Vasile Mercioiu
TEST DE VERIFICARE A CUNOŞTINŢELOR
Yüklə 1,81 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Un CV câştigător trebuie să fie concis
- Un CV câştigător trebuie să îi genereze cititorului (recrutorului) ardenta dorinţă de a vă întâlni
- Un CV câştigător trebuie să fie tonic şi fortifiant
- Un CV câştigător trebuie să prezinte rezultate concrete
- Un CV câştigător trebuie să reflecte, în mod cât mai fidel, experienţa dumneavoastră profesională
- Un CV câştigător trebuie să fie coerent şi să urmeze strategia dumneavoastră de căutare a postului dorit
- Un CV câştigător trebuie să aibă “relief”
- Un CV câştigător trebuie să aibă o formă de prezentare impecabilă
- : Un CV câştigător trebuie să fie bine “acompaniat”
- CURRICULUM
- Dan POPESCU
- Numărul postului telefonic
- Vârsta şi/sau data naşterii
- Naţionalitatea şi cetăţenia
- Starea civilă şi situaţia familială
- EXPERIENŢA PROFESIONALĂ.
- PASIUNI EXTRAPROFESIONALE (HOBBY-URI)
- Experienţă profesională: S.C. “MIRAJ” - S.A. - Bucureşti - (1999-prezent)
- S.C. “GEROCOSSEN” - S.A. - Bucureşti - (1996 - 1999)
- Pasiuni extraprofesionale : Fotbalul, rugby-ul, literatura şi filmele SF, Pink Floyd, Queen, Beethoven, Mozart, Vivaldi, excursiile în grup Referinţe
- Experienţă profesională 122
TEST DE VERIFICARE A CUNOŞTINŢELORAnaliza tranzacţională oferă întreprinzătorului: mijloace pentru a genera şi stăpâni situaţii conflictuale; mijloace pentru a interpreta comportamentul individului în relaţiile de afaceri; mijloace suplimentare pentru efectuarea unei analize-diagnostic în cadrul firmei; siguranţă de sine; noi sisteme de gândire, emoţii şi comportament.
sisteme de gândire, emoţii şi comportament legate de diferitele etape de dezvoltare ale unui individ sau grup; canale de comunicare cu interlocutorul nostru; grile de analiză a comportamentului omului de afaceri; stări psihologice care apar în cadrul comunicării inter-personale; mijloace de acţiune în cadrul relaţiilor comportamentale în afaceri. Monologul interior: “trebuie să ştii să îi ajuţi pe alţii cu devotament” aparţine:
Afirmaţia “Îi vom da afară pe toţi, vom introduce automatizarea şi informatizarea şi nu vom mai avea probleme !…” aparţine: Copilului Creator; Copilului Adaptat Rebel; Adultului; Părintelui Normativ; Părintelui Grijuliu. Care dintre următoarele formulări constituie, din perspectiva analizei tranzacţionale, o prejudecată ? “Am făcut bine că am procedat aşa, pentru că am evitat neplăcerile”; “Nu fiţi descurajat de eroarea comisă pentru că, în orice caz, experienţa vă va fi profitabilă”; “Având în vedere bugetul de care dispunem, nu putem proceda decât aşa cum v-am spus.”; “Este extrem de simplu !…”; “Pentru a ajunge cineva trebuie să ai o diplomă !…”. Care dintre următoarele propoziţii constituie elemente devalorizante al tranzacţiei ocazionate de afirmaţia: “Această acţiune este nedemnă de firma noastră !” : “… Adică, ce vreţi să spuneţi?…”; “Nu vă plătesc pentru a gândi, ci pentru a-mi executa ordinele !…”; “Scuzaţi-mă, nu se va mai repeta …”; “Aşa este! Aveţi perfectă dreptate !…”; “Să vedem !… Da, este o acţiune nedemnă…”. A acorda stimulente implică, în mod categoric şi a: ne oferi, din când în când, mici plăceri. nu da stimulente cu largheţe; nu cere stimulente atunci când nu avem nevoie de acestea; nu primi stimulente atunci când nu avem nevoie de ele; nu refuza stimulente care nu ne plac; Printre comportamentele auto-restrictive se înscriu şi: Fii perfect ! Fii tare ! Fii tu însuţi ! Fă efort ! Fii pregătit ! Miniscenariul “Fii tare !” impune să: nu ne manifestăm, niciodată, emoţiile; fim foarte bine pregătiţi din punct de vedere profesional; ştim să nu pierdem; nu acceptăm nici cel mai mic risc; ne cunoaştem atât punctele slabe, cât şi pe cele forte ale personalităţii noastre. Elaborarea unui contract, în termeni de utilizare a analizei tranzacţionale, presupune: un acord bilateral prin care se pun bazele unei noi afaceri; un acord făcut între o persoană şi ea însăşi, în vederea schimbării comportamentului şi a atitudinilor acesteia; elaborarea unui nou contract individual de muncă; utilizarea analizei tranzacţionale în momentul semnării oricărui contract; apelarea stărilor de spirit într-una dintre clauzele contractului. Analiza tranzacţională este un excelent mijloc de analiză şi acţiune în cadrul comunicării în afaceri. adevărat; fals.
Analiza tranzacţională oferă omului de afaceri mijloace extrem de subtile pentru a crea şi stăpâni situaţii conflictuale în raporturile cu partenerii. adevărat; fals. Tranzacţiile comunicative apar permanent între stările de spirit. adevărat; fals.
Simbioza apare în relaţiile interpersonale atunci când interlocutorii sunt independenţi unul faţă de celălalt, dar îşi reunesc resursele pentru atingerea unui scop comun. adevărat; fals.
adevărat; fals. A învăţa să spunem NU (în spiritul respectului faţă de sine şi faţă de alte persoane) constituie unul dintre mijloacele pentru a evita stimulările negative necondiţionate. adevărat; fals.
Transmiterea stimulentelor poate fi făcută oricând şi oricum. adevărat; fals. A stăpâni tehnica punerii întrebărilor înseamnă a pune acel tip de întrebări pentru care urmărim obţinerea unui anumit tip de răspuns. adevărat; fals.
“Racheta” reprezintă substituirea exprimării unui sentiment/emoţii profund/e şi autentic/e prin exprimarea unui alt sentiment/emoţii, mai “acceptabilă” din punct de vedere social. adevărat; fals. “Colecţiile de timbre” constituie un sistem de acumulare a emoţiilor “interzise” până la limita maxim admisibilă pentru noi înşine. adevărat; fals.
Oare de ce avem tendinţa de a fi, încă suficient de des, superficiali ? Poate din neştiinţă, poate din comoditate, poate din teama de nou, poate din … Indiferent de motiv, mai ales la “început de drum”, trebuie să dovedim că ceea ce am învăţat şi cunoaştem sunt principalele noastre atu-uri faţă de concurenţii noştri (potenţiali şi/sau virtuali) la ocuparea unui post în vederea angajării. Dar, pentru a dovedi că ştim foarte bine ceea ce am învăţat, trebuie să cunoaştem, printre multe alte lucruri, şi cum să ne redactăm propriul curriculum vitae (CV). Cuvintele curriculum vitae provin din limba latină şi înseamnă, într-o formă literară, “cursul vieţii” sau “o scurtă istorie a carierei autorului”. Aşa cum este cunoscut, adeseori se apelează şi este uzitată abrevierea CV. Dacă veţi auzi pe cineva că vă spune: “Am muncit zile şi nopţi întregi pentru a-mi redacta un CV care mă face invincibil ! …”; “Dacă ştii cum să îţi redactezi propriul CV, vei putea să câştigi o slujbă fără un efort prea mare ! …”; “Redactează-ţi CV-ul apelând la un specialist ! Plăteşte-l bine şi vei vedea că succesul îţi va fi garantat ! …”; “Ascultă-mă pe mine: un CV prezentat ca o plachetă publicitară îţi creează o imagine unică şi de neuitat în faţa recrutorului ! …”; “Un CV bine aranjat îţi permite să ascunzi defectele pe care le ai şi, în plus, îţi conferă certitudinea reuşitei ! …”; etc., să fiţi foarte circumspecţi şi, întotdeauna, rezervaţi ! Pentru că, fiţi convinşi, la rândul său, echipa de selecţie (recrutorul) ştie mult mai bine ca dumneavoastră ce trebuie şi ce nu trebuie să apară în cadrul unui dosar de candidatură şi, implicit, în cel al unui CV. După cum ştie să “citească”, foarte repede, “ansamblul” fiecăruia dintre candidaţi … Iată de ce ne permitem să apreciem că enumerarea câtorva dintre cele mai evidente şi importante adevăruri referitoare la conţinutul unui CV vă poate facilita pregătirea demersului fiecăruia dintre dumneavoastră către reuşită:
Şi, tot aşa cum erorile sunt, adeseori, la fel de edificatoare ca şi modelele, încercăm să vă oferim, prin abordarea problematicii care urmează, posibilitatea de a mai adăuga ceva la acumulările fiecăruia dintre dumneavoastră. Pentru că nu dorim să vă oferim modele, reţete, indicaţii preţioase etc., ci şi o altă manieră (sperăm, riguroasă) de a vă concepe şi redacta propriul dumneavoastră CV.
În urmă cu 25 - 30 ani, când mobilitatea profesională era (încă) scăzută şi sistemul economic oferea, prin funcţionarea sa, indiferent de ţară şi/sau de zonă geografică, posibilitatea creării de noi locuri de muncă, un CV putea foarte bine să se rezume la prezentarea unui “parcurs profesional” al candidatului. Astăzi, însă, în condiţii pe care nu dorim să le mai invocăm şi nici să le mai (re)explicăm, CV-ul a devenit un mijloc de marketing personal foarte complex şi complicat (sofisticat). El trebuie să corespundă unor anumite standarde (foarte exigente) care nu sunt impuse de nici o autoritate superioară, ci de concurenţa extrem de (din ce în ce mai) acerbă care se manifestă pe piaţa muncii şi a forţei de muncă. Un CV redactat necorespunzător ne poate elimina din “rândurile” concurenţei în mai puţin timp decât cel necesar lecturării sale. Iată de ce ne permitem să apreciem că relevarea următoarelor 10 reguli de aur poate fi de natură să vă încadreze în rândul celor declaraţi câştigători (admişi la interviu). Evident, nu avem , nicidecum, pretenţia că aceste reguli sunt exhaustive, “implacabile”, vitale etc., ci doar capabile (aşa cum experienţa o demonstrează) să vă confere şanse substanţial majorante şi majorate pentru reuşită. Regula 1: Un CV câştigător trebuie să fie concis. Apreciem că este inutil să vă explicăm reacţia pe care o poate avea cineva pus în situaţia de a citi CV-ul unui candidat care şi-a povestit, în conţinutul unei “broşuri” cu minimum 10-12 pagini, întreaga (palpitantă) viaţă şi, mai mult, a adăugat “dosarului” personal 5-6 scrisori de referinţă, inclusiv o “succintă” analiză a complexei activităţi a domniei sale în domeniul managementului, marketingului, ingineriei genetice, cercetării-dezvoltării, skillsurilor şi comunicării interpersoanle şi cu un background de nu s-a mai văzut nicăieri în lume etc., plus direcţiile previzibile ale evoluţiei (e drept, extrem de fluctuante) a pieţei unor produse şi/sau servicii în România şi în Europa Centrală şi de Est în contextul integrării în structurile europene şi euro-atlantice…(!!!)… Dacă CV-ul dumneavoastră depăşeşte două pagini, este foarte probabil că el nu va atrage (în sensul dorit şi favorabil) atenţia. Să nu uităm că un CV nu este o autobiografie, ci trebuie să releve ceea ce am realizat şi/sau avem mai bun pe plan profesional şi nicidecum eventuale handicapuri (defecte) capabile să ne elimine a priori. În acelaşi context, subliniem faptul că, în nici un caz, “concis” nu înseamnă “lapidar”. Un CV care arată ca o fişă personală ce începe cu banalul “CURRICULUM VITAE” nu reuşeşte, decât foarte rar, să “supravieţuiască” etapei/etapelor eliminatorii ale unui concurs organizat în vederea ocupării uni post. În acelaşi context absolut defavorabil se încadrează şi situaţiile în care CV-ul conţine o lungă listă a firmelor şi/sau a societăţilor prin care am trecut sau cu ai căror oameni am vorbit sau ne-am (şi) întâlnit. În fine, dar nu în cele din urmă, sobrietatea este o condiţie sine qua non a potenţialei reuşite a unui CV concis. Evitaţi, în acest sens, “îmbrobodirea” CV-ului pe pagini de culori care de care mai “ţipătoare” şi care, mai degrabă, îl au pe “du-te’ncolo !” şi nu pe “vino’ncoace !”, cu “elocvente” reprezentări computerizate (ale unor “oameni în acţiune”, ale unor “ferestre deschise spre viitor”, ale unor sticle care includ sulul de hârtie etc.) şi/sau care relevă, “fără teama de a greşi”, că redactantul “arde” şi chiar “moare de nerăbdare să lucreze pentru firma ce reprezintă şansa unică a unei vieţi până acum nefericite” (!…). Asemenea imagini nu pot constitui decât tot atâtea elocvente exemple a ceea ce specialiştii88 au definit prin “Oscaruri demne de un CV” … Regula 2: Un CV câştigător trebuie să îi genereze cititorului (recrutorului) ardenta dorinţă de a vă întâlni. Atunci când ne uităm la cuprinsul unei cărţi sau, mai ales, la paginile unui ziar, anumite titluri ne atrag atenţia şi, astfel, dorim să le citim prioritar (sau, în unele cazuri, chiar în exclusivitate). Tot aşa va trebui să procedăm şi noi cu cititorii CV-ului prezentat în dosarul de candidatură. Astfel, cititorul trebuie “determinat” să aibă reflexe pavloviene în urma lecturării CV-ului, neavând posibilitatea de a ne cunoaşte toate “secretele”… Dorinţa interlocutorului de a ne întâlni trebuie să fie din ce în ce mai amplă, mai complexă, mai ardentă !… Şi, evident, ea trebuie creată de noi, spre exemplu, printr-o formulare de genul: “Cu siguranţă că un interviu îmi va oferi oportunitatea şi şansa de a vă releva motivaţiile, aptitudinile şi abilităţile mele …”. Nu apelaţi niciodată la “mila” cititorului prin intermediul unor fraze de tipul: “Dacă, prin hazard, mă veţi convoca la interviu, voi putea veni să vă vorbesc despre mine …”, pentru că acest gen de candidat nu are nimic particular şi/sau special. În “traiectoria” profesională a unui asemenea “personaj” este greu de crezut că vom putea întâlni dovezi de voinţă, ambiţie, “ritm”, mişcare dinamică etc. De asemenea, nu apelaţi la formulări de genul: “Eu vreau …”, “Eu caut …”, “Doar eu pot să …” etc., întrucât este evident că, punând pe prim plan (adeseori, ostentativ) “eu”-ul dumneavoastră, acestea riscă să releve spiritul “acaparator”, individualist şi chiar egoist de care dispuneţi. Cititorul CV-ului trebuie să sesizeze, să înţeleagă şi să fie convins de faptul că dumneavoastră şi numai dumneavoastră sunteţi persoana care doreşte să servească interesele firmei pentru care aplică (candidează pentru a ocupa un post) şi, în nici un caz, nu vedeţi în şi prin aceasta o (nouă) oportunitate de a parveni .... Regula 3: Un CV câştigător trebuie să fie tonic şi fortifiant. Apărând, a priori, în faţa cititorului, doar ca o simplă “epistolă” al cărei autor este necunoscut, un CV câştigător “joacă”, pentru fiecare dintre noi, un rol de “avocat” şi de “ambasador”, relevând competenţe, abilităţi, potenţial, energie creatoare etc. pe care dorim să le valorificăm în cadrul viitorului nostru loc de muncă. Dacă, însă, spre exemplu, un CV “cere” (insistent, amabil, imperativ etc.) cititorului: “Daţi-mi câteva minute din preţiosul Dumneavoastră timp …!”, “Ascultaţi-mă, am ceva important să vă spun !…” şi altele asemenea, el va avea suficient de puţine şi reduse şanse de a “răzbate” printre alte contracandidaturi. În opoziţie cu acest “stil”, CV-urile câştigătoare degajă o puternică energie comunicativă, relevând experienţa şi potenţialul aplicantului, rezultatele notabile înregistrate de acesta, precum şi punctele sale forte. De asemenea, relevăm faptul că aceste CV-uri sunt optimiste (incluzând, în conţinutul lor, cuvinte care sugerează acţiune, valorizarea relaţionalului interpersonal de care dispunem etc.). Şi, mai presus de orice, CV-urile câştigătoare sunt profund “comerciale” din punct de vedere profesional; ele au ca scop să vândă cel mai important şi preţios bun: pe noi înşine!… Regula 4: Un CV câştigător trebuie să fie pertinent. Interziceţi-vă prezentarea informaţiilor care nu au nici o legătură cu postul pentru care candidaţi ! Astfel, nu vă va servi la nimic (dimpotrivă ! …) să descrieţi firmele şi persoanele pentru care, eventual, aţi mai lucrat. Toate experienţele profesionale precedente este util a fi prezentate (relevate) doar în măsura în care au tangenţă cu postul pentru care aspiraţi. Dacă, spre exemplu, este vorba despre un post în domeniul comercial, nu ezitaţi să includeţi în CV-ul dumneavoastră, o rubrică intitulată “Experienţă comercială”, rubrică în care să includeţi toate rezultatele dumneavoastră notabile în domeniu. În totală contradicţie cu această situaţie, unul dintre cele mai dăunătoare fapte (şi, totuşi, încă inconştient de frecvent uzitat) îl constituie acela de a vă “plânge” de fostul loc de muncă, de “mizeria pe care v-o creau şefii şi/sau colegii …”, de “incompetenţa şi lipsa de profesionalism a managerilor din economia românească, a politicienilor puşi (nu numai) pe furate.…” etc. etc. etc. … Eventual, puteţi apela la aceste motive în sprijinul reclamelor publicitare efectuate pentru aparatele de ras “Gillette” şi/sau “Schick” (şocul vine de la sine !…)… Nimeni şi nimic nu vă va crea o imagine mai defavorabilă decât apelarea la acest gen de “tertipuri ieftine”, nule şi total neavenite ! … Finalmente, dacă cititorul îşi va pune întrebarea: “Dar ce vrea, de fapt, autorul acestui CV, să facă şi, practic, pentru ce post candidează ?!?…”, rezultanta (refuzul de a vă convoca la interviu) vă va fi, indubitabil, defavorabilă … Regula 5: Un CV câştigător trebuie să prezinte rezultate concrete. CV-ul dumneavoastră este un mijloc ideal pentru a vă releva, într-o modalitate dintre cele mai active şi comprehensibile, rezultatele pe care le-aţi obţinut până în prezent. Cu fiecare prilej care vi se iveşte în cadrul CV-ului, este recomandabil să nu ezitaţi în a da o dimensiune relativă lucrărilor pe care le-aţi realizat, facilitând sarcina cititorului de a stabili o “scară” prin intermediul căreia să vă comensureze performanţele. În acest sens, să luăm exemplul unei tinere candidate care îşi descrie astfel cea mai importantă responsabilitate anterioară: Şef Compartiment “Vânzări”la S.C. “MIRAJ” - S.A.: responsabil cu politica comercială a firmei, inclusiv cu coordonarea comunicării publicitare în zona Capitalei, dar şi în ţară. Bune cunoştinţe de operare PC - IBM. Am condus un colectiv de 6 persoane. Apare evident faptul că această persoană s-a mulţumit să descrie, în cadrul propriului CV, modul în care şi-a petrecut timpul la firmă, “listând” - lapidar şi deloc elocvent - sarcinile care i-au revenit. Ea a “trecut” pe lângă ceea ce era cel mai important: relevarea propriilor realizări obţinute în cadrul firmei. Astfel, determinată să rescrie, în urma unei analize a propriilor realizări, acest “pasaj”, tânăra candidată a redactat următorul text: Şef compartiment “Vânzări” în cadrul S.C. “MIRAJ” - S.A.: am fost numită în acest post pentru a redinamiza activitatea de desfacere a firmei. Am avut ocazia să recrutez, să formez, să conduc şi să motivez o echipă de 6 persoane. Rezultatul l-a constituit creşterea cifrei de afaceri a societăţii comerciale cu 17% în cursul primului meu an de activitate. Evident, nu întotdeauna avem posibilitatea de a exprima valoric realizările noastre, mai ales când suntem la “început de drum”. Dar, absolut întotdeauna, putem oferi interlocutorului un mijloc de a le evalua şi/sau aprecia. Spre exemplu, să presupunem că aţi publicat, deja, o carte referitoare la studii de caz, teste şi aplicaţii în domeniul managementului resurselor umane. Cum ar trebui să fie prezentată o asemenea realizare? Puteţi scrie: “Autor al unei culegeri de probleme în domeniul managementului resurselor umane” sau: “Autor al unei lucrări de 190 pagini, cu titlul Cum să comunicăm eficient”. Toate acestea sunt perfect adevărate, dar nu şi suficiente şi eficiente pentru evidenţierea calităţilor dumneavoastră. Imaginaţi-vă, pentru câteva momente, ce aşteaptă interlocutorul de la aplicant şi veţi ajunge, astfel, la situaţia în care să puteţi reformula pasajul respectiv în următoarea manieră: “Am conceput şi realizat, până în cele mai mici amănunte, o lucrare aplicativă de specialitate în domeniul managementului resurselor umane, ceea ce permite ameliorarea performanţelor recrutorilor de forţă de muncă (Editura Economică, Bucureşti, 2000, 190 p.)”. În mod evident, această versiune este cu mult mai satisfăcătoare şi relevantă pentru interlocutor. Introducerea este făcută prin intermediul a două verbe de acţiune (a concepe şi a realiza) şi, în ansamblul său, textul vă conferă imaginea unei persoane în care poţi avea încredere. Iar faptul că, “din greşeală”, aţi omis indicarea titlului cărţii nu va putea să genereze decât curiozitatea şi, implicit, dorinţa cititorului de a vă întreba acest lucru cu prilejul interviului (a se vedea conţinutul Regulii de aur nr. 2). Regula 6: Un CV câştigător trebuie să reflecte, în mod cât mai fidel, experienţa dumneavoastră profesională. Indiferent că este stabilă sau “haotică”, logică sau “în zig-zag”, experienţa profesională a fiecăruia dintre noi trebuie pusă în valoare. În acest sens, spre exemplu, este inutil să alegeţi un CV cronologic dacă aţi schimbat 12 locuri de muncă, după cum la fel de inutil este să alegeţi un CV funcţional în situaţia în care aţi lucrat numai în domeniul comercial. Pentru că, aşa după cum o indică însuşi titlul, CV-ul cronologic atrage atenţia asupra datelor şi a logicii “itinerariului” parcurs de dumneavoastră, în timp ce celălalt tip de CV relevă funcţiile pe care le-aţi ocupat de-a lungul timpului (atenţie, aceasta în strânsă corelaţie cu un obiectiv precis şi clar stabilit de dumneavoastră şi urmat cu fidelitate pe parcursul carierei profesionale !). Alte două tipuri de CV le constituie cel pe domeniu de activitate, respectiv cel care “vinde” experienţa pe care o avem într-un anumit domeniu (informatică, economie, inginerie, medicină, avocatură etc.) şi cel flash89 (numit şi micro-CV), respectiv cel care are înscrise succint, într-o singură pagină, competenţele, abilităţile, disponibilităţile şi posibilităţile fiecăruia dintre noi. Regula 7: Un CV câştigător trebuie să fie coerent şi să urmeze strategia dumneavoastră de căutare a postului dorit. Experienţa demonstrează că încă suficient de mulţi căutători (“vânători”) de locuri de muncă îşi redactează propriul CV independent de multe aspecte semnificative ale conţinutului postului de lucru căutat (uneori de ani şi ani). În acest sens, elementele pe care le vom înscrie în CV, precum şi structura conţinutului acestuia vor influenţa decisiv întrebările pe care urmează să le primim în cadrul interviului. Dacă doriţi, spre exemplu, un post în domeniul comercial, CV-ul dumneavoastră trebuie structurat în acest sens, domeniul respectiv constituind “firul roşu” care vă “călăuzeşte de-o viaţă” (cuvintele nu sunt deloc “mari” sau “din trecut” ! …). Nu ezitaţi, în acest sens, să relevaţi orice experienţă avută în domeniul comercial, insistând asupra realizărilor avute în cadrul şi pentru firma (firmele) în care aţi lucrat. Dacă, însă, aţi ocupat mai multe funcţii distincte, redactaţi un CV funcţional la care adăugaţi scrisori de recomandare concepute în strânsă interdependenţă cu postul din domeniul vizat. Şi, mai presus de orice, evitaţi să trimiteţi (direct şi/sau, mai ales, indirect, prin intermediul unor prieteni, cunoştinţe etc.) mai multe CV-uri la … una şi aceeaşi firmă90 ! … Regula 8: Un CV câştigător trebuie să aibă “relief” (formă facil “palpabilă”). Un CV pe care privirea “alunecă” nu va suscita şi nu va implica, cu prilejul interviului, decât întrebări “tradiţionale”, fapt realmente dezavantajos pentru aplicant. În schimb, un CV cu “relief”, respectiv cel care comportă “asperităţi”, “puncte denivelate” şi “de răscruce”, va fi capabil să stârnească şi să atragă interesul cititorului şi, în consecinţă, să îl determine ca, la interviu, să vă pună întrebările la care, prin răspunsuri, să vă puteţi releva punctele forte şi/sau realizările dumneavoastră deosebite. În acest sens, să presupunem că aţi lucrat, deja, un an la Bursa de Valori şi alte câteva luni la Comisia Naţională de Valori Mobiliare (CNVM). La această experienţă se adaugă şi o bursă de studii şi de stagiu practic în străinătate, la Institutul Superior de Gestiune din Paris şi, respectiv, la Compania PEUGEOT, bursă de care aţi beneficiat în cadrul unui Program finanţat de Uniunea Europeană. Iată, aşadar, “asperităţi” care vor atrage, cu siguranţă, atenţia cititorului şi îl vor determina ca, pe baza unor realizări deosebite ale dumneavoastră, să vă pună întrebări în consecinţă cu prilejul interviului. Regula 9: Un CV câştigător trebuie să aibă o formă de prezentare impecabilă. La întrebarea: “Ce urmăriţi, pentru început, la un CV ?”, suficient de mulţi intervievaţi răspund în maniera următoare: “Încep prin a pipăi hârtia, pentru a sesiza calitatea acesteia. Dacă greutatea hârtiei este sub 80 gr.91, înseamnă că autorul CV-ului are, încă, un a priori negativ, adică pierde din vedere elemente esenţiale ! …”. Aşadar, CV-ul dumneavoastră creează o primă impresie asupra a ceea ce sunteţi, iar dacă această impresie de debut nu vă este favorabilă, veţi avea puţine şanse de a reuşi. Subliniem, deci, în context, necesitatea acordării unei importanţe “vitale”: calităţii hârtiei utilizate pentru tehnoredactarea CV-ului; formei şi dimensiunii caracterelor alese pentru tehnoredactare; corectitudinii gramaticale a exprimării (ortografiei); formei de prezentare a conţinutului (alinierea şi delimitarea spaţială a paragrafelor); etc. Regula 10: Un CV câştigător trebuie să fie bine “acompaniat” (să aibă ataşate, întotdeauna, scrisori de recomandare extrem de favorabile, precum şi copii ale atestatelor de cunoaştere a limbilor străine, ale unor diplome, certificate etc. obţinute). Dacă scrisoarea (scrisorile) de referinţă au un conţinut “subţire” şi/sau defavorabil dumneavoastră, după prima lecturare, aveţi minimum 99,9% şanse să fiţi eliminat din competiţie. Şi încă un lucru, aparent nu în sarcina dumneavoastră: o scrisoare de recomandare cu greşeli ortografice, deficitar concepută şi/sau chiar cu exprimări gramaticale greoaie, eronate etc. vă va elimina a priori ! … După cum în orice afacere clientul nu este răspunzător de propriile-i erori, tot aşa şi o scrisoare de recomandare de o asemenea factură, indiferent de cine va fi semnată, va “proiecta” o “lumină” implacabil defavorabilă dumneavoastră. Şi să fiţi convinşi că greşeala nu aparţine semnatarului, ci celui care o acceptă ! … În acelaşi context, ne permitem să vă sugerăm să evitaţi acceptarea utilizării, în conţinutul scrisorilor de recomandare pe care le solicitaţi, a unor exprimări în maniera: “X este un talent nedisimulat. Competenţa sa profesională, indubitabil marcată de reuşite de excepţie, este de natură să vă confere garanţia unei reuşite totale. Pentru că, aşa cum firma noastră a constatat (prin rezultate admirabile puse la dispoziţia sa de către X), este evident că numai şi numai prin angajarea unor personalităţi de factura lui X productivitatea şi, generalmente, eficienţa activităţii cresc exponenţial. Proeminenta şi marcanta personalitate a lui X, dublate de ardoarea pasiunii şi devoţiunii cu care abordează culmile reuşitei, fac din această minune a contemporaneităţii un idol pe care orice firmă cu şi de renume şi l-ar dori printre salariaţii săi ! … !!! …”. Asemenea abordări hilare, pantagruelice, absconse (sau sconse ?! …), ridicole, jenante, penibile etc. etc. etc., nu fac decât să vă deservească interesele. Ca să nu mai adăugăm faptul că, dacă cineva ar fi o asemenea personalitate de excepţie, nu credem că vreun patron, manager, director, şef etc. ar fi dispus să îl cedeze altei firme ! … Adăugăm faptul că şi prin banalitate (“… X este un real talent! Societatea Dumneavoastră caută valoarea şi competenţa ? Angajaţi-l ! …”), lirism (“Societatea Dumneavoastră este cea mai fascinantă şi mai bună din lume ! …”), egocentrism (“…Cum, încă nu aţi auzit de X ? Mulţi se bat, pur şi simplu să îl angajeze ! …”) etc., o scrisoare de recomandare nu face decât să anuleze rapid şi definitiv şansele candidatului92. Iată de ce considerăm util să subliniem şi importanţa acestor aspecte ale conţinutului scrisorilor de recomandare care, prin realul profesionalism al elementelor incluse, al formulărilor uzitate etc., este de natură să confere un plus calitativ substanţial CV-ului şi dosarului de candidatură.
La ce şi/sau pentru ce ne serveşte un CV ? Mulţi dintre noi ar fi tentaţi să creadă că CV-ul este documentul necesar a fi prezentat numai în situaţia depunerii unui dosar de candidatură în vederea ocupării unui post. În realitate însă, un CV este elaborat pentru a servi cel puţin următoarelor şase destinaţii:
Iată, aşadar, contextul în care, în cele ce urmează vom aborda, (sperăm) cât mai detaliat, fiecare rubrică a unui CV, apelând chiar la prezentarea unor elemente comparative între diferite “stiluri” de concepţie, redactare şi prezentare a acestei “cărţi de vizită” fundamentală pentru acceptarea şi favorizarea demersului spre reuşită al oricăruia dintre noi. CURRICULUM VITAE. Este, cu caracter imperativ, necesară menţionarea acestui titlu ? În general, nu93. Aceasta, întrucât, aşa cum experienţa o demonstrează, unii cititori (şi nu numai) de CV-uri sunt, adeseori, agasaţi de respectiva menţiune. În acest context, date fiind condiţiile de utilizare a unui CV şi prezentarea conţinutului său94, există foarte puţine riscuri ca cineva să se înşele asupra naturii documentului în cauză. În mod evident, nu înseamnă că dacă cineva înscrie, încă din debut, titlul în cauză, este, a priori, eliminat. Dar, conform uzanţelor, este preferabil (chiar recomandabil) să nu se înscrie, în antetul paginii de debut, titulatura Curriculum Vitae. Prima “casetă” (rubrică) a unui CV este, frecvent, întâlnită sub denumirea “DATE PERSONALE”. Acestea includ (se referă la): numele şi prenumele autorului; adresa; numărul postului telefonic; vârsta şi/sau data naşterii; naţionalitatea şi cetăţenia; starea civilă şi situaţia familială; (eventual, funcţie de solicitări) starea sănătăţii; situaţia militară; etc. Numele şi prenumele. Acestea trebuie să figureze în antetul CV-ului. Este recomandabil (atât în sistemul francez, spre exemplu, cât şi în cele anglo-saxon şi american) ca ordinea să fie prenume - nume. Spre exemplu, este preferabil să completaţi în CV Dan POPESCU, în loc de POPESCU Dan. Experienţa demonstrează că este recomandabil ca iniţiala prenumelui să se scrie cu majusculă, restul literelor cu minuscule; în cazul numelui, este recomandabil ca acesta să fie redactat cu majuscule. Subliniem faptul că este cel puţin “nepoliticos” să scriem, spre exemplu, numele şi prenumele într-o formă abreviată (D. POPESCU sau D. P. POPESCU), întrucât cititorul nu va putea avea nici o “imagine” asupra a ceea ce înseamnă “D” sau “D.P.”… În situaţia în care cel care redactează CV-ul are un prenume ce poate fi interpretat ca “mixt” - indiferent de naţionalitate - (spre exemplu, Ani, Bebe, Claude, Cristophe, Dany, Dominique, Theo etc.), este preferabil să se preceadă înscrierea acestuia (ca şi a numelui, de altfel) cu literele: Dl., D-na sau D-ra (în limba română); M., Mme sau M-elle (în limba franceză); Mr., Mrs. sau Ms.(în limba engleză). Subliniem, însă, că aceste cazuri sunt destul de rare şi, drept consecinţă, nu au caracter uzual. Dacă redactantul CV-ului este de sex feminin, este recomandabil să se înscrie numele cel mai recent uzitat; spre exemplu, nu serveşte nimănui şi la nimic să scrieţi Daniela-Oana POPESCU (IONESCU-ROSIIANU). Dacă, înainte de căsătorie, v-aţi numit POPESCU şi, de luni sau ani figuraţi înscrisă în acte IONESCU-ROSIIANU (sau invers), numele dobândit de la naştere nu mai necesită a fi înscris. Dacă, însă, aţi lucrat, până în prezent, sub numele avut înainte de căsătorie, acesta va trebui înscris în CV-ul dumneavoastră. Şi încă un amănunt deloc lipsit de importanţă: nu “înfloriţi” (“îmbrobodiţi”), nu “dantelaţi”, nu “îngroşaţi”, nu subliniaţi etc. numele şi prenumele dumneavoastră, deoarece riscaţi să lăsaţi o impresie cel puţin dubioasă asupra “gusturilor” dumneavoastră. Spre exemplu, este mai oportun să scrieţi, pur-şi-simplu, Dan POPESCU, decât Dan POPESCU, DAN POPESCU sau DAN POPESCU. Adresa. Indicaţi adresa dumneavoastră într-o manieră cât mai completă posibil şi evitaţi abrevierile. Precizarea codului poştal al străzii, al celui al localităţii, precum şi al oficiului poştal la care sunteţi arondat constituie tot atâtea “semne” de respect suplimentar faţă de cititor, îndeosebi prin facilitarea contactării dumneavoastră prin intermediul unei expediţii poştale. Spre exemplu, o adresă completă poate avea următoarea structură (configuraţie): 71 482 - Str. Compozitorilor nr. 73, Bl. B.18, Sc.3, Et.6, Ap.109, O.P. 15, Sector 1, 7 000 Bucureşti, România. Este util să remarcaţi faptul că înscrierea majusculelor şi a minusculelor este constant uniformă (spre exemplu, nu scrieţi: str. Compozitorilor Nr. 73, bl.B.18, Sc.3,et.6, ap.109, Sect.1, 7 000 Bucureşti). De asemenea, în contextul celor menţionate, reamintim că, în formele de prezentare a CV-ului în limbile franceză şi engleză95, numărul de referinţă al imobilului situat pe strada unde locuiţi se înscrie înaintea denumirii străzii, după care urmează specificarea codului (alfa-)numeric poştal şi denumirea localităţii, în ordinea şi forma redate în exemplele următoare: 101, rue Blomet, 75112 Paris; 739-B Somerfield Street, London SW9 4LH), iar denumirile “stradă” şi “bulevard”, în limba franceză, nu încep cu majuscule (rue des Ecoles; bvd. du Printemps). De asemenea, este recomandabil ca denumirile străzilor şi, respectiv, cele ale localităţilor, alăturate codurilor alfa-numerice aferente, să fie înscrise pe acelaşi rând. Numărul postului telefonic (Telefon, Fax, E-mail etc.). Acesta se va înscrie, la fel ca şi adresa, cât mai complet posibil96, nelăsând interlocutorului “ocazia de neuitat” (!!! …) de a presupune (ghici) şi/sau de a se informa asupra codului ţării şi localităţii dumneavoastră de reşedinţă. Spre exemplu, puteţi scrie: +40.1. 322.49.50 97 şi nu: (1)322.49.5098. Menţionăm faptul că semnul “+” reprezintă simbolizarea accesului codului numeric al ţării din care sunteţi apelat la telecomunicaţiile internaţionale. Dacă CV-ul dumneavoastră face apel şi la adresa profesională, înseamnă că sunteţi “de găsit”, pe durata întregii zile, la serviciu, respectiv creaţi imaginea unui potenţial angajat aflat mereu în activitate, ceea ce este de natură să vă poată oferi certe avantaje asupra contracandidaţilor99. În situaţia în care nu aveţi obligaţia (de nici o natură) de a înscrie numărul postului dumneavoastră telefonic profesional în CV, este preferabil să “acţionaţi” în consecinţă şi să nu lăsaţi “hazardului” (şi nu numai ! …) ocazia să fiţi deranjat, la fiecare interval de 15-30 minute, de “vânători de capete” mai mult sau mai puţin profesionişti100 … Şi, fapt extrem de important, în acest caz, neprecizând numărul postului telefonic profesional, veţi conferi CV-ului dumneavoastră o “longevitate” (în sensul “valabilităţii” în timp) semnificativ sporită101. Vârsta şi/sau data naşterii. Foarte multe firme preferă, pentru angajare, persoane cu vârsta cuprinsă între 25 şi 35 ani. Limitarea baremului maximal al vârstei este, spre exemplu, interzisă prin lege în S.U.A. Prejudecăţile referitoare la vârsta maximală a candidaţilor trebuie “învinse” cu mult tact şi diplomaţie, deoarece nimeni nu vă obligă să înscrieţi, în CV, vârsta pe care o aveţi ! Eventual, puteţi înscrie vârsta sau data naşterii dumneavoastră în finalul CV-ului, în rubrica “Diverse”. CV-ul are, ca scop prioritar, acceptarea accesului dumneavoastră la şi pentru interviu. În acelaşi context, subliniem faptul că este deosebit de riscant să includeţi, în această rubrică, o formulare de genul: “Peste 30 ani experienţă în domeniul financiar-contabil” sau “O viaţă întreagă în slujba medicinei” … (se poate chiar crede că este vorba despre un epitaf ! …). Aşadar, dacă apreciaţi că nu sunteţi avantajat (şi) din acest punct de vedere, nu înscrieţi vârsta sau data naşterii în CV-ul dumneavoastră şi lăsaţi pentru interviu demonstrarea realelor capacităţi şi/sau disponibilităţi profesionale de care dispuneţi. Iar dacă, totuşi, vă decideţi să înscrieţi în CV data naşterii dumneavoastră, faceţi acest lucru in extenso, în maniera: 26 februarie 1979 (este mai “relevant” decât 26.02.1979 sau 26/02/79). Naţionalitatea şi cetăţenia. Este inutil să indicaţi naţionalitatea şi cetăţenia dumneavoastră în situaţia în care aplicaţi pentru un post la o firmă persoană juridică română şi/sau aflată pe teritoriul ţării noastre. Ca regulă generală, este recomandabil să menţionaţi naţionalitatea şi cetăţenia dumneavoastră numai dacă acest fapt vă poate conferi un atu pentru postul la care aspiraţi. Starea civilă şi situaţia familială. Există situaţii în care, din necunoaştere, anumiţi candidaţi sunt, deja, “specializaţi” în a se “autodistruge” prin intermediul acestei rubrici, apelând la formulări de genul: “Văduv, tată a patru copii aflaţi în întreţinerea subsemnatului” sau “Divorţată, mamă a şapte copii” … Evident, exagerăm puţin ! … Dacă apreciaţi că situaţia dumneavoastră familială constituie un atu pentru obţinerea postului mult dorit, menţionaţi-o. Spre exemplu, situaţia familială poate influenţa decizia angajării pe posturi de genul: reprezentant comercial; pilot; consilier în cadrul unei firme de asistenţă şi/sau de planificare conjugală; etc. Nu este mai puţin adevărat faptul că, din motive relativ facil de explicat, anumite firme preferă angajaţi căsătoriţi (şi, de regulă, bărbaţi102) şi/sau cu domiciliul în localitatea de reşedinţă. Alte firme impun restricţii în ceea ce priveşte vârsta maximală a candidaţilor, profilul studiilor absolvite etc. Cert este faptul că şi acestei rubrici, aparent “banale”, trebuie să i se acorde, asemenea tuturor celorlalte, o importanţă majoră. Astfel, este cel puţin hilar să citeşti, în CV-ul unui candidat: “ Căsătorit cu un copil de treisprezece ani”, “Recăsătorit de trei ori cu cinci copii minori” sau “Divorţat cu trei copii”!!! … Dacă sunteţi divorţat(ă), riscaţi următoarea “interpretare” (evident, falsă): “… eşecul sentimental este o reflectare fidelă a instabilităţii caracterului …”! Ceea ce, în mod “normal”, se poate dovedi a fi în dezavantajul dumneavoastră ... În consecinţă, apreciem că este mult mai util şi/sau oportun să înscrieţi în CV-ul dumneavoastră, într-o asemenea conjunctură “Celibatar(ă)” şi, astfel, veţi elimina multe alte posibile “interpretări”. Dacă sunteţi despărţit(ă), fără a fi divorţat(ă), este preferabil să înscrieţi în CV “Căsătorit(ă)”. Într-un alt caz, dacă aveţi, spre exemplu, peste 50 ani, este recomandabil ca, în rubrica destinată situaţiei dumneavoastră familiale, să adăugaţi, stării civile, faptul că aveţi doi copii majori (eventual, căsătoriţi) şi încadraţi în muncă. Aceasta poate constitui o dovadă în plus asupra disponibilităţii dumneavoastră întrucât nu aveţi, legal, obligaţia de a vă mai ocupa de creşterea şi/sau de îngrijirea respectivilor copii şi dispuneţi, suplimentar, de o situaţie financiară stabilă (fapt care, la rândul său, poate releva că nu veţi solicita, prea curând, majorări salariale! …). Şi încă (aparent) un amănunt: nu descrieţi, la “situaţia familială”, numărul apartamentelor, caselor, vilelor, autoturismelor etc. aflate în proprietate privată şi/sau al sumelor (potenţial) aflate în conturile dumneavoastră bancare ! … În concluzie, este recomandabil să reţineţi că nimeni şi nimic nu vă poate obliga să descrieţi, în cuprinsul CV-ului, cu maximum de detalii, aspecte confidenţiale ale situaţiei dumneavoastră familiale. În cadrul interviului veţi avea oportunitatea de a releva, în funcţie de interesele urmărite, anumite elemente care pot constitui atu-uri pentru viaţa (şi/sau mobilitatea) dumneavoastră profesională ... Starea sănătăţii. Înscrieţi această rubrică la “Date personale” sau la “Diverse”, numai dacă vi se solicită şi/sau dacă ea este în avantajul dumneavoastră. Este recomandabil să nu scrieţi “foarte bună”, ci “excelentă”, diferenţa de nuanţă fiind perceptibil în avantajul dumneavoastră. De asemenea, nu faceţi eroarea de a înscrie, la această potenţială rubrică din CV, lucruri de genul: “Operat la stomac de patru ori”, “Cardiopatie ischemică nedureroasă” sau “Hepatită cronică evolutivă cu simptom neuro-vegetativ distrofic pe partea occipitală stângă”!!!… Chiar dacă unii candidaţi recurg la aceste menţiuni din dorinţa de a impresiona favorabil (adeseori, mai mult în sens de milă, decât de îngăduinţă), reacţia rezultantă le va fi total defavorabilă … Situaţia militară. Este de o mare importanţă ca interlocutorul dumneavoastră să cunoască dacă aţi efectuat sau nu stagiul militar. Evident, în cazul în care nu aveţi încă efectuat stagiul militar, firma care vă încadrează va trebui să adopte măsuri în consecinţă şi adecvate situaţiei de (eventuală) întrerupere temporară a lucrului. În cazul în care aţi efectuat stagiul militar, este necesar să înscrieţi în CV perioada aferentă acestuia, precum şi arma103 şi gradul pe care îl deţineţi ca rezervist. A doua “casetă” a CV-ului104 se referă la FORMAREA PROFESIONALĂ şi are, după cum arată şi denumirea, importantul rol de a releva şcolile (în sensul generic al cuvântului) pe care le-aţi absolvit, precum şi diplomele (eventual, inclusiv titlurile) aferente obţinute. Este recomandabil ca etapele formării dumneavoastră profesionale să fie înscrise în CV în ordinea cronologică inversă. În cazul în care aţi absolvit cursurile universitare fără, însă, a obţine şi diploma de licenţă, nu vă complicaţi şi înscrieţi în CV doar filiera urmată (spre exemplu, 2000 - Absolvent al Universităţii Politehnice din Bucureşti, Facultatea “Tehnologia Construcţiilor de Maşini”). Pentru a menţiona studiile absolvite, mai ales în cazul celor postuniversitare, este permisă utilizarea abrevierilor uzual întâlnite în viaţa cotidiană (spre exemplu: MBA, DESS, DEA etc.). Dacă, eventual, aveţi şi titluri ştiinţifice, ne ezitaţi să le expuneţi cât mai “estetic” (spre exemplu: Doctor în economie al Universităţii Harvard; MBA al Indiana University; DESS în finanţe publice şi gestiune, Universitatea din Orléans; etc.). Evitaţi să descrieţi, cu lux (exagerat) de amănunte, toate cursurile, specializările, seminariile, stagiile etc. de scurtă durată absolvite (spre exemplu, nu recurgeţi la plictisirea, agasarea şi chiar enervarea cititorului, înscriind în CV, la “Formare profesională”, detalii de genul: curs de managementul resurselor umane, 5 zile, septembrie 2000; seminar de gestiune a bazelor de date, 2 zile, aprilie, 2001; colocviu “How to make presentations in English”, 7-12 martie 2001 etc.). În finalul acestei “casete” sau marcată distinct, puteţi înscrie o rubrică intitulată “Obiective profesionale”. Spre exemplu, într-o asemenea rubrică (este recomandabil să redaţi tot ceea ce aveţi de relevat în cuprinsul a maximum două-trei formulări) puteţi scrie: “Manager al Departamentului de resurse umane din cadrul unei firme de prestigiu”; “Şef Departament tehnică de calcul într-o societate de asigurări”; “Şef compartiment relaţii cu publicul într-o bancă”; etc. Acordaţi, însă, o maximă atenţie (în sens de rezervă ! …) înscrierii, din dorinţa de “a arăta că ştiţi ce vreţi”, a unor obiective profesionale mult prea precise, deoarece acest fapt ar putea genera, cel puţin, fie “închiderea uşilor” (recrutorul va ezita să propună posturi la care nu doriţi să accedeţi ! …), fie “deprecierea” dumneavoastră (în cazul în care un CV este “arhivat” de către respectiva firmă pentru câteva luni sau chiar un an, în aşteptarea unui moment “favorabil”, dacă aţi evoluat, între timp, pe planul obiectivelor profesionale, riscaţi să nu mai corespundeţi cu persoana pe care aţi descris-o ! …). EXPERIENŢA PROFESIONALĂ. În majoritatea cazurilor, acest adevărat “capitol” al CV-ului105 îi “înspăimântă” şi îi face să "tremure" pe tineri, îndeosebi pe recenţii absolvenţi ai studiilor universitare. Într-un asemenea context, printre cel mai frecvent întâlnitele întrebări pe care tinerii (şi) le pun atunci când trebuie să completeze datele referitoare la experienţa lor profesională, menţionăm: “Ce pot să scriu eu aici, dacă abia acum am terminat facultatea ?! …”; “Cum trebuie să procedez pentru a-i arăta interlocutorului că, deşi nu am o (bogată) experienţă profesională, ştiu să fac multe lucruri ?! …“; “Nu este mai bine să … sărim peste această rubrică de foc a CV-ului nostru?! …“; “Dar dacă am să scriu altceva ? Ce, chiar ştie cineva tot ce am făcut eu până acum ?! …“; “Nu este, oare, mai util şi bine pentru noi să începem CV-ul prin a reda un moto care ne călăuzeşte paşii în experienţa profesională ?! …”106; etc. În consecinţă, apreciem ca fiind extrem de utilă prezentarea unor detalii referitoare la modul de completare a elementelor caracteristice acestei “rubrici” a CV-ului. Experienţa dumneavoastră profesională urmează a fi înscrisă în funcţie de tipul CV-ului elaborat (cronologic, funcţional, crono-funcţional, sectorial, “flash” etc.). Astfel, dacă apelaţi la CV-ul cronologic, este preferabil să înscrieţi firmele şi posturile în care aţi lucrat în ordinea inversă a perioadelor aferente; dacă apelaţi la un CV funcţional, începeţi cu funcţiile cele mai importante pe care le-aţi deţinut până în prezent; etc. În nici un caz să nu descrieţi şi/sau să nu comentaţi cauzele eventualelor dumneavoastră eşecuri sau motivele pentru care aţi schimbat locurile de muncă anterioare. Acestea sunt probleme care vă privesc strict personal şi pot fi, eventual, lămurite (la nivel informativ) cu prilejul interviului. Este recomandabil să înscrieţi şi principalele sarcini şi/sau atribuţii de serviciu pe care le-aţi avut în decursul carierei dumneavoastră profesionale şi, în cazuri relevante, rezultatele obţinute (evident, fără a agasa interlocutorul prin performanţele “excepţionale” pe care le aveţi ! … ). Nu înscrieţi şi activităţile dumneavoastră sezoniere decât în situaţiile în care sunteţi în căutarea unui prim loc de lucru. De asemenea, nu omiteţi să înscrieţi perioadele în care aţi lucrat şi evitaţi (până la nivel de … interdicţie !) să menţionaţi cazurile (încă destul de frecvente) de genul “… şomer între … şi … 2001” sau “… dat afară pentru motive disciplinare la … 2000… “. Deşi unii autori107 recomandă înscrierea salariilor avute la precedentele locuri de muncă, apreciem că această (delicată) “problemă” nu poate fi “soluţionată” decât în cadrul interviului. În fine, nu emiteţi pretenţii (exigenţe) în cadrul CV-ului, cu excepţia situaţiilor în care anunţul firmei (vă) solicită acest lucru108. Dacă aveţi şi publicaţii, nu omiteţi înscrierea acestora în CV, mai ales în situaţia în care sunteţi (şi) autorul unor cărţi şi/sau lucrări de specialitate şi/sau de referinţă. Eventual, puteţi crea o rubrică (“casetă”) special destinată menţionării titlurilor publicaţiilor dumneavoastră. Ne permitem să (vă) recomandăm “omiterea” totală a oricăror “afinităţi” şi/sau “realizări” politice. Acestea nu pot constitui decât apanajul celor “slabi”, respectiv al celor care “aleargă” după funcţii şi/sau poziţii importante prin intermediul elementului politic. Iar dacă vi se condiţionează109 ocuparea unui post de apartenenţa la un anumit partid sau grupare politică, decizia vă aparţine ! … Mai ales că urmează cea de-a patra “casetă” a CV-ului dumneavoastră … LIMBI STRĂINE. Teoretic, (aproape) toată lumea este de acord: cine nu stăpâneşte, la nivelul cel puţin “bine”, două limbi străine, are extrem de puţine şanse să reuşească în afaceri (şi nu numai). Practic, însă, (încă) puţini tineri conştientizează importanţa pe care o prezintă cunoaşterea şi utilizarea limbilor străine. Mai mult, conform unor “sfaturi” (uneori, chiar “indicaţii de bază”) primite de la rude, prieteni şi/sau, adeseori - fapt extrem de grav -, chiar de la profesori, unii redactanţi ai CV-urilor îşi … autoapreciază cunoştinţele de limbi străine110. În consecinţă, responsabilitatea asupra oricărei (auto)apreceri trebuie să fie maximă, pentru că potenţialul interviu va fi şi cel puţin o oportună primă ocazie de a vi se verifica sinceritatea declaraţiilor înscrise în CV. Iată contextul în care subliniem faptul că din ce în ce mai mulţi recrutori au dobândit “obiceiul” de a rezerva o parte a interviului pentru un dialog în limbile străine indicate ca fiind cunoscute de autorii CV-urilor. Este recomandabil să se renunţe la “formula” des întâlnită “Scris; citit; vorbit”, apelându-se la exprimări de genul: “Bilingv Franceză/Engleză; Germana - curent; Italiana - cunoştinţe medii; Noţiuni de Spaniolă (debutant)”. De asemenea, este preferabilă evitarea formulelor de tipul “Limbi străine învăţate”, pentru că multe din lucrurile pe care le-am învăţat odată le-am … uitat ! … ABILITĂŢI. În cadrul acestei “casete” este recomandabil să înscrieţi câteva dintre competenţele de care dispuneţi şi pe care le apreciaţi ca fiind relevante pentru caracterizarea personalităţii dumneavoastră (spre exemplu: abilităţi de comunicare interpersonală şi pentru lucrul în echipă; înaltă capacitate şi disponibilitate pentru efort intelectual susţinut; voinţa şi puterea de a finaliza cu succes toate acţiunile iniţiate; etc.)111. În situaţia în care nu aţi rezervat o rubrică specială în cadrul experienţei dumneavoastră profesionale pentru cunoştinţele de operare PC112, inclusiv pentru limbajele de programare cunoscute (la nivel de redactare/elaborare şi/sau de utilizare a programelor), este recomandabil să efectuaţi menţiunile de rigoare în cadrul “casetei” Abilităţi. De asemenea, nu ezitaţi ca, eventual, în funcţie de capacităţi, să precizaţi şi faptul că ştiţi să “navigaţi” pe Internet. În eventualitatea în care stăpâniţi foarte bine domeniul informaticii, nu ezitaţi să precizaţi şi eventualele performanţe notabile pe care le-aţi înregistrat de-a lungul carierei dumneavoastră (spre exemplu: “Am condus 6 ani o echipă de programatori PC şi, de asemenea, am fost administrator de reţea în cadrul firmei X. Am redactat x programe care facilitează evidenţa financiar-contabilă apelând sistemele informatice, precum şi un program de gestiune a stocurilor de materiale”). PASIUNI EXTRAPROFESIONALE (HOBBY-URI)113. Având ocazia să citesc, până în prezent, câteva mii de CV-uri, am fost cel puţin surprins să constat că mulţi tineri nu mai ştiu să … trăiască ... Când, la “caseta” Pasiuni extraprofesionale citeşti lucruri ca, spre exemplu: “Fizica nucleară: fuziune şi fisiune nucleară”; “Astrologia”; “Calculatoarele - Sistemul de operare MS DOS”; “Chimia macromoleculară şi genetica”; “Religia hindusă şi absconsul subconştientului în microsistemica divinizării personalităţii în cultura neopaleolitică”; etc., eziţi să continui lecturarea CV-ului pentru câteva minute … Mai mult, te întrebi dacă nu eşti prea … “mic” şi chiar nedemn pentru a purta o discuţie cu un asemenea tânăr (cel puţin) supradotat… Subliniem faptul că pasiunile extraprofesionale ale candidaţilor relevă multe dintre potenţialele trăsături definitorii ale caracterului acestora. Astfel, un candidat care are, ca pasiuni extraprofesionale, călăria, natura şi şahul, este (foarte probabil) un tip visător, nostalgic şi (atenţie la pericol ! ...) individualist (nu îi place lucrul şi/sau activitatea în cadrul unei echipe). Dimpotrivă, un candidat căruia îi plac excursiile montane împreună cu prietenii, voleiul şi fotbalul (deci, sporturi de echipă114), poate denota un caracter foarte sociabil şi comunicativ. Un candidat căruia îi place muzica clasică poate fi (şi) visător dar, dacă îi specifică, în ordine, printre compozitorii preferaţi, pe Beethoven, Bach, Brahms, Haydn şi chiar Mozart, riscă să denote pesimism. Dimpotrivă, preferaţi ca Vivaldi, Ravel şi Rahmaninov pot releva un (cel puţin) potenţial optimism al redactantului CV-ului. În domeniul muzicii pop şi rock, Pink Floyd, Vangelis, Jean Michel Jarre, Mike Oldfield şi Yes, spre exemplu, sunt de natură să ne indice un potenţial personaj “înclinat” spre complexitate, unicitate şi cizelarea frumosului, dar şi foarte visător (în anumite momente ! …), în timp ce Black Sabbath, AC/DC, şi chiar Bon Jovi pot indica un temperament “greoi”, “complex”, “complicat” şi “dur” (în sens de dificil). Ritmurile “simple”, “clasice” (ca număr de măsuri muzicale standard), “fou”, “death” etc. ale unor "trupe"ca The Prodigy, Erasure, Double Vision, Manolo etc. indică potenţiala înclinare spre “necunoscut” dar şi spre … necunoaştere şi superficialitate. Sau, pentru a oferi şi alte exemple, suntem convinşi că persoane care iubesc (chiar cu pasiune) “greii” de talia lui Queen, The Bee Gees, Uriah Heep, Foreigner, Smokie, Celine Dion, Lisa Stansfield, Dire Straits (inclusiv Mark Knopfler), Chris de Burgh, Sfinx (cu Dan Andrei Aldea !)115, Phoenix (din anii ‘75) etc.116 sunt (cel puţin) diferite, ca temperament, de admiratorii lui D.J. Bobo, Alexia, 2 Unlimited, Sarmalele Reci, Străchinile cu Orez (cu Lapte de la Enache), Chifteaua de Lut, Direcţia 5 (bine că nu doi şi un sfert ! …), Cimitirul Bellu, Cappella şi alte câte şi mai câte manele, lalele şi panele (sau pamele) auzite şi nemaitrăite ! …117. În domeniul literaturii, admiratorii lui Dostoievski, Cehov şi/sau Puşkin vor avea, cu siguranţă, temperamente şi trăsături de caracter diferite de cele ale admiratorilor lui Balzac, La Bruyère sau Racine. În concluzie, este mai mult decât foarte util a acorda o maximă atenţie pasiunilor extraprofesionale, deoarece ele relevă, aşa cum am subliniat, multe dintre potenţialele trăsături de personalitate ale redactantului CV-ului. Şi, chiar dacă aţi auzit şi/sau aţi fost (“aprig”) sfătuiţi “… cam cum trebuie să arate pasiunile extraprofesionale …”, fiţi dumneavoastră înşivă, deci fiţi originali şi scrieţi exact ceea ce vă place şi/sau vă şi atrage ! Dar, în acelaşi timp, evitaţi formulările “vagi” de genul “Îmi plac sportul, muzica şi dansul”, indicând cititorului toate detaliile de rigoare (ce ramuri sportive vă plac, ce autori, compozitori şi interpreţi preferaţi aveţi etc.). Pentru simplul motiv că, indiferent de voinţă, mai devreme sau mai târziu, trăsăturile fundamentale ale caracterului dumneavoastră vor fi depistate ! … REFERINŢE. În general, este de dorit evitarea înşiruirii a mai mult de două nume de persoane care pot da referinţe despre dumneavoastră (este foarte probabil că, în etapa CV-ului, nimeni nu va solicita referinţele respective). Puteţi înscrie, pur şi simplu, “Referinţe - disponibile, la cerere”, iar dacă nominalizaţi două persoane, este foarte util să le alegeţi cu maximă precauţie şi grijă. În acest sens, evitaţi să fiţi puşi în situaţii de genul “Fă tu scrisoarea şi eu ţi-o semnez !”. Deci, alegeţi persoane dispuse să îşi consume 20-30 minute din timpul propriu pentru a redacta o scrisoare cu “greutate”, poate chiar decisivă pentru viitoarea dumneavoastră carieră … În fine, dar nicidecum în ultimul rând:
În continuare vom prezenta câteva posibilităţi119 de a redacta conţinutul unui CV, cu variante ale “modelelor” în limbile română, franceză şi engleză. Evident, opţiunea alegerii vă aparţine, în funcţie de interese şi/sau scopuri vizate. Oricum, regulile de bază şi considerentele anterior prezentate rămân valabile pentru oricare tip de variantă şi/sau de “model” (în general, evitaţi copierea modelelor !…). CURRICULUM VITAE cronologic 120 (exemplul nr. 1) : I.
|
Vlad-Andrei POPESCU