Istoria Romei

- o

_oitat chiax într-un interval de timp mult mai scurt. „Crearea" unui dictator se desfâs 'netni excepţionalităţii. Senatul invita pe consuli „să numească", să creeze" ori jctator: dicere, creare, Ugere dictatorem. Adunările populare nu erau îndeobşte i" _X de „creare• a dictatorului. Consultându-se cu senatul, consulii numeau dictatoru u a evita luarea auspiciilor, care ar fi putut stânjeni desemnarea acestuia Imediat - înceta. Deciziile dictatorului nu puteau fi blocate de nimeni, poate nici

ei. Ultimul dictator republican a fost Servilius, în 202 Î.C. Dictatura va I Î.C, dar cu atribuţii similare celor ale dictatorilor moderni.

Censorii censores, totdeauna doi la număr, erau de asemenea magistraţi de _;Ptle, foarte importanţi. Nu erau înzestraţi cu imperium, dar aveau drepî ă _a

lajore, auspiaa maiora. Ei clasau şi notau cetăţenii care furnizau « ...... privitoare la „primordii" susţine că censorii ar fi apărut în 443 î C (Uv 4

„. După opinia noastră, censorii şi censura trebuie să fi emers cel mai devreme" funţarea sau reînfiinţarea preturii. După 265 Î.C, s-a interzis exercitare-3ouă ori de către aceeaşi persoană. Iar în 339 Î.C, o anumită lege stinula _ul dintre censori trebuia să fie plebeu. De altfel, Gaius Marcius Rutilus mai _sus onat, era un plebeu; fusese censor în 351 Î.C. încă din 312 Î.C, mandam]Tcenso *_of a durat optsprezece luni, _Ş1 nu un an. Iar, din 209 Î.C, censura a ajuns cea r portanta magistratură. încât există o relaţie limpede între dezvoltarea censuri pansmnea timonei, a „economiei de piaţă". Censoni erau de altfel desenTţ ₅i '„„nor aleşi de către adunarea centuriată dmtre foştii consuli. Când intrau în fi dobândeau imediat _§i pe deplin toate puterile. Colegialitatea este mai censonlor decât în cel al altor magistraţi. Nici un alt magistrat =i, nu poate să se opună puterii censorilor. Censorul
vTm?x 7 2 fire r P «alâ

(Val. Max., 7, 2, 6). Censoni sunt ales, pentru mandatul lor o dată la cinci ani

altfel, censorii puteau să-ş: prelungească magistratura dincolo de c i mat sus consemnate. Des_lgur, titulatura lor evocă lexemul censere, J face o preţuire , „a emite un aviz", „_a hotărî"'. Evident, se impune o ;_errn_enul cens , census In cadrul censului, organizat o dată la cinci ani se