Balaban Alexandru Proiectarea şi realizarea prezenţei on-line (site Web)

Participarea la un schimb de banere publicitare. Banerele au ca unic scop
atragerea atenţiei vizitatorilor astfel încât aceştia să efectueze un clic pe ele. Prin
conţinutul lor, banerele fac trimitere la un alt site Web. Se pot folosi şi banere animate,
care s-au dovedit mai eficiente decât cele statice. Acestea însă trebuie folosite cu
prudenţă deoarece duc la creşterea timpului de încărcare a paginii Web.

înscrierea pe listele de discuţii specifice profilului site-ului. Exemplu: site-ul
www.reference.com oferă liste cu sute de mii de forumuri.

y Schimbul de legături. O legătură reciprocă înseamnă plasarea unei legături către un alt site Web într-una dintre paginile site-ului propriu. în schimbul acesteia, webmasterul site-ului respectiv va plasa o legătură în site-ul său. Dacă schimbul de legături este bine realizat, atunci numărul de vizitatori către ambele site-urii poate creşte.

• 
  înscrierea în unul sau mai multe inele Web. Inelul Web (Web ring) reprezintă
  un concept similar cu schimbul de banere sau de legături. Aşa cum îi arată şi denumirea,
  este o înlănţuire de pagini Web dedicate aceluiaşi subiect său având o temă similară. Un
  server Web central menţine o listă de site-uri cu un anume subiect sau domeniu de
  interes. Pe fiecare site din listă există câte un buton „Următorul" (Next) şi un buton
  Precedentul" (Previous). Mai există, de asemenea, şi un buton către server-ul Web
  central. Mai simplu spus, un site se leagă de al doilea într-un inel. Al doilea se leagă la
  al treilea şi aşa mai departe până când se revine din nou la primul. Această legătură se
  face printr-un cod special pe care fiecare membru este obligat să-1 pună în pagina lui. Pe
  această cale, teoretic, ar trebui ca fiecare webmaster din circuit să constate o creştere a
  traficului. Spre deosebire de schimbul de banere, în cazul inelelor Web nu vor apărea pe
  nici o pagină un baner al vreunui alt site, dar vor exista în schimb legături atât către
  pagina principală a inelului, cat şi către alte pagini din acesta. Este obligatorie punerea
  însemnelor inelului Web la sfârşitul paginii.
  
• 
  Programe autoresponder. Un astfel de program este de fapt o adresă e-mail
  specială care este programată să furnizeze instantaneu un răspuns e-mail preformatat de
  fiecare dată când se trimite un mesaj la adresa respectivă.
  

>• Promovarea off-line. Aceasta se poate face cu cheltuieli minime, înscriind adresa Web a site-ului şi adresa de e-mail pe următoarele tipuri de materiale (care pot fi folosite în mod curent sau în scop publicitar): corespondenţă, facturi, fax-uri, scrisori, materialele promoţionale, broşuri, pliante, reclame tipărite, cărţi de vizită. Deşi este mult mai costisitor, se poate promova off-line un site şi prin cumpărarea de spaţiu publicitar în ziare şi reviste sau la radio şi televiziune.

Dacă toate aceste etape necesare realizării paginilor Web au fost parcurse, atunci se poate afirma că a fost obţinut un site bine elaborat şi cu mari perspective de a avea succes.

40

Balaban Alexandru Proiectarea şi realizarea prezenţei on-line (site Web)

a staţiunii Buşteni

Capitolul III: TURISMUL - FENOMEN ECONOMIC, SOCIAL ŞI CULTURAL

COMPLEX

Turismul reprezintă astăzi unul dintre fenomenele care domină lumea contemporană, unul dintre segmentele cele mai profitabile din economia mondială, fiind remarcabil prin dinamică, prin motivaţiile multiple şi prin marea diversitate a formelor de manifestare.

3.1. Locul şi rolul turismului în dezvoltarea societăţii

Receptiv la schimbările civilizaţiei contemporane, turismul evoluează sub impactul acestora, dinamica sa integrându-se procesului general de dezvoltare. La rândul său, prin vastul potenţial uman şi material pe care îl antrenează în desfăşurarea sa, turismul acţionează ca un factor stimulator al dezvoltării.

Astfel, prin conţinutul şi rolul său, turismul constituie un domeniu distinct de activitate şi o componentă de primă importanţă a vieţii economice şi sociale pentru un număr tot mai mare de ţări.

3.1.1. Conceptul de turism

începând cu anii '50 ai secolului trecut importanţa dată turismului a fost în continua creştere, importanţă acordată atât de turişti cât şi de cei care încearcă definirea acestui fenomen.

în majoritatea lucrărilor de specialitate, turismul apare ca un fenomen economico - social care este puternic influenţat de evoluţia societăţii. Turismul se adresează unor segmente sociale diferite in primul rând, fiind completat de aspectul său de fenomen de masă.

Prin caracterul său de masă şi conţinutul complex, turismul antrenează în conceperea şi desfacerea produsului turistic unui numeros potenţial material si uman. Tot în acest context turismul are este un factor important în evoluţia economiei şi societăţii, asupra relaţiilor sociale naţionale şi internaţionale.

Etimologia cuvântului „turism" este atribuită de unii autori englezescului „to tour" - a călători, a colinda. Alţii consideră ca provenienţă limba franceză prin cuvântul „tour"- călătorie, plimbare, drumeţie. O a treia ipoteză privind etimologia cuvântului turism ne trimite la cuvântul latin „turnus" şi cel grecesc „tournos" amândouă având semnificaţia de circuit.⁶¹

în concluzie, noţiune de turism presupune vizitarea unor obiective atractive, fără a se urmări un scop economic, şi implică deplasarea cât şi şederea pentru o anumită perioadă în locurile vizitate.

în decursul timpului noţiunea de turism a cunoscut numeroase forme şi şi-a îmbogăţit conţinutul. în următoarele rânduri sunt menţionate câteva definiţii enunţate în cursul timpului de către diferiţi specialişti în geografie şi turism.

în anul 1910, Jean von Schullern zu Schrattenhoffen, în lucrarea „Jahrbuch fur Nationalokonomie" descrie turismul ca: ,/enomenul care desemnează toate legăturile, în special economice, şi care intră în acţiune pentru rezidenţii temporari şi străini dispersaţi înăuntrul unei comune, unei provincii, unui stat determinat" .

62

„Mic dicţionar enciclopedic" - Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, pag. 996. Minciu, Rodica - „Economia turismului", Editura Uranus, Bucureşti, 2001, pag. 13.

41

Balaban Alexandru Proiectarea şi realizarea prezenţei on-line (site Web)

a staţiunii Buşteni

Una dintre cele mai cuprinzătoare definiţii ale turismului a fost emisă de W.Hunziker: „Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi activitate lucrativă oarecare. "⁶³

Claude Kaspar, în articolul publicat în revista „Revue du tourisme" în aprilie-mai 1981 propune următoarea definiţie: „Turismul este ansamblul relaţiilor şi faptelor constituite din deplasarea şi sejurul persoanelor pentru care locul de sejur nu este nici domiciliul şi nici locul principal al activităţii profesionale"⁶⁴.

Profesorul belgian Edmond Picard, în lucrarea sa „Industria călătorului", defineşte turismul ca pe: „ansamblul organelor şi funcţiilor lor, nu numai din punctul de vedere al valorilor pe care călătorul le ia cu el şi al celor care în ţările unde se soseşte cu portofelul doldora, profită direct şi indirect de cheltuielile pe care le face spre a-şi satisface nevoile de cunoştinţă sau pentru plăcere" ⁶⁵

Strâns legate de noţiunea de turism sunt noţiunile de „sejur" şi „şedere". Cei doi termeni sunt sinonime şi exprimă durata timpului acordat de către o persoană efectuării unei activităţi turistice. Sejur⁶⁶ provine din franţuzescul „sept jours" cu semnificaţie de şapte zile, cât avea sejurul la vremea când a apărut termenul. Şedere este sinonimul românesc pentru sejur. în zilele noastre durata unui „sejur" poate varia de la 3-4 zile până la 4 săptămâni.

Există numeroşi specialişti în domeniu care au viziunea proprie privind turismul şi definirea lui. Dar din majoritatea definiţiilor existente ale turismului se pot reţine câteva elemente asupra cărora specialiştii cad de acord, cum ar fi:

• 
  turismul presupune deplasare în cursul călătoriei;
  
• 
  sejurul are loc într-o localitate în afara domiciliului persoanei care se deplasează;
  
• 
  sejurul are o perioadă determinată de timp;
  
• 
  sejurul să nu se transforme într-o reşedinţă definitivă;
  
• 
  scopul deplasării să nu fie o activitate remunerată.
  

Concluzionând, se poate afirma că toate punctele de vedere consemnate, ca şi altele asemenea, evidenţiază pe de o parte, faptul că turismul este un fenomen complex, cu deosebită semnificaţie pentru economiile ţărilor de referinţă, ce a captat atenţia teoreticienilor şi practicienilor; pe de altă parte, conectat la dezvoltarea economico - socială, turismul evoluează rapid, îşi lărgeşte sfera de activitate, imprimând definiţiilor un caracter limitat. Ca urmare a acestui fapt se impune ca noţiunea de turism să fie permanent actualizată, adaptată schimbărilor, confruntată şi corelată cu activitatea practică, precum şi cu celelalte componente ale economiei.

3.1.2. Turistul - element central al activităţii turistice

Pe lângă clarificarea conceptului de turism trebuie avută în vedere şi definirea subiectului călătoriei, şi anume turistul, care poate fi intern (călătoreşte în cadrul ţării de reşedinţă) sau străin (se află în afara ţării de baştină).

Organizaţia Mondială a Turismului propune următoarea definiţie a turistului naţional (intern): ,jjoatefi considerat turist naţional orice persoană care vizitează un loc ce nu constituie domiciliul său obişnuit, situat în interiorul ţării sale de reşedinţă şi

Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1976, pag. 19. , pag. 14. Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1976, pag. 20.

⁶³ Snak, O. - ,JLconomia şi organizarea turismului'

⁶⁴ Minciu, Rodica - „Economia turismului", op. cit

⁶⁵ Snak, O. - Economia şi organizarea turismului'

⁶⁶ Mic dicţionar enciclopedic" - Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, pag. 927.

42

Balaban Alexandru Proiectarea şi realizarea prezenţei on-line (site Web)

a staţiunii Buşteni

având un scop diferit de acela al exercitării unei activităţi remunerate şi efectuând o şedere cu o durată de cel puţin o înnoptare".⁶¹

în anul 1937, la recomandarea Comitetului de Statisticieni Experţi ai Ligii Naţiunilor, a fost acceptată următoarea definiţie a turistului străin: „orice persoană care se deplasează pentru o durată de cel puţin 24 de ore într-o altă ţară, diferită de cea în care se află reşedinţa sa permanentă "⁶⁸. Conform acestei definiţii pot Jî consideraţi turişti:

• 
  persoanele care efectuează o călătorie de plăcere sau pentru orice alte motive
  (familiale, de sănătate etc);
  
• 
  persoane care călătoresc în scopul de a participa la conferinţe, reuniuni şi misiuni
  diverse (ştiinţifice, administrative, diplomatice, religioase etc);
  
• 
  persoanele aflate în croaziere maritime, chiar în cazul în care durata şederii lor
  intr-o ţară este mai mică de 24 de ore.
  

Nu pot fi consideraţi turişti următoarele categorii de persoane:

• 
  persoanele care sosesc într-o tară, cu sau fără contracte de muncă, pentru a ocupa
  o funcţie sau pentru a exercita o activitate profesională;
  
• 
  persoanele care vin să se stabilească cu reşedinţa definitivă într-o ţară;
  
• 
  studenţii şi elevii care locuiesc temporar în străinătate;
  
• 
  persoanele care circulă provizoriu în zonele de frontieră, precum şi persoanele
  care au domiciliul permanent într-o ţară, dar care lucrează în altă ţară;
  
• 
  călătorii în tranzit care nu se opresc în ţară, chiar dacă durata traversării depăşeşte
  24 de ore.
  

Uniunea Internaţională a Organizaţiilor Oficiale de turism acceptă această definiţie, dar include în categoria turiştilor şi studenţii şi elevii care locuiesc temporar în străinătate. După această definiţie, excursioniştii şi călătorii în tranzit nu trebuie să fie consideraţi turişti. (4)

în anul 1963, Conferinţa Naţiunilor Unite asupra turismului şi călătoriilor internaţionale desfăşurată la Roma, a recomandat utilizarea termenului de „vizitator" pentru a desemna „orice persoană ce vizitează o ţară, alta decât cea în care se află reşedinţa sa obişnuită, pentru orice alt motiv decât desfăşurarea unei ocupaţii remunerate în interiorul ţării pe care o vizitează"⁶⁹

Această definiţie impune necesitatea de a se efectua o clasificare a ansamblului categoriilor de vizitatori. Clasificare trebuie făcută după criteriul înnoptării, adică numărul de înnoptări efectuate în ţara considerată.

Această categorisire este utilă în cazul ţărilor cu frontiere întinse, care primesc frecvent vizite de o zi (fără înnoptare) din ţările învecinate, deoarece turiştii care nu utilizează capacităţile de cazare ale ţării primitoare exercită o influenţă mult mai redusă asupra încasărilor din turism. De asemenea, ea este necesară şi în cazul pasagerilor aflaţi în croaziere, care vizitează o ţară, deoarece chiar dacă vizita cuprinde mai multe zile ei nu beneficiază de spaţiile de cazare din ţara respectivă, iar de cele mai multe ori alimentaţia este şi ea asigurată pe bordul navelor de croazieră. Cele două categorii de vizitatori sunt turiştii şi excursioniştii.

în turismul internaţional, excursionist se consideră orice persoană care călătoreşte pentru plăcerea proprie, pentru o durată mai mică de 24 de ore, într-o altă ţară decât cea în care îşi are reşedinţa şi care nu necesită nici o ocupaţie lucrativă în acea ţară. Pentru turismul intern excursionistul este persoana care călătoreşte pentru

⁶⁷ Snak, O., Baron P., Neacşu N. - Economia turismului", Editura Expert, Bucureşti, 2001, pag. 9.

⁶⁸ Minciu, Rodica - „Economia turismului", Editura Uranus, Bucureşti, 2001, pag. 14.

⁶⁹ Minciu, Rodica - „Economia turismului", Editura Uranus, Bucureşti, 2001, pag. 15.

43

Balaban Alexandru Proiectarea şi realizarea prezenţei on-line (site Web)

a staţiunii Buşteni

plăcerea lui proprie, pe o durată mai mică de 24 de ore. Pe de altă parte, conform definiţiei de la Roma, turistul este un vizitator temporar, care stă cel puţin 24 de ore în ţara vizitată si ale cărui motive de călătorie pot fi grupate în: loisir, afaceri, familie, misiuni şi reuniuni.

în terminologia turistică, cu acelaşi prilej, apare noţiunea de „călător în tranzit", care este orice persoană care traversează o ţară, chiar dacă rămâne mai mult de 24 de ore, cu condiţia ca toate opririle să fie de scurtă durată şi să aibă alte motive decât turistice.⁷⁰

Deşi Conferinţa de la Roma şi Sesiunea a XV-a a Comisiei de statistică ONU reprezintă momente de referinţă în identificarea caracteristicilor de turist, în practica turistică au apărut diferenţe, de la o ţară la alta, atât în privinţa noţiunii de turism cât şi a celei de turist, diferenţele fiind rezultate din adaptarea conţinutului general la condiţiile specifice fiecărei ţări.

3.1.3. Efectele turismului asupra dezvoltării economico - sociale a societăţii

Unul dintre principalele fenomene social-economice ale secolului nostru îl constituie dezvoltarea cu o rapiditate şi continuitate remarcabilă a turismului intern şi internaţional, atât la nivelul Terrei cât şi la nivelul de regiuni geografice, zone şi ţări.

Turismul, deoarece este una din formele de activitate care satisface cerinţele personale, este o verigă premergătoare consumului final, iar prin rolul pe care îl are (de a participa la refacerea capacităţii de muncă) contribuie la producerea de venit naţional.

Contribuţia turismului la crearea de venit naţional se impune atenţiei şi prin faptul că activităţile specifice nu epuizează "materia primă " pe baza căreia se dezvoltă. Totodată turismul are în vedere valorificarea de resurse naturale nevalorificate altfel (ape minerale, peşteri, etc), exploatarea suplimentară a unora dintre cele care intră în câmpul de acţiune şi al altor domenii (pădurile, nisipul de plajă, soarele, etc), precum şi valorificarea anumitor creaţii realizate în alte scopuri (monumente istorice, de artă şi arhitectură, muzee, castele, etc).

De mare importanţă pentru economia ţării este turismul internaţional. El are rolul de echilibrare şi chiar de creare a unui sold activ în balanţa de plăţi a ţării prin respectarea unui raport raţional între încasările şi plăţile externe.

Pe lângă contribuţia la crearea de venit naţional, la echilibrarea balanţei de plăţi şi la valorificarea superioara a unor posibilităţi interne, activitatea turistică joacă un rol important şi în dezvoltarea anumitor judeţe, zone şi localităţi din ţară, iar prin amenajările şi condiţiile pe care le presupune contribuie la ridicarea economică şi culturală a perimetrelor respective şi la crearea de condiţii mai bune de viaţă pentru populaţia locală.

Totodată, turismul are un rol important în atenuarea decalajelor regionale, prin intermediul mutaţiilor pe care le determină în dezvoltarea în profil teritorial.

Turismul în dezvoltarea lui, favorizează utilizarea în plan local a diferitelor resurse, a disponibilităţilor de forţă de muncă. între efectele inevitabile ale acestei dezvoltări se înscriu stabilizarea forţei de muncă, eliminarea fenomenelor de migrare, ridicarea nivelului de instruire şi de calificare a acesteia, cu toate consecinţele ce decurg de aici pentru nivelul de trai.

' Minciu, Rodica - „Economia turismului", Editura Uranus, Bucureşti, 2001, pag. 16.

44

Balaban Alexandru Proiectarea şi realizarea prezenţei on-line (site Web)

a staţiunii Buşteni

Pe lângă locurile de muncă permanente, turismul oferă şi locuri de muncă sezoniere, reprezentând circa 1/3 din total şi măreşte cererea de forţă de muncă pentru alte sectoare şi ramuri de activitate.⁷¹

Efectele economice ale activităţii turistice cunosc şi alte forme de manifestare. Astfel, prin cererea adresată altor ramuri, stimulează dezvoltarea cantitativă şi calitativă a acestora; prin contribuţia la refacerea capacităţii de muncă şi la îmbogăţirea cunoştinţelor personale, turismul participă la creşterea capacităţii creative a celor ocupaţi în diverse ramuri ale economiei, cu consecinţe pozitive pe planul eficienţei economice în toate ramurile de activitate; prin preluarea veniturilor populaţiei sub forma cheltuielilor pentru turism, contribuie la asigurarea unei circulaţii băneşti normale.⁷²

Cel mai mare rol al turismului în realizarea unor efecte sociale şi economice constă în aceea că toate acestea sunt urmarea firească a actului turistic, ele nu presupun eforturi şi măsuri speciale. însă îndeplinirea de către turism, în condiţii superioare, a menirii sale este posibilă numai în măsura în care întreaga activitate turistică se desfăşoară la un nivel calitativ ridicat.

Pe lângă consecinţele economice, turismul are şi o semnificaţie socio - umană. Acţiunea sa se exercită atât asupra turiştilor, cât şi a populaţiei din zonele vizitate şi se resimte în planul consumului, instruirii, educaţiei, utilizării timpului liber, calităţii mediului, legăturilor dintre naţiuni. în general efectele sale sunt pozitive.

Prin conţinutul său, turismul are un rol reconfortant⁷³, reparator, contribuind la refacerea capacităţii fizice a organismului, atât prin formele generale de odihnă, cât şi prin cele specifice, de tratament balneo - medical. Totodată, el se manifestă ca un mijloc activ de educaţie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultură şi civilizaţie al oamenilor. Turismul facilitează accesul la valorile culturale, favorizează schimbul de idei, de informaţii, stimulând lărgirea orizontului cultural.⁷⁴

Pe plan socio - cultural, dar şi politic, turismul acţionează în direcţia intensificării şi diversificării legăturilor dintre naţiuni. Călătoriile reprezintă o cale eficientă de contact cu realităţile şi popoarele altor locuri, turismul contribuind, astfel, la promovarea unei mai bune înţelegeri între popoare aparţinând diferitelor culturi şi naţionalităţi sau la reînvierea tradiţiilor⁷⁵.

Prin ansamblul posibilităţilor pe care le oferă, turismul constituie şi un instrument eficient al destinderii internaţionale, de consolidare şi menţinere a păcii în lume.

3.2. Dimensiunile fenomenului turistic

Analizarea fenomenului turistic evidenţiază cursul ascendent al acestuia, dinamica sa reflectând transformările din viaţa economică şi socială, dar şi o serie de mutaţii din interiorul său.

⁷¹ Istrate, I., Bran, F., Roşu A.G. - „Economia turismului şi mediului înconjurător", Editura Economică,
Bucureşti, 1996, pag. 47-50.

⁷² Minciu, Rodica - „Economia turismului", Editura Uranus, Bucureşti, 2001, pag. 25-31.

⁷³ Postelnicu, Ghe. - „Introducere în teoria şi practica turismului", Editura Dacia , Cluj-Napoca, 1997,
pag. 50.

Cocean, P., Vlăsceanu ,Ghe., Negolescu, B. - „Geografia generală a turismului", Editura Meteor Press, Bucureşti, 2002, pag.8. ⁷⁵ Minciu, Rodica - „Economia turismului", Editura Uranus, Bucureşti, 2001, pag. 34.

45

Balaban Alexandru Proiectarea şi realizarea prezenţei on-line (site Web)

a staţiunii Buşteni

3.2.1. Potenţialul turistic

Dezvoltarea turismului presupune existenţa unui potenţial turistic care are menirea să atragă turiştii către zona care beneficiază de acest potenţial.

Literatura de profil explică noţiunea de potenţial turistic prin expresiile de fond turistic şi patrimoniu turistic. Dar aceste două expresii nu cuprind întregul înţeles al noţiunii de potenţial turistic, care include următoarele elemente⁷ :

> resursele naturale - aici fiind incluse frumuseţile peisagistice, factori de cură

din staţiunile balneo - climaterice, atracţii de interes ştiinţific etc;

>• resursele antropice - aceste resurse sunt create de mâna omului, menite să îmbogăţească şi să faciliteze valorificarea potenţialului natural;

y baza tehnico - materială - este reprezentată de unităţile de cazare, de alimentaţie, de transport, de tratament, unităţi comerciale etc;

• 
  forţa de muncă angajată în turism;
  
• 
  infrastructura generală şi turistică - căi de acces, căi de comunicaţie,
  echiparea teritorială;
  

> bunurile alimentare şi industriale comercializate turiştilor.
Componentele naturale şi antropice au un rol fundamental în dezvoltarea

turismului, ele interesând activitatea de turism prin următoarele aspecte:⁷⁷

• 
  valoarea peisagistică, estetică, culturală, indiferent de locul unde se află:
  munte, deal, câmpie, litoral. Uneori, aceste lucruri sunt determinante în formarea
  motivaţiei turistice.
  
• 
  calitatea şi volumul unor factori naturali de cură, inclusiv a bioclimatului;
  
• 
  existenţa unor condiţii naturale care generează forme de turism specifice
  (stratul de zăpadă, oglinzile de apă, resursele cinegetice etc);
  
• 
  rolul cognitiv şi instructiv - educativ al multor elemente, cum sunt:
  rezervaţiile naturale, monumentele naturii, obiectivele cultural - istorice şi altele.
  

Ştiind din ce este format potenţialului turistic, acesta poate fi definit ca: „totalitatea valorilor naturale şi economice, culturale etc, care în urma unor activităţi umane pot deveni obiective turistice " .

Componentele potenţialului turistic pot fi combinate în diferite măsuri având ca rezultat o gamă largă de produse turistice. Produsele turistice diferă cantitativ şi calitativ în funcţie de prestatorii de servicii turistice, care atunci când le elaborează, au în vedere cerinţele şi exigenţele turiştilor şi potenţialilor vizitatori. Deci, diversificarea gamei de produse turistice şi aspectul calitativ al acestora este strâns legat de diferitele grupe de turişti care formează cererea turistică.

în concluzie, potenţialul turistic reprezintă oferta turistică potenţială a unui teritoriu. împreună cu echipamentul de producţie al serviciilor turistice, respectiv baza tehnico - materială specifică (structuri de cazare, de transport, de alimentaţie şi agrement), infrastructura generală şi turistică, forţa de muncă, precum şi condiţiile de comercializare, potenţialul turistic formează oferta turistică reală, ofertă care se modelează în mod direct de cerere⁷⁹.

Turismul reprezintă, astfel, un fenomen complex care pentru a putea fi „stăpânit" trebuie cunoscut în detaliile fiecărui element al său.

⁷⁶ Snak, O., Baron P., Neacşu N. - „Economia turismului", Editura Expert, Bucureşti, 2001, pag. 46.

⁷⁷ Glăvan, Vasile - „ Turismul în România ", Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 12.

⁷⁸ Grigore, M. - „Potenţialul Natural al Turismului", Editura Universitară, Bucureşti, 1974, preluat din
Glăvan, Vasile - op. cit., pag.10.

⁷⁹ Glăvan, Vasile - „ Turismul în România ", Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag.13.