lit.a) din Legea nr.58/1934, în cauză operase şi decăderea posesorului din dreptul de regres împotriva trăgătorului şi a celorlalţi obligaţi, pentru neprezentarea biletului în termenul prevăzut pentru biletul la vedere.

Se susţine că instanţa de apel a respins acest motiv de apel, recurenţii considerând că primele două argumente ale instanţei nu au legătură cu motivul de apel invocat, reprezentând o aplicare greşită a legii, deoarece recurenţii au susţinut că scadenţa biletului la ordin era la vedere, potrivit înţelegerii exprese a părţilor din contractul de credit.

Pe de altă parte, se arată că art.105 şi 106 din Legea nr.58/1934 nu au legătură cu cauza, deoarece recurenţii au invocat dispoziţiile art.36 şi 37 din Legea nr.58/1934, iar art.105 şi 106 nu înlătură aplicarea art.36 şi 37 din legea amintită şi nici nu constituie excepţii de la aplicarea articolelor amintite.

Se menţionează faptul că al treilea argument al instanţei de apel în respingerea celui de-al doilea motiv de apel reprezintă o aplicare greşită a legii, deoarece scadenţa unui bilet la ordin nu poate fi niciodată stabilită prin încheierea de încuviinţare a executării silite a acelui bilet la ordin. Încheierea de încuviinţare este posterioară scadenţei şi este rezultatul unei proceduri necontencioase, prin care nu se stabilesc drepturi şi obligaţii, ci doar se autorizează ceva.

În al treilea motiv de recurs se susţine că instanţa de apel a respins al treilea motiv de apel, în care se arăta că instanţa de fond nu a înţeles să dea curs dispoziţiile art.35 alin.1 din Legea nr.58/1934, cu o motivare contrară chiar textului expres al art.35 alin.1 din legea amintită, susţinându-se autonomia obligaţiei avalistului, în raport de obligaţia trăgătorului.

Se susţine că dispoziţiile art.35 alin.1 din Legea nr.58/1934 instituie o identitate între cele două obligaţii, ceea ce înseamnă că orice modificare a obligaţiei trăgătorului se transmite şi obligaţiei avalistului.

Astfel, dacă avalistul răspunde autonom faţă de trăgător, rezultă că avalistul nu este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat, ceea ce este exact contrariul dispoziţiilor art.35 alin.1 din Legea nr.58/1934.

Prin întâmpinarea de la dosar, SC B. SA solicită respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal.

Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi a probelor administrate, a constatat că acesta este nefondat, respingîndu-l ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă şi pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs este nefondat, urmând a fi respins ca atare, instanţa de apel motivând respingerea primului motiv de apel, arătând, în mod temeinic şi legal, de ce consideră că nu s-a încălcat principiul disponibilităţii părţilor, prin pronunţarea primei instanţe asupra opoziţiei la executare, precum şi asupra contestaţiei la executare.

Dispoziţiile art.399, alin.3 Cod procedură civilă prevăd că în situaţia existenţei unei executări silite făcute în temeiul unui titlu executoriu, care nu este emis de o instanţă judecătorească se pot invoca apărări de fond împotriva acestui titlul executoriu.

Prin opoziţia la executare, contestatorii solicită anularea biletului la ordin seria ***; anularea executării silite înseşi; anularea actelor de executare silită şi întoarcerea executării, cu precizarea că opoziţia la executare vizează valabilitatea biletului la ordin ca act juridic, iar contestaţia la executare urmăreşte valabilitatea aceluiaşi act.

Potrivit dispoziţiilor art.399, alin.3 Cod procedură civilă, prin contestaţia la executare se pot ataca pe fond titluri executorii care nu sunt emise de instanţele judecătoreşti sau titluri faţă de care legea nu prevede o altă procedură de contestare pe fond.

Prin opoziţia la executare, reglementată de Legea nr.58/1934, concepută ca o cale de atac, debitorul, după primirea somaţiei emisă conform prevederilor art.61 alin.6, poate să invoce apărări specifice raportului cambial, neputând să solicite anularea actelor de executare.

Astfel conform art.63 din Legea nr.58/1934 în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiunile de nulitatea titlului, potrivit dispoziţiunilor art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19.

De asemenea, conform art. 321 din Norma cadru nr.6/1994 privind comerţul făcut cu de instituţiile de credit cu cambii şi cu bilete la ordin, excepţiile pe care un debitor cambial le poate opune posesorului cambiei se împart în următoarele categorii: a) excepţii privitoare la nulitatea titlului; b) excepţii decurgând din raporturile personale dintre posesorul şi debitorul cambiei (excepţii personale) şi c)excepţii privitoare la condiţiile de exercitare ale acţiunii sau execuţiei cambiale (excepţii procedurale).

Conform art. 328 din Norma nr.6/1994 excepţiile personale derivă din raporturile juridice care intervin între părţile semnatare ale cambiei. Aceste raporturi constituie, de regulă, raportul fundamental al obligaţiei cambiale abstracte.

Excepţiile personale sunt: a) excepţii referitoare la raportul fundamental care a determinat crearea sau circulaţia cambiei; b) excepţii referitoare la viciile de consimţământ; c) excepţii izvorând din raporturi ulterioare creaţiei cambiale. În consecinţă, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale mai sus menţionate rezultă că excepţiile personale, decurgând din raporturile fundamentale, justificate de stingerea raportului fundamental fie ca urmare a plăţii, fie ca urmare a compensaţiei, trebuiesc invocate pe calea specială a opoziţiei cambiale prevăzută de Legea nr.58/1934, iar anularea actelor de executare se poate solicita doar pe calea contestaţiei la executare.

Judecătorul are dreptul să califice juridic acţiunea, iar instanţa de fond, în mod legal, a apreciat că a fost învestită atât cu opoziţie la executare, cât şi cu o opoziţie cambială, în condiţiile în care anulare actelor de executare se poate cere doar prin contestaţie la executare.

Faptul că instanţa nu a pus în discuţie calificarea juridică a acţiunii nu este în măsură a o vătăma pe recurentă, care a beneficiat de asistenţă juridică calificată, având posibilitatea să-şi facă toate apărările necesare.

Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Prin contractul de credit – linie de credit revolving – Condiţii speciale, contract cu nr. ***, încheiat între SC B. SA – Sucursala Vâlcea şi SC T. SRL Rm.Vâlcea, reprezentată de SI şi SM, în calitate de administratori ai societăţii împrumutate, cei doi soţi având calitatea de „garanţi/aval” s-a acordat un credit de 100.000 ron pe 12 luni, scadenţa liniei de credit fiind la data de 02.03.2009.

La Capitolul 4. „Garanţii” din contractul amintit, la art.4.2. se arată că împrumutaţii acceptă şi se angajează să constituie în favoarea băncii, în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de împrumut, printre alte garanţii, şi biletul la ordin emis în alb de către împrumutat şi avalizat de către garanţii/aval în nume propriu, biletul la ordin amintit anterior fiind stipulat „fără protest” şi cu scadenţă la vedere.

Drept urmare, fiind vorba de un bilet la ordin emis în alb în data de 27.02.2009, sunt aplicabile dispoziţiile pct.80 din Norma Cadru BNR nr.6/1994, care prevăd că în cazul cabinei în alb aceasta este un titlu, care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori şi o parte din menţiunile cerute de art.1 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin.

De asemenea, se prevede că menţiunile care lipsesc vor trebui completate, atunci când posesorul prezintă titlul la plată, fiind obligatoriu ca o cambie în alb să aibă completat numele ultimului posesor, în momentul plăţii, fără necesitatea consimţământului garantului per aval, la completarea acestuia.

Se constată astfel că biletul la ordin din cauza de faţă a fost emis la data de 27.02.2009, fără a avea completată data scadenţei, situaţie în care este considerat plătibil la vedere conform art.105 din Legea nr.58/1934.

În ce priveşte termenul de prezentare a biletului la ordin, Curtea a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art.37 alin.1 fraza a III-a din Legea nr.58/1934 întrucât termenul de 1 an a fost prelungit de trăgător.

Această prelungire convenţională a datei la care se poate prezenta spre plată biletul la ordin rezultă din dispoziţiile contractului de credit, în care, la art.6.1.2. s-a prevăzut că împrumutatul are obligaţia să menţină în vigoare garanţiile prevăzute la art.4 din contract, pe toată perioada de derulare a contractului de credit.

Drept urmare, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art.12 din Legea nr.58/1934, care prevăd, că în situaţia în care o cambie, necompletată la emitere, a fost ulterior completată fără a se ţine seama de înţelegerile intervenite, neobsevarea acestor înţelegeri nu va putea fi opusă posesorului, cu excepţia situaţiei în care acesta a dobândit cambia cu rea-credinţă sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei.

Concluzionând, biletul la ordin respectă cerinţele impuse de lege pentru valabilitatea acestuia, conţinând menţiunile exprese prevăzute de lege, existând o prelungire convenţională a datei la care se poate prezenta la plată.

Al treilea motiv de recurs este de asemenea nefondat, constatându-se că instanţa de fond şi de apel au interpretat corect dispoziţiile art.35 alin.1 din Legea nr.58/1934.

Dispoziţiile art.35 alin.1 din Legea cambiei şi biletului la ordin prevăd că avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat, obligaţia sa fiind valabilă, chiar dacă obligaţia pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză, cu excepţia viciului de formă.

În atare situaţie, deschiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei principale SC T. SRL Rm.Vâlcea nu afectează raporturile dintre creditor şi „garanţii per aval”, între avaliştii debitori şi trăgători existând o obligaţia autonomă şi personală, ce îşi are izvorul în biletul la ordin, avalistul fiind obligat în acelaşi mod ca persoana care a garantat.

Pentru aceste considerente recursul a fost respins ca nefondat, în baza art.312 Cod procedură civilă.