Instrucţiuni pentru testarea migrării aminelor aromatice primare de pe articolele de bucătărie din poliamide

6 EŞANTIONARE

6.1 Verificări documentare ale transportului

În conformitate cu Regulamentul (EC) Nr. XXX verificările documentare ale tuturor transporturilor trebuie desfăşurate într-un termen de două zile lucrătoare de la sosire.
Fiecare transport trebuie însoţit de o declaraţie prin care se confirmă respectarea cerinţelor Regulamentului iar fiecare declaraţie trebuie însoţită de un buletin de test de laborator care descrie rezultatele testelor de migrare a PAA de pe articolele de poliamidă şi a FA de pe articolele de melamină. Rezultatele testelor de laborator trebuie dovedite pentru fiecare lot din transport (respectiv trebuie prezentat un raport separat pentru fiecare articol însoţit de un număr de referinţă unic).

6.2 Procedura de eşantionare

Eşantionarea va avea loc în punctul de primă introducere în UE.
În conformitate cu Regulamentul (EC) Nr. XXX verificările de identificare şi cele fizice, inclusiv analizele de laborator trebuie efectuate pe 10% din transporturi. Dacă un transport consistă din mai multe loturi de articole de bucătărie din materiale plastice pe bază de poliamidă şi / sau melamină, atunci fiecare lot trebuie eşantionat.
Verificările de identificare reprezintă un mijloc de inspecţie vizuală prin care se asigură conformitatea documentelor însoţitoare cu conţinutul transportului.
Eşantioanele pentru verificările fizice (respectiv analizele de laborator) trebuie colectate în conformitate cu procedura descrisă mai jos.
Un transport poate consta dintr-unul sau mai multe loturi. Diversele loturi pot fi fabricate de unul sau mai mulţi producători. Eşantioanele trebuie colectate din fiecare lot.

6.2.1 Recomandări generale

Eşantioanele trebuie colectate de personal autorizat desemnat de Autoritatea Competentă a Statului Membru.
În timpul eşantionării şi pregătirii eşantioanelor, trebuie luate măsuri privind siguranţa personalului care colectează eşantioanele.
Pentru loturile care constau din mai multe cutii sau pungi, eşantionarea trebuie efectuată pe un umăr reprezentativ de cutii / pungi.
Fiecare eşantion colectat trebuie depus într-o pungă / container curat care asigură o protecţie corespunzătoare împotriva contaminării şi deteriorării în timpul transportului. Trebuie luate în mod obligatoriu toate măsurile de precauţie necesare pentru a evita modificarea proprietăţilor sau deteriorarea eşantionului în timpul transportului şi depozitării.
Fiecare eşantion colectat uz oficial trebuie sigilat în locaţia de eşantionare. Se vor păstra înregistrări ale tuturor eşantioanelor colectate, cu menţiuni clare privind identitatea lotului şi a transportului şi data şi locul de eşantionare împreună cu toate informaţiile suplimentare ce pot fi utile pentru desfăşurarea controlului oficial în baza regulamentului Statului Membru.

6.2.2 Dimensiunea eşantionului

Din fiecare trebuie colectate următoarele eşantioane:

• 
  5 articole (sau 5 seturi de articole) ca specimene de test de laborator în scopul aplicării regulamentelor, şi
  
• 
  5 articole (sau 5 seturi de articole) în scopuri comerciale (apărare, de ex. repetarea analizei în cazul unei dispute)
  

Dacă este necesar în baza regulamentelor Autorităţii Competente a Statului Membru, atunci se vor mai colecta:

• 
  5 articole (sau 5 seturi de articole) pentru referinţă (de control)
  

Eşantioanele pentru scopuri comerciale şi de referinţă trebuie păstrate în condiţii de siguranţă în conformitate cu regulamentul Statului Membru, în afara cazului în care această procedură contrazice regulamentele Statului Membru respectiv privind drepturile operatorului de produse alimentare.

7 TESTE DE LABORATOR

7.1 Numărul specimenelor de test

Trebuie colectate 5 specimene de test (articole sau seturi) în scopul aplicării regulamentelor:

1 specimen de test pentru identificarea tipului de polimer

1 specimen de test pentru calculul ariei suprafeţei

3 specimene de test (articole individuale sau seturi de articole) pentru testul migrării

7.2 Identificarea tipului de polimer

Dacă există incertitudini privind identitatea materialului din care sunt fabricate articolele, atunci trebuie identificat tipul de polimer. Pentru identificarea tipului de polimer se pot aplica diverse metode precum spectroscopia infraroşie cu transformata Fourier (FT-IR) şi / sau metodele pirolitice.
Se va obţine spectrul FT-IR al polimerului şi se va compara cu spectrele standard ale poliamidei sau melaminei. Aceasta se poate realiza folosind Reflectanţa Totală Atenuată (Attenuated Total Reflectance - ATR), Reflectanţa Difuză în Infraroşu cu Transformata Fourier (Diffuse Reflectance Infrared Fourier Transform - DRIFT) sau prin prepararea granulei de bromură de potasiu (KBr).
Descrierile detaliate ale testelor cu flacără şi prin piroliză pot fi găsite în:
Plastics analysis guide. Chemical and instrumental methods. Von A. KRAUSE, A. LANGE und M. EZRIN ISBN 3-446-12587-1. Munich/Vienna/New York: Hanser Publ. 1983.
Dietrich Braun: Simple Methods for Identification of Plastics, with the plastics identification table, Ediţia 4, Hanser Munich, 1999.
Dacă pentru articolul respectiv se confirmă identitatea polimerului, atunci se va desfăşura testul de migrare descris mai jos.
Dacă tipul de polimer nu este poliamidă / melamină, atunci această constatare trebuie raportată şi nu se va mai efectua testul migrării.

7.3 Calculul ariei suprafeţelor pentru un specimen de test

În cazul articolelor de bucătărie, aria suprafeţei de contact cu alimentele poate fi calculată în vederea testului din dimensiunile măsurate ale specimenului de test. Pentru calculul ariei suprafeţei, aria suprafeţei poate fi privită ca o sumă a tuturor suprafeţelor articolului care intră în contact cu alimentele. Pot fi utilizate metode empirice pentru calculul ariei suprafeţei, aşezând articolul pe o coală de hârtie milimetrică sau hârtie albă de o dimensiune suficientă. Apoi hârtia este strânsă în jurul conturului articolului şi decupată la această dimensiune. Aria suprafeţei de contact poate fi calculată pe baza gradaţiilor milimetrice sau cântărind hârtia şi convertind greutatea în unităţi de arie.
Notă: pentru articolele testate prin imersiune, în calculul ariei trebuie incluse ambele laturi ale suprafeţei de contact.