Secţia I civilă

9. Ofertă alternativă. Respingerea ca inacceptabile, a ofertelor ce nu îndeplinesc cerinţele de calificare a ofertanţilor în procedura de achiziţie publică, întrucât aceste cerinţe sunt nu doar obligatorii, ci şi cumulative.
Art.2 alin.2 din OUG nr.34/2006

Art.1 din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul nr.863/2008 de aplicare a HG nr.28/2008
Indiferent de avantajele sau dezavantajele propunerii petentei este de necontestat faptul că ea nu respectă studiul de fezabilitate şi se constituie într-o ofertă alternativă pentru acesta, aşa încât, în condiţiile art.1 din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul nr.863/2008 de aplicare a HG nr.28/2008, se impunea declararea propunerii ca inacceptabilă.

Celelalte motive de respingerea a ofertei şi pe care contestatoarea le considera lipsite de susţinere nu au fost analizate, apreciindu-se că faţă de concluziile reţinute asupra celor două statuări, că verificarea a devenit inutilă.

Petenta nu a depus procedurile tehnice de lucru, neexistând niciun document din care să rezulte în concret modalitatea de realizare a obiectivelor, iar solicitarea comisiei de evaluare pentru obţinerea de clarificări a fost excesivă, întrucât s-a ajuns astfel la completarea documentelor ofertei, după expirarea termenului limită stabilit şi astfel s-a încălcat principiul egalităţii, nediscriminării şi transparenţei la care se referă art.2 alin.2 din OUG nr.34/2006.

Raportat la această concluzie toate celelalte cerinţe, ce s-a pretins de către autoritatea contractantă că nu au fost respectate, sunt lipsite de relevanţă, întrucât oferta este oricum inacceptabilă.

(Decizia nr. 733/R-CONT/ 06 Martie 2013)
Curtea a constatat că prin plângerea înregistrată la 21 decembrie 2012, SC CMG CIG SRL a solicitat în contradictoriu cu Primăria Comunei Răteşti anularea deciziei CNSC nr.4469/C2/5119, 5137 din 6 decembrie 2012 şi a deciziei Comisiei de evaluare nr.134 din 6 noiembrie 2012, prin care oferta sa ca lider în Asocierea cu SC TPT 2000 SRL, a fost „descalificată ca neconformă şi inacceptabilă din punct de vedere a documentelor de calificare, tehnic şi financiar”.

În motivare s-a arătat că petenta a participat la procedura de achiziţie în urma anunţului din 2 octombrie 2012, după deschiderea ofertei i s-au solicitat clarificări la care a răspuns şi, cu toate acestea, a fost descalificată.

Contestaţia formulată împotriva actului din procedura de achiziţie a fost şi ea respinsă prin decizia organului administrativ jurisdicţional a cărui anulare se solicită, decizie care, însă, se impune a fi reformată întrucât nu sunt analizate decât două din motivele pe care s-a bazat autoritatea contractantă şi nu toate celelalte aspecte invocate, ceea ce ar impune aprecierea că pentru acestea din urmă contestaţia trebuia admisă.

S-a reproşat ofertei depuse de petentă că a propus o soluţie tehnică alternativă celei din studiul de fezabilitate, fără să se observe că realizarea staţiei de clorinare şi pompare într-un container sandwich îmbunătăţeşte soluţia din studiu, implicând costuri reduse şi evitând infiltraţiile de apă la care se poate ajunge prin construcţia spaţiului în subteran.

De altfel, studiul de fezabilitate a fost întocmit tocmai de către câştigătorul procedurii, care a stabilit astfel şi valoarea estimativă.

Cel de-al doilea motiv al respingerii contestaţiei este reţinut în mod contradictoriu prin aceea că, deşi iniţial CNSC reclamă lipsa graficului Gantt, neîndeplinirea condiţiilor tehnice, normativelor şi STAS-urilor în vigoare, nerespectarea cerinţei privind planul de organizare a execuţiei lucrărilor de mentenanţă şi nedepunerea procedurilor tehnice se renunţă la toate susţinându-se numai cea din urmă.

Şi enumerarea unor societăţi ca făcând parte din asocierea cu petenta este străină cauzei, acestea neavând nicio legătură cu procedura.

În ceea ce priveşte nedepunerea procedurilor tehnice, realizarea fiecărui obiect şi operaţie tehnologică a fost descrisă în amănunt cu ocazia clarificărilor şi, de altfel, ele fuseseră cuprinse şi în oferta iniţială. Cu ocazia răspunsului la clarificări au fost dezvoltate descrierile operaţiunilor şi suboperaţiunilor din cadrul ofertei, planul de lucrare, planul de organizare de şantier, fără ca astfel să se creeze un avantaj faţă de ceilalţi ofertanţi.

În cauză s-au ataşat dosarele constituite în faza soluţionării în faţa CNSC, intimata a formulat întâmpinare şi părţile au depus şi alte acte de care au înţeles să se servească.

Din ansamblul probatoriului se reţine că plângerea este nefondată pentru cele ce se vor arăta mai jos.

În vederea atribuirii contractului de achiziţie publică de lucrări, având ca obiect „Alimentarea cu apă a satelor Ciupa, Mănciulescu şi Nejlovelul, comuna Răteşti, judeţul Argeş”, Primăria comunei Răteşti a demarat procedura de achiziţie prin cerere de oferte, înscriindu-se mai mulţi ofertanţi, printre care şi Asocierea CMG CIG SRL şi SC TPT SRL, căreia, prin comunicarea din 6 noiembrie 2012 i s-a făcut cunoscut comunicat că oferta sa a fost descalificată ca neconformă şi inacceptabilă din punct de vedere al documentelor de calificare, tehnic şi financiar.

Soluţia a fost motivată atât pentru considerente de ordin financiar şi tehnic, cât şi sub aspectul documentelor de calificare.

Contestaţia formulată de SC CIG SRL a fost respinsă prin Decizia nr.4469/C2/5119, 5137 ca nefondată, reţinând că petenta-contestatoare a depus o ofertă alternativă, deşi în fişa de date a achiziţiei s-a impus obligaţia respectării cerinţelor din caietul de sarcini, inclusiv a studiului de fezabilitate, subliniindu-se în mod clar toate cerinţele cărora trebuie să le răspundă propunerea de execuţie, planul de lucru, graficul Gantt, planul de organizare a execuţiei lucrărilor, planul calităţii pentru execuţia lucrărilor şi procedurile tehnice pe care ofertantul le va urma pentru realizarea lucrărilor.

A mai reţinut autoritatea administrativ jurisdicţională că petenta nu a depus procedurile tehnice de lucru, neexistând niciun document din care să rezulte în concret modalitatea de realizare a obiectivelor, iar solicitarea comisiei de evaluare pentru obţinerea de clarificări a fost excesivă, întrucât s-a ajuns astfel la completarea documentelor ofertei, după expirarea termenului limită stabilit şi astfel s-a încălcat principiul egalităţii, nediscriminării şi transparenţei la care se referă art.2 alin.2 din OUG nr.34/2006.

Celelalte motive de respingerea a ofertei şi pe care contestatoarea le considera lipsite de susţinere nu au fost analizate, apreciindu-se că faţă de concluziile reţinute asupra celor două statuări, verificarea a devenit inutilă.

Sub acest ultim aspect petenta susţine că, în aceste condiţii, s-ar impune aprecierea că pretenţiile neanalizate sunt întemeiate şi deci contestaţia trebuia admisă în parte.

Susţinerea este lipsită de suport de vreme ce toate cerinţele de calificare a ofertanţilor în procedura de achiziţie publică sunt nu doar obligatorii, dar şi cumulative, iar absenţa unei singure condiţii atrage descalificarea şi declararea acesteia ca neconformă şi/sau inacceptabilă.

În aceste condiţii este suficient să se reţină că ofertantul nu a îndeplinit o singură cerinţă pentru a deveni inutilă analiza celorlalte, întrucât răspunsul la această verificare nu poate determina o altă soluţie decât cea a respingerii ofertei.

Pentru aceste raţiuni este pe deplin justificată poziţia organului administrativ de jurisdicţie de a nu analiza toate susţinerile contestatoarei, întrucât, indiferent de aprecierile la care s-ar ajunge, soluţia nu poate fi decât cea a respingerii căii de atac.

Primul considerent avut în vedere este cel al ofertei alternative. Potrivit art.36 din HG nr.925/2006 „(1) Oferta este considerată inacceptabilă în următoarele situaţii: (…) c) constituie o alternativă la prevederile caietului de sarcini, alternativă care nu poate fi luată în considerare din următoarele motive: - în anunţul de participare nu este precizată în mod explicit posibilitatea depunerii unor oferte alternative; - respectiva ofertă alternativă nu respectă cerinţele minime prevăzute în caietul de sarcini;”

Aşadar, o ofertă alternativă este inacceptabilă în măsura în care nu s-a precizat în mod expres posibilitatea depunerii de oferte alternative ori aceasta nu respectă cerinţele caietului de sarcini.

Este adevărat că lucrarea a cărei realizare se oferta presupunea proiectarea şi execuţie. Proiectarea însă, aşa cum se specifica expres în caietul de sarcini, trebuia să respecte studiul de fezabilitate aşa cum se dispune şi în art.1 din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul nr.863/2008 de aplicare a HG nr.28/2008. Potrivit acestora: „Proiectul tehnic trebuie să fie astfel elaborat încât să fie clar, să asigure informaţii tehnice complete privind viitoarea lucrare şi să răspundă cerinţelor tehnice, economice şi tehnologice ale beneficiarului. Proiectul tehnic se elaborează pe baza studiului de fezabilitate/documentaţiei de avizare, etapă în care s-au aprobat indicatorii tehnico-economici, elementele şi soluţiile principale ale lucrării şi în care au fost obţinute toate avizele şi acordurile de principiu, în conformitate cu prevederile legale.”

În ceea ce priveşte studiul de fezabilitate, acesta este şi el definit ca fiind „documentaţia tehnico-economică prin care se stabilesc principalii indicatori tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii pe baza necesităţii şi oportunităţii realizării acestuia şi care cuprinde soluţiile funcţionale, tehnologice, constructive şi economice ce urmează a fi supuse aprobării”.

Aşadar, faptul că lucrarea presupune realizarea unui proiect nu echivalează cu posibilitatea ofertanţilor de a propune alte soluţii constructive şi tehnologice decât cele din studiul de fezabilitate. Cu alte cuvinte, studiul de fezabilitate este acela ce stabileşte elementele de bază de care proiectul tehnic este obligat să ţină seama.

În cauză, nu s-a menţionat posibilitatea depunerii unei oferte alternative şi ca atare, orice astfel de propunere nu putea fi privită decât ca inacceptabilă.

În condiţiile în care pentru Staţia de pompare şi clorinare în studiul de fezabilitate s-a prevăzut o construcţie semiîngropată în care partea situată sub cota ±0,00 este concepută în sistem cuvă cu radierul şi pereţii din beton armat ce urmează a se hidroizola pentru a adăposti pompele, hidroforul, tabloul electric şi instalaţiile şi armăturile aferente acestora, iar pentru partea de construcţie situată deasupra cotei ±0,00 s-a prevăzut realizarea din cărămidă eficientă întărită cu sâmburi de beton, se apreciază că propunerea petentei este alternativă acestei soluţii tehnice. Prin această propunere montarea staţiei de clorinare şi pompare se făcea într-un container sandwich, în trei compartimente cu intrări separate, toate însă situate suprateran.

Indiferent de avantajele sau dezavantajele acestei propuneri a petentei este de necontestat faptul că ea nu respectă studiul de fezabilitate şi se constituie într-o ofertă alternativă pentru acesta, aşa încât, în condiţiile textului de lege precitat, se impunea declararea propunerii ca inacceptabilă.

Raportat la această concluzie toate celelalte cerinţe, ce s-a pretins de către autoritatea contractantă că nu au fost respectate, sunt lipsite de relevanţă, întrucât oferta este inacceptabilă.

În această ordine de idei trebuie reţinut că în documentaţia care se întocmeşte, inclusiv graficul Gantt, sunt raportate la soluţia tehnică alternativă oferită de petentă şi nu la cea impusă prin studiul de fezabilitate, aşa încât acestea sunt, cel puţin, parţial străine lucrării şi imposibil de comparat cu cele ale altor ofertanţi.

În ceea ce priveşte faptul că ofertanta câştigătoare este cea care a întocmit studiul de fezabilitate, acest aspect nu poate fi analizat, cu consecinţe asupra rezultatului procedurii, în solicitarea unei oferte inacceptabile care nu participă la evaluarea de fond.

Pentru toate aceste considerente, reţinându-se caracterul alternativ al ofertei petentei şi faptul că acesta nu este permis de documentaţia de atribuire, Curtea a apreciat că plângerea se impune a fi respinsă ca nefondată, menţinându-se concluzia organului administrativ de jurisdicţie, subliniindu-se şi caracterul superfluu al analizei îndeplinirii tuturor celorlalte cerinţe ale acesteia.

Pentru aceste motive, Curtea a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta SC CMG CC.I.G. SRL împotriva Deciziei nr.4469/C2/5119, 5137 din 6 decembrie 2012, emisă de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, intimată fiind Primăria comunei R..

DREPT COMERCIAL
10. Cenzurarea hotărârilor adunării creditorilor de către judecătorul-sindic pentru nelegalitate. Limitarea controlului judecătoresc exercitat asupra activităţii practicienilor în insolvenţă la cererile şi procesele de natură juridică.

Art. 14 alin. 7 din Legea nr.85/2006

Art. 15 din Legea nr.85/2006
Potrivit prevederilor art.14 alin.7 din Legea nr.85/2006, este permisă cenzurarea hotărârilor adunării creditorilor de către judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.

În cauză, Curtea nu poate constata că la momentul desfăşurării adunării nu se putea ţine o adunare a creditorilor, faţă de dispoziţiile art. 15 din Legea nr.85/2006.

Primul alineat al textului arată că în afară de cazurile în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.

Faţă de etapele procedurii legea prevede că la determinarea valorii totale a creanţelor împotriva averii debitorului, ulterior afişării tabelului preliminar şi până la afişarea tabelului definitiv, se ia în calcul valoarea creanţelor verificate şi acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar.

În acest context, Curtea constată că la adunarea generală din 7.02.2012 s-a dispus confirmarea administratorului judiciar cu votul a 64,2% din creanţe, aşa cum era configurat tabelul preliminar al creditorilor la momentul respectiv, creditoarea recurentă deţinând 2,07% din creanţe iar SC T. D. SA, 60,315%.

Totodată, din încheierea din 24.01.2012, pronunţată în dosarul nr.1318/1259/2011, rezultă că au fost formulate contestaţii la creanţele SC A. L. IFN SA, SC MKB R. L. IFN SA, SC VFS România IFN SA, iar nu la cele invocate de alţi creditori, care deţin creanţe importante, potrivit tabelului preliminar şi care au atras procentul de participare menţionat de administrator.

Ca atare, nu se poate reţine faptul că adunarea creditorilor nu se putea desfăşura la acel moment.

Faptul că recurenta creditoare nu a putut vota decât în scris, transmiţând punctul său de vedere, neconcordant cu cel al creditorilor prezenţi, nu atrage concluzia existenţei unei cauze de nulitate, textul art.14 alin.7 din Legea nr.85/2006 referindu-se chiar la situaţia creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective respectiv la creditorii îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.

(Decizia nr.368/R-COM/30 Ianuarie 2013)
La data de 16.02.2012, S.C. M.R.L. IFN SA a formulat contestaţie împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei S.C. C. M. C. D&S SRL din data de 7.02.2012.

În motivare s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală, fiind adoptată cu lipsă de cvorum, contestatoarea fiind împiedicată să participe datorită condiţiilor meteo nefavorabile.

Administratorul judiciar a formulat întâmpinare la contestaţia creditorului, arătând că hotărârea adunării creditorilor a fost adoptată cu respectarea prevederilor art.14 alin.6 din Legea nr.85/2006.

Prin sentinţa nr. 252/19 Iunie 2012 Tribunalul a respins contestaţia, formulată de contestator S.C. MKB R. L. IFN SA, ca nefondată.

Pentru a pronunţa soluţia instanţa a reţinut că anularea hotărârii adunării creditorilor debitoarei S.C. C. M. C. D&S SRL este nelegală, întrucât aceasta s-a desfăşurat în condiţiile de legalitate, referitor la convocare şi organizare.

Faţă de votul exprimat în adunarea creditorilor din data de 7.02.2012, conform procesului verbal întocmit de către administratorul judiciar, s-a constatat că administratorul judiciar desemnat provizoriu prin încheierea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost confirmat de către creditori în această funcţie, potrivit prevederilor Legii nr.85/2006, decizia fiind luată cu un procent de 64,5%.

S-a reţinut că susţinerile contestatoarei nu pot face obiectul contestaţiei împotriva unei adunări a creditorilor.

Or, potrivit art.14 alin.7 din Legea nr.85/2006 hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de către judecătorul sindic pentru motive de nelegalitate. Dispoziţiile se coroborează cu prevederile art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006, care statuează că atribuţiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii practicienilor în insolvenţă şi la cererile şi procesele de natură juridică. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele de conducere.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. MKB R. Leasing IFN SA, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei şi admiterea contestaţiei formulate împotriva hotărârii adunării creditorilor şi infirmarea administratorului judiciar SCP L. I. IPURL.

În motivare se arată că sentinţa este nelegală deoarece nu ţine seama de faptul că nu au fost soluţionate contestaţiile la tabelul preliminar de creanţe, stabilirea creditorilor şi a procentelor deţinute de aceştia, determinând direct legalitatea votului exprimat în cadrul adunării creditorilor.

Se susţine că recurenta a arătat administratorului judiciar că nu poate să se prezinte pentru exprimarea votului care va fi prezentat doar în scris, datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile, iar alţi creditori au solicitat reprogramarea adunării, însă administratorul judiciar nu a ţinut seama de acestea.

La data de 29.11.2011, a fost stabilit termen de judecată în dosarul de insolvenţă, pentru soluţionarea contestaţiilor la tabel, formulată de către alţi creditori printre care şi recurenta şi de către administratorul special. Cauza a fost amânată, singura cerere rămasă în pronunţare fiind cea formulată de administratorul special al debitoarei, prin care solicita repunerea în termen şi formula contestaţie la tabelul preliminar.

În aceeaşi zi însă administratorul judiciar a întocmit proces verbal, în care a menţionat că adunarea creditorilor se amână la 7.02.2012, ordinea de zi urmând a fi reluată cu aceleaşi puncte.

Prin urmare, dacă a reţinut că amânarea adunării este determinată de nesoluţionarea contestaţiilor la tabel, înseamnă că adunarea nu se putea ţine până la soluţionarea acestora. Însă, la data de 7.02.2012, deşi situaţia rămăsese neschimbată, s-a ţinut adunarea, a fost întocmit proces verbal, luându-se act că recurenta votează împotriva punctelor de pe ordinea de zi.

A fost ataşat dosarul în care a fost formulată contestaţia, împreună cu înscrisurile aferente.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Respingerea contestaţiei formulată de creditoare împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei S.C. C. M. C. D&S SRL din data de 7.02.2012, s-a întemeiat pe argumente de admisibilitate, în opinia instanţei de fond, care a reţinut că deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele de conducere, atribuţiile judecătorului sindic fiind limitate la controlul judecătoresc al activităţii practicienilor în insolvenţă şi la cererile şi procesele de natură juridică.

Faţă de argumentele aduse în recurs, curtea reţine că recurenta creditoare tinde să desfiinţeze hotărârea adunării creditorilor pe considerente legate de configuraţia tabelului de creanţe, deoarece contestaţiile formulate nu au fost încă soluţionate.

Într-adevăr art.14 alin.7 din Legea nr.85/2006 permite cenzurarea hotărârilor adunării creditorilor de către judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.

Însă totodată, este cert că cerinţele privind ţinerea adunării şi votul în adunarea creditorilor este determinat de structura tabelului creditorilor, care în condiţiile aplicării art.15 din Legea nr.85/2006 reprezintă un aspect de legalitate a hotărârii.

În cauză, curtea reţine că nesoluţionarea contestaţiilor la tabelul preliminar nu poate constitui un motiv întemeiat pentru împiedicarea adunării creditorilor, în raport de situaţia concretă de faţă şi de prevederile susmenţionate.

Astfel, Curtea nu poate constata că la momentul desfăşurării adunării nu se putea ţine o adunare a creditorilor, faţă de dispoziţiile art.15 din Legea nr.85/2006.

Primul alineat al textului arată că în afară de cazurile în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.

Faţă de etapele procedurii legea prevede că la determinarea valorii totale a creanţelor împotriva averii debitorului, ulterior afişării tabelului preliminar şi până la afişarea tabelului definitiv, se ia în calcul valoarea creanţelor verificate şi acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar.

În acest context, Curtea constată că la adunarea generală din 7.02.2012 s-a dispus confirmarea administratorului judiciar cu votul a 64,2% din creanţe, aşa cum era configurat tabelul preliminar al creditorilor la momentul respectiv, creditoarea recurentă deţinând 2,07% din creanţe iar SC T. D. SA, 60,315%.

Totodată, din încheierea din 24.01.2012, pronunţată în dosarul nr.1318/1259/2011, rezultă că au fost formulate contestaţii la creanţele SC A. L. IFN SA, SC MKB R. L. IFN SA, SC VFS România IFN SA, iar nu la cele invocate de alţi creditori, care deţin creanţe importante, potrivit tabelului preliminar şi care au atras procentul de participare menţionat de administrator.

Ca atare, nu se poate reţine faptul că adunarea creditorilor nu se putea desfăşura la acel moment.

Faptul că recurenta creditoare nu a putut vota decât scris, transmiţând punctul său de vedere, neconcordant cu cel al creditorilor prezenţi, nu atrage concluzia existenţei unei cauze de nulitate, textul art.14 alin.7 din Legea nr.85/2006 referindu-se chiar la situaţia creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective respectiv la creditorii îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.

De altfel, ulterior se constată că administratorul confirmat la adunarea creditorilor în discuţie a fost înlocuit prin încheierea din 9.10.2012, în temeiul art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.8 din Legea nr.85/2006, raportat la art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive, Curtea a respins, ca nefondat, recursul formulat de contestatoarea SC MKB R. L. IFN SA împotriva sentinţei civile nr.252/CC/19 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş, în dosarul nr.1318/1259/2011/a4, intimaţi fiind debitoarea SC C M C D&S SRL şi administratorii judiciari E N şi A. I. IPURL.