1. Chirurgia omf, specialitate stomatologică. Importanţa şi locul chirurgiei onf în rîndul celorlalte specialităţi stomatologice şi de medicină generală

1.Chirurgia OMF, specialitate stomatologică. Importanţa şi locul chirurgiei ONF în rîndul celorlalte specialităţi stomatologice şi de medicină generală.

Chirurgia buco-maxilo-facială reuneşte ştiinţa şi arta de a preveni, diagnostica şi vindeca bolile, a reconstitui formele şi restabili funcţiile din teritoriul buco-maxilo-faciali folosind cel mai adesea o intervenţie operatorie. În cadrul acestei specialităţi, se studiază sub toate aspectele anomaliile şi afecţiunile congenitale, traumatice, infecţioase, tumorale şi de altă natură ale teritoriului buco-maxilo-facial; se studiază metodele de prevenire şi combaterea durerii în vederea tuturor manoperelor sau intervenţiilor stomatologice, corectarea plastică şi funcţională a structurilor acestui teritoriu, înlocuirea pierderilor de substanţă.

Chirurgia buco-maxilo-facială cuprinde două părţi:

— chirurgia orală (dento-alveolară, buco-dentară) studiază indicaţiile şi tehnica extracţiilor dentare, incidentele, accidentele şi complicaţiile acestora; tratamentul chirurgical al tulburărilor de erupţie dentară; metodele chirurgicale ajutătoare tratamentelor endodontice; tratamentul chirurgical al parodontopatiilor marginale cronice; metodele chirurgicale proprotetice, ca şi alte tratamente chirurgicale ale afecţiunilor dento-parodontale şi ale cavităţii bucale;

— chirurgia maxilo-facială cuprinde chirurgia tegumentului şi orificiilor feţei, chirurgia părţilor moi cervico-faciale, a maxilarelor, articulaţiilor temporo-mandibulare şi glandelor salivare, corectarea dismorfozelor faciale, refacerea morfo-funcţională a teritoriului maxilo-facial.

Importanţa şi locul pe care-l ocupă chirurgia buco-maxilo-facială în rîndul celorlalte specialităţi stomatologice rezultă din conţinutul său şi explică de ce chirurgia buco-maxilo-facială constituie o specialitate de bază a stomatologiei, fiind totodată singura specialitate din domeniul stomatologiei recunoscută oficial şi inclusă pe lista specialităţilor chirurgicale.

Importanţa chirurgiei buco-maxilo-faciale rezultă şi din frecvenţa ridicată po care o deţin afecţiunile şi intervenţiile de care se preocupă. Această frecvenţi ridicată se explică în primul rînd prin aceea că o mare parte din patologia chirurgicală a teritoriului buco-maxilo-facial rezultă din dezvoltarea şi prezenţa dinţilor, din evoluţia cariei dentare care ocupă primul loc în tabelul morbidităţii pe afecţiuni.
7.Asepsia si antisepsia. Dezinfectia in sectie de chirurgie OMF. Utilizarea instrumentariului si materialelor de o singura folosinta.

Asepsia cuprinde asamblul de masuri si metode prin care este prevenita cantaminarea unui produs, obiect sau organism. Prin asepie se impiedica patrunderea microbilor in cimpul operator.

Antisepsia utilizind prodee chimice, permite omorirea sau inhibareamicrobilor patogeni de pe invelisurile organismului (tegument,mucoasa sau plagi).

Dezinfectia operatiune care se utilizeaza la instrumentar aparatura vesela lenjerie.

Dezinfectia cabinetului de chirurgie OMF. UN cabinet de chirurgie OMF trebuie sa fie dotat modern. In el trebuie sa fie prezent robinet sapun lichid care sa functioneze cu pedala,dispozitive cu aer cald ,pahar de plastic sau de hirtie. Numarul persoanelor trebuie de redus pina la minim.Fotoliu dentar se dezinfecteaza de mai multe ori pe zi, piesele fotoliului botoanele trebuie sterse cu servetele imbibate in alcool 70%, scuipatoarea trebuie stearsa frecvent. Aerisirea se efectuieaza de mai multe ori pe zi. Lasfirsitul zilei de lucru se efectueazaingrijirea mobilierului, dezinfectiea scuipatoarei,dezinfectiea umeda a podelei,peretilor cu sapun crezol 2% sau cu alte solutii sau spraiuri dezinfectante. Saptaminal se efectuieaza curateniea ginerala.

8.Metodele de sterilizare a instrumentariului si materialelor folosite in chirurgia OMF.

Sterilizarea prin caldura umeda

*Sterilizarea prin vapori sub presiune la autoclav este cea mai eficienta si mai completa metoda de sterilizare. Presiunea de 2-2.5 atmosferi timp de 30 min.In autoclav se poate de steriliza tot necesarul de lucru.

*Fierberea sub presiune se efectueaza in autoclav la 2 atmosfere 134 C timp de 30 min.

Sterilizarea prin caldura uscata

*Sterilizarea cu aer cald in cuptorul Poupinel are loc la temperatura de 180 C timp de 60 min.

Sterilizarea prin radiatii

*Radiatii ionizante utilizeaza razele gama emise de cobalt 60 cu penetrabilitate mare.Este o metoda buna de sterilizare.

*Razi neionizante razele ultaviolete au indicatii reduse pentru diminuarea numarului de germenin din aerul salilor de operatii si tratament de pe suprafete expuse actiunea lor antibacteriana este eficace dar se executa la distanta cel mult un metru.

Sterilizarea si dezinfectia prin gaze.

*Oxidul de etilen este un agent sterilizant gazos aproape ideal,cu proprietati bactericide, cu mare potentieal de penetratie si difuziune.

9.Pregătirea medicului chirurg către intervenţia chirurgicală. Pregătirea pacientului către intervenţie sub anestezie generală.

1. Vestimentatia,incaltamintea si alte atribute speciale ale medicului chirurg si asistentei medicale.

2. Dezinfectarea miinilor chirurgului:

• 
  Metoda simpla
  
• 
  Metoda Spasocucotki-Kocergin
  
• 
  Dezinfectarea miinilor cu bigluconat de clorhexidina -0,5% (2-3 min)
  
• 
  Dezinfectarea miinilor cu novesept 3% (2-3 min)
  
• 
  Dezinfectarea miinilor cu rezentin,tolozan,degmin,degmicin cu tampon 2-3 min.
  

3. Folosirea halatelor sterile,bonetelor,mastilor cit si celor de o singura folosinta

4.Pregatirea materialelor necesare pentru interventie in regiunea oro-maxilo-faciala (salfete,sorturi,materiale de sutura,tampoane)

5.Pregatirea psihologica a medicului pentru interventia chirurgicala.

6.Pozitia medicului in timpul operatiei si extractiei dentare.

Medicul si colaboratorii sai atunci cind efectuaza tratamente de chirurgie stomatologica,trebuie sa aiba o atitudine riguros chirurgicala.Halatele cu minici scurte pentru a permite spalarea corecta pe miini,trebuie dezinfectate si schimbate frecvent.Purtarea bonetei este obligatorie.Se scot inelele bratarile etc care nepermitind o spalare corecta ajuta la transmiterea microbilor de la pacienti la personalul medical si de la acesta la alti pacienti.Unghiile trebuie sa fie scurt taiate.

Echipamentul de protecţie cuprinde: halat, ciupici, bonetă, masca de protecţie pentru nas, gură şi ochelarii speciali

• 
  2.Dezinfectia miinilor chirurgului
  

• 
  Pentru interventiile chirurgicale maxilo-faciale este obligatorie spalarea chirurgicala a miinilor si antebratelor cu apa,sapun si perii sterile,clatire cu apa calda sterila in jet si 2-3 min antiseptizare cu alcool – 70% sau solutie care contine clorhexidin,hexaclorofen,bromocet Tego 103S.Se imbraca halat ,masca si manusi de cauciuc sterile intrucit nici una din metodele de spalare nu realizeaza o antiseptizare perfecta. Pentru pregătirea mâinilor către intervenţiile chirurgicale sunt recomandate următoarele procedee şi reguli:
  Spălarea igienică cu apă şi săpun care se realizează înaintea fiecărei intervenţii chirurgicale. Metoda Spasocucotki-Kocergin presupune spalarea fragmentata a miinilor:
  1.spalarea miinii
  2.spalarea miinii cu includerea jumatatii distale a antebratului
  3.spalarea miinii cu intregul antebrat
  
• 
  Spălarea igienică trebuie urmată de antiseptizarea mâinilor cu: soluţie de clorhexidină 0,5% şi alcool etilic 70-80 grade.
  

.Pregatirea psihologica a medicului pentru interventia chirurgicala.

Pregătirea psihologică are influenţă asupra tuturor celorlalţi factori a interventiei şi poate fi diferenţiat în funcţie de:

a) conţinutul psihologic al pregătirii fizice, este determinat de aptitudini, chinestezie, schemă corporală, calităţi psihomotrice (coordonare, echilibru, viteză de reacţie), etc;

b) conţinutul psihologic al pregătirii tehnice derivă din formarea reprezentărilor ideomotorii, psihologia învăţării motrice, transferul şi interferenţa în învăţare;

c) conţinutul psihologic al pregătirii tactice are cele mai strânse relaţii cu pregătirea psihologică, pentru că tactica este o activitate mentală orientată spre rezolvarea unor situaţii concrete din terenul operator

Pregatirea bolnaului:

• 
  Pregatirea pentru interventii cuprinde totalitatea masurilor de psihica, fizica si medicameantoasa.
  
• 
  Explicarea bolnavului necesitatea si scopul interventiei, sa cistigam incredere si colaborare la examinare , investigatzii, anestezie si operatie.
  
• 
  Asezarea bolnavului in fotoliu intr-o pozitie corecta si comoda,cu capul bine fixat, cu hainele desfacute la git.
  
• 
  Prelucrarea antiseptica a cavitatii bucale.
  
• 
  Pregatirea instrumentariului pentru examinare si interventiile chirurgicale(tavitele sa fie acoperite)
  
• 
  Prelucrarea cimpului operator cu antiseptice(apa oxigenata, eter, alcool, iod, solutie Liugol.)
  
• 
  Pregatirea fizica a bolnavului.
  
• 
  Scopul principal al pregatirii preoperatorie a bolnavului(reducerea riscului anesteziei si interventiei chirurgicale.)
  
• 
  Curatirea sistemului nervos al bolnavului de supraexcitatii.
  
• 
  Pregatirea medicamentoasa a pacientului(generala si locala).
  

Pregatirea psihica a pacientului consta în explicarea bolnavului necesitatea şi scopul intervenţiei, să cîştigam incredere şi colaborare la examinare, investigaţii anestezice şi operaţie. Se îndepărteaza teama, starea de excitaţie, asigurîndu-l de o buna anestezie, i se cistiga increderea şi colaborarea. Bolnavilor li se creeaza un regim de protecţie: linişte, buna îngrijire, somn regulat.

Pregatirea fizica constă în aşezarea bolnavului în poziţie corecta şi comodă, cu capul bine fixat, cu hainele desfăcute la gît, cu obiectele care i-ar jena respiraţia îndepartate, cu o pregătire corespunzătoare a gurii, cu protezele mobile scoase. Bolnavul va fi nemincat de cîteva ore, cel puţin 5-6 ore pentru anestezia generală.

Pregatirea medicamentoasă(premedicaţia) face parte integrantă din anestezia moderna, atît locoregională cit şi generală.

Prin premedicaţie se reduce excitabilitatea SNC, îndeosebi a scoarţei, diminuînd anxietatea, teama de intervenţie, se deprima activitatea reflexa vagala diminuînd secreţia salivară şi bronşica, se scade metabolismul şi deci necesarul de oxigen şi substanţe anestezice, se ridica pragul de percepţie dureroasă la pacienţii care urmează a fi supuşi unei intervenţii dureroase sau se determina analgezia la pacienţii cu dureri, se reduc unele efecte nefavorabile ale substanţelor anestezice, potenţînd acţiunile lor favorabile şi uşurînd anestezia.

Premedicaţia este obligatorie: la copii, la pacienţii anxioşi

la bolnavii cu reflexe exagerate, hipersalivaţie, mişcari dezordonate ale limbii.

Medicamente folosite pentru premedicaţie:

• 
  Sedative şi neuroleptice- barbiturice cu acţiune medie şi lungă Barbital, cu actiune scurta pentobarbital. Sunt sedative hipnotice şi anticonvulsivante fenotiazine, benzodiazepine, dintre care cel mai utilizat este Diazepamul, sedativ, anxiolitic, miorelaxant, anticonvulsivant, creaza amnezie tranzitorie.
  
• 
  Vagolitice: atropina sau scopolamina, diminuă reflexele vagale, inhiba secreţiile salivare, bronşice, previne spasmul bronşic şi laringian.
  
• 
  Analgezice, rezervate pacienţilor cu dureri: Morfina, cu acţiune maximă la o oră după injectare subcutanată. Hidromorfon, Pethidina, Meperidina etc.
  

13. preanestezia (premedicatia in interventiile chirurgicale in regiunea OMF)

Preanestezia – cuprinde totalitatrea masurilor de pregatire psihica,fizica, si medicamentoasa a bolnavului inaintea anesteziei.

1.pregatirea psihica – pentru indepartarea fricii, excitatiei se dicuta cu bolnavul, se asigura linistea, buna ingrijire si somnul regulat.

2. pregatirea fizica – se asigura pozitia corecta si comoda a bolnavului, libertatea cailor respiratorii, se indeparteaza obiectele care ar jena respiratia. Pentru anestezia generala cel putin 5-6 ore nemincate, dar nu pentru anestezia loco-regionala.

3. pregatirea medicamentoasa (permedicatia) – utilizarea medicamentelor, pentru reducerea excitabilitatii SNC (pentru diminuarea anxietatii si fricii), se deprima activitatea reflexa vagala (pentru micsorarea secretiei salivare si brinsice), se scade metabolismul, se ridica pragul de perceptie dureroasa, se reduc unele efecte nefavorabile ale substantelor anestezice, potentind actiunile lor favorabile si usurind anestezia.\

Premedicatia este obligatory pentru copii, pacientii anxiosi, pacienti necooperabili, bolnavi cu reflexe exagerate, in interventii stomatologice mai ample, si este indicate mai rar la pacientii din ambulator

Se utilizeaza urmatoarele preparate:

Sedative si neuroleptice: barbiturice (luminal, gardenal, nembutal), fenotiazine (clorpromazina, prometazina), benzodiazepine (diazepam)

Vagolitice – atropine sau scopolamine – inhiba secretiile salivare si bronsice, previn spasmul bronsic si laringian,

Analgezice – pentru pacientii cu dureri (morfina, hidromorfon, pethidina, meperidina)

Antihistaminice - dimedrol.
14. complicatiile locale ale ansteziei locoregionale.

Complicatii locale:

• 
  Descuamarea epiteliala, ulceratii si necroze ale mucoasei - mai des la fibromucoasa gingivala sau palatine si sunt determinate de ischemia adrenalinica la concentratii mari, greseli de tehnica – injectarea rapida a unor cantitati prea mari, urme de alcool sau infectii. In acest caz se administreaza antihistaminice, antiinflamatoare si un analgesic local.
  
• 
  Injectitele postanestezice
  
• 
  Trismus persistent (limitarea deschiderii arcadelor ca consecinta a spasmului musculaturii masticatorii, mai des dupa anestezisa la spina spix. Din cauza traumatizarii fibrelor muscular de catre ac sau solutii anestezice in exces, sau formarea unui hematom in spatiul pterigomandibular, sau de infectie ce cauzeaza process supurativ. Tratament – prisnite calde pentru 20 min la fiecare ora, miorelaxante, diazepam. Mecanoterapie prin exercitii; daca e process supurativ postanestezic – se face incizia si drenarea supuratiei)
  
• 
  Parezele persistente – din cauza lezarii nervului
  
• 
  Alveolita postexctractionala – cauzata de ischemia adrenalinica locala prelungita. Aceasta impiedica singerarea normal si formarea unui cheag endoalveolar favorizind necroza, mai des in anestezia intraligamentara.
  
• 
  Complicatii septice
  

Accidente locale:

• 
  Durerea
  

– inteparea trunciului nervos sau a tecii nervoase

• 
  Inteparea sau tramatizarea tesuturilor
  
• 
  Distensia brusca sau dilacerarea tesuturilor
  
• 
  Solutii anestezice dureroase
  
• 
  Anestezia in tesuturi inflamate
  
• 
  Erori de substanta
  
• 
  Leziuni vasculare (inteparea vasului si hematomul)
  
• 
  Pareza faciala tranzitorie (apare la anestezia la spina spix cind se injecteaza prea profund si se nimereste in plexul nervului facial. Se manifesta prin exoftalmie, coborirea comisurii labialeshi disparitia miscarii musculaturii mimice pe aceasta parte. Dispare peste 60-90 min, nu necesita tratament, prevenirea se face prin mentinerea acului mereu in contact cu planul osos.)
  
• 
  Pareza trasnzitorie a altor trunchiuri nervoase
  
• 
  Tulburari ocular (anestezia la orificiul infraorbital, prin difuzia anestezicului sau infiltratia in nervul optic. Se manifesta prin edem palpebral, exoftalmie, midriaza, diplopie sau chiar pierderea temporara a vederii)
  
• 
  Ruperea acului
  
• 
  Caderea acului in faringo-laringe.
  

16.Anestezia tronculară periferica a n. intraorbital. Calea endo- şi exo bucală. Tehnica, zona de anestezie, complicaţiile.

Zona de anesteziere:anestezia pes anserinus minor (talpa gistii mici) ce include anestezierea aripii nasului,pleoapei inferioare,buzei superioare si in general a pielii in regiunea infraorbitara precum si osului in regiunea data,mai sunt anesteziate ramurile alv.superioare anterioare si medii,incisivii,caninii premolarii si procesul alveolar,mucoasa vestibulara in regiunea dintilor numiti,peretele superior inferior,anterior al sinusului maxilar si mucoasa care-l tapeteaza.

Sunt 2 cai:intrabucala si extrabucala

Gaura infraaorbitara se afla la a) 6-8mm dedesubtul marginii inferioare a orbitei b)pe linia vertical ce trece prin sutura maxilo-malara c)linia ce uneste incisura infraorbitara cu gaura mentoniera d)la 5 mm inauntru liniei mediopupilare

Calea endobucala.Tehnica.

Bolnavul cu capul usor dat pe spate,cu gura putin intredeschisa.Cu policele se sting se pune in evidenta vestibulul superior iar cu indexul sting se repereaza gaura infraorbitara.Acul se introduce in fundul de sac,deasupra apexului caninului,se indreapta in sus ,lateral si spre posterior.Acul se introduce in canal nu mai mult de 5mm.

Calea cutanata.Tehnica.

Indexul sting se aplica pe marginea inferioara a orbitei ,iar policele la nivelul gaurii infraorbitare.Acul este introdus dedesubtul si medial de gaura infraorbitara,la aprox. 5mm in afara aripii nasului,ia contact cu osul imprimindu-se o directie oblica in sus,lateral(in afara) in indarat,la fel nu mai mult de 5 mm.

Complicatiile:1.Daca se introduce mai mult de 5mm patrunde retroorbitar si se anesteziaza nervul oculomotor sau optic care se manifesta prin diplopie(vedere dubla) sau pierderea tranzitorie a vedereii.

2.Formarea unui hematorom la lezarea vaselor infraorbitare cu infectarea ulterioara 3.In caz ca peretele inferior a santului infraorbitar comunica cu sinusul-patrunderea anesteticului in sinus 4.inteparea nervului cu aparaitia unei nevrite

17.Anestezia tronculară periferică n. alveolar superior posterior. Tehnica, zona de anestezie, complicaţiile. Calea endo- şi exobucală.

Zona de anesteziere:molarii superiori cu exceptia radacinii meziale a primului molar,a parodontului respectiv,gingivomucoasei vestibulare acestei portiuni si a sinusului maxilar(peretele posterior).

Sunt 2 cai:calea orala si cutanata.

Repere pentru ambele cai: creasta zigomatico-alveolara si ultimul molar(sau molarul 2);la copii sub 1 ani primul molar.Filetele nervoase se afla la jumatatea distantei dintre marginea inferioara a orbitei si gingia dintre intre 1-ul si al 2-lea premolar,posterior de ultimului molar.

Calea orala.Tehnica.

Se repereaza creasta zigomatico-alveolara,acul se introduce indarat deasupra radacinii molarului 2 sub un unghi de 45° cu planul de ocluzie ,ia contact cu osul si I se da o directie posterior,in sus,inauntru pe o distanta de 1,5-2cm(1/2 din inalt.maxilaruui).

Calea cutanata.Tehnica.

Acul se introduce sub marginea inferioara a crestei zigomatice,posterior de creasta zigomatico-alveolara,imediat inaintea marginii anterioare a maseterului.Directia acului va fi inauntru,in sus si spre posterior.Dupa un traiect de 2-3 cm se ajunge pe versantul posteroextern al tuberozitatii si se injecteaza 2 ml anestetic.Un deget se introduce in fundul de sac vestibular pentru a nu perfora mucoasa.

Complicatiile.

Cind este lezat plexul pterigoid se poate produce un hematom care se poate infecta,la folosirea adrenalinei pot aparea probleme cu sistemul cardiovascular(aritmii, ischemii e.t.c.).Incaz ca este intepat vasul trebuie o compresiune imediata la acest nivel sau de aplicat un pansament compresiv,in scop de a evita aceasta complicatie,in timpul anestezierii tot timpul se aspira din ac pentru a vedea daca nu am lezat un vas.

18..anest troncul perif a n.nasopalatin.

Anestezia regionala tronculara este o anestezie de conductie. Solutia anestezica actioneaza pe traiectul trunchiului nervos sau la nivelul orificiilor osoase de intrare sau iesire a trunchiurilor nervoase, intrerupand conductibilitatea si propagarea sensibilitatii dureroase.

Repere morfologice pt anestezierea nervului nazo-palatin - nervii trec prin canalul incisiv si prin gaura incisiva, ajunge in cavitatea bucala. Canalul insisiv are forma de V sau Y. Celelalte 2 orificii se gasesc in fosele nazale in apropierea septului nazal la o profunzime de 1,5cm de orificiul narinar. Pct de intepare este pe papila incisiva care se gaseste median la cativa mm inapoia coletului incisivilor centrali. Se recomanda sa se intepe papila in partea opusa nervului cautat. Nu se patrunde mai mult de 5mm pt a nu ajunge in fosele nazale. Fiindca in aceasta zona mucoasa adera de periost si periostul de os, canalul incisiv este de mici dimensiuni, depunem anestezicul intrun spatiu delimitat inextensibil si este dureros.

Indicatii:

• 
  Anest fibromucoasei in treimea anter a boltii palatine si a periostului;
  
• 
  In asociere cu anest plexala sau tronculara a n,infraorbital pt interventii in reg grupului dintilor frontali superiori deoarece n.nazopalatini au anastomoze cu filetele nervoase alveolare anterioare si superioare
  
• 
  Pulpectomia, extractia, rezectia apicala in regiunea frontal.
  

Tehnica: I. calea orala – este cel mai des folosita anestezie facindu-se la nivelul gaurii incisive; pe linia mediana intre incisivii centrali superiori in regiunea anterioara retro-alveolara a boltii palatine; la 1 cm inapoia si deasupra coletului dintilor fiind acoperita de papilla incisive care constituie reperul important. Bolnavul pozitionat cu capul in extensie si arcadele dentare larg deschise. Anestezia se practica pe marginea papilei incisive; directia canalelor palatine fiind oblica introducea acului se va face de pe marginea opusa a papilei astfel incit a patrunde in canalul sting, punctual de intepatura va fi din marginea dreapta, si invers. Dupa patrundere in mucoasa se injecteaza citeva picaturi de anestezic pentru anestezia papilei, apoi se da acului o directive in sus, inapoi si usor inafara parallel cu axul incisivului central. Anestezia se lasa la 0,5-1 cm de la patrundere.

II. calea nazala – se foloseste cind in treimea anterioara a boltii exista un process pathologic.

a. Procedeul Escat – anestezie topica prin introducerea unui tampon cu Solutia cocaine 10% in fosa nazala

b. Procedeul Hoffer – anestezie prin injective in planseul fosei nazale pe marginea septului la 1,5cm inapoia pragului narinar cutanat cu o directive aproape vertical, se da acului directive in jos si inauntru profunzime de 3-4mm, apoi se lasa anestezia 0,5ml.

Complicatii – hemoragie, hematom, complicatii septic, absenta anesteziei, durere etc.
19. Anestezia tronculara periferica a nervului palatin.

Nervul palatin sensibilizeaza 2/3 posterioare a palatului dur la nivelul premolarilor si molarilor. Gaura palatine este situate intre molarul 2 si 3 la 5mm inaintea marginii posterioare a palatului dur. Canalul este orientat in sus si indarat.

Tehnica: capul bolnavului dat pe spate, gura larg deschisa, introducerea acului in santul palatin, putin inaintea gaurii palatine posterioare la nivelul molarului 2, este inpins in sus inafara si indarat. Seringa se tine la nivelul comisurii intre canin si primul premolar inferior.

Indicatii – anestezia partilor moi, mucoasei si periostului, pulpit extractii dentare etc.

Accidente – hemoragie, hematom submucos, in injectare brusca decolarea mucoasei a periostului ce duce la necroza.
20.Anestezia tronculara periferica la spina spix.Calea endo si exo bucala.Tehnica zona de anestezie. Complicatiile.

Calea endo bucala. Pozitiea pacientului este cu capul in continuarea trunchiului sau in usoara extensie cu arcadele dentare larg deschise.Locul de punctie este intre creasta temporala si plica pterigimandibulara la 1 cm deasupra planului de ocluzie a molarilor inferiori. Directiea acului este la inceput sagitala antero-posterior pina cind se ia contact cu osul in zona crestei temporale,corpul seringii raminimd pralel cu arcada inferioara. Injectarea anestezicului se incepe in momentul in care acul atinge osul si continua pina la 1.5-2 cm in profunzime,la 1 cm adincime se anesteziaza nervul lingual apoi la 1.5-2 cm nervul alveolar inferior. Anestezia se instaleaza in 5-10 min.

Calea exo bucala. Se utilizeaza in cazurile in care accesul oral este impedicat de trismus, procese inflamatori si tumori.Pacientul va fi pozitionat cu capul in extensie accentuata si rotat de partea opusa pentru a degaja regiunea submandibulara si a se evidentia relieful osos bazilar si unghiul mandibulei.

Locul de punctie- sub marginea inferioara a mandibulei si la 1.5 cm inaintea margenii posterioare a ramului mandibular. Tesuturile moi submandibulare vor fi imobilizate pe os prin presare cu degitele, fixinduse in acest mod punctul de punctie. Directiea acului este de jos in sus traversind partile moi pina cind se ajunge pe planul osos am marginei infirioare a mandibulei, pe versantul sau intern, se traverseaza insertiea infirioara a muschiului pterigoidean intern, mentinind directiea acului vertical pe fata interna a ramului mandibular pastraind permanent contactul cu osul, acul va avea o directie paralela cu marginea posteriora a ramului mandibular si la 1.5 cm inaintea acesteiea. Depozitul anestezic va trebui lasat la 4-4.5 cm adincime , acul va avea lungimea de 7-8 cm.

21. Anestezia tronculara periferica a n.mentonier. Calea endo si exo bucala. Tehnica, zona de anestezie. Complicatiile.

Gaura mentoniera e situata pe fata externa a corpului mandibulei la jumatatea inaltimei osului intre radacinele celor 2 premolari. Canalul mentonier are o directie de jos in sus, dinainte inapoi si din inauntru in afara.

Calea endo bucala. Cea mai des folasita in practica pacientul se pozitioneaza cu arcadele interdischise. Indepartindu-se buza inferioara si partile moi ale obrazului cu policile miini stingi. Punctiea anestezica se practica in vestibulul inferior in mucoasa mobila in dreptul radacinei meziale a primului molar. Directiea acului oblica in jos, inainte si innauntru sub unghi de 15-20 grade cu axul premolarului 2. Cantitatea de solutie anestezica e de 0.5-2 ml.

Calea exobucala. Se foloseste mai mult in interventile pe tesuturile moi labio-mentoniere, dar si pentru anestezia dintilor si osului., cind calea orala nu se poate de utilizat.

Pacientul este poziteonat cu capul usor rotat pe partea opusa marcind pe obraz sediul gaurii mentoniere. Punctiea se face in obraz, inapoi si deasupra gaurii mentoniere la 2 cm in spatele comisurii bucale. Directiea acului in jos, inauntru si inainte. Se traverseaza partile moi cu acul aoi se ajunge pe os si apoi se patrunde in gaura mentoniera 0.5-1 cm adaugind si grosimea partilor moi, anestezicul se lasa la 1.5-2 cm de locul intepaturii.