Vasile Mercioiu

I: Evident că nu. Dar, totuşi, cred că, o dată primele două aspecte verificate, problema banilor trece pe locul secund. Oricum, ţinând cont şi de marile disponibilităţi financiare probate prin conturile bancare existente, vom avea garanţia că nu vom putea fi înşelaţi ! …. (principalele două motivaţii sunt, deci, S şi O, dar, ca un aspect care ne poate da de gândit referitor la anumite trăsături definitorii ale caracterului interlocutorului, ipoteza şi/sau suspiciunea acestuia că am putea fi înşelaţi de clienţi ne asigură, suplimentar, că orice risc se poate dovedi total inoportun ! …).

În continuare, în vederea completării grilei SONCBS/CAD, va fi necesar să continuăm dialogul, spre exemplu, în maniera următoare:

E: Aşadar, dacă am înţeles corect, afirmaţi că probitatea morală a clienţilor dumneavoastră şi, într-un viitor apropiat, de ce nu, ai noştri, este unul dintre aspectele caracteristice care vă conferă satisfacţie, siguranţă şi securitate maxime !?! … (urmărim, în continuare, ca aspect prioritar, transformarea unei caracteristici - C - în argument - A - …);

I: Cu certitudine ! Mai mult, în situaţia - fie între noi, de dorit ! … - în care sumele aflate în conturile bancare ale clientului nu sunt blocate, vom avea garanţia şi chiar dovada că solvabilitatea sa este imediată ! ăsta da, client serios ! … (caracteristica a fost, în acest mod, transformată în argument şi, ulterior, dovedită - D -. în acelaşi context, banii - B - rămân, pentru interlocutorul nostru, cel puţin deocamdată, la nivel de caracteristică şi de argument, iar simpatia - S -, un potenţial viitor argument pentru extinderea relaţiei parteneriale de afaceri).

Aşadar, grila SONCBS/CAD, specifică interlocutorului din exemplul prezentat, va putea avea următoarea configuraţie (fig. 40):

	C - caracteristici	A - argumente	D – dovezi
S – securitate	X	X	X
O – orgoliu	X	X	X
N – noutate
C – confort
B – bani	X	X
S – simpatie		X

Fig. 40. Exemplu de grilă SONCBS/CAD

Aceleaşi tipuri de întrebări (în general, deschise, neutre, orientate, reformulări şi “întoarcere cu flori”) pot fi uzitate şi în cazul unui anumit produs şi/sau serviciu. Spre exemplu, în cazul unui pulover din lână, dorinţa noastră de a-l cumpăra poate fi determinată, prioritar, de necesitatea de a ne asigura un confort termic superior (C), dar şi/sau de orgoliul nostru (O), “rănit” de faptul că o prietenă (un prieten) şi-a cumpărat ceva ce mai aveam şi noi. La fel de posibil este să preferăm respectivul pulover pentru că “nimeni nu mai are aşa ceva” (N, dar şi un eventual O) şi, în plus, preţul său este foarte avantajos (B).

Grila SONCBS/CAD este de maximă importanţă (ne permitem să apreciem chiar decisivă) nu numai pentru orice candidat la ocuparea unui post, ci şi pentru fiecare dintre noi. Aceasta, deoarece numai în funcţie de motivaţiile pe care am depistat că le avem, atât noi, cât şi interlocutorul, putem contribui la crearea şi dezvoltarea unei relaţii interpersonale (inclusiv partenerială de afaceri) solide şi sigure.

Aşadar, în momentul în care suntem în faţa unui interlocutor, este necesar să recurgem, cât mai rapid şi eficient, la cunoaşterea acestuia, “aplicându-i” cele mai adecvate întrebări, în scopul de a-i determina, în funcţie de conţinutul şi complexitatea răspunsurilor formulate, grila SONCBS/CAD. Practic, oricare dintre noi poate fi privit (“citit”), sintetic, din punct de vedere al motivaţiilor personale, ca un “om cu şase fire de păr”, astfel (fig. 41):

S O N C B S


Fig. 41. Reprezentarea schematică a celor şase motivaţii prioritare

Evident, esenţial este să depistăm care fire trebuie “trase” şi care “scurtate”, astfel încât comunicarea să fie utilă şi eficientă pentru ambele părţi. Spre exemplu, dacă vom avea un interlocutor de natura celui descris anterior, va fi necesar şi oportun să “acţionăm”, prioritar, asupra firelor S şi O¹⁷⁴. Altfel exprimat, cu cât vom vorbi mai mult despre siguranţa pe care ne-o pot conferi relaţiile cu potenţialii clienţi serioşi şi cu o înaltă probitate morală şi financiară, cu atât vom reuşi o comunicare mai eficientă cu acesta. Mai ales că şi orgoliul său va fi satisfăcut …

Asigurarea că nici un detaliu al “jocului” nu a fost uitat

O dată ce am reuşit să ne stabilim propria grilă, respectiv, o dată cunoscute motivaţiile personale, putem începe pregătirea celorlalte detalii ale “jocului”, ceea ce presupune să ne:

definitivăm, cu maximum de precizie, ce ne propunem prin intermediul interviului. în acest sens, va fi total inoportun să :

încercăm obţinerea (chiar forţată) a unor promisiuni şi/sau garanţii care ne-ar putea fi oferite de interlocutor într-un cu totul alt cadru (şedinţă, întâlnire, adresă etc.);

formulăm propuneri nerealiste şi/sau imposibil de transpus în practică în timp util;

emitem ipoteze şi/sau puncte de vedere în care nici noi nu credem, cu-adevărat (aceasta ţine şi de o anumită disciplină autoimpusă);

pregătim foarte bine “temele”, încă “de acasă”, respectiv, să fim capabili să:

oferim intervievatorului, la cea mai (aparent) “nesemnificativă” solicitare din partea acestuia, orice informaţii şi/sau detalii referitoare la pregătirea noastră profesională şi experienţa pe care am acumulat-o până în acel moment;

punem la dispoziţia intervievatorului orice eventuale notiţe personale capabile să releve punctul nostru de vedere asupra anumitor probleme expuse (“ridicate”) în timpul discuţiilor;

ne urmăm, cu ardoare şi fidelitate maxime, fără riscul de fi întrerupţi, planul unei expuneri (alocuţiuni) impecabile, capabilă să ne transforme din potenţiali, în virtuali învingători¹⁷⁵ în lupta cu concurenţa (respectiv, cu contracandidaţii noştri);

ne stabilim o listă exactă cu toate problemele pe care dorim să (ni) le lămurim cu prilejul interviului;

anticipăm, cât mai complet şi complex posibil, orice potenţiale întrebări, “agresiuni”, conflicte şi sau motive invocate şi/sau generate de către intervievator, astfel încât să “ieşim”, cu brio, din situaţiile conjuncturale create;

ne studiem şi pregătim, până în cele mai mici amănunte, “intrarea” la interviu¹⁷⁶ şi, mai ales, modul în care batem la uşă, intrăm, parcurgem distanţa până la scaun şi ne aşezăm pe acesta;

planificăm, cu precizie şi rigurozitate maxime, timpul aferent expunerii (alocuţiunii) noastre, fiind capabili să:

ne alocăm suficient timp pentru a putea depăşi eventualele “baraje” şi/sau “blocaje” (ne)intenţionat generate;

ieşim, cu brio, din eventuale “breşe” (întreruperi) create de intervievator, pentru a ne putea continua, cursiv, “firul” expunerii (alocuţiunii) noastre;

avem, permanent, sub observaţie directă, un … ceas ! …;

stabilim, cu exactitate, reacţiile pe care le vom avea de “înfruntat”, astfel încât să putem:

răspunde interlocutorului din orice “poziţie” şi/sau situaţie conjuncturală creată;

întrevedea comportamentele (verbale şi nonverbale) pe care vom considera oportun să le creăm şi/sau generăm interlocutorului nostru;

“etapiza” formularea şi amploarea răspunsurilor noastre;

revizui cauzele reale ale eventualelor probleme apărute, şi nicidecum ale simptomelor pe care bănuim că le-am putea genera;

anticipa reacţia finală a interlocutorului, în funcţie de modificările pe care le-am impus (şi/sau ne-au fost impuse ! …) pe parcursul desfăşurării interviului;

întrevedea orice implicaţii ulterioare desfăşurării interviului;

avea “spiritul treaz” (“mintea limpede”) pe tot parcursul derulării întrevederii şi, mai ales, după interviu, astfel încât să putem fi (şi chiar să fim ! …) capabili să suportăm orice situaţie cu care ne vom confrunta (chiar şi un … succes ! …)

asigurăm ţinuta vestimentară cea mai adecvată, respectiv, să:

nu alegem o îmbrăcăminte prea luxoasă, capabilă să demotiveze şi (chiar şi) să inferiorizeze auditoriul¹⁷⁷;

nu creăm, (şi) prin intermediul vestimentaţiei, eventualele “filtre” psihologice capabile să genereze sentimente de milă, compasiune etc. ale intervievatorului¹⁷⁸;

fim noi înşine, modeşti nu numai prin comportament, ci şi prin ţinută (câteva dintre “trăsăturile” de bază ale acesteia trebuie să fie bunul gust, culorile neexcentrice, discreţia etc.);

11.2 Cum să fim cei mai buni la interviu¹⁷⁹

O dată stabilite şi aceste (doar aparent) ultime detalii, iată-ne, în sfârşit, gata să “înfruntăm” orice obstacol, pentru că a sosit … “ziua cea mare”, respectiv, ziua în care trebuie să ne prezentăm la interviu …

Zâmbetul¹⁸⁰, tonusul vioi, “pofta” permanentă de viaţă, optimismul, privirea “limpede” şi deschisă, postura dreaptă (chiar “semeaţă”, dar nu cu … “nasul pe sus” ! … şi/sau rigidă) a corpului, cu alte cuvinte “aerul” proaspăt şi sănătos, dătător de speranţe şi denotând încredere de sine (şi, nicidecum, acel tip de “încrezut” atât de “familiar” şi … dezagreabil ! …), constituie tot atâtea cerinţe de bază ale “prezenţei” noastre “scenice” atunci când va trebui să “atacăm” momentele interviului … în acelaşi context, va fi imperativ necesar şi să ştim să:

fim “curtenitori” (dar nu … linguşitori), amabili şi mereu la dispoziţia interlocutorului, lăsându-ne, uneori, mai ales atunci când simţim că situaţia o impune, chiar puţin … (aparent) exploataţi ! … ;

apelăm şi utilizăm, eficient, atât tehnicile de comunicare¹⁸¹ (întrebările, ascultarea activă, reformulările şi relansările etc.), cât şi cele 10 elemente de bază ale mecanicii exprimării¹⁸² (volumul; debitul; articularea; inflexiunea; intonaţia; accentul; ritmul; mimica şi gesturile; privirea; pauzele);

vorbim cu maximum de seriozitate, nelăsând loc nici unor neclarităţi, confuzii, şi/sau “interpretări”;

spunem, întotdeauna, adevărul şi să fim cât se poate de sinceri¹⁸³, fără teama de a risca şi/sau de a pierde ceva ! …;

ne controlăm stressul, anxietatea, emoţiile etc.¹⁸⁴;

comunicăm non-verbal (mare atenţie la mimica facială, la postura corpului şi, în mod deosebit, la cea a braţelor¹⁸⁵ şi a picioarelor, la sensul şi semnificaţia deplasării privirii¹⁸⁶ - etc.);

acceptăm că decizia finală aparţine, în exclusivitate, intervievatorului şi nu nouă ! … Decizia noastră poate începe să aibă caracter de valabilitate numai după ce ne-a fost comunicat punctul de vedere al intervievatorului şi am primit oferta de angajare. Subliniem acest lucru deoarece, nu în puţine situaţii, candidaţii respinşi recurg la cele mai “neortodoxe”, “ne-catolice”, dubioase etc. “metode” pentru a reinfluenţa decidenţii şi/sau (chiar) pentru a se răzbuna pe cei care au făcut parte din comisie¹⁸⁷.

Indiferent de faptul că este vorba despre una sau mai multe runde ale interviului¹⁸⁸, durata fiecărei întrevederi se încadrează, de regulă, în maximum 30 - 40 minute.

În faţa noastră se vor putea afla, (tot) de regulă, trei persoane¹⁸⁹, care vor avea ca sarcină interpretarea următoarelor trei roluri¹⁹⁰ (atitudini) esenţiale:

rolul amabilului;

rolul agresivului;

rolul indiferentului.

De asemenea, din motive strict subiective, este recomandabil ca din comisia de intervievatori să facă parte atât femei, cât şi bărbaţi, pentru a se elimina eventualele (şi, pe alocuri, normalele) suspiciuni legate de alegerea unei candidate mai “oacheşe” şi/sau a unui candidat mai “chipeş” ! … în acest context, este recomandabil ca, prioritar, întrebările mai “delicate” să fie formulate în binom “femeie-femeie” şi “bărbat-bărbat”, mai ales în situaţii-limită impuse candidaţilor şi/sau în “momente-cheie” ale interviului.

Amabilul din comisia de intervievatori va fi, întotdeauna, surâzător, binevoitor şi întru-totul de acord cu tot ceea ce vom spune … Nu ne va contrazice sub nici un motiv şi ne va încuraja, întotdeauna, aprobator, denotând un pozitivism adeseori alarmant ! … Reacţiile sale verbale vor fi, de regulă, exemplificate prin exprimări de genul: “Aveţi, indubitabil, perfectă dreptate ! …”; “Aşa este, sunt total de acord cu punctul dumneavoastră de vedere ! …”; “Constat, cu maximă satisfacţie, că avem puncte de vedere comune şi, adeseori, identice ! Este chiar impresionant să mai poţi întâlni şi astfel de oameni !…”. în ceea ce priveşte comportamentul său nonverbal, Amabilul va da, permanent, aprobator din cap¹⁹¹, fiecare element constituent al mimicii şi gesturilor sale transformându-se într-un veritabil imbold pentru a continua să vorbim (că deh, … “zicem bine ce zicem ! …”) … Ne va întrerupe foarte rar, eventual pentru a sublinia că … nici el, ca şi noi, nu este de acord cu cutare sau cu cutare punct de vedere, iar noi avem perfectă dreptate atunci când ne exprimăm dezacordul faţă de asemenea situaţii cel puţin inadmisibile, trenante şi chiar penibile ! … Nu vom putea observa nici cea mai mică şi/sau semnificativă “umbră” de dezacord pe chipul sau în şi prin vorbele şi atitudinile sale, totul relevându-ne, finalmente, succesul total pe care îl întrezărim ! … întrebările la care va apela, prioritar, vor fi de tip orientat, pentru a primi răspunsuri favorabile şi, de regulă, cu caracter afirmativ … în faţa acestui “personaj” va trebui să dăm dovadă, constant, de maximum de “stăpânire de sine”, dovedind, mai presus de orice, că ştim “lecţia” şi nimic, dar absolut nimic nu ne va putea abate de la drumul nostru “triumfal” vizând îndeplinirea scopurilor şi/sau a obiectivelor propuse. La amabilitate vom răspunde, în mod obligatoriu, cu amabilitate (atenţie, însă, la excesele de amabilitate ! …), fiind capabili să răspundem, astfel, pe oricare dintre canalele preferabile de comunicare¹⁹² ale interlocutorului ! …

Agresivul este, cu siguranţă, cel mai interesant, dar şi cel mai … contestat şi “nesuferit” rol (cel puţin pentru intervievat). Agresivul ne va putea pune (şi are dreptul, prin statusul şi rolul care i-au fost conferite !) cele mai indiscrete întrebări, după cum va putea adopta cele mai “ofensive” atitudini comportamentale … Spre exemplu, ne poate pune întrebări de genul: “Ce credeţi că vă diferenţiază de ceilalţi candidaţi ?” (răspunsul recomandabil a fi utilizat poate avea forma: “Poate doar mai puternica dorinţă de a reuşi şi încrederea în mine ! Dar, deoarece nu îi cunosc, nu pot formula un răspuns exact la această întrebare ! Rămâne ca diferenţierile să fie făcute de dumneavoastră, urmare a testării fiecăruia dintre noi ! …”); “Nu credeţi că sunteţi prea tânără pentru a ocupa un post de o asemena importanţă ?!! … Mai mult, dacă sunt mai atent (sic !!!… - n.a.), constat că sunteţi şi fată şi necăsătorită ! … Peste un an sau doi vă veţi căsători, veţi face unul sau doi copii şi … adio ! … Cred, mai degrabă, că doriţi să vă jucaţi cu noi şi să vă găsiţi, prin intermediul firmei noastre, o rampă de lansare pentru viitoarele activităţi ! …”(într-o astfel de situaţie, este recomandabilă adoptarea următorului comportament: calm, stăpânire de sine şi perfectă utilizare a tehnicilor de comunicare. Să nu uităm că la o agresiune nu se răspunde, niciodată, cu o agresiune ! … Drept urmare, putem răspunde, spre exemplu, în maniera următoare: “Cred că am greşit venind la interviu ! … Sunt, realmente, surprinsă să constat că abia acum realizaţi faptul că sunt fată şi, absolut sincer, nu îmi amintesc impunerea, prin anunţul dumneavoastră, a vreunei restricţii referitoare la sexul candidaţilor. Mai mult, căsătoria şi copiii constituie probleme extra-profesionale şi strict private, aşa că nu văd de ce şi, mai ales, cum asemenea situaţii pot impieta asupra rezultatelor mele profesionale ! … Dar, pentru a reveni la subiectul deschis de dumneavoastră referitor la … - … şi se continuă cu problematica supusă iniţial discuţiei profesionale … - ); “Cam ce salariu aţi aştepta de la noi ?! …” (la o asemenea întrebare, mulţi candidaţi comit eroarea fundamentală de a preciza o anumită sumă, fie în valută, fie – cam rar - în lei ! … Un răspuns de genul: “350 $/lună” sau “2,1 milioane lei/lună” dublat de motivaţia “… Da, cred că mi-ar fi suficient pentru a duce un trai decent ! …” nu poate decât să genereze … “avalanşa” de întrebări care urmează: “De ce atât şi nu mai mult sau mai puţin ?!”; “Nu credeţi că vă subapreciaţi cerând doar atât ?!? … “; etc. Prin asemenea genuri de răspunsuri, candidaţii vor releva accentul prioritar pe care îl acordă satisfacerii doleanţelor personale, în detrimentul intereselor firmei solicitatoare. Iar interpretările care vor urma sunt facil previzibile ! … În schimb, dacă vom formula un răspuns în forma: “Pentru început, sunt convins că veţi fi de acord cu suma de … - se precizează nivelul orientativ existent pe piaţa forţei de muncă în momentul respectiv - , sumă care să poată corespunde îndeplinirii sarcinilor mele de serviciu şi care, ulterior, să se transforme dintr-un cost într-o investiţie pentru firma dumneavoastră ! Evident că, după o perioadă de probă a cărei durată o apreciaţi oportună, în funcţie de aportul meu la realizarea obiectivelor echipei din care voi face parte, vom putea renegocia termenii salariali ! … Mai ales că, sunt convins, din acel moment, transformarea costului salarial în investiţie se va fi produs de mult ! …”, şansele noastre de reuşită vor fi indubitabil şi substanţial majorate …). în concluzie, Agresivul trebuie “tratat” cu calm, chiar cu foarte mult calm şi stăpânire de sine, răspunsurile noastre respectându-ne, fidel, personalitatea şi fiind formulate funcţie de elementele certe pe care le cunoaştem aferent condiţiilor de desfăşurare a concursului pentru ocuparea postului. Siguranţa denotată prin răspunsurile noastre va fi de natură să … modifice, foarte curând, atitudinea agresivă a interlocutorului nostru … Evident, totul va fi, finalmente, în avantajul nostru ! …

Indiferentul este, uneori, rolul cel mai … ingrat ! … Acest “personaj” va avea, permanent, cu totul alte preocupări … îşi va şterge lentilele ochelarilor, va răsfoi o agendă sau chiar un ziar (revistă), îşi va “studia” unghiile, va privi spre (sau pe) fereastră, va sta de vorbă cu unul dintre colegi, va mâzgăli ceva pe hârtiile aflate în faţă şi, mai ales, nu … va fi deloc atent la ceea ce spunem ! … “Rolul” Indiferentului va fi impecabil interpretat de un membru al comisiei şi va avea, în exclusivitate, scopul de a ne demotiva¹⁹³… Dar, în finalul interviului, nu va trebui să fim deloc miraţi dacă Indiferentul va fi persoana care … ne va pune cele mai multe întrebări, reamintindu-ne, cu maximă fidelitate, exprimări pe care le-am formulat pe parcursul derulării întrevederii. Reacţiile sale, (aparent) absolut spontane, vor fi, în marea lor majoritate, de genul relansărilor , mai ales al celor urmate de tăcere: “… Ce spuneaţi despre … ?! …”; “… Să înţelegem că sunteţi unica persoană capabilă să demonstreze că … ?! …”; etc. Faţă de un asemenea comportament, va trebui să dăm, din nou, dovadă de tact şi, mai ales, de … “nervi de oţel” şi stăpânire de sine … Răspunsurile noastre vor trebui strict orientate către “substanţa” elementelor solicitate de intervievator, neocolind, sub nici o formă, scuză şi/sau pretext, “miezul” problemei.

Toate aceste “roluri” sunt interpretate, adeseori până la … perfecţiune de către membrii comisiei, din cel puţin trei considerente:

în viaţa cotidiană, ne întâlnim, prioritar, cu aceste trei tipuri de oameni: amabili (pentru că, nu-i aşa, fiecare are un scop de urmărit şi vrea să “se pună bine cu şeful” ! …); agresivi (chiar foarte, pentru că, în general, mai toţi semenii noştri au câte ceva de revendicat, iar eventualul succes al unor colegi, subalterni şi/sau şefi îi face să “explodeze” de invidie, gelozie etc. … Mai ales dacă am repurtat un succes, va trebui să fim foarte atenţi, pentru că primele reacţii, interiorizate şi/sau exteriorizate vor fi de tipul: “Ia uite-l pe Popescu, iar pleacă în străinătate ! Toată ziua stă prin avioane şi mai e şi plin de valută ! Precis că are şi vreo trei vile la Snagov, Predeal şi Costineşti ! …”; “Sigur, iar s-a pus bine cu şeful, i-a dat şpagă¹⁹⁴ şi-acu’, uite-l: se dă mare ! … Mai mult, am auzit că e omul lu’ … ! Ba chiar, dacă stau să îmi amintesc bine, e sau a fost securist¹⁹⁵ şi nomenclaturist¹⁹⁶ ! …”; “Iar Popescu, dom’le ?!! … Las’ să mai plece şi alţii, să vadă¹⁹⁷ şi ei Vestul !… şi ce dacă nu ştiu deloc limbi străine ? Dacă pe vremea lor se făcea numa’ româna¹⁹⁸ !”; etc.); indiferenţi (mai ales dacă nu mai au nimic de pierdut ! … În general, indiferenţii sunt din ce în ce mai des întâlniţi, mai ales din motive … politice (şi nu numai ! …). şi cum avem de-a face, în cotidian, cu astfel de “personaje”, comisia doreşte să verifice dacă şi cum ştim să reacţionăm pentru fiecare tip de “rol” întâlnit, “aplicându-i”, fiecăruia, cel mai oportun şi eficace “tratament”;

în faţa celor trei tipuri comportamentale menţionate, “orientarea” noastră va trebui să fie maximă ! … Elementele studiate, prioritar, de către membrii comisiei, vor fi disponibilitatea şi dinamismul nostru comportamental, spontaneitatea şi capacitatea de a ieşi, rapid şi eficient, din “situaţii-limită” şi, mai ales, modul general de a ne “replia” şi “contraataca” decisiv …;

îndepărtarea de la subiect, divagaţiile (adeseori, interminabile şi inoportune), “pierderea” în amănunte nesemnificative, “talentul” de a ne complica (chiar cât mai mult, că, deh, lucrurile banale şi simple sunt la îndemâna oricui ! …) etc. sunt tot atâtea cauze care pot genera insuccesul în afaceri (şi nu numai). Iată de ce intervievatorii doresc să ne “simtă” şi să ne vadă “în acţiune”, “pe teren”, fără nici un “sprijin din afară”, astfel încât să ne poată aprecia, cât mai puţin subiectiv, adaptabilitatea la un mediu din ce în ce mai concurenţial şi, din ce în ce mai des, ostil ! …

O dată interviul terminat, nu va fi deloc nici oportun şi nici “politicos” să îi întrebăm pe membrii comisiei dacă ne pot spune ceva (“… A fost bine ?!! … Cum m-am prezentat ?! …”) sau dacă, în maximum două-trei zile vom şti rezultatul (“Vă rog frumos¹⁹⁹ să îmi daţi măcar un răspuns de principiu, pentru că mai am şi alte oferte !!!” … ??? …). Va fi, în schimb, politicos şi util să ascultăm (activ) tot ceea ce ni se va spune şi, eventual, dacă nu ni se va preciza o proximă dată pentru contactare, să punem o întrebare alternativă (spre exemplu: “Mi-aţi permite, fără nici cea mai mică intenţie de vă deranja, să vă sun spre sfârşitul săptămânii viitoare, eventual vineri, între orele 11,45 şi 12,30, pentru a stabili problemele pe care urmează să le soluţionăm, în continuare ? …”). De asemenea, este util să mulţumim intervievatorilor pentru timpul acordat şi să nu recurgem la nici un element “flatant” (de genul: “Experienţa dumneavoastră, demonstrată de profesionalismul grandios cu care m-aţi tratat astăzi, la interviu, se constituie într-un moment crucial al activităţii şi vieţii mele !”; “Nimic şi nimeni nu m-ar fi putut convinge, cu atâta elocvenţă, de măreţia şi relevanţa unor asemenea momente ! Parcă totul a fost desprins dintr-un basm ! …“; etc.

În acelaşi context, deşi unii autori²⁰⁰ ne-o recomandă, apreciem că expedierea unor scrisori de … “vie şi eternă recunoştinţă şi mulţumire pentru atenţia, sprijinul şi cooperarea acordate cu prilejul interviului din data de …” nu poate fi decât cel puţin … jenantă şi penibilă prin ridicolul situaţiei generate şi, mai ales, implicate ! …

În concluzie, este absolut recomandabil să fim şi să rămânem noi înşine, bineînţeles, însă, făcând dovada unei adaptabilităţi maxime, la orice gen de situaţie … Aceasta, cu atât mai mult cu cât, o dată angajaţi, întreaga noastră viitoare activitate va fi desfăşurată pentru unul şi acelaşi interlocutor: