Eliminarea pedepselor corporale şi umilitoare



Yüklə 0,74 Mb.
səhifə1/11
tarix25.07.2018
ölçüsü0,74 Mb.
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11


ELIMINAREA PEDEPSELOR CORPORALE ŞI UMILITOARE

ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA COPIILOR


MANUAL DE ACŢIUNE

Kate Harper · Pepa Horno · Gerison Lansdown

Florence Martin · Peter Newell · Mali Nilsson

Publicat de Salvaţi Copiii Suedia şi International Save the Children Alliance


VIZIUNE
Salvaţi Copiii luptă pentru drepturile copiilor, contribuind la îmbunătăţirea imediată şi durabilă a vieţii copiilor din întreaga lume.
MISIUNE
Salvaţi Copiii lucrează pentru:


  • o lume care îl respectă şi preţuieşte pe fiecare copil

  • o lume care îi ascultă pe copii şi învaţă

  • o lume în care toţi copiii au speranţă şi şansă în viaţă

ISBN: 91-7321-157-5

Nr. cod: 3184

Copyright @ Save the Children 2005


Coordonator de proiect: Mali Nilsson

Autori principali: Kate Harper, Pepa Horno, Florence Martin, Mali Nilsson (membri ai Grupului de acţiune al International Save the Children Alliance pentru lupta împotriva pedepselor corporale/fizice şi altor forme de pedepse umilitoare sau degradante), Gerison Lansdown, Maureen O’Flynn şi Peter Newell

Management producţie: Cathy O’Neill, Carole Henderson

Redactare/corectură: Paula McDiarmid

Design grafic: Neil Adams şi Martin Heap

Desenator: Jessica Stochkam


Prima ediţie: I
Tipărit de Elanders 2005
Această publicaţie este finanţată parţial de SIDA (Agenţia Internaţională pentru Cooperare şi Dezvoltare a Suediei). SIDA nu a participat la producerea acestui manual şi nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.
Pentru exemplare suplimentare ale acestui Manual de Acţiune, vă rugăm contactaţi responsabilul de vânzare de publicaţii la:
Salvaţi Copiii Suedia

SE – 107 88 Stockholm

Telefon: + 46 8 698 90 00

rbpublishing@rb.se

www.savethechildrensweden.org
CUPRINS
Cuvânt înainte
Prefaţă
Mulţumiri
Introducere
Pasul 1 – Înţelegerea problemei
1. Definiţia pedepselor corporale şi umilitoare
2. Motivele pentru care aceste pedepse trebuie eliminate
3. Imaginea la nivel mondial
4. Standardele internaţionale în domeniul pedepselor corporale şi umilitoare
5. Efectele pedepselor corporale şi umilitoare asupra copiilor

A. Consecinţe fizice

B. Consecinţe psihosociale
6. Diferenţa dintre pedeapsă şi disciplina pozitivă
Pasul 2 – Asumarea angajamentului de schimbare
1. Introducere
2. Schimbarea personală: ce presupune?
3. Sprijin organizaţional în gestionarea procesului de schimbare personală

A. Gestionarea negării şi rezistenţei

B. Gestionarea explorării şi asumării angajamentului
4. Elaborarea unei politici de protecţie a copilului

Nu înţeleg de ce învăţătorul şi părinţii abuzează de mine. Tatăl meu i-a cerut învăţătorului să mă pedepsească dur dacă nu sunt cuminte. Spune că aceasta face parte dintr-o bună educaţie. Eu nu cred deloc că este aşa!”



Băiat sirian, 11 ani
Pasul 3 – Analiza situaţiei şi planificarea programelor
1. Ce presupune o analiză a situaţiei bazată pe drepturi?
2. Desfăşurarea analizei

A. Analizarea nivelului şi naturii încălcărilor

B. Analizarea cauzelor încălcărilor

C. Identificarea responsabililor şi analizarea deficitelor de capacitate

D. Stabilirea priorităţilor
Pasul 4 – Realizarea schimbării pentru copii
Pasul 4A – Reforma legislativă

1. De ce este importantă reforma legislativă?


2. Promovarea reformei legislative
A. Analizarea prevederilor legislative referitoare la pedepsele corporale
B. Evaluarea contextului politic, juridic şi cultural
C. Elaborarea unei strategii pentru reforma legislativă împotriva tuturor pedepselor corporale şi umilitoare
D. Favorizarea protecţiei şi nu a urmăririi penale
E. Acţiuni de promovare a reformei legislative
3. Exemple de bune practici
Pasul 4B – Acţiuni de advocacy pentru schimbarea socială


  1. Introducere




  1. Dezvoltarea unei strategii




  1. Stabilirea obiectivelor




  1. Colectarea informaţiilor necesare




  1. Identificarea publicului ţintă




  1. Dezvoltarea mesajelor cheie şi a resurselor




  1. Construirea alianţelor şi a suportului necesar




  1. Diseminarea mesajului




  1. Exemple de bune practici

Pasul 4C – Educaţie şi formare


Partea I – Pedepsele corporale şi umilitoare în familie
1. Introducere
2. Dezvoltarea unei strategii
A. Stabilirea obiectivelor
B. Identificarea publicului ţintă
C. Producerea materialelor şi a instrumentelor
D. Promovarea educaţiei şi formării cu privire la eliminarea pedepselor corporale şi umilitoare
3. Exemple de bune practici

Partea II – Pedepsele corporale şi umilitoare în şcoală


    1. Introducere




    1. Dezvoltarea unei strategii




    1. Stabilirea obiectivelor




    1. Identificarea publicului ţintă




    1. Producerea materialelor şi a instrumentelor




    1. Construirea alianţelor şi diseminarea materialelor




    1. Exemple de bune practici


Pasul 4D – Participarea copiilor
1. Introducere
2. De ce să-i implicăm pe copii în programe de eliminare a pedepselor corporale şi umilitoare?
3. Când să-i implicăm pe copii
4. Cum să-i implicăm pe copii
5. Aspecte de luat în considerare în munca cu copiii pe marginea pedepselor corporale şi umilitoare
6. Exemple de bune practici
Pasul 5 – Evaluarea impactului
1. De ce este necesară o evaluare a impactului?
2. Strategii de evaluare a impactului
A. Stabilirea obiectivelor
B. Colectarea datelor de bază
C. Stabilirea indicatorilor de impact
D. Corelarea activităţilor cu obiectivele

E. Stabilirea indicatorilor de proces


F. Realizarea monitorizării
G. Realizarea analizei, bilanţului şi evaluării
H. Evaluarea impactului
I. Lecţiile de învăţat

CUVÂNT ÎNAINTE
Noţiunea de copil ca o versiune redusă a unui adult, cu drepturi reduse în consecinţă, a fost abandonată de societate. Convenţia privind Drepturile Copilului este una dintre etapele majore în depăşirea acestei noţiune reductive a copilului şi subliniază în mod clar drepturile acestuia. Drepturile copilului trebuie să fie respectate ca şi drepturile oricărei alte fiinţe umane.
În ciuda realizărilor Convenţiei, mulţi copii se bucură doar foarte rar de aceeaşi protecţie ca şi adulţii. Pedepsirea fizică şi umilitoare a copiilor este din păcate o problemă tacită care continuă să depăşească graniţele multor contexte culturale, economice şi sociale din întreaga lume. În ciuda dezaprobării internaţionale exprimate prin intermediul unor organisme cum ar fi Comitetul pentru Drepturile Copilului şi Curtea Drepturilor Omului, aşa-numitele „pedepse disciplinare rezonabile” continuă să fie acceptate în unele cazuri chiar şi de legislaţiile naţionale. Aceste idei nu doar contravin principiilor drepturilor omului şi Convenţiei privind Drepturile Copilului dar deschid în acelaşi timp o uşă periculoasă înspre alte forme de violenţă în familie, în şcoală şi în alte instituţii, făcând ca distincţia dintre rezonabil şi nerezonabil să fie foarte greu de realizat, ceea ce lasă loc unor abordări subiective. Sarcina noastră este de a elimina această noţiune periculoasă.
În 2003, am avut onoarea să fiu însărcinat de Secretarul General al ONU cu coordonarea unui studiu privind violenţa împotriva copiilor la nivel mondial. Solicitarea acestui studiu venea ca o urmare a deliberărilor din cadrul Comitetului pentru Drepturile Copilului care, după analizarea acestei probleme în mai multe zile de discuţii generale, a hotărât să adopte o recomandare privind realizarea unui studiu internaţional aprofundat care să ducă la elaborarea unor strategii de prevenire şi combatere a tuturor formelor de violenţă împotriva copiilor. De atunci, studiul a consolidat informaţiile disponibile privind diferitele forme de violenţă împotriva copiilor din diferite medii de oriunde. Pedepsele corporale şi umilitoare sunt o preocupare majoră pentru noi. Copiii care au participat la consultările iniţiale aferente studiului au subliniat în mod repetat că aceasta este o problemă majoră pentru ei.
Ştim că practicile de pedepsire fizică şi umilitoare sunt greu de schimbat şi că aceste schimbări ţin adesea de aspecte foarte delicate şi personale cum ar fi calitatea de părinte şi educaţia. Pedepsele corporale şi umilitoare sunt de asemenea adânc înrădăcinate în tradiţie şi au o istorie îndelungată în multe ţări. De fapt, ştim că majoritatea copiilor şi majoritatea adulţilor din lume au trăit această problemă. Şi majoritatea spun că ar fi preferat să fie scutiţi de o astfel de experienţă.
Pentru a schimba această realitate, este extrem de important să înţelegem pe deplin atât contextul în care se manifestă diferitele forme de pedeapsă fizică şi umilitoare cât şi cele mai bune strategii de intervenţie. Cu toate acestea, este nevoie de acţiuni urgente. Acest Manual de Acţiune reprezintă o contribuţie extrem de importantă în acest sens. Scopul său este de a le oferi tuturor o gamă largă de instrumente excelente de implementare a procesului de schimbare, ţinând seama de nenumăratele chipuri pe care le îmbracă pedepsele corporale şi umilitoare. Manualul este extrem de util deoarece nu doar explică motivele pentru care oamenii nu trebuie să îşi lovească copiii ci şi oferă exemple excelente care ilustrează de ce această practică este absolut inutilă, precum şi strategii care pot fi utilizate în locul acesteia. În mod firesc, copiii sunt cei mai interesaţi de această schimbare şi au fost implicaţi în elaborarea acestui Manual, ei înşişi având un rol important de jucat în promovarea schimbării.
Cu siguranţă sunt multe de făcut. Dar nimic nu poate scuza lipsa noastră de acţiune în abordarea acestei probleme grave atâta timp cât există atât de multe informaţii privind modalităţile de evitare a pedepsirii corporale şi umilitoare a copiilor.
Nu mai aşteptaţi, citiţi acest Manual de Acţiune realizat de Salvaţi Copiii şi puneţi-l în aplicare!
Prof. Paulo Sergio Pinheiro

Expert independent în cadrul Studiului ONU privind violenţa împotriva copiilor


Geneva 2005
PREFAŢĂ
Oriunde ne-am afla în lume, factorii de decizie, politicienii, parlamentarii, părinţii şi cetăţenii aleşi la întâmplare ne vor spune că copiii sunt viitorul nostru şi că merită să le oferim tot ce avem noi mai bun.
Violenţa cronică răspândită la scară largă împotriva copiilor, inclusiv pedepsele fizice, nu se încadrează în această imagine.
Există numeroase motive care servesc drept explicaţie pentru această violenţă însă niciodată drept justificare a acestei realităţi inacceptabile din punct de vedere moral.
Mai mult, constituie o încălcare a unui drept fundamental al copilului de a i se respecta demnitatea umană şi integritatea fizică şi a dreptului la o dezvoltare deplină şi armonioasă a personalităţii.
Aceste drepturi şi altele sunt acceptate la nivel internaţional de un număr de 192 de State (din 194) care au ratificat Convenţia Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului (UNCRC). Această ratificare presupune, printre altele, că toate guvernele acestor ţări s-au angajat să ia toate măsurile legislative, administrative, sociale şi educaţionale necesare pentru a proteja copilul împotriva tuturor formelor de violenţă fizică şi psihică (art. 19 al Convenţiei).
În această privinţă, Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului, care are sarcina de a monitoriza punerea în aplicare a Convenţiei, recomandă Statelor Părţi să interzică prin lege toate formele de violenţă, inclusiv orice formă de pedeapsă fizică şi umilitoare acasă şi în instituţiile pentru copii, în şcoli şi chiar în familie. Comitetul este pe deplin conştient de faptul că legislaţia în sine nu va schimba lumea. Această interdicţie reprezintă însă o recunoaştere a copilului ca persoană cu drepturi şi stabileşte în acelaşi timp un standard clar care este baza şi punctul de plecare pentru întreprinderea de acţiuni.
Pedeapsa fizică, îndeosebi ca modalitate de disciplinare a copilului, este considerată încă în multe ţări ca o prerogativă a părinţilor, profesorilor şi profesioniştilor care lucrează în casele şi instituţiile pentru copii şi este utilizată împreună cu argumentul că serveşte interesului copilului.
Din aceste motive, Comitetul recomandă Statelor Părţi să întreprindă diferite acţiuni – pe lângă măsura interzicerii prin lege – care să includă, inter alia, campanii de conştientizare şi educare a publicului, cu accentul pe părinţi şi alţi îngrijitori, precum şi acţiuni de formare a cadrelor didactice şi a altor profesionişti care lucrează cu copiii, în vederea utilizării unor forme non-violente de disciplinare a copiilor.
Acest manual elaborat de Salvaţi Copiii respectă pe de o parte toate aceste recomandări şi pe de altă parte este un instrument excelent de punere în aplicare a acestora. Documentul oferă un set de acţiuni bine elaborate şi cuprinzătoare care sunt menite să contribuie la eliminarea pedepselor corporale şi umilitoare îndreptate împotriva copiilor. Vreţi ca acest lucru să devină realitate? Utilizaţi acest manual!
Jaap E. Doek

Preşedinte

Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului

MULŢUMIRI
Salvaţi Copiii a întreprins iniţiativa internaţională de a demara un demers de recunoaştere a faptului că pedepsele corporale şi umilitoare reprezintă o încălcare gravă a drepturilor copilului.
Adresăm mulţumirile noastre tuturor persoanelor din întreaga lume care au contribuit cu experienţele, punctele de vedere şi expertizele lor la elaborarea acestui Manual de Acţiune. Mulţumim îndeosebi Responsabililor Regionali ai Alianţei Internaţionale Salvaţi Copiii pentru lupta împotriva pedepselor corporale şi umilitoare, care au contribuit în mod semnificativ la elaborarea acestui Manual de Acţiune: Denise Stuckenbruck (America Latină), Ulrika Sonesson (Africa de Sud), Alebel Derib (Africa Centrală şi de Est), Elkane Mooh (Africa de Vest), Elisabet Sundstrom (Orientul Mijlociu şi Africa de Nord), Gabriela Alexandrescu, Pepa Horno, Mali Nilsson (Europa), Ravi Karkara şi Y G Bhavani (Asia Centrală şi de Sud), Dominique Pierre Plateau (Asia de Sud-Est şi Pacific).
Le suntem îndatoraţi colegilor noştri care ne-au furnizat materiale ce ilustrează acţiunile lor de luptă împotriva pedepselor corporale şi umilitoare în diferitele regiuni ale lumii: Mehmood Ashger; Farhad Hashimi, Neha Bhandari, Maria-Ines Cuadros, Fazel Jalil, Lena Karlsson, Shereen Niaz, Sandra Renew şi Jorgen Runholm.
Le suntem recunoscători lui Helen Banos Smith pentru scrierea Pasului 5 privind evaluarea impactului, Tinei Hyder pentru împărtăşirea cunoştinţelor privind egalitatea sexelor şi diversitatea, precum şi Danielei Baro pentru contribuţia sa în etapele incipiente ale elaborării acestui Manual de Acţiune. Mulţumiri speciale lui Peter Newell pentru inspiraţia sa şi sprijinul extraordinar pe care ni l-a acordat, precum şi tuturor celor implicaţi în eforturile noastre mondiale de eliminare a pedepselor corporale şi umilitoare aplicate copiilor.
Mali Nilsson

Preşedinte

Grupul de acţiune al International Save the Children Alliance pentru lupta împotriva pedepselor corporale/fizice şi altor forme de pedepse umilitoare sau degradante

Dedicaţie
Acest Manual de Acţiune le este dedicat tuturor copiilor ale căror povestiri sunt relatate în paginile sale, precum şi în memoria şi spiritul Majei.

Un om mare nu ar trebui să lovească un om mic”.



Fetiţă din România, 12 ani
INTRODUCERE
Alianţa Internaţională Salvaţi Copiii depune eforturi în vederea eliminării, prin educaţie, reformă legislativă şi alte măsuri, a tuturor formelor de controlare şi pedepsire a copiilor în familie, şcoală şi alte medii care încalcă drepturile fundamentale ale copiilor de a le fi respectate integritatea fizică şi demnitatea umană.
Pedepsele corporale şi umilitoare sunt încă tolerate într-o mare măsură în toate regiunile lumii ca o modalitate prin care adulţii îi disciplinează pe copii şi îşi impun controlul asupra acestora. Prin urmare, încălcarea drepturilor copilului trece adesea neobservată şi neincriminată de nimeni ca o practică de zi cu zi care nu necesită prea multe discuţii sau atenţie publică.
Atunci când sunt consultaţi, copiii din întreaga lume oferă dovezi că pedepsele corporale şi umilitoare reprezintă forma de violenţă cea mai cunoscută şi cea mai răspândită la care sunt supuşi. Alianţa Internaţională Salvaţi Copiii consideră că este esenţial nu doar să se asculte ceea ce au de spus copiii dar şi să se întreprindă acţiuni în consecinţă.
Acest Manual de Acţiune practică are scopul de a îndruma programele, angajaţii, partenerii Salvaţi Copiii şi alte organizaţii în procesul de elaborare a strategiilor menite să pună capăt pedepselor corporale şi umilitoare. Manualul include exemple de bune practici din diferite programe puse în aplicare în diferite ţări, inclusiv cunoştinţe şi experienţe ale angajaţilor şi partenerilor Alianţei Salvaţi Copiii care lucrează în acest domeniu în întreaga lume. Documentul scoate de asemenea în evidenţă chestiuni care trebuie avute în vedere, descrie strategiile care ar trebui incluse în planificarea şi implementarea programelor şi oferă liste de resurse şi contacte utile. Manualul va fi util în fazele de planificare, implementare şi evaluare, fiind conceput într-un mod flexibil, care permite adaptarea sa la nevoile locale.
Manualul se bazează pe principiile drepturilor copilului în evaluarea, planificarea, gestionarea, implementarea şi monitorizarea programelor, cu scopul general de a realiza o recunoaştere mai mare şi exercitare a acestor drepturi.

Motivaţia Salvaţi Copiii în lupta împotriva pedepselor corporale şi umilitoare aplicate copiilor
La nivel internaţional se recunoaşte din ce în ce mai mult că pedepsele corporale şi umilitoare reprezintă o încălcare gravă a drepturilor copilului (ex. hotărâri ale Înaltelor Curţi de Justiţie, elaborarea în câteva ţări a legislaţiei naţionale care interzice pedepsele fizice/corporale şi umilitoare, atenţia sporită acordată de diferitele organisme ale ONU).
Activitatea Planului de acţiune organizaţional şi a Alianţei în domeniul luptei împotriva pedepselor corporale şi umilitoare a readus în atenţie recunoaşterea largă din programele pe regiuni şi ţări a magnitudinii şi gravităţii problemei în şcoli, familie şi societate (locuri de muncă, străzi etc.).
Pedepsele corporale şi umilitoare reprezintă o problemă transversală, care are legături cu majoritatea domeniilor noastre de acţiune şi un impact asupra acestora (educaţie, protecţie împotriva altor forme de violenţă şi abuz, sănătate, dizabilităţi, participarea copiilor şi statutul copiilor ca persoane cu drepturi egale în familie, şcoală şi societatea locală/mai largă).
Este importantă să ne asigurăm că pedepsele corporale şi umilitoare au ponderea necesară în Studiul ONU privind violenţa împotriva copiilor.
Se reconfirmă responsabilitatea Salvaţi Copiii la nivel instituţional şi individual de a contribui la îndeplinirea drepturilor copilului şi de a proteja copiii împotriva abuzurilor, în conformitate cu Politica privind Protecţia Copilului adoptată de Alianţa Internaţională Salvaţi Copiii.

Nici o formă de violenţă, inclusiv fizică, sexuală sau psihologică, nu poate fi justificată ca fiind în interesul superior la copilului.”



Mary Robinson, fost Înalt Comisar pentru Drepturile Omului, la lansarea „Iniţiative globale pentru eliminarea tuturor formelor de pedepse fizice îndreptate împotriva copiilor”, 2001

PASUL 1
ÎNŢELEGEREA PROBLEMEI

În copilărie, copiii trebuie să înveţe multe lucruri dar nimeni nu are dreptul să lovească un copil pentru că a făcut o greşeală … toţi facem greşeli”.



Tânără de 17 ani

PASUL 1: ÎNŢELEGEREA PROBLEMEI
În capitolul de faţă se prezintă o imagine de ansamblu asupra problemei: definiţia problemei, motivele pentru care este important să se pună capăt pedepselor corporale şi umilitoare, imaginea la nivel mondial, standardele internaţionale, efectele asupra copiilor şi diferenţa dintre pedeapsă şi disciplina pozitivă.
1. Definiţia pedepselor corporale şi umilitoare
2. Motivele pentru care aceste pedepse trebuie eliminate
3. Imaginea la nivel mondial

4. Standardele internaţionale în domeniul pedepselor corporale şi umilitoare


5. Efectele pedepselor corporale şi umilitoare asupra copiilor

A. Consecinţe fizice

B. Consecinţe psihosociale
6. Diferenţa dintre pedeapsă şi disciplina pozitivă

În copilărie, copiii trebuie să înveţe multe lucruri dar nimeni nu are dreptul să lovească un copil pentru că a făcut o greşeală … toţi facem greşeli”.



Tânără de 17 ani
1. Definiţia pedepselor corporale şi umilitoare*
…ciupirea, bătaia, pălmuirea, biciuirea, împingerea, lovirea cu pumnul, lovirea cu picioarele, legarea, privarea de hrană, îngenuncherea forţată, forţarea la exerciţii fizice, izolarea sau separarea de alţii…
Pedepsele corporale şi umilitoare reprezintă o formă de violenţă îndreptată împotriva copiilor şi o încălcare a dreptului acestora la integritate fizică şi demnitate. În multe ţări, acestea rămân singura formă de agresiune împotriva unei fiinţe umane acceptată de lege. Există multe forme de control şi pedeapsă exercitate asupra copiilor care le încalcă drepturile fundamentale, iar acestea includ pedepsele corporale şi umilitoare. Pedepsele corporale şi umilitoare sunt definite de Salvaţi Copiii după cum urmează:
Pedepsele fizice includ lovirea unui copil cu mâna sau cu un obiect (cum ar fi un băţ, o curea, un bici, un pantof şi aşa mai departe); lovirea cu piciorul, scuturarea sau aruncarea unui copil, ciupirea sau trasul de păr; forţarea copilului să stea într-o poziţie incomodă sau nedemnă sau să depună efort fizic excesiv; arderea sau rănirea unui copil (şi ameninţarea cu oricare dintre aceste acţiuni).
Pedepsele umilitoare îmbracă diferite forme cum ar fi abuzul verbal, ridiculizarea, izolarea sau ignorarea copilului.
* Pentru a facilita lecturarea, „Pedepsele corporale/fizice şi alte forme de pedeapsă umilitoare şi degradantă” au fost prescurtate „Pedepse corporale şi umilitoare” pe tot parcursul acestui Manual.

2. Motivele pentru care aceste pedepse trebuie eliminate
Asumarea angajamentului faţă de eliminarea tuturor formelor de pedeapsă fizică şi umilitoare reprezintă o prioritate deoarece:


  • Reprezintă o încălcare a drepturilor copilului la integritate fizică, demnitate umană şi protecţie egală prevăzute de lege. În multe cazuri, reprezintă şi o ameninţare la adresa drepturilor copilului la educaţie, dezvoltare, sănătate şi chiar supravieţuire.

  • Poate leza grav copilul din punct de vedere fizic şi psihologic.

  • Îl învaţă pe copil că violenţa este o strategie acceptabilă şi corespunzătoare pentru rezolvarea conflictelor sau determinarea celorlalţi să facă ce vrea el.

  • Este un mijloc de disciplinare ineficient. Există modalităţi pozitive de învăţare, corectare sau disciplinare a copiilor, care sunt mai bune pentru dezvoltarea copilului şi a relaţiilor sale cu părinţii şi comunitatea şi care nu includ pedepse corporale şi umilitoare.

  • Legitimitatea pedepselor corporale şi umilitoare face dificilă protecţia copiilor deoarece sugerează că există unele forme sau niveluri de violenţă împotriva copiilor care sunt considerate legitime.

În general, pedepsele corporale şi umilitoare cresc nivelul de utilizare a violenţei în societate şi o legitimează în ochii generaţiilor viitoare, promovând în acelaşi timp un standard dublu: şi anume că există două categorii de cetăţeni – copii şi adulţi. Este considerată acceptabilă lovirea copiilor, membrii cei mai mici şi cei mai vulnerabili ai societăţii, dar nu şi a adulţilor.



Profesorul spune că învăţ prea încet şi prin urmare mă loveşte. Mă doare sufletul.”

Fetiţă braziliană, 12 ani


Yüklə 0,74 Mb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə