Tudor vianu studii de literatura universala şi comparata

^a

-......— v^c japc, pînă in momentul ac

adîncul sufletului sau Piotr Ilici încă mai şovăise sa cr ' veracitatea acestei supoziţii.)

Se deciseră să treacă imediat la acţiune. Ajutorul tavului orăşenesc fu imediat trimis sâ aducă patru mart autorităţile pătrunseră astfel în locuinţa Im" f;~j- - $1

"i

__ .„ mu/iuai uimis sâ aducă patru autorităţile pătrunseră astfel în locuinţa lui Fiodor P_av] ■ şi începură instruirea cazului, îndeplinind toate formalii / cerute de lege şi pe care cred că n-ar avea nici un rost s" mai descriu acum. Se procedă, aşadar, pe loc la o pn™ anchetă. Medicul zemstvei, de curînd venit în oraş, un _om inimos din fire, ţinu neapărat, aproape că se rugă să meargă si el cu ispravnicul, cu procurorul şi judecătorul de instrucfie în rezumat: se constată că Fiodor Pavlovici, al cărui cadavru îl găsiră la el în iatac, avea capul spart — cu ce? - probabil cu aceeaşi armă de care se slujise mai apoi făptaşul ca sa-l doboare pe Grigori. Peste puţin descoperiră şi corpul delict, după ce mai întîi îi dădură primele îngrijiri medicale lui Grigori şi-i ascultară mărturia. Rănitul povesti destul de coe­rent, deşi cu o voce slabă ce se stingea mai la fiecare cuvînt. toată păţania lui. înarmaţi cu un felinar, începură să caute în preajma gardului şi găsiră numaidecît pisălogul azvîrlit pe potecă, la vedere. în camera lui Fiodor Pavlovici, unde se înfăptuise crima, nu se observa nici o dezordine, nimic altceva decît un plic mare, format oficial, din hîrtie groasa. care zăcea pe jos, lîngă pat, după paravan, şi pe care scria „Un cadou de trei mii de ruble pentru îngeraşul meu Gruşenka, dacă o sâ vină la mine", iar dedesubt, adăugat de aceeaşi mînă: „şi pentru puişorul meu drag". Plicul sigila'' c peceţi mari de ceară, era rupt şi n-avea nimic înăuntru: banii dispăruseră. Tot pe jos găsiră şi o panglicuţă îngustă, roz, care probabil fusese legat plicul. Declaraţiile lui Pi°^tr * cuprindeau un amănunt care a atras în mod deosebit atew procurorului şi a anchetatorului, şi anume faptul ca D¹¹". Fiodorovici ar fi avut intenţia să se sinucidă în zorii Perhotin declarase că, pe cît se părea, hotărîrea lui în ^ace

_f karAMAZOV

203

Pn$. c-o sâ

i era nesuâmuiâid, uupa cum 11 spusese el însuşi cu i, mai mult chiar, îşi încărcase şi revolverul şi scrisese _i un „Hei, pe care-l băgase în buzunar etc, etc. Mai apoi,

cind Pi^{otr Ilici}' ^{caruia tot nu4 venea sa c}readă, îl ameninţase ^L. „ «iâ-l dea în vileag, Mitea îi răspunsese rînjind: „Numai că

__£____.— .u.juiu. „xiumai ua

ai cînd". Prin urmare, trebuiau să se grăbească, să ⁿ fără întîrziere la Mokroe, ca să poată pune mîna pe P. „^3 nu apuca să-şi zboare creierii. „E clar, e clar!" eta surescitat procurorul. „Aşa procedează toţi fluieră-vînt , ^ţjg ăştia ca el: «Mîine îmi pun capăt zilelor, dar, pînă una-alta, vreau să fac o beţie cruntă!»" Povestea cu băuturile _si delicatesele cumpărate de Mitea îl aţîţă şi mai mult: „Vă aduceţi aminte de flăcăul acela care l-a omorît pe negustorul Olsufiev? Ştiţi ce-a făcut după ce l-a jefuit de o mie cinci sute de ruble? Tot aşa, cu banii în mînă, aproape în văzul tuturor, fără să-i treacă măcar prin minte să-i dosească, a întins-o pe loc la frizer, ca după aceea sâ se ducă la dame". Din păcate însă, ancheta şi percheziţia pe care o aveau de făcut la domi­ciliul lui Fiodor Pavlovici, precum şi celelalte formalităţi, îi mai ţinură în loc. Toate astea cereau timp, aşa că se gîndiră să-l trimită, cu vreo două ore mai înainte, la Mokroe pe Mavriki Mavrikievici Smerţov, zapciul, care venise în ajun la oraş să-şi încaseze leafa. îi dădură instrucţiuni precise ca, pînă la sosirea autorităţilor, să nu facă nici un fel de tâmbălău, ci, mulţumindu-se numai să nu-l scape o clipă din ochi pe „criminal" şi, stînd necontenit la pîndă, să aibă din taip pregătiţi martorii necesari, cîţiva poliţişti etc. Mavriki Mavrikievici se conformă întru totul ordinelor primite, Pâstrînd cel mai deplin incognito; numai lui Trifon Borisîci, P^e care îl cunoştea de mult, îi suflă la ureche cîteva cuvinte.

ureche cîteva cuvinte.

_p Pr, tocmai atunci Mitea se întîlni pe întuneric nas în u hangiul, care ieşise după el să-l caute, şi i se păru că l era schimbat la faţă şi-i vorbea mai altfel decît • lotuşi, nici Mitea, nici ceilalţi muşterii nu băgaserâ ^{ma Câ Crau s}P^ionati- Trifon Borisîci reuşi chiar sâ şter-§! să pună bine cutia cu pistoale. Oamenii stâpînirii
sosiră abia pe la orele cinci dimineaţa, în hanului, se opriră doua troici în care se arlau ist procurorul şi judecătorul de instrucţie. Doctorul

acasă la FinHnr Pavln.,:-: -- --

, _,-----------, -w xiisuucue. Uoctorul raj

acasă la Fiodor Pavlovici, ca să poată face, a doua "

dimineaţă, autopsia cadavrului lui, mai ales ca îl int_er ^G

cel mai înalt grad starea lui Smerdiakov. „Cazurile a« '

... . .... -*tea Ha

epilepsie, în care cnzele se ţin lanţ timp de patruzeci şi _0Df ore, manifestîndu-se cu o violenţă neobişnuită, sînt extrem I rare şi aparţin ştiinţei", le declarase el surescitat celor car pregăteau să plece la Mokroe, iar aceştia îl felicitaseră rîzînd pentru descoperirea făcută. Atît procurorul, cît şi judecătorul de instrucţie reţinuseră însă aserţiunea medicului care afr. mase cu certitudine că Smerdiakov n-o să mai apuce ziua următoare.

încheind această lungă digresiune, după părerea mea strict necesară, cred c-ar fi timpul să reluăm firul povestim de acolo de unde ne-am oprit în capitolul precedent.

III

TRECEREA UNUI SUFLET OMENESC PRIN VĂMILE VĂZDUHULUI. PRIMUL CALVAR

Mitea şedea pe scaun, uitîndu-se ca o fiară încolţită la ca de faţa, fără sa priceapă nimic. Deodată sări în picioare şi, cu braţele ridicate spre cer, începu să strige-

- Nu sînt vinovat! Sîngele ăsta nu-l am _pe conştiinţă! Nu. n-am vărsat sîngele tatălui meu...! Am vrut să-l omor, darnu sînt vinovat! Nu l-am ucis eu!

Nici nu apucă bine să isprăvească şi Gruşenka ieşi de după perdea şi se aruncă la picioarele ispravnicului.

- Numai eu sînt de vină, numai eu, c^şa am fost eu blestemata! ţipă ea sfîşietor, cu lacrimile pe obraji, intuit spre el mîinile. Din cauza mea l-a omorît! Eu l-am chinu" eu l-am împins în păcat! Atîta ce l-am canonit şi pe *