1528.-Pomenile sau pomenirile îşi au originea în agape, adică
mesele de dragoste creştină care însoţeau Sfînta Liturghie, în
amintirea Cinei Domnului (Matei 26,26-29; I Cor. 11,20-23; luda 1,2). Azi ele
se fac mai ales la înmormîntări, parastase, hramuri, etc, cu care
ocazii se fac milostenii în numele răposaţilor dragi, ceea ce este o
faptă bună atît pentru cei vii cît şi pentru cei morţi (V. Liturghisirea,
Pomenirile). însă atît clericii cît şi mirenii să bage de seamă ca să nu se
facă abuzuri (V. înfrînarea). Scopul cel bun al agapei să nu se
transforme în mijloc de slavă deşartă şi păcătuire (V Mîndria).
-"Dacă cineva ar defăima (ca eustaţienii) pe cei ce fac agape cu evlavie şi care primesc pe fraţi întm cinstea Domnului şi n-ar voi să ia parte la ele din dispreţ, să fie anatema". -Gangra 11.
-"Nu se cuvine ca slujitorii clerici sau mireni,* cînd sînt chemaţi la agape să-şi aleagă pă/ţile cele mai bune din alimente (să mănînce sau să ia acasă) căci aduc defăimare rînduielii bisericeşti". -laod. 27.
-"Inlăuntnd Bisericilor catedrale sau în cele mici de parohie nu se cuvine a se întinde mesele numite agape şi a mînca în casa lui Dumnezeu şi a astenie cele de odihnă" (VI ec. 74) -Laod. 28.
-"Călugării să nu meargă la mesele oamenilor mireni nici la adunările lor, nici cînd fac pomenire sfinţilor. Iar cînd se va înlîmpla vreo nevoie şi va veni cineva la mînăstire şi se vormga cîndva, să cînle (rugăciuni) la masa lui, oarecari din călugări, pentm blagoslovenie, acela de nevoie şi de va fi vreun stareţ să poată şi pe alţii să-i folosească, şi pe dînsul nevălămînd şi fără osîndă să rămînă, unul ca acesta poale să meargă. Iar dacă va fi tînăr cineva dintre călugări să nu meargă la masa mirenilor, pentm că aşa nimeni nu se poate pe sine, să se ferească de pacostea dracului". -PBG.(><).
CLXXIV.
POMENIRILE LA SLUJBĂ
1533.-Pomenirile la slujbă se fac în virtutea datoriei de a ne
ruga unii pentru alţii, vii şi morţi (li Reg. 8, 27-3; Matei 18, 19-21).
Preotul, ca ispravnic al tainelor lui Dumnezeu şi reprezentant al
oamenilor are datoria să se roage pentru enoriaşi şi pentru toţi cei
vii şi morţi, conform rugăciunilor liturgice (loan 14, 13-19). Fiecare
creştin în rugăciunile sale particulare are datoria a se ruga pentru
sine, părinţi, copii, rude şi prieteni (I Tim. 5, 5); (V. Parastasul,
Rugăciunea, Liturghisirea).
1534.-"Cel ce ia plată pentm Liturghie şi nu o face este vinovat,
pentm că nu o face şi pentm că lipseşte de sfinţire pe cel ce a adus-o,
căci sfinţirea Liturghiei nu o ia, ci, numai plata milosteniei care nu
este la fel cu cea dată la săraci. Drept aceea, cel ce ia, să le slujească
pentm ca să nu se osîndească de la Dumnezeu, ca un jefuitor şi ca un
fur şi ca cel ce lipseşte pe fratele său de la sfinţire". -Sim. Tes. IX, 74.
CLXXV. POSTUL
1535.-Postul este înfrînarea totală sau parţială de la hrana bună
şi îmbelşugată şi mai ales de provenienţă animală. El este o jertfă
trupească care cere a fi unită cu milostenia, cu darurile de tămîie,
luminări, etc, aduse la altar, precum şi metaniile, închinăciunile, etc,
toate laolaltă alcătuiesc închinarea datorată de trup, ca jertfă
Domnului. Jertfa Domnului se ridică la cel mai înalt grad, numai
cînd sufletul se curăţeşte prin înfrînarea de la orice răutate
acoperind totul cu rugăciunea şi cu gîndirea cea curată spre slava lui
Dumnezeu. Postul este semnul, simbolul că iubim pe Dumnezeu care
n-are nevoie de postul nostru, ci, noi avem nevoie de post fiindcă el
este mijlocul cel mai bun de a ne birui pe noi înşine şi pe temeiul
acestei biruinţi, vom birui şi lumea pusă în slujba păcatului şi
uneltirile diavolului. "Acest soi de draci, nu iese decît cu post şi mgăciune". (Matei 17, 21).
1536.-Nu orice post este post religios, ci numai acela care se
face întru numele Domnului şi după legea lui Dumnezeu aşa cum
a primit-o Adam (Fac. 2, 16-17; 3, 2-6) şi au învăţat proorocii (Lev. 19,
29-31; Is. 68, 1-6; Ioil 2, 12-16) şi I-aU practicat sfinţii (Ex. 24, 18; III Regi 19,
8; Matei 4, 2; Luca 2, 37). Sf. Ioan Botezătorul a postit în continuu (Matei 3, 4; Marcu 1, 6). Iisus a poruncit limpede ca să postim şi cum să postim (Matei 6,16-18; Luca 21-34). Apostolii au postit şi s-au rugat (F. Ap. 13, 3; 14, 23; l Cor. 7, 5; II Cor. 11, 27). Deci, orice creştin trebuie să fie convins de trebuinţele postului, să-l respecte în convingerile sule şi să-l practice atît cît darul credinţei şi puterile îl ajută ferindu-se de a-l defăima, întrucît el este de origine dumnezeiască, dat nouă cu scopul de a ne înfrîna trupul de la patimi, a ne smeri sufleteşte şi a ne face mai buni întru pocăinţă şi rugăciune spre mîntuirea noastră şi slava lui Dumnezeu (V. înfrînarea, Liturghisirea, Rugăciunea).
-"Dacă vreun cleric ar posti duminica sau sîmbăta (afară de Sîmbăta Patimilor), să se caterisească, iar de va fi laic, să se afurisească". -Apost. 66.
-"Dacă vreun episcop, prezbiter, diacon, citeţ sau cîntăreţ nu posteşte sfînlul şi marele post al Paştilor sau miercurea şi vinerea să se caterisească, afară de cazul cînd este împiedicat de slăbiciunea tmpească, iar de va fi laic, să se afurisească". -Apost. 69.
-"Dacă vreun episcop, prezbiter, diacon sau oricare din catalogul clericilor ar posti, sau ar [ine sărbătorile cu iudeii, sau ar primi de la dînşii daniri de sărbători, precum azime sau altceva de acest fel, să se caterisească, iar de va fi laic, să se afurisească". -Apost. 70.
-"Canonul din Cartagina învaţă că sfintele altandui să nu se săvîrşească, decît numai de oamenii care postesc, afară de o singură zi din an, întm care se săvîrşeşte Cina Domnului. Poale va avea vreme în anumite locuri (postul din Joia Mare), a fost de folos penlni Biserică şi acei Sfinţi Părinţi, au întrebuinţat o astfel de iconomie (în chip excepţional) din anumite pricini. Insă, deoarece pe noi nimic nu ne sileşte să părăsim asuprimea postului, unnînd predania apostolilor şi a părinţilor(de-a lungul secolelor), hotărîm că nu se cuvine a dezlega (postul) în Joia Mare din ultima săptămînă a Patmzecimii şi astfel, a necinsti tot postul mare", -vi cc. 29.
-"Am aflat că cei din cetatea Romei postesc sîmbelele postului patmzecimii împotriva aşezămintelor tradiţiei bisericeşti, Sf. Sinod hotărăşte ca şi Biserica Romei să respecte neschimbat canonul (Ap. 66), care zice: Dacă vreun cleric s-ar afla postind în ziua duminicii sau sîmbetei, afară numai de una (Sîmbăta Marc), să se caterisească, iar de va fi laic, să se afurisească", -vi ec. 55.
-"De asemenea, am aflat că în ţara Armeniei şi în alte părţi, unii mănîncă brinză şi ouă în sîmbetele şi duminicile Sfintei Patnizecimi. Deci, s-a hotărit ca Biserica lui Dumnezeu din toată lumea, unnînd numai o singură rînduială, să ţină postul şi să se îndepărteze ca şi de orice fel de înjunghiere, aşa şi de ouă şi de brinză, care sînt rodul animalelor de la care ne înfrinăm. Iar dacă nu se va păzi aceasta, de vorf clerici să se caterisească, iar de vor fi laici să se afurisească", -vi ec. 56.
-"Creştinii, în săptămînă patimilor, postind şi mgînduse cu umilinţă, trebuie să-şi încheie postul la miezul nopţii din sîmbăta cea mare (după ora 12) pentm că Sf. Evanghelist Matei şi Luca, cel dintîi, zice: "în noaptea sîmbetelor" (Matei 28, 1), iar celălalt zice: "foarte de dimineaţă" (Luca 24, 1) arătîndu-ne adîncimea dimineţii "de duminică". -VI ec. 89.
-"Dacă cineva sub motiv de nevoinţă ascetică ar posti duminica, să fie anatema". -Gangra 18.
-"Dacă vreunii din cei ce se nevoiaşe (eustaţienii) din defăiihare (a rînduielilor bisericeşti) ar îndrăzni să dezlege posturile cele predanisite de Biserică, încrezîndu-se în justificările cugetului său, să fie anatema". -Gangra 19.
-"Nu se cade a dezlega postul din Joia Mare din Săptămînă Patimilor şi a necinsti toată Palmzecimea, ci se cuvine ca tot postul mare să se ajuneze cu mîncare uscată". -l.aod. 50.
-"în lot Postul Mare nu se cade a se prăznui naşterile mucenicilor, ci pomenirea lor să se facă numai sîmbăta şi duminica".
1548.-"Nu se cuvine a se face nunţi sau a prăznui ziua
• (onomastica) naşterii în patnizecime". -i^od. 52.
1549.-"...De toţi se va mărturisi la fel ca sărbătoarea şi bucuria
trebuie să înceapă după slujba învierii Domnului smerind pînă la
acea vreme sufletele cu postul. Deci, pe cei ce se prea grăbesc şi deja pe la miezul nopţii se lasă de poslire, îi dojenim ca pe nişte leneşi şi neînfrinaţi, ca pe unii care întrerup calea înainte de a ajunge la ţintă, cum zice un înţelept: "în vhffă nu este nici-un lucru fără însemnătate, chiar şi lucrul de nimic, atunci cînd el lipseşte". Pe cei ce se înfrînează şi rabdă mai mult chiar pînă la a patra strajă (ora 8 dimineaţa) îi socotim ca pe nişte viteji şi iubitori de osteneală. Dar să nu osîndim nici pe cei ce au încetat între timp postirea, fiindcă au fost siliţi sau n-au putut răbda, pentm că nici cele şase zile de poslire nu le rabdă toţi la fel, ci unii le petrec nemîncaţi pe toate, alţii două, alţii trei, alţii patm, iar alţii nici una. Cei ce s-au nevoit mult li se dă voie să dezlege postul mai curînd, iar alţii care n-au postit decît cele două zile din urmă vineri şi sîmbăta din săptâmîna patimilor, socotesc că aceştia nu au aceeaşi nevoinţă ca cei ce s-au înfrinat în toate zilele...". -Sf. Dionisie 1.
- 'Nu ne va învinui pe noi cineva fiindcă postim miercurea şi vinerea, întm care ni s-a pomncit, pe bună dreptate să postim după Tradiţie. Postim miercurea pentm sfatul făcut de iudei, pentm vinderea Domnului şi vinerea postim fiindcă a pătimit pentm noi. Ţinem duminica ca pe o zi de bucurie pentm Iisus cel ce a înviat întm acea zi, întm care ni s-a predanisit să nu plecăm nici genunchii" (cu metanii). -Sf. Petru 15.
-"Cine va dezlega miercurea şi vinerea acela răstigneşte pe Hristos ca şi evreii, fiindcă miercuri s-a vîndut, iar vineri a fost răstignit". -ILT, 381.
-"...R. Postul este orînduit cu scopul de a smeri sufletul. Deci, dacă trupul este smerit de boală şi cuprins de slăbiciune, se cade să i se dea hrană şi băutură după trebuinţă şi cît poate să suporte". -Timotei 8.
-"...R. In postul mare, cel bolnav se cuvine a fi dezlegat să ia hrană şi băutură cît îi trebuie, căci este drept ca cel bolnav să se împărtăşească cu untdelemn". -Tim. io.
1554.-"Păzeşte posttd întru ponincile Domnului şi vei fi
bineplăcut Domnului şi înscris la un loc cu cei ce se păzesc de
ponincile Lui. Insă, dacă faci şi vreo altă faptă bună, care nu este
cuprinsă în ponincile Domnului (ci este sfat evanghelic Matei 19, 21) vei
dobîndi multă slavă şi vei avea mai multă cinste la Dumnezeu. Acest
post, cînd se păzesc ponincile Domnului esle toane bun. Aşadar, păzeşte postul pe care vrei să-l (ii, dar mai întîi de toate fereşte-te de vorbe şi pofte rele, şi-ţi curăţă inima de toate deşertăciunile lumii puse în slujba păcatului. Dacă vei ptizi toate acestea, îţi va fi postul desăvîrşit. împlinind acestea, în acea zi în care posteşti nu gusta nimic altceva decît pîine şi apă, iar ceea ce aveai să cheltuieşti în acea zi cu mîncarea, dă la săraci, la văduve şi orfani, cu multă smerenie, ca cei ce primesc să se roage pentm line către Domnul, iar jertfa va fi bine primită la Domnul şi înscrisă în cartea veşnicilor răsplătiri", -iierma Păstorul III, 5.
-"Socoteala părinţilor de a posti este foarte bună, iubitoare de oameni şi folositoare călugărilor şi mirenilor, uşoară şi nu zilnică, căci nu s-a poruncit a nu se mînca nimic şi a posti cu măsură trebuitoare înfrînării, aducerii aminte de ponincile Domnului şi a ne smeri penlni păcatele noastre la ceasul morţii şi al judecăţii şi la veşnicile răsplătiri. Postul este semnul că iubim pe Dumnezeu. Astfel, mirenii şi călugării şi mai ales călugării pururea sînt datori a se înfrina cu postul, precum s-au făgăduit iui Dumnezeu", -sim. Tes. IX, 56.
-"Posturile voastre să nu fie aceleaşi cu ale fariseilor (Matei 6, 16) care postesc în ziua a doua (luni) şi a cincea (joi). Voi postiţi ziua a patra (miercuri) şi a şasea (vineri) pentru că în ziua a patra s-a făcut judecata împotriva Domnului, cînd Iuda a făcut trădarea lui pe bani (Matei 26, 13-14), iar vinerea pentm că Domnul în acea zi a suferit patima Sa pe cmce sub Pilal (Matei 27). Ziua sîmbetei şi a duminicii negreşit să le serbaţi, penlni că sîmbăta aminleşte de facerea lumii, iar duminica de învierea Domnului. Numai o singură sîmbăta se posteşte în cursul anului, aceea a îngropării Domnului, cît a stat Creatond sub pămînt, întristarea penlni El esle mai mare decît bucuria pentm creaţiune deoarece Creatond esle mai presus de creaturile Lui şi prin fire şi prin vrednicie". -Const. Ap.vil, 23.
-Avînd în vedere nevoile vremii păstorii bisericeşti care au datoria de a iconomisi viaţa păstoriţilor au dat sfaturi cu privire Ia aplicarea postului cum este enciclica Sf. Sinod român din 1907 şi cea din 1956 în care se precizează:
A. Copiii pînă la împlinirea vîrstei de 7 tun sînt dezlegaţi de pravila postului, putînd mînca în tot timpul anului orice fel de alimente.
B. Pentru copiii de ia 7-12 ani şi pentru credincioşii de orice vîrstă care sînt cuprinşi de slăbiciuni şi suferinţi trupeşti pravila postului să lie obligatorie numai în zilele următoare: a). Toate miercurile şi vinerile de peste an, afară de acelea cînd este dezlegare la peşte ; b). Prima şi ultima săptămînă din sfîntul şi marele post al Paştilor şi tot aşa din postul Crăciunului; c). de la 23-28 iunie (adică cinci zile din postul sfinţilor apostoli Petru şi Pavel); d). de la 1-15 august (adică 2 săptămîni ale postului Adormirii Maicii Domnului); e).
Ajunul Crăciunului, Ajunul Bobotezei, 29 august şi 14 septembrie. Pentru celelalte zile şi săptămîni din timpul marilor posturi bisericeşti, copiii de la 7-12 ani şi credincioşii de orice vîrstă care sînt suferinzi să lie dezlegaţi a mînca: peşte, icre, ouă, lapte şi brînză. -Enciclica Sf. Sinod 1956.
1558.-Tipicul cel Mare îşi are originea de la Sfîntul Sava
(+532). în decursul secolelor el a fost completat de alţi cuvioşi
părinţi din Palestina şi Slîntul Munte Athos, pînă la tipărirea lui
în 1816 şi pus în aplicare de mii şi mii de cuvioşi şi de episcopi
care şi-au sfinţit viaţa slujind Domnului în diferite mînăstiri şi
episcopii. Dur el a servit şi preoţilor mireni în slujba lor
pastorală. Deci, el fiind întocmit de călugări, severitatea lui în
pastoraţia mireană, socotesc că trebuie uşurată ţinîndu-se seama
de spiritul evanghelic (ll Cor. 3, 6) fiindcă Biserica nu omoară
oamenii, ci păcate şi astfel după cum în timpul penticostalului se
dezleagă miercurea şi vinerea la peşte pentru mireni, iar pentru
călugări la vin şi untdelemn, socot că ar trebui să se dezlege
mirenilor la peşte acolo unde se dezleagă la vin şi untdelemn
pentru călugări, aşa cum s-a arătat în sinaxarul fiecărei luni din
acel tipic mai ales pentru cei slăbiţi şi bolnavi de la caz Ia caz
(Rom. 14, 1-23; I Cor. 10,1-33). însuşi titlul catalogului pe care-1 dăm
mai jos, ca aplicare pentru cei ce pot şi orientarea pentru cei slabi
care sună: "Arătarea, întru care zi fac dezlegarea monahii şi în care
dezleagă postul peste tot anul". -Tipicul cel Mare p. 724.
1559.-Ianuarie are dezlegări şi posturi asemenea cu decembrie:
-La 1-4 dezlegare la toate atît miercurea cît şi vinerea (harţi).
-5 -Ajunul Botezului, post riguros cu dezlegare numai la vin şi untdelemn, în orice zi ar fi ca şi la 24 decembrie (Teofil 1).
-6 -Botezul Domnului Iisus, dezlegare la toate, în orice zi ar fi.
-7-Sfîntul loan Botezătorul dezlegare la peste, dacă este miercurea sau vinerea.
-16 -Lanţul Sf. Apostol Petru, vin şi untdelemn, ca şi la 17,18,20, 25,27.
-30-Sf.Vasile, Grigore şi loan dezlegare la peşte. în miercurea şi vinerea celorlalte zile ale acestei luni nu se dezleagă nici la vin nici la untdelemn ci numai la hrană săracă.
-"La naşterea Născătoarei de Dumnezeu (8. IX) sau întîmpinarea Domnului (2. II) sau Adormirea (15. VIII) dacă se va întîmplă miercurea sau vinerea dezlegăm la peşte şi la vin şi mîncăm de două ori în ziua aceea". -Tipicul cel Mare p. 43.
-Februarie are dezlegări: 2 -întîmpinarea Domnului, dezlegare la peşte iar în postul mare numai la vin şi untdelemn.
-"Cum că în Palestina în latura Ierusalimului, n-am luat de la Sfinţii Părinţi a face Liturghia cea desăvîrşită, în miercurea şi vinerea săptămînii brinzei, nici cea mai înainte sfinţită, că întm aceste zile cînlăm "aliluia" cu metanii, seara şi dimineaţa, precum mai sus s-a zis. Iar la vecernie întru acelea două zile mîncăm brinză şi ouă, odată în zi, răslurnînd pravila (traditenilor) letraditenilor şi a iacobitenilor". -Tipicul M. p. 488 (479, 484).
-în vinerea brînzei: "Din început cu metanii încep slujba ca şi în marţea brinzei seara la vecernie (de la învredniceşte-ne Doamne...), la utrenie şi la ceasuri cînlăm întm toate asemenea". -Tipicul M. p. 489.
-"întru Sfnta Patnizecime, în ziua dinlîi a săptămînii cei dintîi, adică luni, nicidecum nu se cade a mînca. Aşijderea şi marţi. Iar miercuri după săvîrşirea dumnezeieştii liturghii celei mai înainte sfinţite, se pune pe masă şi mîncăm pîine caldă şi mîncare caldă din seminţe şi se dă şi apă caldă cu miez (zeamă de fructe). Iar cei bolnavi care nu pot să păzească cu post negru cele două zile dinlîi şi bătrinii mănîncă pîine şi beau apă după vecernie, marţi". -Tipicul Mare p. 42.
1565.-"Că din duminica aceasta a brinzei şi pînă la înălţarea
Cinstitei Cnici (odovania 21 sept.) întru toate duminicile de peste tot
anul, la utrenie încetează polieleul şi se cînlă numai la praznicile
stăpîneşli şi la sfinţii cei mari şi la privegherile duminicilor". -Tipicul Mare, p. 492.
-"Că n-am luat a face liturghie cea mai înainte sfinţită pînă miercuri (sapi. I din post) pentm că după predanie să se postească toată frăţimea iar cei ce pot, să petreacă postindu-se pînă "vineri. In Tipicul Sf. Munte al Athosului, în ziua cea dintîi, adică nici cum nu pomnceşte a mînca. Iar marţi, miercuri şi joi cum că se cuvine a mînca cîte o litră de pîine şi apă, iar alt nimic afară de sare dacă va trebui cuiva CU pîine". -Tipicul Mare, p. 502.
-"Aceste 40 de zile ale postului mare, întocmai toate sînt de sfinte şi cinstite că şi slujba lor este una. Pentm aceasta cu bună şi duhovnicească socoteală s-a luat de se' slujeşte în toate cele dintîi cinci zile ale săptămînii Liturghia cea mai înainte sfinţită, după cum învaţă Sf. Simeon al Tesalonicului" (IX, 56...-Tipicul Mare, p. 509).
-"Că întru toate vinerile Sfintei Patmzecimi la vecernie şi pavecemiţă metanii nu facem; numai cele însemnate la liturghia mai înainte sfinţită, adică după: "Să se îndrepteze rugăciunea mea..." metanii trei ; după vohodul sfintelor damri, metanii trei şi la "Fie numele Domnului binecuvîntat..." metanii trei". -Tipicul M. p. 511.
-în sîmbăta Sf.Teodor "mîncăm bob fiert şi măsline albe şi negre şi fiertură cu untdelemn şi bem cîte un pahar de vin pentm sfiitul. Şi aceasta am luat-o de la lavra Cuviosului Sava şi al Cuv. Eflimie. Că numai de două ori am lăsat a mînca peşte în acest mare post: La Buna Vestire şi la Duminica Floriilor". -Tipicul Mare, p. 512.
-"Iar în sîmbete şi duminici dezlegăm numai la untdelemn şi vin iar întm celelalte cinci zile ale săptămînii postim pînă seara şi mîncăm mîncare uscată afară de sîmbăta şi duminica. Iar peşte întm Sf. Pat/uzecime nicidecum nu îndrăznim să mîncăm, afară de prăznuirea Bunei Vestiri şi de Duminica Slîlpărilor". -Tipicul Mare, p. 42.
-"Şi dacă vreun monah pe Sf. Palnizecime, pentm lăcomie o strică ca să mănînce peşte afară de praznicul Bunei Vestiri unul ca acesta să nu se împărtăşească cu Sfintele Taine la Paşti, ci cîtăva vreme să se pocăiască şi metanii pe zi şi pe noapte să facă cîte trei Stlte". -Tipicul Mare, p. 42.
1572.-"în joia canonului celui mare dezlegare la vin şi untdelemn. In
vinerea acatistului, la vin şi la untdelemn. în sfiita şi marea joi dezlegare
la vin şi untdelemn". -Tipicul Mare, p. 727.
-"In duminicile Sf. Patmzecimi, afară de cea a slîlpărilor, se săvîrşeşte Liturghia Marelui Vasile... La masă mîncăm fiertură cu untdelemn, iar nu peşte. Şi de se va întîmplă bem cu măsură şi vin pentru slava lui Dumnezeu, cîte două pahare; aşijderea şi seara cîte două pahare". -Tipic p. 515.
-"întm această miercuri a înjuniătăţirii postului, la masă nu se cuvine a dezlega la untdelemn şi vin că mai vîrtos zi de plîngere este iar nu de bucurie". -Tipicul Mare, p. 523.
-"Apoi intrăm la masă (Joia mare după Liturghia Sf. Vasile) şi mîncăm fiertură cu untdelemn şi bem vin şi altă mîncare uscată fiindcă s-a cîntat aliluia. In tipicul studiţilor se ppninceşte a se mînca fîemiră sau linte, ori bob fiert şi bem vin. In tipicul Alhosului se porunceşte a mînca două fierturi cu untdelemn şi bem cîte două pahare. Şi aceste toate să se facă cum va socoti cel mai mare după nevoile şi voinţa frăţească cea întm Hristos spre folosul cel de suflet mîntuitor". -Tipicul Mare, p. 556.
-în timpul postului mare se poate boteza, călugări şi hirotonisi. "Hirotonia diaconului se poate face la Liturghia mai înainte sfinţită iar hirotonia preotului la Liturghia cea desăvîrşită, căci preotul este săvîrşitor iar diaconul slujitor". "Nunta... şi logodna nu trebuie a se face fără numai în caz de nevoie şi aceasta să se facă numai în ziua de Buna Vestire şi Duminica Floriilor". -Sim. Tes. IX, 25.
-"De va cădea Buna Vestire în săptămînă Patimilor se dezleagă la peşte afară de vineri şi sîmbăta cînd se dezleagă numai la untdelemn şi vin în cinstea praznicului". -ILT, 383.
-"De s-ar întîmplă Buna Vestire în Joia cea mare sau Vinerea cea mare, nu păcătuim dacă gustăm vin şi peşte". -Sf. Nichifor 5.
