Dumitru Bordeianu Mărturisiri din mlaştina disperării

Martirii

În acest capitol voi relata cine sunt acesti martiri si ce urmări a avut martirajul lor pentru noi.

Mila lui Dumnezeu a binevoit ca noi, cei slabi si neputinciosi, să fim cernuti de torturile pe care le-am îndurat. Ochiurile sitei care ne-a ales au fost credinta în Dumnezeu si conceptia politică si numai după aceea posibilitătile noastre intelectuale si sufletesti. Cei slabi în credintă, în virtutile moralei si ale trăirii crestine, au trecut prin ochiurile sitei, după cum urmează: întâi, lasii, trădătorii si dezertorii, iar când sita si-a micsorat ochiurile, au trecut si cei slabi si neputinciosi, care au cedat în urma suferintelor îndurate.

Când tortura, cu metodele ei de neimaginat, a atins limita suferintei, a răbdării, a rezistentei fizice si morale, a deznădejdii, atunci când majoritatea dintre noi s-au prăbusit (unii ireversibil) prin ochiurile sitelor de a treia categorie, atunci au rămas deasupra martirii. Ei sunt stelele luminoase de pe bolta credintei noastre în Dumnezeu, si în soarta neamului românesc⁹⁹. Cum stelele de pe bolta cerească sunt mai mari sau mai mici, mai strălucitoare sau mai putin strălucitoare, dar toate sunt stele, tot asa, pe bolta suferintelor noastre sunt martiri mai mari sau mai mici dar toti, martiri¹⁰⁰.

Pe Ion Pintilie si pe Mihai Iosub i-am văzut ucisi lângă mine, iar pe Bogdanovici înainte de a muri, în acea întâlnire de neuitat. La acesti trei martiri se adaugă încă altii, cu sutele, unii văzuti cu ochii nostri, sau altii ucisi fără ca noi să-i mai vedem. Acestora li se adaugă cei ucisi în anchete, la Canal, la minele de plumb, în alte închisori, în lagăre, sau luati de la casele lor, din sânul familiilor, si ucisi fără a li se mai da de urmă, cu zecile, cu sutele.

În ce-i priveste pe aceia dintre noi care am trecut prin demascările de la Pitesti si Gherla, martirilor care au fost ucisi în timpul torturilor sau morti în urma lor, Dumnezeu le-a bine primit sângele si rugăciunile întru mântuire.

Unii dintre camarazii care au trecut prin torturile de la Gherla înainte de venirea noastră, mărturisesc asasinarea si a altor tineri, dovadă mormintele, proaspete pe atunci, din cimitirul detinutilor, de alături de închisoare, care se puteau vedea de la etajele superioare.

Harul Dumnezeiesc s-a milostivit atât de cei vrednici cât si de cei nevrednici, alegând de la Gherla încă sase, ca prin jertfa lor să zăgăzuiască dezlăntuirea si furia satanei. Şase tineri curati, în floarea vârstei, care au renuntat la tot ceea ce putea să le ofere viata pământească, la însăsi viata lor, ca să se pună odată capăt demascărilor.

În lumea asta, nimic bun si durabil nu se face fără jertfă.

Pentru a se pune capăt suferintelor fizice si mustrărilor de constiintă, pricinuite de slugile satanei, s-au cerut jertfe, multe jertfe, precum viata celor sase camarazi care au avut curajul, tăria si bărbătia să învingă tortura si moartea.

Ei au prevenit miile de detinuti din atelierele închisorii, că studentii, elevii si o parte din muncitori si tărani sunt informatori, că Ţurcanu, Popa Ţanu, Livinschi, Caba, S. Hogescu si altii au început demascările la Pitesti si acum le continuă la Gherla, torturând sute de detinuti pentru a-i sili să-i denunte pe ceilalti.

În numele dreptătii, a credintei în Dumnezeu si-n neamul nostru, a luptei împotriva comunismului, acesti sase martiri îi implorau pe camarazii lor detinuti, să nu se lase înselati.

Acest avertisment, lansat detinutilor care lucrau în ateliere, nu a rămas nedescoperit. Cum de a aflat Ţurcanu, nu am descoperit nici la Gherla si nici mai târziu, la Aiud.

Într-o seară, prin decembrie, s-a deschis usa si au apărut, mai întâi, trei cadavre ambulante, sustinute de câte doi insi: trei tineri desfigurati si, putin după aceea, încă trei. Prin toate torturile si camerele de demascări prin care am trecut, nu am văzut vreodată asa ceva. Fata acestor tineri era desfigurată, nu li se mai cunosteau ochii, nasul sau urechile. Văzându-le fata, ne-am întrebat cum vor fi arătat trupurile lor, când nu puteau să se tină pe picioare si nici să scoată un cuvânt?

Această întâmplare a dus pe unii dintre noi la prăbusirea în mlastina deznădejdii si a neîncrederii în celălalt. Dacă până atunci, mai aveam o urmă de încredere în cel trecut prin demascări, din acel moment ruptura si prăbusirea au fost totale.

Zadarnic ne-am întrebat cine i-ar fi putut denunta pe cei sase.

Presupuneam totusi, că o greseală făcută de un detinut care nu trecuse prin demascări către un turnător, ar fi provocat masacrul.

Am aflat, în anul 1955, tot la Gherla fiind, că unii dintre ardelenii de mare încredere din ateliere, care nu trecuseră prin demascări, au fost preveniti de niste studenti, tot ardeleni. Asa se explică faptul că informatiile erau din ce în ce mai rare iar trecerile la camerele de tortură mai frecvente.

Indiferent cum si cine a comis această trădare, eu, ca unul ce trăiesc si gândesc pe alte coordonate, interpretez acest martiriu ca pe o interventie a puterii Dumnezeiesti, ca o stavilă a prăbusirilor ireversibile a tuturor celor ce au trecut prin demascări si a marilor suferinte pe care noi le-am fi provocat ani de zile detinutilor si celor din libertate.

Sistarea atâtor si atâtor suferinte nu putea să vină decât prin jertfă, si ea n-a întârziat, pentru că Dumnezeu a ales pe cei mai buni dintre noi, inimi curate si demne să poarte cununa de martiri¹⁰¹. Am aflat că, înainte de cei sase, mai fuseseră depistati si altii, care n-au mai fost adusi prin camere să fie văzuti de noi si care au fost ucisi în camerele de tortură. Ştirea ne-a parvenit după 1954, de la unii gardieni ardeleni, care îi îngropaseră în cimitir.

Cei sase tineri au fost plimbati prin camere de către Ţurcanu, Livinschi si Caba, fără Popa Ţanu.

Nu este greu de presupus socul provocat în sufletele noastre la vederea acestor chinuiti. Urmările nu vor întârzia să-si arate efectul.

Cum am spus, ei nu mai puteau fi recunoscuti, deoarece fuseseră anume desfigurati, ca să nu se afle niciodată numele lor.

Iată ce ne-a spus Ţurcanu: „Banditilor, v-am atras atentia de atâtea ori, să nu scoateti o vorbulită în legătură cu demascările, indiferent unde vă aflati, în închisoare sau în libertate, deoarece noi avem mijloace să-i depistăm pe toti acestia si să-i trimitem în rai asa cum o să-i trimitem pe cei pe care îi aveti în fată, pentru că stiti că eu v-am spus că nu ne jucăm de-a demascările”.

N-am observat la Ţurcanu o stare sufletească deosebită fată de Pitesti, ci în plus, un dezgust marcat de indiferentă. Observatia mea era reală, deoarece conflictul între Ţurcanu si Popa Ţanu se produsese iremediabil.

S-a afirmat că cei sase ucisi, precum si altii în situatia lor, făceau parte din cei demascati de Ţurcanu si nu de Popa. Interesant este faptul că Livinschi si Caba îl părăsiseră pe Popa Ţanu si trecuseră de partea lui Ţurcanu, împreună cu care i-au ucis pe acesti tineri si încă pe altii câtiva.

Cu jertfa acelora, s-a pus capăt, la Gherla si în alte închisori, demascărilor prin metodele cunoscute. Cât a mai stat Ţurcanu la Gherla, cei torturati de el nu au mai fost siliti să devină turnători; au rămas însă cei care au voit să fie, de frică sau din slăbiciunea lor.

Nu este mai putin adevărat că, după uciderea celor sase, care a antrenat o neîncredere totală între noi, s-a făcut si o triere între cei care au rămas în continuare turnători si cei care s-au smuls acestei odioase stări de constiintă, prin propriile lor puteri.

Hotărârea majoritătii dintre noi că nu trebuia să mai facem rău altuia a fost primul pas al descătusării noastre de apăsătoarea mustrare de constiintă.

Aceste jertfe, pe care oculta nu le prevăzuse, au pus capăt pentru totdeauna intentiei de a face din noi, prin demascări, informatorii lor¹⁰².

De atunci si până prin anii 1954-55, fiecare din noi a suportat ura, înjosirea, dispretul si înjurăturile celorlalti detinuti, mergând singur pe drumul onoarei.

Cam la vreo două săptămâni de la uciderea acestor tineri, în ajunul sărbătorilor anului 195l-52, toti cei care trecuseră prin demascări, au trebuit să mai suporte încă o dată chinuri peste puteri, care au avut ca rezultat o nouă triere si separare a noastră.