Secţia I civilă


(Decizia penală nr. 395/R/11 Iunie 2013)



Yüklə 1,02 Mb.
səhifə19/19
tarix18.01.2019
ölçüsü1,02 Mb.
#100742
1   ...   11   12   13   14   15   16   17   18   19

(Decizia penală nr. 395/R/11 Iunie 2013)
Prin sentinţa penală nr. 85 din data de 07 mai 2013, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuient ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că la data de 26.03.2013, revizuientul a formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr.53 din 05.03.2012, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul penal nr. 5563/205/2011, sentinţă rămasă definitivă prin decizia penală nr.596/R/19.06.2012 a Curţii de Apel Piteşti, solicitând rejudecarea cauzei pe fond.

De asemenea, s-a reţinut, că în motivarea cererii sale, revizuientul a arătat că la data de 02.07.2011, a plecat de la numitul CMN, îndreptându-se spre casă. Pe drum s-a oprit la magazinul numitei ME, unde a consumat o bere împreună cu numiţii NI şi TS, iar în urma discuţiilor avute cu aceştia a aflat că partea vătămată VI fusese violată cu o seară înainte în locuinţa sa.

Ulterior, a fost reţinut abuziv de organele de poliţie şi forţat să recunoască fapta şi să semneze declaraţia.

S-a constatat de către prima instanţă, că i-au fost prelevate amprente şi a fost suspus testării cu aparatul poligraf, însă nu i s-a comunicat nici un răspuns. De asemenea, s-a reţinut că revizuientul a fost judecat în stare de libertate, iar situaţia materială nu i-a permis să îşi angajeze un apărător ales, fiindu-i desemnat un avocat din oficiu, cu care nu i s-a permis să ia legătura pentru a-şi pregăti apărarea, aceeaşi situaţie existând şi la judecarea recursului la Curtea de Apel Piteşti.

Din analiza actelor dosarului, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr.53 din data de 05.03.2012, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare cu executare în condiţiile art.57 Cod pen.

Prin decizia penală nr. 596/R/19.06.2012 a Curţii de Apel Piteşti a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Instanţa de fond a apreciat, că cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 397 Cod procedură penală, petentul susţinând că nu se face vinovat de infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat prin hotărârile instanţelor, că nu a avut posibilitatea de a-şi angaja un apărător ales, iar cu apărătorul din oficiu nu a putut lua legătura pentru a-i explica situaţia de fapt, precum şi faptul că probele administrate in cauză nu au dovedit pe deplin vinovăţia sa.

În sensul dispoziţiilor art. 393 şi urm. Cod procedură penală, revizuirea este calea extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau încălcările drepturilor garantate de Convenţia europeană, constatate printr-o hotărâre de condamnare a statului român de către Curtea Europeană sau dispoziţiilor constituţionale în cazul în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 Cod procedură penală şi numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 Cod procedură penală, şi respectiv art. 408 ind. 1 şi art. 408 2 Cod procedură penală, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Din analiza dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 Cod procedură penală, a rezultat caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul. Din aceleaşi dispoziţii a rezultat totodată că, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, a considerat prima instanţă, revizuirea poate privi, aşadar, exclusiv hotărârile determinate de art. 393 Cod procedură penală şi numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate este, în opinia instanţei de fond, exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Drept urmare, coroborarea acestor dispoziţii legale a impus concluzia că examinarea temeiniciei hotărârii atacate, prin exercitarea revizuirii, poate fi făcută numai în condiţiile legii şi a inadmisibilităţii controlului judiciar, cu consecinţa respingerii pentru acest motiv atunci când situaţiile prevăzute expres şi limitativ de lege nu sunt incidente.

În sensul prevederilor art.394 lit. a Cod proc. pen., a considerat prima instanţă, că se poate cere revizuirea atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei. Prin urmare, s-a constatat de către instanţa de fond, că trebuie să fie descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de către instanţă la data judecării cauzei care să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, ceea ce presupune pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

De asemenea, a reţinut instanţa de fond, se cere ca probele să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute.

Totodată, s-a susţinut că nu se poate ajunge, astfel, pe calea revizuirii, la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză sau la suplimentarea probaţiunii, pe aspecte de fapt avute în vedere de instanţă sau instanţele ce au judecat cauza.

Cu toate că iniţial inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, după testarea cu aparatul poligraf şi discuţia cu martorul CMN, inculpatul a revenit asupra declaraţiei sale.

Inculpatul a recunoscut în declaraţiile date în faza de urmărire penală că a întreţinut cu partea vătămată raporturi sexuale împotriva voinţei acesteia şi că a lovit-o.

În declaraţia dată în faţa primei instanţe, inculpatul a revenit susţinând că a avut un raport sexual normal cu partea vătămată, cu acordul acesteia.

De asemenea, inculpatul a susţinut că a lovit-o pe partea vătămată după consumarea actului sexual, în urma unei discuţii avute cu aceasta, că de mai mulţi ani efectua diferite treburi în gospodăria părţii vătămate şi a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, cu acordul ei.

Reţinând, aşadar, că aspectele învederate în cererea de revizuire se referă la temeinicia condamnării sale şi nu se încadrează în cele limitativ şi expres prevăzute de art. 394 Cod proc. penală şi că au fost invocate de acesta şi avute în vedere atât cu ocazia judecării cauzei pe fond, cât şi cu ocazia rejudecării acestuia în recurs, instanţa de fond, în raport de prevederile legale menţionate, a respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuientul care a criticat-o pentru nelegalitate susţinând că nu a săvârşit infracţiunea pentru care a fost condamnat.

Examinând hotărârea recurată atât prin prisma motivului de recurs invocat dar şi din oficiu astfel cum impun dispoziţiile art.385/6 alin. ultim C.p.p Curtea consideră că recursul este inadmisibil.

Astfel ca situaţie premisă curtea reţine condamnarea inculpatului, prin sentinţa penalănr.53/05.03.2012, pronunţată de Judecătoria Câmpulung pentru săvârşirea infracţiunii de viol şi violare de domiciliu, cu executare a pedepsei rezultante de 5 ani închisoare în condiţii de penitenciar.

Învestită cu judecarea cererii de revizuire prima instanţă, în mod judicios, a respins-o ca inadmisibilă considerând că prin exercitarea căii extraordinare de atac, revizuientul nu doreşte altceva decât continuarea probatoriului.

Şi, în opinia curţii, este inadmisibilă prelungirea probatoriului dincolo de momentul rămânerii definitive a sentinţei penale de condamnare. Argumentul este acela că se încalcă puterea de lucru judecata a sentinţei pe care în prezent revizuientul o execută.

Aşadar, în baza celor ce preced, prin Decizia penală nr. 395/R/11 Iunie 2013, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat recursul revizuientului.
11. Cererea de îndreptare a erorii materiale. Inadmisibilitatea căii de atac a recursului.

Art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală
Încheierile prin care au fost soluţionare cererile de îndreptare a erorilor materiale sau a omisiunilor vădite nu sunt supuse unei căi separate de atac, controlul judiciar realizându-se în această cauză, odată cu hotărârea prin care a fost soluţionat fondul cauzei.

(Decizia penală nr. 397/R/ 11 iunie 2013)
Prin încheierea din data de 19 aprilie 2013, pronunţată de Judecătoria Brezoi, în dosarul penal nr.2001/198/2010, s-a respins cererea formulată de inculpaţi.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea formulată de inculpaţi, s-a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinţei penale nr. 164/05.10.2012, pronunţată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr. 2011/198/2010, în sensul înlocuirii menţiunii din dispozitiv, care menţionează pe latura civilă, prin strecurarea unei erori grave de fapt, că sunt obligaţi la plata sumei de 60.000 lei cheltuieli cu refacerea sănătăţii către partea vătămată PL, deşi din probatoriu rezultă că suma cheltuită a fost de 6.000 lei.

Cererea a fost respinsă, ca neîntemeiată, din următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. 164/05.10.2012, pronunţată de Judecătoria Brezoi, în dosarul nr. 2001/198/2010, în baza art. 182 alin. 1 Cod penal, inculpaţii au fost condamnaţi la câte 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 57 şi 71 alin. 1 cod penal.

În baza art. 14 Cod procedură. Penală, inculpaţii au fost obligaţi în solidar la 342,62 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, la 60.000 lei cheltuieli cu refacerea sănătăţii şi la 40.000 lei daune morale către partea vătămată PL.

Împotriva sentinţei au declarat recurs cei doi inculpaţi, atât pe latura penală cât şi pe latura civilă.

Prin decizia penală nr.132/R/19.02.2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti s-au admis recursurile, a fost casată sentinţa în parte şi cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod procedură penală au fost reduse pedepsele la 1 an şi 6 luni închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Având în vedere că latura civilă a cauzei a făcut obiectul căii de atac a recursului, prima instanţă a considerat că aceasta nu mai poate face obiectul unei cereri de îndreptare a erorii materiale având acelaşi obiect.

Prin urmare, în baza art. 281 Cod procedură civilă, cererea a fost respinsă.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii, criticând-o pentru motivele pe larg expuse în practicaua deciziei.

Examinând încheierea supusă recursului, cu prioritate sub aspectul admisibilităţii căii de atac, instanţa constată următoarele :

Încheierile prin care au fost soluţionare cererile de îndreptare a erorilor materiale sau a omisiunilor vădite nu sunt supuse unei căi separate de atac, controlul judiciar realizându-se în această cauză, odată cu hotărârea prin care a fost soluţionat fondul cauzei.

În speţă, se constată că cererea prin care s-a solicitat cererea de îndreptare eroare materială cuprinde aceeaşi motive ca şi în recursul declarat de inculpaţi împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat fondul cauzei. Curtea de Apel Piteşti prin decizia nr. 137/R/19.02.2013, a respins recursurile declarate în cauză. Prin urmare, nu este admisibilă exercitarea căii de atac a recursului, numai împotriva încheierii de şedinţă din 19 aprilie 2013, a Judecătoriei Brezoi, pronunţată în dosarul nr. 2001/198/2010, prin care a fost respinsă cererea inculpaţilor de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentinţa penală nr. 194/5.10.2012 a aceleiaşi instanţe.

Pentru aceste considerente, prin Decizia penală nr. 397/R/ 11 iunie 2013, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
12. Individualizarea judiciară a pedepsei prin aplicarea a unei pedepse care să-şi atingă finalitatea (constrângerea, reeducarea şi prevenţia). Luarea în consideraţie de către instanţa de judecată a criteriilor generale de individualizare a pedepsei.
Art. 52 Cod penal

Art. 72 Cod penal
Din perspectiva dispoziţiilor art.72 şi 52 Cod penal, individualizarea pedepsei are la bază criterii riguros determinate de către legiuitor, pentru ca finalitatea acesteia să constea în reeducarea inculpatului care, a săvârşit o infracţiune.

In concret, cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, aceea de 1 an şi 3 luni închisoare, este rezultatul valorificării corespunzătoare a lipsei antecedentelor penale, a recunoaşterii săvârşirii infracţiunii, a gradului de pericol social concret, a consecinţelor faptei comise.
(Decizia penală nr. 405/R/11 iunie 2013)
Prin sentinţa penală nr.2119 din 16 aprilie 2013, pronunţată de Judecătoria Piteşti, a fost condamnat inculpatul la 1 an si 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev.si ped.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, Rep., cu aplic art.320 ind.1 c.proc.pen., în codiţiile art. 81 C. pen.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că in data de 14.02.2011, după ce a consumat băuturi alcoolice la domiciliul unei rude din localitatea Valea Ursului, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismul N.M. cu numărul de înmatriculare AG-***, iar pe raza localităţii V. U., a pierdut controlul volanului, intrând în coliziune cu un cap de pod situat pe partea dreaptă pe sensul său de mers.

Organele de politie nu l-au putut testa pe inculpat din cauza leziunilor suferite si din acest motiv s-a procedat la deplasarea acestuia la Spitalul Judeţean Argeş, unde i-au fost prelevate probe de sânge la interval orar. Analizele de laborator au evidenţiat o alcoolemie de 1,50 gr/litru la orele 00.50 si respectiv 1,35 gr/litru la orele 01.50.

Din analiza probatoriului cauzei, instanţa de fond a reţinut, in fapt, următoarele:

Vinovăţia inculpatului fiind dovedită, instanţa de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă la individualizarea căreia au fost avute in vedere dispoziţiile art. 72 C.p. iar gradul de pericol social concret a fost apreciat in funcţie de condiţiile si împrejurările săvârşirii faptei, după un consum ocazional de alcool realizat de inculpat; persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale; atitudinea inculpatului in faţa organelor judiciare constând in sinceritate şi regret; distanta parcursa de către inculpat pana la depistarea sa de către organele de politie; ora din noapte la care s-a săvârşit fapta, traficul fiind redus in acea zona; vârsta si mediul social din care provine inculpatul; valoarea mare a alcoolemiei generată de consumul alcool in cantităţi considerabile, înainte de urcarea la volan si urmările faptei constând în accidentul provocat, respectiv şi intr-o stare de pericol pentru pietoni si ceilalţi participanţi la trafic generată de inculpat prin urcarea la volan in aceste condiţii.

Prin prisma acestor considerente instanţa de fond a apreciat, că scopul educativ-preventiv al procesului penal, prevăzut de art. 52 C.p., poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 1 an şi 3 luni conform art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicată, cuantum aplicat ca urmare a reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă stabilite textul incriminator in condiţiile art. 3201 C.p.p., care sa fie de natura a-i atrage inculpatului atenţia asupra caracterului antisocial al faptelor sale si sa-l determine pe viitor sa se abţină de la astfel de gesturi iresponsabile ce pot avea urmări grave, ireversibile pentru sănătatea sau viata semenilor săi.

Apreciind că pedeapsa in sine reprezintă un avertisment serios si suficient pentru ca inculpatul să conştientizeze pericolul social al conduitei sale si să evite pe viitor implicarea in astfel de situaţii, instanţa a constatat întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 81 C.p.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei solicitând aplicarea circumstanţelor atenuante prev. de art.74 lit. a şi c Cod penal.

Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 385/6 alin. ultim. Cod pr.penală, Curtea a considerat că recursul este nefondat.

Astfel, din perspectiva dispoziţiilor art.72 şi 52 Cod penal, individualizarea pedepsei are la bază criterii riguros determinate de către legiuitor, pentru ca finalitatea acesteia să constea în reeducarea inculpatului care, a săvârşit o infracţiune.

In concret, cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, aceea de 1 an şi 3 luni închisoare, este rezultatul valorificării corespunzătoare a lipsei antecedentelor penale, a recunoaşterii săvârşirii infracţiunii, a gradului de pericol social concret, a consecinţelor faptei comise.

Recunoscând săvârşirea infracţiunii şi fiind întrunite dispoziţiile art.320/1 Cod pr.penală, inculpatul a fost judecat, în primă instanţă, în procedura simplificată.

Toate aceste aspecte au fost relevate pentru a demonstra netemeinicia motivelor de recurs invocate de inculpat care, de fapt, solicită valorificarea aceloraşi stării, situaţii şi împrejurări avute în vedere şi de către prima instanţă în operaţiunea de cuantificare a pedepsei aplicate inculpatului.

Internarea inculpatului şi intervenţiile chirugicale pe care acesta le-a suportat, nu constituie un motiv de atenuare mai accentuată a cuantumului pedepsei.

Situaţia inculpatului, sub aspectul executării pedepsei nu este împovărătoare, deoarece nu sunt instituite în sarcina inculpatului obligaţii pe care să le respecte, în afara celei de a evita pe viitor săvârşirea vreunei infracţiuni.

In altă ordine de idei, modalitatea de executare este adecvată infracţiunilor rutiere, care sunt consecinţa consumului de alcool.



Prin urmare, în baza celor ce preced, prin Decizia penală nr. 405/R/11 iunie 2013, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.



Yüklə 1,02 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   11   12   13   14   15   16   17   18   19




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin