Universitatea spiru haret
Contabilitatea datoriilor ce privesc imobiliz
Yüklə 2,67 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 166 „Datorii ce privesc imobiliz ă rile financiare“
- Opera ţ ii înregistrate la societatea comercial ă „X“
- Opera ţ ii înregistrate la societatea comercial ă „Y“
- Capitolul III. CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE Defini ţ ii si delimit ă ri privind activele imobilizate
- 1. Imobiliz ă rile corporale
- 2. Imobiliz ă rile necorporale
- 3. Imobiliz ă rile în curs ş i avansuri pentru imobiliz ă ri
- 4. Imobiliz ă rile financiare
- Ac ţ iunile
- Crean ţ ele imobilizate
- Recunoa ş terea ş i evaluarea activelor imobilizate
- Beneficiile economice viitoare
- Imobiliz ă rile necorporale
- Imobiliz ă rile corporale
- Ajust ă ri permanente
- Ajust ă ri provizorii
- Valoarea de intrare sau contabil ă
- Valoare contabil ă net ă
- Valoare bilan ţ ier ă
- Valoarea rezidual ă
- Organizarea eviden ţ ei operative ş i analitice a activelor imobilizate
- Documente privind intrarea în gestiune a activelor imobilizate Categoria de active Mod intrare Documente de eviden ţă imobilizate
Contabilitatea datoriilor ce privesc imobilizările financiare Societăţile comerciale, în special cele care au poziţie de control sau o poziţie majoritară se pot angaja în susţinerea financiară a societăţilor comerciale în care au participaţii, acordându-le ajutoare financiare în condiţii avantajoase, preferenţiale, cu scopul de a consolida economic societăţile comerciale beneficiare al unui astfel de sprijin financiar. Astfel de ajutoare financiare, cu termen de rambursare mai mare de un an, reprezintă pentru societăţile comerciale beneficiare datorii legate de participaţii care sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul contului 166 „Datorii ce privesc imobilizările financiare“, cont de pasiv. Funcţionează prin două conturi sintetice de gradul II, conform OMF 1752/2005:
În creditul acestui cont se înregistrează sumele încasate de la societăţile comerciale ce deţin participaţii şi diferenţele nefavorabile de curs valutar rezultate din evaluarea la închiderea exerciţiului financiar, aferente datoriilor exprimate în valută iar în debit se înregistrează sumele restituite societăţilor comerciale care deţin participaţii precum şi diferenţele favorabile de curs valutar rezultate din evaluare. Soldul creditor al contului reprezintă sumele primite şi nerestituite. Exemplu: Societatea comercială „X“ primeşte de la societatea comercială „Y“, care deţine titluri de participare în capitalul societăţii comerciale, un împrumut în valoare de 10.000 lei, rambursabil în 2 ani, cu o rată anuală a dobânzii de 30%. 1. Operaţii înregistrate la societatea comercială „X“: a) Primirea împrumutului: 5121 = 166 10.000 lei Conturi la bănci în lei Datorii ce privesc imobilizările financiare b) Evidenţierea dobânzii datorate: 666 = 1686 3.000 lei Cheltuieli privind Dobânzi aferente dobânzile datoriilor către societăţile care deţin interese de participare c) Rambursarea primei rate a împrumutului şi plata dobânzii datorate: % = 5121 8.000 lei 166 Conturi la bănci în 5.000 lei Datorii ce privesc lei imobilizările financiare 1686 Dobânzi aferente datoriilor 3.000 lei către societăţile care deţin interese de participare d) Calculul şi înregistrarea dobânzii datorate în anul al II-lea: 5.000 × 30 D == 1.500
participare e) Rambursarea celei de a doua rate a împrumutului şi plata dobânzii: % = 5121 6.500 lei 166 Datorii ce privesc imobilizările financiare 1686 Dobânzi aferente datoriilor către societăţile care deţin interese de participare 2. Operaţii înregistrate la societatea comercială „Y“ a) Acordarea împrumutului în participare:
5.000 lei 1.500 lei 10.000 lei 3.000 lei Conturi la bănci în lei c) încasarea primei rate a împrumutului şi a dobânzii corespunzătoare:
d) Evidenţierea dobânzii corespunzătoare celui de-al II-lea an:
e) Încasarea ratei a II-a a împrumutului şi a dobânzii corepunzătoare: 8.000 lei
5.000 lei 3.000 lei 1.500 lei 6.500 lei 5.000 lei 1.500 lei
Imobilizările reprezintă bunuri economice caracterizate prin aceea că au o durată de folosinţă mare în activitatea întreprinderii, participă la mai multe procese de exploatare şiîşi transmit treptat valoarea asupra produselor noi obţinute9. În raport de comportamentul lor economic şi al structurilor materiale, activele imobilizate se grupează astfel:
1. Imobilizările corporale sunt definite de IAS 16 Imobilizări corporale ca active identificabile nemonetare, care: a) sunt deţinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor, sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; b) pot fi utilizate de întreprindere pe parcursul mai multor perioade de gestiune. Deşi IAS 16 Imobilizări corporale exclude din aria sa de aplicabilitate investiţiile imobiliare, făcând trimitere la IAS 40 Investiţii imobiliare, acestea se numără printre elementele de imobilizări corporale. IAS 40 Investiţii imobiliare defineşte investiţia imobiliară ca fiind acea proprietate imobiliară (teren sau clădire) deţinută (de proprietate sau de locatar) mai degrabă în scopul închirierii sau pentru creşterea valorii capitalului sau ambele, decât pentru:
În structura imobilizărilor corporale se cuprind două categorii de bunuri: terenurile şi mijloacele fixe. Terenurile, ca element al imobilizărilor corporale, de regulă nu sunt supuse amortizării. Investiţiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor şi altor lucrări similare sunt supuse amortizării. Imobilizările corporale, mai puţin terenurile (denumite mijloace fixe), se urmăresc pe următoarele categorii: construcţii, echipament tehnologic (maşini, instalaţii, utilaje); aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare; mijloace de transport, animale şi plantaţii, mobilier şi aparatură birotică. Mijloacele fixe sunt supuse amortizării potrivit planului de amortizare, prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe, de la data intrării acestora în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare conform duratelor şi condiţiilor de utilizare a acestora10 . 2. Imobilizările necorporale sunt definite de IAS 38 „Active necorporale“ ca active identificabile nemonetare, fără suport material şi deţinute pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri şi servicii; pentru a fi închinate altora sau pentru nevoi administrative, pentru imobilizări. În structura imobilizărilor necorporale se cuprind următoarele elemente: -cheltuieli de constituire; -cheltuieli de dezvoltare; -concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile şi alte valori asimilate; -fondul comercial; -alte imobilizări necorporale. Imobilizările create în întreprindere, care la sfârşitul anului sunt neterminate, precum şi cele facturate de furnizori, dar nesosite, sau cele subscrise ca aport la societate, dar nevărsate, formează o grupă aparte, numită imobilizări în curs. Acestea îmbracă forma imobilizărilor în curs necorporale şi a imobilizărilor în curs corporale.
-261 „Acţiuni deţinute la entităţi afiliate”; -263 „Interese de participare”; -264 „Titluri puse în echivalenţă”; -265 „Alte titluri imobilizate”; -267 „Creanţe imobilizate”. Acţiunile reprezintă titluri cu venit variabil deţinute de o societate în capitalul entităţilor afiliate, acăror deţinere pe o perioadă îndelungată este considerată utilă acesteia. Interesele de participare reprezintă drepturile deţinute în capitalul altei societăţi comerciale. Interesele de participare sunt deţinute pe termen lung în scopul garantării contribuţiei la activele persoanei juridice respective. Ele cuprind investiţii în întreprinderi asociate şi investiţii strategice. Creanţele imobilizate cuprind: creanţele legate de participaţii, respectiv titlurile de participare şi interesele de participare; împrumuturi acordate pe termen lung; acţiuni proprii deţinute pe termen lung; alte creanţe imobilizate11 . Pentru imobilizările corporale, necorporale, imobilizări în curs şi financiare nesupuse amortizării se constituie ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, pe seama cheltuielilor, de regulă, la finele exerciţiului, cu ocazia inventarierii patrimoniului. Recunoaşterea şi evaluarea activelor imobilizate Activele imobilizate reprezintă acele active deţinute pe o perioadă mai mare de un an, generatoare de beneficii economice viitoare. Recunoaşterea este procesul încorporării elementului de pasiv în situaţiile financiare, atunci când acesta îndeplineşte criteriile de recunoaştere stabilite în Cadrul general, respectiv: a) este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat să intre sau să iasă din întreprindere; b) elementul are un cost sau o valoare ce poate fi evaluată în mod credibil.
Beneficiul economic nu poate fi confundat cu beneficiul ca sursă proprie. El reprezintă active de trezorerie sau echivalente de trezorerie ale entităţii. Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţii financiare pe termen scurt extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. În funcţie de natura lor, activele imobilizate pot fi:
a) Imobilizările necorporale sunt active identificabile, nemonetare şifără suport material, concretizate în cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare, concesiuni, brevete, licenţe, mărci de fabricaţie, programe informatice etc.; 11Criveanu, M. şi colab., Contabilitate financiară, vol. I, Editura Sitech, Craiova, 2003, pag. 91. b) Imobilizările corporale sunt bunurile tangibile de folosinţă îndelungată, reprezentate de terenuri, construcţii, instalaţii, maşini, utilaje, mobilier, aparatură birotică etc. c) Imobilizările financiare sunt investiţii financiare care cuprind acţiuni şi alte titluri cumpărate şi deţinute pe termen lung, precum şi creanţe imobilizate, cum ar fi împrumuturile şi garanţiile acordate pe termen lung. d) O categorie distinctă în cadrul activelor imobilizate o formează imobilizările necorporale şi corporale în curs de execuţie. Un activ imobilizat poate fi reflectat în contabilitate dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul său poate fi evaluat în mod credibil. Datorită faptului că activele imobilizate deservesc în mod durabil activitatea entităţii economice, acestea suferă în timp anumite deprecieri cauzate de uzura fizică sau morală, de factorii economici , sociali, politici etc. La întocmirea bilanţului trebuie să se ţină seama de aceste reduceri de valoare ale activelor imobilizate, efectuându-se anumite corecţii. În funcţie de natura deprecierilor, se mai numesc ajustări şi se pot grupa astfel: a) Ajustări permanente denumite amortizări – reflectă deprecierile ireversibile aferente uzurii fizice şi morale ale imobilizărilor necorporale şi corporale. Amortizarea are atât o funcţie juridică (de depreciere a activelor imobilizate), cât şi una economică (de eşalonare în timp a consumului activelor imobilizate ). b) Ajustări provizorii denumite ajustări pentru depreciere – reflectă deprecierile reversibile ale activelor imobilizate datorate unor factori conjuncturali, precum diminuarea preţurilor, scăderea cursului valutar, diminuarea cotaţiilor la bursă a titlurilor imobilizate etc. Un activ imobilizat trebuie scos din evidenţă la cedare sau la casare, atunci când din utilizarea sa ulterioară nuse mai aşteaptă nici un beneficiu economic. În funcţie de regulile generale de evaluare şi de momentul evaluării, activele imobilizate se evaluează la următoarele valori12 :
a) Valoarea de intrare sau contabilă Se determină în funcţie de modul de dobândire, astfel:
• imobilizările primite gratuit se evaluează la valoare justă, care reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat în cadrul unei tranzacţii, cu preţul determinat în mod obiectiv. b) Valoare de inventar Evaluarea activelor imobilizate la inventariere se face la valoarea actuală, denumităşi valoare de inventar, care este stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei. c) Valoare contabilă netă sau valoarea rămasă se calculează prin deducerea din valoarea contabilă a amortizărilor şi ajustărilor constituite
d) Valoare bilanţieră la închiderea exerciţiului financiar se compară valoarea contabilă sau contabilă netă cu valoarea actuală stabilită cu ocazia inventarierii. În urma acestei comparaţii rezultă două situaţii: -când valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă netă se obţine un plus de valoare, care, potrivit principiului prudenţei, nu se înregistrează în contabilitate;
-când valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă netă se obţine un minus de valoare, care se înregistrează în contabilitate astfel:
În contabilitatea curentă, activele imobilizate se înregistrează la valoarea contabilă brută, iar în bilanţ, la valoarea contabilă netă, adică la valoarea contabilă brută diminuată cu amortizările şi ajustările cumulate pentru deprecierea sau pierderea de valoare. e) Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o entitate estimează să o obţină pentru cedarea unui activ la încheierea duratei sale de utilizare, după deducerea cheltuielilor aferente cedării. În cazul casării, valoarea reziduală reprezintă diferenţa dintre valoarea materialelor şi pieselor recuperate şi cheltuielile efectuate în vederea dezmembrării.
Organizarea raţională a evidenţei analitice a activelor imobilizate trebuie concepută astfel încât să permită consemnarea completăşi la timp a tuturor operaţiunilor privind miscarea activelor imobilizate: intrări, deprecieri, ieşiri, închirieri etc. Documentele de evidenţă utilizate depind atât de natura acestor operaţiuni, cât şi de categoria de active imobilizate, la care se referă.
Producţie proprie Proiecte pentru studii şi cercetări, deviz pentru lucrări executate, raport de producţie, proces verbal de recepţie Aport în natură Act de constituire, expertiză tehnică, declaraţie de subscriere, proces verbal de recepţie Donaţie Proces verbal de predare – primire Plusuri la inventariere Proces verbal de inventariere Concesionare, locaţie de Contract de concesiune, locaţie gestiune, închiriere de gestiune, închiriere; caiet de sarcini al concesiunii; proces verbal de recepţie Imobilizări necorporale şi Producţie proprie Bon de consum; fisă limită de corporale în curs de execuţie consum; factură; stat de salarii; deviz de lucrări; proces verbal privind producţia neterminată Realizate de către terţi Factură, proces verbal de recepţie Imobilizări financiare Achiziţionare Ordin privind cumpărarea titlurilor de valoare; contract de vânzare cumpărare; oferta publică de vânzare a acţiunilor; prospectul de vânzare a acţiunilor Achiziţionate şi achitate Ordin de plată; bilet la ordin; cec; chitanţă Aport social Act constitutiv; raport de evaluare Yüklə 2,67 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||