1«Captain Planet» a înţeles situaţia din Liban(Gardianul21.07.2006).
1 Ungureanuafăcut poliţiepolitică la MAE.Sperăm că nu va face şi la SIE, în Civic Media din 5.12.2007.
1 discurs postat pe site-ul guvernului român.
1 detalii despre toate acestea în lucrarea Ofensiva Iudaismului asupraRomâniei, capitolul Bibi Netanyahu şi „afacerea România“.
1 agenţiile Animanews şi Prompt Media din 27.11.2010, ca şi ziarul Tricolorul din 29 şi 30 noiembrie 2010.
2 Colette Avital „s-a ciocnit de toate marile centre de putere ale lumii“: a lucrat pentru diplomaţia israeliană la Bruxelles, a fost consul la Boston, ambasadoare a Israelului la Paris şi la Lisabona, consul general al Israelului la New York şi director general adjunct pentru problemele Europei Occidentale în ministerul de Externe israelian, apoi de peste un deceniu este deputat în parlamentul israelian, candidând chiar şi la şefia statului Israel. Avea reputaţia de a fi prietenă şi cu secretarul de stat american de atunci, Hilllary Clinton, evreică la rândul ei.
1 a se vedea pe larg articolul Demisia lui Tăriceanu s-a negociat, Băsescu a încălcat consemnul! din Gardianul din 14.11.2006.
2 Vizita preşedintelui Băsescu în SUA, în 13-14 septembrie 2011 „a fost un lucru bine pregătit şi bine securizat pentru a nu fi distrus mediatic din vreme“, zicea el, adică a fost ţinută la secret până când a intrat la oficialii americani, pentru a treia oară de când era preşedinte (8-10 martie 2005; 26-28 iulie 2006 şi acum, în 2011), de fiecare dată însoţit de M. R. Ungureanu. De această dată, Băsescu era însoţit în SUA şi de directorul SRI, George Maior, de ministrul Apărării, Gabriel Oprea, ei venind, cel puţin formal, să semneze „înţelegerea“ de amplasare în România a scutului american „antirachetă“ (de fapt, nişte rachete americane cu rază lungă ce ar putea ajunge şi în Iran, dar şi în Rusia, iar dacă ar fi folosite ca interceptoare, ar exploda deasupra teritoriului României sau al Mării Negre). În realitate, ca să fie primit, Băsescu a semnat mai multe în SUA, căci secretarul de stat de la externe, Bogdan Aurescu, îi pregătise un nou „Parteneriat strategic“ cu SUA, mai „accentuat“ (după cum mai au americanii cu Israelul şi Polonia, vezi Doamne!), privind „consolidarea schimbului de informaţii“ şi „lupta antiteroristă“, cooperarea militară şi regională, facilitarea „investiţiilor“ americane etc.
1 Un raport al Institutului pentru Ştiinţă şi Securitate Internaţională, raport finanţat de centru de studii al Congresului SUA, susţine că Iranul nu va construi o bombă atomică decât în 2012-2013, pentru că nu are încă dezvoltate suficient capacităţile de îmbogăţire a uraniului, informa Reuters. Ştirea venea la foarte puţin timp după ce New York Times publicase „analiza“ evreului Ronen Bergman, preluată din ziarul israelian Yedioth Ahanoroth, în care se arăta că este foarte probabil ca Israelul să atace instalaţiile nucleare iraniene în 2012. Bergmansusţine, după interviuri realizate cu lideri politici, militari, cu foşti şi actuali responsabili cu rang din Mossad şi serviciile de informaţii militare israeliene că, cel mai probabilIsraelul va lansa un atac împotriva Iranului „în acest an“ (2012), chiar dacă ar fi să o facă împotriva dorinţei administraţiei Obama. Serviciile israeliene estimau la începutul lui 2012 că savanţilor militari iranieni le-ar lua măcar 9 luni din momentul în care ar primi ordinul pentru a asambla un dispozitiv exploziv şi încă 6 luni după aceea, pentru a-i reduce dimensiunile astfel încât să îl instaleze pe rachetele Shahab-3 care pot atinge Israelul. Această situaţie ar determina „fereastra de oportunitate“ pentru un „atac preventiv“ asupra facilităţilor nucleare iraniene. Potrivit ministrului apărării israelian, Ehud Barak, susţinut de premierul Netanyahu, nu a mai rămas decât un an „pentru a împiedica Iranul să obţină arma nucleară“. După aceea, Teheranul va intra în ceea ce el numeşte „zona de imunitate“ în care va fi acumulat suficientă materie primă şi experienţă, încât nici un atac nu îl va mai putea împiedica să fabrice bomba.
1 revista MLNR, Forum Masonic, nr.8-9 iunie-septembrie 2001.
1 în martie 2006, în cotidianul austriac Die Presse, apărea un interviu cu ministrul de Externe de atunci al României, M. R. Ungureanu, care le spunea austriecilor că: „Austria este azi cel mai important investitor străin din România. Trebuie să priviţi România aproape ca şi un nou land federal (austriac)“. De fapt, lui Ungureanu îi place să stea cât mai mult la Viena. Aici a condus în perioada 2001-2003 aşa-zisul institut „Europe’s South-Eastern's Pact of Stability“ (Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est), iar în perioada 2003-2004 a coordonat, tot la Viena, „South-Eastern European Initiative“ (Iniţiativa de Cooperare pentru Europa de Sud-Est), post în care revine în martie-decembrie 2007, tot la Viena. Şi soţia lui Ungureanu a încasat 170.000 de euro pentru „medical consulting“ de la OMV AG Vienna (care deţine în România trustul petrolier Petrom).
2 actualmente, Buzăianu face parte din Marea Lojă Naţională din România, fiind un apropiat al conducerii acesteia; despre Bogdan Buzăianu şi afacerile din jurul său, a se vedea lucrarea Armaghedonul Templului lui Solomon (Ed. Carpathia Rex), capitolele Marea Lojă a României (sau masoneria energiei) şi Alegerea primarului Oprescu în 2008.
1 Ca şi ortodocşii, şi catolicii afirmă, aceasta, precum în Omilia din 26 aprilie 2015 a papei Francisc, în duminica a IV-a din timpul pascal.
1 „Motivul vizitei, pretext al unor altfel de discuţii, a fost lansarea de către primul-ministru Năstase, odată cu aprinderea luminilor de Hanouka, semnând autografe - «de la dreapta la stânga», s-a spus - a cărţii sale traduse în ebraică, Bătălia pentru viitor…“ (Ofensiva Iudaismului asupra României, Bucureşti, cap. Năstase, Netanyahu şi afacerea).
2 în atenţia cercetătorilor: prenumele acestui doctor Bercovici din Ierusalim se ortografiază şi „Zwica“, „Tvica“ sau „Tzvika“.
1 detalii în Walter Brewitz, Familia Rothschild.De la Marea Finanţă la crearea Israelului. Rothschildzii şi era globalizării, Editura Carpathia Rex.
1Un oficial din administraţie, care a şi-a păstrat anonimatul, a dezvăluit presei că «tabelul de hotărâri» votat de consilieri conţinea numai 55 de PUZ-uri dar a fost completat ulterior cu alte 17 PUZ-uri: „«Diferenţa s-a adăugat a doua zi sau a treia zi, când a fost la redactată hotărârea. Cele introduse erau undeva pe circuitul aprobărilor, unele erau depuse, altele, poate, nici nu erau depuse, de unde şi numerele de înregistrare fictive». Afirmaţiile oficialului sunt cu atât mai plauzibile cu cât nicăieri în stenograma şedinţei nu se pomeneşte de numărul PUZ-urilor ce au fost votate.“
1 familia Ofer mai deţine şi banca United Mizrahi, a patra bancă comercială israeliană ca mărime, ca şi compania Israel Corporation Ltd. Afacerile imobiliare ale magnaţilor Ofer sunt derulate prin compania Ofer Brothers Properties Ltd. (creată din 1957), iar cele maritime şi de shipping prin Ofer (Ships Holding) Ltd, dar nu numai. În România ei acţionau, la Constanţa, prin Zodiac Maritime Ltd. şi Ofer Brothers Management Ltd. (amplasată în Millennium Business Center de pe Bd. Mamaia, nr.135-137).
Printr-o privatizare cu bube şi folosind un off-shore din Cipru (Ptelia Company Ltd), în 1998 Ofer Brothers au preluat de la statul român cel mai mare supermarket din Constanţa, iar în câţiva ani au reuşit să-şi dezvolte cea mai mare reţea de marketing din oraşul-port. Iată o ştire din ziarul constănţean Telegraf din 9 august 2005: „În prezenţa a numeroşi locuitori, ieri, la ora 11, a fost redeschis magazinul alimentar ConexPlus situat în cartierul Abator... Panglica inaugurală a fost tăiată de acţionarul majoritar al magazinului Tomis, Eyal Ofer [fiul lui Sammy Ofer]: «Fără îndoială că este o realizare care vine la scurt timp după modernizarea unui alt magazin. Ne-am propus ca reţeaua noastră de magazine să fie lider în domeniu. Am mai inaugurat de curând magazinul 52 şi, în scurt timp, vom începe lucrările de modernizare şi utilare la încă două magazine.»“.