Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 88. Administrarea fiduciară

1. 
   Instanţa de judecata care examinează cererea privind dizolvarea persoanei juridice poate pune bunurile acesteia, la cerere, sub administrare fiduciara. In încheiere se specifica data instituirii administrării fiduciare. Instanţa desemnează unul sau mai mulţi administratori fiduciari si determina limitele împuternicirilor si remuneraţia lor.
   
2. 
   Daca instanţa de judecata nu dispune altfel, organele persoanei juridice nu pot emite decizii fără acordul prealabil al administratorului fiduciar, iar persoanele cu drept de reprezentare a persoanei juridice nu pot încheia acte juridice fără participarea acestuia.
   
3. 
   Instanţa de judecata poate modifica sau anula in orice moment încheierea sa de instituire a administrării fiduciare. Aceasta încetează in momentul in care hotărârea judecătoreasca cu privire la dizolvare rămâne definitiva.
   
4. 
   Administratorul fiduciar notifica organul care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei juridice despre încheierea judecătoreasca si comunica despre sine informaţiile care se cer de la un administrator.
   
5. 
   Actul juridic încheiat de persoana juridica până la înregistrarea administrării fiduciare, fără a tine cont de limitarea impusa prin administrare fiduciara, este valabil daca cealaltă parte nu ştia si nici nu trebuia sa ştie despre instituirea administrării fiduciare.
   

Dispoziţiile articolului comentat constituie un mijloc de asigurare a integrităţii bunurilor persoanei juridice a cărei dizolvare se solicită, pentru ca persoanele cu funcţii de răspundere să nu întreprindă acţiuni care ar lungi sau ar îngreuia în alt mod lichidarea acesteia. Instituirea administrării fiduciare se face prin încheierea instanţei pentru perioada dintre depunerea acţiunii la instanţă şi până la adoptarea hotărârii judecătoreşti şi rămânerea acesteia definitivă.

Temei pentru instituirea administrării judiciare serveşte cererea reclamantului. Totodată instanţa poate să respingă cerere respectivă dacă există motive care permite instanţei să nu se îndoiască că bunurile persoanei juridice vor fi în siguranţă. Deşi administrarea fiduciară se pronunţă de către instanţă, adică este o instituire forţată, calitatea de fondator al administrării precum şi cea de beneficiar o are persoana juridică a cărei dizolvare se solicită.

Prin încheiere instanţei se determină numele administratorului (administratorilor) fiduciar, competenţa acestuia şi remuneraţia. Numele administratorului fiduciar trebuie să fie înregistrat în registrul de stat în care a fost înregistrată persoana juridică. Administratorul desemnat trebuie să primească toate bunurile persoanei juridice în administrare, întocmind inventarul necesar pentru aceasta. Administrarea fiduciară instituită se efectuează în temeiul dispoziţiilor art. 1053-1060, însă cu derogările stabilite de articolul comentat şi de încheierea instanţei. Astfel, spre deosebire de dispoziţiile art.1056, instanţa poate decide că organul executiv al persoanei juridice a cărei dizolvare se solicită nu este desesizat, adică nu este înlăturat de la administrarea trebuirilor persoanei juridice, şi în acest caz administratorul fiduciar numit de instanţă are prerogativa de a supraveghea activitatea acestor organe, iar actele juridice pentru a avea valoare juridică va trebuie să fie confirmate în prealabil de el.

Instanţa care a desemnat administratorul poate reveni oricând asupra încheierii sale cu modificări, schimbarea administratorului, precum şi cu anularea administrării dacă temeiurile de instituire au decăzut. Încheierea privind administrarea fiduciară instituită îşi pierde valoarea juridică la data când hotărârea instanţei cu privire la dizolvare rămâne definitivă. Astfel dacă prin hotărârea instanţei a fost respinsă cererea de dizolvare administratorul decade din drepturi şi este obligat să transmită funcţia administratorului (organului executiv) a persoanei juridice, sau să inceteze supravegherea. Plata remuneraţiei administratorului care a fost efectuată, împreună cu alte cheltuieli judiciare şi prejudiciu trebuie să fie încasată de la reclamant. Dacă prin hotărârea rămasă definitivă s-a pronunţat dizolvarea persoanei juridice, administrarea fiduciară încetează iar administratorul va preda lichidatorului funcţia în condiţiile art.90 alin.(6) cu excepţia situaţiei prevăzute de art.86 alin.(6).

Articolul 89. Înregistrarea dizolvării

1. 
   In cazul in care persoana juridica se dizolva in unul din temeiurile prevăzute la art.86 alin.(1) lit. a) - c), f) si g), organul ei executiv depune o cerere de dizolvare la organul care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei juridice respective. In cazul in care persoana juridica se dizolva prin hotărârea adunării generale a participanţilor, aceasta hotărâre trebuie anexata la cerere.
   
2. 
   In cazul dizolvării prin hotărâre judecătoreasca, instanţa transmite o copie de pe hotărârea irevocabila organului care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei juridice ce se dizolva.
   
3. 
   Cererea de dizolvare depusa de organul executiv al persoanei juridice si hotărârea judecătoreasca sânt temeiuri pentru înregistrarea dizolvării.
   
4. 
   De la data înregistrării dizolvării, in documentele si informaţiile care emana de la persoana juridica, la denumire trebuie adăugata sintagma "in lichidare". In caz contrar, lichidatorul persoanei juridice răspunde personal pentru prejudiciul cauzat terţilor.
   

Hotărârea de dizolvare este obligatorie de la data adoptării, sau de la data când fiind adoptată de instanţă devine irevocabilă. Sancţiunile, iar după caz şi răspunderea juridică pentru nerespectarea hotărârii de dizolvare neinregsitrate intervin numai pentru administrator şi pentru persoanele care au avut cunoştinţă de hotărâre şi care sunt ţinuţi la respectarea prevederilor acestora. Însă pentru ca hotărârea de dizolvare voluntară să fie opozabilă terţilor trebuie să fie înregistrată în registrul de stat în care este înmatriculată persoana juridică a cărei dizolvare s-a pronunţat. Până la această înregistrare hotărârea este opozabilă numai celor care au participat la adoptarea hotărârii. Momentul înregistrării dizolvării are în esenţă două semnificaţii: persoana juridică din acest moment nu poate întreprinde noi operaţiuni (art.86 alin.(4), din acest moment întră în procedura de lichidare (art.86 alin.(2) din acest moment se face publică dizolvarea căci ea devine opozabilă şi oricine doreşte poate consulta registru de stat, iar de aceasta sunt legate şi alte efecte. De exemplu art.97 alin.(4) din Legea nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni prevede că tranzacţiile cu hârtiile de valoare ale societăţii pe acţiuni se suspendă de la data anunţării hotărârii privind lichidarea.

Excepţie de la regula acestei înregistrării o are dizolvarea de drept a societăţilor comerciale pentru expirarea termenului de activitate stabilit de actul constitutiv. Momentul dizolvării societăţii comerciale este data expirării termenului de activitate, dată care este înregistrată în registrul de stat, şi o înregistrare suplimentară introduce elemente de incertitudine (v. coment. La arrt.86). Înregistrarea dizolvării este o obligaţie a organului executiv a persoanei juridice care a decis dizolvarea, organ care trebuie să depună împreună cu o cerere şi hotărârea de dizolvare. Totuşi dizolvarea poate fi înregistrată şi la cererea lichidatorului care în temeiul art.90 alin.(2) notifică organul care deţine registrul de stat şi prezintă acestuia hotărârea prin care a fost desemnat.

Dacă dizolvarea se pronunţă prin hotărârea instanţei de judecată, înregistrarea se face numai în baza hotărârii irevocabile, şi nu după regula generală, potrivit căreia sunt executorii hotărârile definitive (vezi art.207 din CPC). Ca excepţie de la această regulă apar hotărârile de executare imediată, inclusiv cele prin care se intentează procedura de insolvabilitate. Această din urmă hotărâre devine executorie la momentul pronunţării (vezi art.44 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.632/2001)

Prin art. 27 din Legea nr.1265/2000 pentru întreprinderile şi organizaţiile care se înregistrează la Camera înregistrării de stat se stabileşte termenul de 3 zile pentru înregistrarea dizolvării. Deşi, potrivit dispoziţiei indicate calcularea termenului de 3 zile începe la data adoptării hotărârii, nerespectarea acestuia nu este sancţionat. Mai mult, acest termen este o piedică birocratică în calea înregistrării dizolvării.

Prin alin.(4) legiuitorul pune în sarcina lichidatorului că toate actele, scrisori, rapoarte, informaţii etc. care emană de la persoana juridică dizolvată să indice că aceasta este în lichidare. Cel care a contractat cu o persoană juridică în lichidare, şi cunoaşte acest fapt suportă riscul actelor încheiate. Dacă, însă demonstrează că la încheierea actului nu a cunoscut că persoana juridică era în procedură de lichidare, şi actul semnat nu conţinea sintagma „în lichidare”, prejudiciul poate fi încasat nu numai de la persoana juridică în lichidare dar şi de la lichidatorul acestuia.