  
Mihnea Lucov
    
Dorin Cocoş
Petre Ion
     
West Tour 98
Italrom Exp-Import
  
Elena Udrea
 
Wirg Rom
Asfalt Invest
GOLDEN BLITZ
Dan Besciu
 
EuroFly Taxi
Euro-Construct
Sorin Vulpescu
Fly Taxi
Contracte de asfaltare cu
Primăria Bucureşti
Cam-Expres
Parte a reţelei de firme-interese unde era asociat şi Cocoş, soţul
Elenei Udrea, cu ceilalţi oameni paravan (interpuşi) ai lui Bittner
Cele mai importante afaceri cunoscute ale asocierii dintre Bittner şi fostul soţ al Elenei Udrea erau, însă:
-
Parcările Dalli prin care Bittner şi Cocoş deveniseră de peste 12 ani „mogulii“ parcărilor Capitalei, patronând 3.000 de locuri la suprafaţă, 2 pasaje subterane în zone centrale şi mai multe garaje;
-
Înhăţarea activelor BTT Herăstrău, căci tot ei au pus mâna, printr-o suveică de firme, pe terenurile şi activele din Parcul Herăstrău, dar şi pe alte afaceri imobiliare în stil mare.
-
Analizele medicale pentru „căpşunari“, Bittner şi Cocoş, (cooptându-l şi pe şeful comunităţii evreieşti Jose Iacobescu,) punând monopol pe analizele medicale ale românilor care pleacă la muncă în străinătate, cu „spijinul“ Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă şi a Institutului de Medicină Legală.1
Deşi majoritatea acestor afaceri au fost demarate înainte ca Traian Băsescu să devină preşedinte, ele au continuat şi după aceea. Aşa se face că, folosindu-şi influenţa, în 2005 Elena Udrea instalează un om al grupului, pe Cristian Vlaicu, în fruntea Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS), unde erau încă multe de privatizat. Dorin Cocoş (adică Elenei Udrea, în fapt), a fost chiar asociat cu acest Vlaicu, cu care a fost chiar şi coleg de facultate. Potrivit liberalilor demisionari din conducerea regiei, numirea lui Vlaicu la RAAPPS a fost făcută la intervenţia Elenei Udrea.
Iată ce poate face o singură femeie dintr-un bărbat politic! Conform Biroului de presă al PNL din 6.04.2006, în ianuarie 2005, odată Alianţa portocalie ajunsă la putere, la „negocierea“ împărţirii posturilor, „în urma insistenţelor sale, Traian Băsescu a primit dreptul de a nominaliza direct ocupanţii posturilor de preşedinţi ai Consiliului de Administraţie ai RAPPS, precum şi conducerile Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă, Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi a Portului maritim Constanţa“1.
Înnodarea intereselor asupra Regiei Protocolului de Stat şi a Primăriei Bucureştiului de la guvernarea Năstase la noua putere portocalie, astfel ca interesele grupării lui Bittner să fie perpetuate, este demonstrată şi de preluarea lui Vladimir Sommer (evreu rus, după nume). Dacă până în 2005, Sommer fusese director adjunct la RA-PPS (subaltern al lui Eugen Bejinariu, care până atunci fusese cenzor în firmele lui Bittner, iar acum, împreună cu Sommer le făceau o seamă de afaceri lui Bittner şi lui Bartolomeu Finiş pe seama Regiei), din 2005 Vladimir Sommer devenea şeful de cabinet al primarului general Videanu.
Bittner, Udrea-Cocoş şi banii mafiei
Una dintre primele afaceri comune ale lui Dorin Cocoş cu Alexandru Bittner, era firma Trei Cocoşi - Complex International SRL, cu sediul în Parcul Herăstrău din Bucureşti. Firma a înfiinţat ulterior un restaurant cu acelaşi nume, frecventat de protipendada bucureşteană (folosit, însă, şi în întâlnirile secrete Medar-Băsescu, a se vedea mai sus). Acum, acţionariatul firmei Trei Cocoşi este compus din „paravanele“ Olimpia Ulrich şi Petre Ion (folosiţi curent, ca oameni de paie de către Bittner), dar şi din firma Cofigen SA, o controversată companie de investiţii imobiliare cu sediul în Geneva-Elveţia aparţinând Mafiei italiene1.
Această companie elveţiană, Cofigen, este un alt lanţ de tip suveică, acţiunile sale fiind administrate de alte 15 societăţi elveţiene cu regim de off-shore. Cantonul Geneva este renumit pentru facilităţile sale fiscale şi garanţia secretului bancar. Fiecare dintre cele 15 societăţi off-shore administrează proprietăţi imobiliare ori unităţi din turism, restaurante sau divertisment, aflate în diferite puncte ale Cantonului Geneva.
Prin asocierea cu firmele imobiliare româneşti, membre ale „grupului de interese“ Bittner-Cocoş, „elveţienii“ de la Cofigen scot un profit apreciabil din România.
În România, firma Cofigen SA participa în sistem suveică în 13 societăţi, printre care şi Trei Cocoşi - Complex Internaţional, restaurantul legat de numele Elenei Udrea prin soţul ei. În toate cele 13 societăţi (printre care Lipsca 2000 sa, Comprest sa, Supermob sa, Top Invest etc.) apăreau oamenii lui Bittner în poziţii de acţionari sau administratori. Dacă numele firmei Cofigen este legat în egală măsură de Silvio Berlusconi, ca şi de Al. Bittner, aceeaşi situaţie este legată de vânzarea postului de televiziune Realitatea Tv la finele lui 2003, când Silviu Prigoană îşi vindea 55% din televiziune off-shore-ului elveţian Bluelink Comunicazioni, despre care presa scrisă ştia că i-ar aparţine lui Bittner, deşi avea un nume aproape identic cu trustul televiziunii lui Berlusconi, înregistrat tot în Elveţia.
Afacerea preluării Realităţii TV (Realitatea Media SA) este urmarea faptului că „imperiile SOV şi Bittner au bătut palma şi în alte afaceri prospere cu active ale statului, controlate prin firme off-shore“ (Evenimentul Zilei - 14 februarie 2006). De altfel, încă de când înfiinţase postul TV, Silviu Prigoană îl luase lângă sine, ca asociat, pe tânărul de 22 de ani Ştefan Lucov, fratele lui Mihnea Lucov, finul de cununie al lui Dorin Cocoş cu Elena Udrea şi partener cu Petrache & Bittner.
Dacă majoritara Bluelink Comunicazioni, ce deţinea 55% din televiziune, era controlată de cutia poştală elveţiană CCR Initiative (reprezentată de Dario Colombo, adică de finanţatorii din umbră ai lui Berlusconi), la cererea avocaţilor Bluelink, susţine Prigoană, el a cesionat şi restul acţiunilor către numitul Radu Mărgineanu, care în iunie 2004 vindea la rândul său cele 45% din acţiuni cu 5,5 milioane de dolari (după ce, formal, Prigoană i le cedase cu câţiva dolari, aproape gratis), către firma Global Video Media SRL, ce era controlată atunci de Radoway Limited, o cutie poştală din Cipru reprezentată în momentul tranzacţiei de Mircea Solomon, „locotenent fidel al lui Vântu şi fost director în structura Gelsor“, Sorin Ovidiu Vântu fiind un fel de „consigliere“ român al Familiei, care şi-a asumat proprietatea televiziunii 1.
În Romania, off-shore-ul cipriot Radoway Ltd. este reprezentat, la vedere, de firma de avocatură Triantafyllides & Sons, care reprezintă, de altfel, şi Comac Limited, dar şi Elbahold Limited (care era, mai nou, principalul acţionar la Petromservice SA, preluată de liderul sindical Liviu Luca). Dar Radoway Ltd. participa şi în firma românească Light System SA, care administrează o discotecă şi un club pe litoralul românesc, în urma unui contract cu compania de stat Mamaia SA. Aici, Radoway era asociată cu alte două firme apropiate lui Bittner: Cofigen SA din Elveţia, şi Mastertrade Group Ltd., din Marea Britanie. Dar şi cu partenerii lui Bartolomeu Finiş, membru vechi al grupării Bittner-Petrache2.
Mai trebuie spus că „elveţienii“ de la Cofigen (a se citi mafia italiană) din firma Trei Cocoşi apar întotdeauna în imperiul construit la umbra lui Bittner, alături de alte două societăţi off-shore, cu sediul în paradisurile fiscale din zona Marii Britanii, care după toate indiciile aparţin oligarhilor „ruşi“ de etnie evreiască (precum Fridman). Este vorba despre Melwood & Partners şi Mastertrade Group LTD, două căsuţe poştale britanice (acestea sunt off-shore-urile legate de Rafo Oneşti).
Ulterior, la OTV, Prigoană avea să declare că la Realitatea Tv fusese asociat cu nişte „evrei drăguţi“. Istoria ulterioră a Realităţii Tv, legată de Schwartzenberg şi Cozmin Guşă, şi implicarea ei în politică mai recentă al prezentat-o în sub-capitolul Realitatea Tv, serviciile secrete şi prezidenţiabilul Iohannis, capitolul Teoria conspiraţiei pro Klaus Iohannis din lucrarea Imperium Anglo-Saxono Judeo Masonicum.
Casa de avocatură a lui Bittner şi a „ruşilor“ evrei
Conform datelor de la registrul societăţilor comerciale din Elveţia, pe hârtie, proprietarii grupului de firme Conares-Mechel, ce deţine combinatul de sârmă de la Câmpia Turzii ca şi Combinatul de la Târgovişte, sunt micii oligarhii ruşi Igor Zyuzin şi Vladimir Iorich. Cei doi au moştenit afacerea din metalurgie, respectiv combinatul metalurgic rusesc Celiabinsk-Mechel, de la controversatul americano-israelian Marc Rich, cunoscut ca având legături cu mafia rusă şi chiar oficiale cu Mossad-ul. Din aceleaşi date reiese că Rich şi-a transferat afacerile din Rusia către oligarhul „rus“ de etnie evreiască Mikhail Fridman, al treilea om, ca bogăţie, din spaţiul ex-sovietic.
Legătura dintre grupul Conares-Mechel şi Mikhail Fridman este făcută tocmai la Bucureşti, prin intermediul firmei de avocatură Anastasescu şi Asociaţii. În România, toate firmele off-shore reprezentate de Alexandru Bittner, ca şi afacerile sale, sunt consiliate juridic de acest cabinet, ca şi grupul Conares-Mechel. (Avocată şi a firmelor lui Cocoş-Udrea, Marieta Anastasescu este implicată în afacerea obţinerii ilegale a 7 hectare de teren în Bucureşti de către Bittner, de la Primărie)1.
Legătura dintre Bittner şi Fridman este demonstrată şi de faptul că proprietarii înregistraţi în Elveţia şi Anglia (fie ei şi paravane) ai firmelor off-shore reprezentate de Bittner în România sunt „partenerii de afaceri“ ai lui Fridman cercetaţi în „dosarul Norex“ (Nordex) de spălare de bani în SUA.
Aceeaşi casă de avocatură, legată direct de Năstase, i-a ajutat pe „ruşii de la Conares-Mechel“ să cumpere, prin privatizare, combinatele metalurgice COS Târgovişte şi cel de sârmă de la Câmpia Turzii. Printre clienţii casei de avocatură s-a numărat şi AVAB-ul în guvernarea Năstase.
Învăluirea lui Traian Băsescu
Elena Udrea îi era aproape cu totul necunoscută lui Traian Băsescu în mai 2004. Proaspăt intrată în Grupul Bittner & Comp prin căsătoria cu Dorin Cocoş, la cei 30 de ani ai săi, cu un look considerat între sexy şi fatal, i s-a hotărât soarta de a intra în politică. Aşa că, înainte de alegerile locale din 2004 pentru Primăria Bucureştiului, a fost înscrisă la filiala Sectorului 2 a Partidului Liberal şi i s-a cumpărat de la preşedintele acestei filiale un loc eligibil pe listele de consilieri locali la capitală. Suma de 20.000 de euro era o investiţie sigură în blonda Elena, căci sondajele efectuate înaintea alegerilor arătau că ea va ajunge în scurt timp în Consiliul Primăriei, ceea ce s-a şi întâmplat în iunie.
Firma Dalli (Dalli International, mai apoi Dalli Exim, ce administra parcările din centrul Capitalei, pe care soţul Elenei Udrea, împreună cu Bittner, le luaseră pe mai nimic de la primărie din mandatul lui Viorel Lis), ca şi localul din Herăstrău, au încetat de a mai figura formal pe numele lui Dorin Cocoş când soţia sa Elena Udrea a trecut în funcţia de consilier general la primărie.
Cu fustele ei strâmte şi despicate la maximum, cu decolteul arătându-i sânii aproape în întregime, ea a reuşit să se apropie repede de Traian Băsescu, un promotor „sincer“ al femeilor pe care le place. Aşa că madame Udrea a ajuns preşedinta Comisiei juridice a Primăriei, „pentru că aveam experienţă în domeniu, eu fiind avocat de profesie - zicea ea -; orice hotărâre, orice act care trecea pe la Consiliul General, trecea obligatoriu şi pe la mine. Orice problemă ajungea la mine sub aspectul ei juridic“.
Atât de mult se ataşase şi se obligase Traian Băsescu faţă de ea, încât, atunci când a plecat ca preşedinte la Cotroceni a luat-o cu el. „Noi aveam contact permanent, în fiecare zi… - îşi amintea Elena Udrea despre relaţia ei cu Băsescu dintre iunie şi decembrie 2004 -. Din timpul campaniei, noi, oamenii de lângă preşedinte, am încercat să ne asigurăm un loc în echipa lui viitoare. Cumva, fără să ne permitem să-l rugăm direct, făceam aluzii că dorim să participăm la noua echipă de la Cotroceni... Am profitat de faptul că atunci a acceptat, pentru ca, mai târziu, să redeschidem subiectul“, atunci când Băsescu a ajuns la Cotroceni. „Îmi doream din tot sufletul să vin aici“, conchidea ea din funcţia de consilier de stat şi şefă a Cancelariei Prezidenţiale1.
„Alegerile fraudate“ şi Golden Blitz-ul!?!
12 decembrie 2004. Ziua celui de al doilea tur de scrutin pentru alegerea preşedintelui României. Traian Băsescu, care încă după primul tur de scrutin acuzase fraudarea alegerilor prin soft-ul calculatorului central de către oamenii puterii PSD-iste, acum, după 9 seara, îşi anunţă victoria din mijlocul „manifestaţiei spontane“, de orientare „portocalie“, din Piaţa Universităţii. Fără ca rezultatele preliminare să fi fost anunţate, Traian Băsescu avertiza membrii Biroului Electoral să anunţe rezultatul corect, adică pe el preşedinte, sugerând din nou frauda prin calculator, ce ar fi fost pregătită în favoarea contracandidatului său, Adrian Năstase.
Pe ce se puteau baza asemenea susţineri de fraudă? Ce firmă asigura calculatoarele şi soft-ul acestei numărători, pentru ca Traian Băsescu să poată susţine frauda? Pe de altă parte, acesta fusese şi scenariul ucrainean la alegerile prezidenţiale din acelaşi an: declararea în stradă de către opoziţie a fraudării alegerii şi forţarea refacerii rezultatelor. Manifestaţia portocalie din Piaţa Universităţii din acea seară voia să fie un semnal de avertisment: putem face la fel ca cei de la Kiev.
Firma „aleasă“ (fără licitaţie sau selecţie de oferte) de către Institutul Naţional de Statistică pentru a realiza sistemul informatic folosit la contorizarea voturilor la alegeri de către Biroul Electoral Central (prin centralizarea numărului voturilor) erae Net Consulting, care părea a fi la acea dată extrem de apropiată puterii PSD-iste prin consistentele contracte primite de peste tot de la guvern ca şi din partea tuturor celorlalte instituţii publice. Trebuie spus, totuşi, că a beneficiat şi de importante contracte private, cum sunt cele din 2001-2002 primite de la Bucureşti-Turism, cea mai mare unitate hotelieră controlată de israelieni în România.
Au fost identificate 3 firme româneşti de soft ce aparţin patronilor de la Net Consulting, firme ce au beneficiat de contracte imense de la instituţiile statului în timpul anteriorilor 4 ani de guvernare PSD-istă2.
Acestea sunt Net Consulting (bineînţeles), Net Works (care a „informatizat“ şi ea pe bani grei guvernul) Scop Computers (retribuită de către Camera Deputaţilor, Senat şi Serviciul Roman de Informaţii), ele fiind controlate la vedere de „trioul Ion Coltan, Dragoş Stan şi Alexandru Vişan“, dar lor li se adaugă o a patra firmă, la fel de importantă, aparţinând aceleiaşi lumi. Este vorba de firma Total Net SA, „un fel de Terra Sat în domeniul contractelor sus-puse la nivel de Capitală“, asigurând, printre altele, servicii Internet guvernului Năstase, PSD-ului, Ministerului Finanţelor etc. În Total Net sunt asociaţi Alexandru Bittner, Nell Cobar, Ionel Petrache şi soţia lui Remus Truică, ex-şef de cabinet al ex-premierului Năstase.
Totodată, Ion Coltan, persoană de anvergură a grupului, se regăseşte între acţionarii companiei Poli Tour SA Bucureşti, firmă al cărei acţionariat s-a aflat în permanenţă în legătură şi asociere cu Alexandru Bittner, prietenul şi partenerul de afaceri al familiei Elenei Udrea. Îi amintim pe această cale d-lui Bittner, dacă se face că uită, şi de o anumită firmă imobiliară în care (prin soţia sa) era asociat (alături de Nell Cobar) cu asociaţii de la Poli Tour (familia Polianov, cumnaţii fostului primar al Bucureştiului, Crin Halaicu). În Poli Tour, Coltan, „patronul firmei care a produs programul de numărare a voturilor la alegerile din România“ era partener şi cu o familie de ucraineni stabilită la Bucureşti.
Această firmă, Net Consulting, ce „a realizat software-ul pentru numărarea voturilor la alegeri“, raporta anual, conform datelor de la Ministerul Finanţelor, foarte mari cifre de afaceri (de ordinul sutelor sau miilor de miliarde de lei vechi), dar profituri mici (de numai câteva miliarde lei vechi), datorită faptului că furnizorului extern al produselor soft i se plătesc preţuri foarte ridicate.
Era în 30 noiembrie 2004, când, la 2 zile după primul tur de scrutin, Traian Băsescu fiind devansat de Năstase în cursa pentru preşedinţie, a României, iar PSD-ul aflându-se pe primul loc în alegeri, Băsescu denunţa în numele Alianţei DA fraudarea alegerilor:
„Cerem public arestarea directorului responsabil cu softul, sigilarea calculatoarelor, oprirea numărării voturilor şi reluarea alegerilor“. Avea să se afle mai târziu că nu administrarea alegerilor în sine, ci raportul privind voturile nule şi modul cum softul interpreta aceste voturi era o problemă.
În acea zi, Traian Băsescu pusese pe jar toată lumea cu acuzele sale de fraudă. Erau capabili „portocalii“ români şi finanţatorii lor externi să ridice populaţia la o „revoluţie“ de tipul celei ucrainiene? După interviurile date televiziunilor N24 şi RealitateaTV, Băsescu s-a retras însă la restaurantul Golden Blitz spre o întâlnire de taină.
El a plecat la volan din faţa sediului PD de pe Aleea Modrogan îndreptându-se spre Piaţa Victoriei. La semaforul din faţa sediului guvernului, Băsescu i-a făcut semn să plece SPP-istului care îl păzea, pentru a rămâne singur. A întors apoi BMW-ul ce îl conducea pe Bd. Aviatorilor, ajungând singur pe Titulescu, unde şi-a parcat maşina în faţa restaurantului Golden Blitz, şi a intrat, luând loc la masa unei femei blonde, care îl aştepta. Aceasta era Elena Udrea, consilier PNL la Capitală atunci. Era ora 2220, iar la 0040 Băsescu şi focoasa Elena părăseau restaurantul. (Băsescu şi Elena Udrea fuseseră surprinşi de paparazzii de la ziarul Atac în noaptea de 30 noiembrie 2004 la restaurantul Golden Blitz, înainte ca Traian Băsescu să dispună tragerea draperiilor restaurantului.)
Ea avea să declare presei a doua zi că la Golden Blitz a avut de rezolvat „probleme de serviciu“ cu Traian Băsescu, pe linie de „parteneriat politic, în cadrul Alianţei DA“. Ziarul Atac era convins însă că asistase la întâlnirea a doi amanţi, adăugând amănuntul că, Traian Băsescu fusese cel care, în urmă cu câteva luni, îi ceruse lui Cozmin Guşă să-i faciliteze „accesul“ la Elena Udrea, folosindu-se de orice mijloace! Să nu uităm că, mai târziu, referindu-se la relaţia Băsescu - Elena Udrea, Guşă preciza răutăcios că lui Traian Băsescu „îi place să strângă fetele în braţe“.
(Dar totul era o mască în acea seară! Guşă chiar intermediase legătura Udrea - Băsescu, e drept, căci Cozmin Guşă era apropiat grupului lui Bittner, încă de pe vremea când era la PSD mâna dreaptă a lui A. Năstase. De pe acea vreme Guşă juca tenis, vezi doamne, în Herăstrău, la clubul privat al grupului Bittner - Finiş Bartolomeu - Cocoş, soţul Elenei Udrea, chiar cu aceştia sau cu Duvăz.)
Alt aspect curios: cei doi „amorezi“ se întâlneau chiar în localul altui „asociat“ (Dan Besciu) al evreului româno-american Bittner, care nu era deloc străin, cum am văzut, nici de grupul patronilor români ai Net Consulting, firma ce asigura softul şi calculatoarele pentru alegerile pe care Traian Băsescu le declarase, în chiar aceeaşi zi, ca fiind fraudate prin intermediul softului şi al furtului pe calculator.
Cu ce avem de a face aici? Oricât de indecent de intimă ar fi şi astăzi încă relaţia dintre Traian Băsescu şi Elena Udrea (preşedintele părea a-şi fi pierdut minţile după această femeie cu bani), oricât de iubiţi ar fi fost şi atunci, ei nu se întâlneau să facă amor la restaurantul unui asociat de al soţului ei (şi al lui Bittner, totodată). Ei nu puteau discuta altceva decât acelaşi subiect fierbinte al zilei: fraudarea alegerilor. Poate că Elena Udrea a spus adevărul, ei se întâlniseră să rezolve „probleme politice“. Şi care ar fi fost acelea? Dacă s-a furat cu calculatorul, cum şi cu al cui! Aceea n-a fost sigur singura discuţie pe această temă, dar ea era urgentă. Ea îl chemase în acel loc pentru a-l linişti pe Traian Băsescu.
Ca prin minune, el chiar s-a liniştit! Aşa de mult încât la turul doi al prezidenţialelor din 12 decembrie 2004 avea siguranţa că a câştigat alegerile. S-a liniştit aşa de mult încât, ajuns preşedinte a făcut totul pentru a muşamaliza ancheta penală privind fraudarea alegerilor cu softul calculatorului, fiind înlăturată din cauză până şi procuroarea care se ocupa de dosar, Viorica Stoica. S-a liniştit aşa de mult încât, sub regimul său, firma Net Consulting a primit şi mai multe contracte de la instituţiile statului român, iar când în mai 2005 s-a dispus NUP privind fraudarea alegerilor, nici Băsescu, nici Alianţa DA, nu au contestat soluţia în termenul legal.
Tot ca prin minune, de acum şi până la turul doi de scrutin, în discursul electoral al lui Traian Băsescu apar noi mesaje: anunţă că România va rămâne ancorată în politica SUA, şi, ducându-se la emisiunea Naşul de la B1 TV, îşi aminteşte cum la începutul anilor ’80, în calitate de comandant de vas, alimenta cu motorină adusă pe Mediterana tancurile israeliene ce invadau Libanul.
Reabilitarea alegerilor şi a lui Bittner
Când Net Consulting a fost acuzată că programele ce le-a livrat nu sunt bune sau pot fi virusate, mai-marii de la Biroul Electoral Central şi cei de la Statistică au negat acest lucru, dar în timp a devenit clar faptul că programul cumpărat pe bani grei avea importante lacune. După al doilea tur, Net Consulting a adus chiar nişte specialişti din Muntenegru să arate, chipurile, ce program bun au folosit. Cu toate acestea, în 2005 a reieşit că softul avea şi acele probleme funcţionale pe care le acuzaseră „reprezentanţii societăţii civile“ şi ai Alianţei DA, modul cum interpreta voturile declarate nule, fapt care oficial nu a fost niciodată analizat. Şi avea poate şi alte probleme, dacă luăm în seamă cât de tare se speriase Dan Matei Agaton, reprezentantul PSD la Biroul Electoral Central, atunci când Băsescu acuza fraudarea alegerilor.
Înainte de alegerile locale din Bucureşti din 2005, când pedistul Videanu avea să fie ales primar (în locul lui Băsescu, devenit preşedinte), mai-marii de la Institutul Naţional de Statistică au decis să recunoască faptul că software-ul Net Consulting ar trebui reproiectat. Dar, în loc să apeleze la altă firmă pentru a repara programul realizat de firma Net Consulting, au decis pur şi simplu să ceară aceleiaşi companii să repare greşeala ce o făcuse, ba mai mult decât atât, au decis să le şi ofere ca bonus un contract de aproape două miliarde de lei. Vladimir Alexandrescu, consilierul preşedintelui INS, declara presei că nu poate să explice clar care au fost modificările suferite, dar „acestea erau necesare“.
„Obişnuiţi cu jocul de-a «alba-neagra», de prin marile porturi ale lumii, al celui dintâi marinar al ţării, care… în campania electorală ne-a făcut să credem că luptă într-adevăr împotriva corupţiei“, scria Gabriel Stănescu în Gardianul în august 2005, referindu-se la faptul că Bittner şi Petrache fuseseră pentru Băsescu „mafioţii lui Adrian Năstase, prin care acesta îşi făcea jocurile“, adăugând că:
„Astăzi, când presa a demonstrat, negru pe alb, că ambii [Bittner şi Petrache], alături de cocoşul prea-fragedei Elena, strâng bani albi în paradisuri fiscale negre, preşedintele României zbiară la ziarişti: «Ce, oamenii nu mai au voie să facă afaceri cinstite în România? Numai mafia are voie să facă?» Şi, în final, cu ochii ieşiţi din orbite, de nervi, pentru că şefa lui de budoar, pardon!, de cabinet, ar fi putut fi atinsă de suspiciunea unor ilegalităţi, a sărit la beregata ziariştilor, strigând: «Întrebarea demonstrează tupeul unor mafioţi!…».
Pot să înţeleg gestul cavaleresc al preşedintelui şi faptul că îşi apără colaboratorii. În schimb, îmi este imposibil să înţeleg cum a putut Traian Băsescu să-şi schimbe radical discursul. Aşadar, dacă Bittner şi Petrache sunt asociaţi cu familia Năstase, ei sunt mafioţi. Dacă se asociază cu «pârâtul» din casa Elenei Udrea, atunci fac afaceri curate. Aici nu este vorba despre o logică de Gâgă, ci mult mai grav, despre apărarea unor interese de clan. Cum va răspunde Traian Băsescu acuzelor lui Cozmin Guşă? Acesta susţine că un alt grup de interese s-a aciuat pe lângă fostul primar al Capitalei şi actual preşedinte al ţării: o firmă ce a primit nenumărate contracte de asfaltare a străzilor Bucureştiului [aparţinând lui Dan Besciu, patronul de la Golden Blitz, un alt membru al grupului Bittner], timp de patru ani, şi care, printr-un miracol dâmboviţean, a primit, prin încredinţare directă, şi nu prin licitaţie, refacerea podurilor distruse de inundaţii. Tot fostul său colaborator [Guşă] îl acuză că la Cotroceni există un alt grup de interese, condus de un consilier prezidenţial care face importuri «strategice» de gaze.
Un alt dublu standard comportamental a fost uşor de reperat şi în cazul scandalului declanşat de Traian Băsescu, privind fraudarea alegerilor. Tocmai Justiţia sa, în frunte cu «independenta» Monica Macovei, a dat NUP în acest dosar. Pentru cei care nu-şi mai amintesc foarte bine, aş vrea să le reamintesc faptul că declaraţia hazardată a lui Băsescu, concepută într-un conclav obscur şi care a făcut înconjurul lumii, putea genera ucrainizarea României. Băsescu susţinea că are nenumărate argumente şi că va demonstra cât de curând întreaga maşinaţiune…
Lucrurile s-au liniştit atunci când Băsescu a obţinut ceea ce şi-a dorit: tronul de la Cotroceni şi controlul asupra Serviciilor Secrete. Căpătând aceste privilegii, Băsescu a uitat de povestea cu fraudarea alegerilor... O concluzie se impune: fie că politicienii români sunt foarte inconsecvenţi şi intrarea în Palatul Cotroceni îi transformă din persoane cu un discurs credibil, admirat de alegători, în talibani ai cauzei lor, fie că actuala clasă politică este predestinată uitării pentru nepăsarea faţă de durerile obştei şi a cerbiciei cu care îşi urmăreşte doar propriile interese. Constat cu surprindere că nici Traian Băsescu nu face excepţie de la regulă: dublul standard i-a devenit un mod de viaţă. În rest, citiţi basmul «Cocoşului roşu şi al frumoasei Elena». Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa!“1
Că primarul Traian Băsescu vedea în Bittner un mafiot în iunie 2004, o dovedesc chiar spusele sale. El spunea atunci că unul dintre motivele pentru care Primăria Capitalei nu vrea să vândă terenul Satului şi Clubului Francez este legat de numele posibililor cumpărători ai acestui cartier, care-i dau de multă vreme târcoale «cu geanta cu bani după ei». «Domnii Bittner şi Petrache vor să cumpere acest teren cu investiţii cu tot. Au oferit pentru cele peste şase hectare 8 milioane de dolari, când în realitate acesta valorează 18 milioane de dolari», adăuga Traian Băsescu, precizând că servieta cu bani îi era arătată chiar lui.
Dostları ilə paylaş: |
